Ambreiajul

Ambreiajul este ansamblul care se plasează între motor şi cutia de viteze, separând cinematic
motorul de transmisie, fiind asamblat în vecinătatea volantului cu care este compatibil în
dimensiuni.
Ambreiajul este inclus în transmisia autovehiculului cu scopul compensării principalelor
dezavantaje ale motorului cu ardere internă, care constau în:
- Imposibilitatea pornirii sub sarcină;
- Existenţa unei zone de funcţionare instabilă;
- Imposibilitatea inversării sensului de rotaţie al arborelui cotit;
- Mersul neuniform al arborelui cotit.

Ambreiajul trebuie să îndeplinească anumite condişii şi anume:

-Să permită decuplarea completă şi cât mai rapidă a motorului de transmisie, pentru ca
schimbarea treptelor să se facă fără şocuri;

-Să decupleze cu eforturi minime din partea conducătorului auto, fără a se obţine însă o cursă
la pedală mai mare de 120 – 200mm.
Forţa la pedală necesară decuplării nu trebuie să depăşească 150N la autoturisme şi 250N la
autocamioane şi autobuze;
-Părţile conduse să aibă o greutate cât mai redusă pentru ca schimbarea treptelor să se facă
fără socuri
-Să fie suficient de progresiv pentru a se evita pornirea bruscă din loc a automobilului;
-Să asigure în stare cuplată o îmbinare perfectă între motor şi transmisie;
- Să permită eliminarea căldurii care se produce în timpul procesului de cuplare prin
patinarea suprafeţelor de frecare;
- Să amortizeze vibraţiile ce se produc în transmisie;
- Să aibă o construcşie simplă şi ieftină;
- Să fie cât mai uşor de întreţinut şi reglat şi să ofere o siguranţă în funcţionare

Clasificarea ambreiajelor
Ambreiajele mecanice utilizate la automobile se calsifică după mai multe criterii:
1. După forma geometrică a suprafeţei de frecare, ambreiajele pot fi: cu discuri, cu saboţi
şi cu conuri.
2. După numărul arcurilor de presiune şi modul de dispunere al lor, ambreiajele pot fi:
cu mai multe arcuri dispuse periferic şi cu un singur arc central.
3. După numărul discurilor conduse, ambreiajele pot fi: cu un singur disc (monodisc), cu
două discuri şi cu mai multe discuri.
4. După modul de obţinere a forţei de apăsare, ambreiajele pot fi: simple (cu arcuri),
semicentrifuge şi centrifuge.
5. După tipul mecanismului de comandă, ambreiajele pot fi cu comandă: mecanică,
hidraulică, cu servomecanism şi automată.
6. După modul de realizare al debreierii, ambreiajele pot fi: cu debreiere manuală,
semiautomată (cu servomecanism) şi automată.
7. După condiţiile de lucru ale suprafeţei de frecare, ambreiajele pot fi: uscate sau în ulei.
Principiul de functionare al ambreiajelor mecanice
Funcţionarea ambreiajului se bazează pe forţele de frecare care apar între două sau mai multe
perechi de suprafeţe sub acţiunea unei forţe de apăsare.
Părţile componente ale unui ambreiaj (fig. 1) sunt grupate astfel: partea conducătoare, partea
condusă şi mecanismul de acţionare. Partea conducătoare a ambreiajului este solidară la rotaţie
cu volantul motorului, iar partea condusă cu arborele ambreiajului. Pe volantul 1 al motorului
este apăsat discul condus 2 de către discul de presiune 4 datorită forţei dezvoltate de arcurile
6.

Fig.1.
Schema ambreiajului mecanic
a- ambreiaj cuplat;
b- ambreiaj decuplat

Discul condus se poate deplasa axial pe canelurile arborelui 8 al ambreiajului. Pentru a

mări coeficientul de frecare, discul condus este prevăzut cu garniturile de frecare 3. Discul de
presiune 4 este solidar la rotaţie cu volantul 1 prin intermediul carcasei 5.
Partea conducătoare a ambreiajului este formată din: volantul 1, discul de presiune 4,
carcasa 5 şi arcurile de presiune 6.
Partea condusă este compusă din: discul condus 2 cu garniturile de frecare 3 şi arborele 8
al ambreiajului.
Prin frecarea ce ia naştere între suprafeţele în contact ale volantului şi discul de presiune
pe de o parte şi suprafeţele discului condus pe de altă parte, momentul motor este transmis
arborelui primar al cutiei de viteze şi mai departe, prin celelalte organe ale transmisiei, la
roţile motoare.
Daca se apasă pe pedala mecanismului de comanda a ambreiajului, forţa se transmite prin
pârghia cu furca 7 la manşonul discului de presiune 4 şi, învingând forţa dezvoltată de
arcurile 6, depărtează discul de volant.
În acest caz, dispare apăsarea dintre discuri şi volant şi deci şi forţa de frecare, iar
momentul motor nu se transmite mai departe.
Aceasta este poziţia decuplat a ambreiajului. Cuplarea din nou a ambreiajului se realizează
prin eliberarea lină a pedalei, după care arcurile 6 vor apăsa din nou discul de presiune pe
discul condus, iar acesta din urmă pe volant. Atâta timp cât între suprafeţele de frecare ale
discului şi volantului nu există o apăsare mare, forţa de frecare care ia naştere între aceste
suprafeţe va fi mică.
În acest caz, ambreiajul nu va putea transmite întregul moment motor şi, în consecinţă, va
avea o turaţie mai mică.
Aceasta este perioada de patinare a ambreiajului. În această situaţie se va transmite prin
ambreiaj numai o parte din momentul motor.
În perioada de patinare a ambreiajului, o parte din energia mecanică se transformă în
energie termică, iar ambreiajul se încălzeşte, producând uzura mai rapidă a garniturilor de
frecare ale discului condus. La eliberarea completă a pedalei ambreiajului, forţa de apăsare
dezvoltată de arcuri este suficient de mare pentru a se transmite în întregime momentul
motor.

Componentele ambreiajului
Volantul
Volantul unui motor cu ardere internă este o piesă în
formă de disc turnat din fontă.
Este prelucrat astfel ca să fie perfect echilibrat, iar
majoritatea masei sale este distribuită spre periferia
discului.
Este un mecanism a cărui parte principală este o roată în
rotație, care stochează energie cinetică.
Discul de ambreiaj
Discul de ambreiaj este un disc din otel,
acoperit pe ambele fete cu material de
frictiune.
Materialul de frictiune este un ferodou, la fel
ca cel de pe placutele de frana.Ca si la placute,
care pot fi mai mult sau mai putin
performante, si ambreiajele sunt de strada, de
curse sau speciale de anduranta.
Un disc de ambreiaj este format din placa de
baza centrala, in care sunt niste arcuri pentru a atenua socurile cand discul face contact cu
volanta, si placa exterioara, nituita de cea
centrala, pe care este materialul de frictiune.

Placa de presiune

Placa de presiune este confectionata din fonta sau otel si se

afla in acelasi regim de miscare cu volantul, avand in plus
fata de acesta posibilitatea de deplasare axiala, fasa de
volant, miscare necesara cuplarii sau decuplarii ambreiajului,
precum si pentru compensarea uzurilor care apar la discul de
frictiune.

Rulmentul de presiune
Rulmentul este elementul care impinge diafragma
placii de presiune. Acesta este legat la furca de
angrenare, care poate fi actionata fie prin cablu fie
hidraulic.