Modelarea asistata cu solide

 
 
 
Modelul unui solid este o reprezentare matematica completa si neambigua
a formei solidului, ce poate fi prelucrata cu ajutorul calculatorului.
 
Intr-un sistem de modelare a solidelor, modelul unui solid este alcatuit din
doua tipuri de date: date geometrice si date topologice. Datele geometrice
sunt coordonate, vectori tangenti in diferite puncte ale frontierei, vectori
normali, coeficientii planului fetei unui poliedru,coeficientii algebrici ai unui
petic bicubic. Datele topologice exprima relatiile de conectivitate intre
caracteristicile geometrice: laturile (sau curbele) prin care sunt conectate
varfurile, secventa de laturi care formeaza conturul unei fete si altele.
 
 
Proprietatile topologice ale solidelor
(echivalenta topologica, orientabilitate, conectivitate)
 

Proprietatile topologice ale unui obiect sunt acele proprietati care nu

se modifica prin deformarea obiectului. De exemplu:

Prin deformare se modifica lungimile laturilor, unghiurile, aria. Acestea

nu sunt proprietati topologice. Ceea ce se pastreaza sunt legaturile dintre
varfuri.
 
Echivalenta topologica
 
Doua corpuri sunt echivalente topologic daca unul se poate deforma in
celalalt. De exemplu, prisma si paralelipipedul sunt echivalente topologic cu
sfera deoarece se pot deforma intr-o sfera. Un corp cu o trecere este
topologic echivalent cu un tor deoarece se poate deforma intr-un tor:

1
 Sfera si torul fac parte din clase de echivalenta topologica diferite.
Clasificarea se bazeaza pe topologia curbelor inchise : 
a. Toate curbele inchise care nu se intersecteaza, de pe suprafata unei sfere,
sunt echivalente topologic. Prin deformare ele se reduc la un punct. Astfel de
curbe definesc discuri topologice.
b. Pe suprafata unui tor exista doua tipuri de curbe inchise :
– curbe inchise care se definesc discuri topologice;
– curbe care pentru a fi reduse la un punct trebuie sa fie intersectata
suprafata torului.

Orientabilitatea
 
O suprafata este orientabila daca exista o definitie consistenta privind
ceea ce inseamna stanga si dreapta pentru acea suprafata.
Un exemplu tipic de suprafata neorientabila este banda lui Möbius.
Se poate obtine dintr-o banda de hartie ale carei capetele se unesc dupa ce
unul dintre capete a fost rasucit cu 180 ° ( grade ). 
Un solid este orientabil daca parcurgand orice contur al sau, punctele
interioare conturului sunt situate tot timpul de aceeasi parte a conturului. De
exemplu, in figura, punctele interioare sunt situate in stanga conturului:

2
 Aceasta presupune o aceeasi orientare a contururilor exterioare ale fetelor
(de regula sensul trigonometric) si o orientare inversa a contururilor
interioare (sensul acelor de ceas). Muchiile sunt parcurse in sensuri diferite
pe contururile fetelor pe care le unesc.
 
 
Conectivitatea
 
a. Conectivitatea unui poliedru
 
Un poliedru este un solid marginit de un set finit de poligoane conectate
astfel incat fiecare latura a fiecarui poligon apartine de asemenea inca unuia
si numai unuia dintre celelalte poligoane.
Un poliedru este definit prin trei tipuri de elemente geometrice :
 
-> varfuri : V;
-> laturi : L ;
-> fete : F.
 
care satisfac urmatoarele conditii topologice :
1. numarul de laturi incidente intr-un varf este egal cu numarul de
fete incidente in acelasi varf;
2. fiecare latura este delimitata de doua varfuri si reprezinta
jonctiunea a doua fete;
3. fiecare fata este marginita de o secventa circulara de
laturi
coplanare care formeaza un poligon.
 
Un poliedru convex poate fi definit printr-un set de inegalitati :

unde Ai, Bi, Ci si Di sunt coeficientii ecuatiei planului unei fete, i, a

poliedrului, alesi astfel incat inegalitatea sa fie satisfacuta pentru punctele
interioare poliedrului.
 Exemplu : 

3
 Un poliedru simplu este un poliedru topologic echivalent cu o sfera.

a. Conectivitatea unui poliedru simplu este definita matematic prin

formula lui Euler: V – L + F = 2,
unde V: numarul de varfuri, L: numarul de laturi si F: numarul de fete.
 
b.    Conectivitatea unei suprafete inchise oarecare
 
O suprafata inchisa, reprezentata printr-o retea de fatete poligonale, este
conectata daca:
1. fiecare latura a retelei este delimitata de 2 varfuri;
2. fiecare latura uneste doua fete;
3. in fiecare varf sunt incidente cel putin trei laturi;
4. fiecare fata este marginita de un ciclu de laturi care definesc un disc
topologic;
5. reteaua imparte intreaga suprafata in discuri topologice.
Laturile retelei pot fi segmente de dreapta sau segmente de curba.
 
Conectivitatea suprafetei este definita matematic astfel :
 
V-L+F=2-n
unde n - numarul de conectivitate, este caracteristic fiecarei clase de
echivalenta toplogica. :
 
1. n = 0 pentru corpuri echivalente toplogic cu sfera;
2. n = 2 pentru corpuri echivalente toplogic cu torul;
3. n = 3 pentru corpuri echivalente toplogic cu forma 3D a cifrei opt
(corp cu 2 treceri).
 
Aplicand formula pentru un corp (corect definit) se poate determina n pentru
a afla clasa de echivalenta din care face parte corpul. Invers, cunoscand clasa
de echivalenta din care face parte corpul, se evalueaza expresia
 

4
 n = 2 – (V – L + F)
pentru a se verifica daca obiectul este conectat.
 
c.     Conectivitatea unui solid oarecare
 
Un solid oarecare se deosebeste de un poliedru simplu prin faptul ca fetele
sale pot avea mai multe contururi:
- conturul exterior al fetei;
- conturul unei treceri prin poliedru;
- conturul unei gauri ( adancituri).  

Conectivitatea unui solid oarecare este definita prin formula Euler

generalizata:

unde P este numarul de varfuri de parti distincte ale solidului

T este numarul de treceri prin solid
C este numarul de cicluri de laturi interne fetelor (cavities).
 

Formula este folosita in sistemele de proiectare asistata pe calculator a

solidelor, ea permitand verificarea conectivitatii pe parcursul unei construiri
iterative a unui corp.
 
Formula Euler generalizata este interpretata ca ecuatia unui hiperplan intr-
un spatiu cu sase dimensiuni, fiecare punct din spatiului respectiv definind
un solid valid din punct de vedere al conectivitatii.
 
Definirea unui solid prin aplicarea iterativa a formulei, corespunde unei
translatii din origine intr-un punct P al planului respectiv. Translatia este
efectuata in mai multi pasi, fiecare pas constand in aplicarea unui operator
Euler.
 

5
 Sunt definiti 10 operatori Euler. Fiecare dintre ei permit transformarea unui
solid [ V, L, F, C, T, P ] intr-un alt solid [ V’, L’, F’, C’, T’, P’ ] care
satisface formula Euler generalizata.
 
Operatorii Euler sunt:

1. MEV - Make an Edge and a Vertex

2. MFE - Make a Face and an Edge
3. MBFV - Make a Body, a Face and a Vertex
4. MRB - Make a Cavity/Passage and a Body
5. ME-KH - Make an Edge and Kill a Hole (Cavity)
6. KEV - Kill an Edge and a Vertex
7. KFE - Kill a Face and an Edge
8. KBEV - Kill a Body, a Face and a Vertex
9. KRB - Kill a Cavity/Passage and a Body
10. KE-MH - Kill an Edge and Make a Hole
 
Secventa operatorilor de aplicat pentru obtinerea unui solid se obtine cu
ajutorul unei matrici care contine un operator Euler pe fiecare linie :
 

q = [n1, n2, n3, n4, n5, n6]

 
Fie q = [n1, n2, n3, n4, n5, n6] , unde ni este numarul de aplicari ale
operatorului reprezentat pe linia i a matricii A. De exemplu n1 = numarul de
aplicari ale operatorului MEV.
 
Vectorul q defineste operatorii Euler de aplicat pentru obtinerea unui solid.
Fie p = [ V L F C T P ] un solid.

6
  
Exemplu :
VLF
P = [4 6 4 0 0 1 ]
 

3 x MEV
3 x MFE
1 x MB FV
 

Deci, tetraedrul se poate obtine aplicand de 3 ori MEV, de trei ori MFE si o
data MBFV.

 Daca un element al lui q este negativ se utilizeaza operatorul

complementar (KEV, KFE, etc.)

In cadrul sistemului de proiectare asistata de calculator a solidelor, fiecare

operator este implementat printr-o procedura. De exemplu, procedura MBFV
trebuie sa realizeze urmatoarele operatii :
-> initializarea structurilor de date prin care este reprezentat obiectul;
-> memorarea datelor (transmise ca parametri) prin care se defineste fata si
varful.
 
Fata poate fi definita parametric sau prin coeficientii ecuatiei planului in
care se afla.
 
 

7
 Cu toate ca formula Euler generalizata este verificata dupa orice aplicare a
unui operator Euler, solidul obtinut este valid numai la sfarsitul.

 
Metode de modelare a solidelor
 
In sistemele de proiectare asistata de calculator obiectele 3D generale,
numite si solide, sunt modelate in mai multe moduri. Exista mai multe
metode de definire si reprezentare a solidelor :
 
1. Reprezentarea prin frontiera, BREP (Boundary Representation)
2. Reprezentarea prin enumerare spatiala
3. Reprezentarea prin baleiere spatiala (solide obtinute prin translatia
si/sau rotatia spatiala a unei
forme 2D (Sweep Representation)
4. Reprezentarea prin arbore de constructie (CSG - Constructive Solid
Geometry).
5. Reprezentarea prin instantiere solidelor primitive.
 
1. Reprezentarea prin frontiera (BREP)
 
Prin aceasta metoda frontierele obiectului sunt descrie explicit, ceea ce este
foarte util in PAC. Totodata, metoda faciliteaza vizualizarea obiectelor,
majoritatea algoritmilor de vizualizare bazandu-se pe cunoasterea suprafetei
obiectelor. Este folosita in multe sisteme de modelare a solidelor.

8
Frontiera unui solid cuprinde : fete plane sau curbe, laturi (segmente de
dreapta sau arce de curba) si varfuri.

O reprezentare prin frontiera este alcatuita din :

date geometrice :
- coordonatele varfurilor
-coeficientii ecuatiei unei laturi (a dreptei sau a curbei suport)
- coeficientii ecuatiei suprafetei din care face parte o fata.
date topologice, cum ar fi :
- varfurile care delimiteaza fiecare latura
- conturul sau contururile care marginesc fiecare fata
- fetele conectate printr-o latura si altele.
 

Iata cateva tipuri de relatii topologice utilizate in reprezentarea poliedrelor

1. Relatiile V : { }
 

2. Relatiile L : { } 3. Relatiile F : { }

9
 Datele geometrice sunt memorate separat, iar relatiile topologice sunt in
general reprezentate prin pointeri sau indici in structurile de date care
pastreaza datele geometrice.
 
O structura de date pentru reprezentarea prin frontiera a unui poliedru
poate fi urmatoarea :
 

nx ny, nz : componetele normalei la suprafata

(a) pointer catre prima latura a conturului
(b) numarul de laturi care formeaza conturul
(c) pointer catre urmatorul contur al fetei.
 
In unele cazuri se prefera ca structura de date prin care este reprezentat
solidul sa fie redundanta, dar in schimb sa permita cautari rapide. O astfel de
structura este structura Baumgart, care poate fi simbolizata grafic astfel:

10
 adica :
 
fiecare latura este reprezentata prin :
-> pointeri catre varfurile care o delimiteaza
-> pointeri catre fetele adiacente (stanga, dreapta)
-> pointeri catre cele 4 laturi incidente in varfurile extreme
- fiecare fata este reprezentata printr-un pointer catre una dintre laturile
conturului
pentru fiecare varf se memoreaza pointer catre una dintre laturile care-l au
extremitate
 
Structura este adecvata construirii iterative a unui solid prin aplicarea unei
secvente de operatori Euler. Ea asigura ca graful laturi – varfuri este
intotdeauna valid.

Datele care definesc frontiera unui solid pot fi date primare, adica introduse
de utilizator, sau date rezultate din combinarea altor solide, de exemplu
folosind operatii booleene de reuniune, intersectie, diferenta. De aceea, in
sistemele de modelare bazate pe reprezentarea prin frontiere se impun o serie
de criterii de validitate a solidului astfel reprezentat.
 
Criterii de validitate a unui solid
 
1. Sa nu existe laturi/fete neconectate – conditia este verificata daca fiecare
latura uneste doua varfuri si doua fete si perimetrul fiecarei fete contine
un numar egal de varfuri si laturi;

2. Solidul trebuie sa fie orientabil.

Un solid este orientabil daca parcurgand conturul fiecarei fete punctele
interioare fetei sunt situate de aceeasi parte. Prin aceasta conditie solidul
satisface regula Möbius

11
Regula lui Möbius : daca pentru fiecare latura sensurile de parcurgere ale
contururilor fetelor adiacente pe latura sunt opuse, atunci suprafata solidului
este orientabila.

Criteriile de validitate 1 si 2 pot fi verificate folosind formula Euler

generalizata :
(V – L + F – C + 2T – 2P = 0).
 
Reprezentarea prin frontiera a unui solid nu este unica:
 

 
 

2. Reprezentarea prin enumerare spatiala

 
Se bazeaza pe descompunerea solidului in parti.
Descompunrea poate fi: celulara, regulata sau adaptiva.
 

2.1. Descompunerea celulara:

Orice solid poate fi reprezentat ca o reuniune de celule solide (fara goluri)
cu interioare disjuncte.

Descompunerea in celule are drept scop simplificarea reprezentarii, deci se

efectueaza pana la nivelul la care fiecare celula poate fi reprezentata ca un
poliedru simplu: cub, paralelipiped, prisma, … . Descompunerea celulara se
foloseste in analiza structurala (modelarea elementului finit). Solidul este
reprezentat ca o reuniune de celule cu interioarele disjuncte.

12
 

2.2. Enumerarea spatiala (descompunerea regulata si descompunerea

adaptiva)

2.2.1. Descompunerea regulata

Este un caz particular de descompunere celulara; fiecare celula este un cub si

are o pozitie fixa, pe o grila spatiala regulata. Se obtine divizand cubul
incadrator al solidului, recursiv, de fiecare data in 8 subcuburi pana la un
nivel de rezolutie predeterminat. Subcuburile rezultate se numesc voxeli.
Voxelii sunt clasificati in voxeli interiori si voxeli exteriori.

Reprezentarea este cu atat mai exacta cu cat latura voxelilor este mai mica.
Cubul incadrator are fetele paralele cu planele sistemului de coordonate 3D.

 
Reprezentare
 
Metoda necesita un mod convenabil de reprezentare a setului de voxeli. Un
mod consta in reprezentarea printr-o lista in care se memoreaza
coordonatele centrelor voxelilor interiori. Lista este ordonata astfel incat
solidul este un set de celule adiacente.

Primele scheme de reprezentare prin voxeli erau foarte redundante : solidul

era reprezentat printr-un tablou tridimensional, cu un numar de elemente egal
cu numarul de voxeli, fiecare element al tabloului avand valoarea 0 sau 1. O
astfel de schema de reprezentare nu tine cont de coerenta spatiala.
 
 
Avantajele metodei :
-Reprezentarea se obtine simplu,
-Permite sa se calculeze proprietatile fizice ale solidului (volumul, momentul
de inertie, s.a.)
-Permite realizarea cu usurinta a operatiilor booleene intre solide.
-Reprezentarea este invarianta in raport cu translatia dar nu si cu rotatia,
deoarece fetele voxelilor trebuie sa fie paralele (daca se roteste obiectul
trebuie reconstruita reprezentarea) cu planele sistemului de coordonate 3D.
 
Avantajele metodei :
 
Reprezentarea este o aproximare a solidului a carei precizie creste pe
masura ce latura voxelului scade si deci memoria necesara reprezentarii
creste.

13
 Metoda este adecvata pentru obiecte solide modulare, compuse din forme
paralelipipedice (arhitectura) si pentru obiecte de forme foarte neregulate,
cum sunt obiectele biologice (o aplicatie este tomografia computerizata).
 
 
 
2.2.2. Reprezentarea prin arbore octal (descompunerea adaptiva)
 
In reprezentarea printr-un tablou spatial, cu voxeli de aceeasi marire, un
numar mare de voxeli care fac parte din solid pot forma un cub cu latura mai
mare. Asadar, plecand de la cubul incadrator al solidului (cubul cu laturile
paralele cu planele principale ale sistemului de coordonate 3D, care
incadreaza solidul), se determina prin divizare recursiva cuburile de latura
maxima care aproximeaza solidul . Divizarea se face de fiecare data in 8
subcuburi de marime egala.
 
 

 
Fiecare subcub rezultat din prima divizare se reprezinta printr-un nod pe
primul nivel al arborelui. Radacina corespunde cubului incadrator. Nodurile
sunt de 3 feluri : pline (P), vide (V), partial ocupate (N).
 
 

14
 
 
 

 Obs: un nod neterminal s reprezinta printr-un patrat pe jumatate plin:

 
 
Divizarea se continua numai cu subcuburile partial ocupate, pana cand se
obtin numai subcuburi pline sau vide sau pana cand latura subcubului atinge
limita minima prestabilita. In final, solidul este reprezentat printr-un arbore
octal.
 
Reprezentarea este inexacta daca frunzele arborelui sunt noduri de tip
nedefinit (partial ocupate). O imbunatatire a metodei foloseste arbori octali
exacti. Intr-un arbore octal exact fiecare nod frunza este :

-         vid (subcubul este exterior solidului)

-         plin (subcubul este interior solidului)
-         nod de tip fata : subcubul contine o parte dintr-o singura fata
-         nod de tip latura : subcubul contine o parte dintr-o singura latura
precum si parti din fetele adiacente
-         nod de tip varf : subcubul contine un singur varf impreuna cu parti din
laturile si fetele adiacente in varf
 
Deoarece divizarea se poate opri destul de repede ajungandu-se la cele 5
tipuri de noduri, numarul de noduri al unui arbore octal exact este in general
mult mai mic decat al unui arbore octal obisnuit. In schimb, metoda
presupune memorarea in fiecare nod frunza a informatiei geometrice privind
frontiera reprezentata in nod, cum ar fi :

15
-         indici sau pointeri catre coeficientii ecuatiei planului fetei sau fetelor
( a*x + b*y + c*z + d = 0 )
-         informatie de convexitate pentru nodurile de tip latura
-         configuratia spatiala a fetelor pentru nodurile de tip varf
 
Exemplu:
 

 
Solidul poate fi de o parte sau de cealalta a semispatiului definit de cele 3
fete.
 
 

 
Vizualizarea obiectelor reprezentate prin arbori octali
 
 
Se folosesc algoritmi spaciali, deoarece solidul este in acest caz un set de
cuburi care se acopera. Eliminarea suprafetelor ascunse poate fi realizata
eficient : cuburile pline din cei 4 octanti din fata obtureaza cuburile din
octantii din spate, precum si pe toate cele care au rezultat din divizarea lor.
 

16
 
 

 
Operatii booleene cu arbori octali
 
Fie :
 
∩ - intersectia;
U - reuniunea;
\ - diferenta;
┐ - complementul;
 
Stiind ca :

A U B = ┐ (┐A ∩ ┐B);
A \ B = A ∩ (┐ (A ∩ B));
 
este suficient sa se implementeze numai operatia de intersectie (∩ ) si
operatia de complementare ( ┐).
 

Complementul unui arbore octal

 
 
Se obtine foarte simplu, prin aplicarea operatorului ┐ fiecarei frunze : P –
plin,
V – vid, N – nedefinit.
 
┐P = V;

17
 ┐V = P;
┐N = N.
 
 
 
Calculul intersectiei a 2 arbori octali
 
 
Metoda de calcul se bazeaza pe compararea nodurilor care corespund unor
cuburi cu aceeasi amplasare spatiala si aceeasi latura. De aceea, arborii octali
intersectati trebuie sa fie construiti pornind de la acelasi cub incadrator :
 
 

 
 
In acest caz, nodurile de pe un nivel i din cei 2 arbori, corespund acelorasi
subcuburi.
 
 
Calculul intersectiei presupune o parcurgere sincronizata a celor 2 arbori,
comparandu-se nodurile care corespund unor subcuburi cu aceeasi amplasare
spatiala.
 
Daca nodurile comparate sunt frunze, atunci in arborele rezultat se creaza
un nod de tip ∩ :
 

18
 
Daca nodul curent al arborelui A este de tip P
 

iar nodul din B cu aceeasi amplasare spatiala este neterminal, se executa o

parcurgere completa a subarborelui, creandu-se in arborele rezultat un
subarbore echivalent.

Daca nodurile curente din cei 2 arbori sunt de tip N, se coboara in ambii
subarbori, comparandu-se succesiv nodurile corespondente.
 
3. Reprezentarea prin arbori de constructie (“Constructive solid
geometry”)

 
Metoda este folosita in PAC a solidelor fiind adecvata interactivitatii.
 
In acest caz proiectantul dispune de o multime de solide primitive
(paralelipipede, sfere, cilindri, conuri, s.a.) ale caror dimensiuni sunt
parametrizate (latimea, inaltimea, lungimea, raza, …) si care sunt pozitionate
in spatiu folosind transformari geometrice (translatii, rotatii). Solidele
primitive sunt compuse, dupa aplicarea transformarilor, folosind un set de
operatori : reuniune, intersectie, diferenta.
 

19
 Reprezentarea interna a obiectului definit prin aceasta metoda este un
arbore binar, numit si “arbore CSG”, in care fiecare nod neterminal este un
operator de compunere, iar frunzele sunt solide primitive.
 
 
Figura urmatoare exemplifica metoda pentru un solid definit prin expresia:

(P1 U P2) – P3

unde: P1 = P (param 1) T1
P2 = P (param 2) T2
P3 = C (param 3 ) T3 ,
P, paralelipiped parametrizat
C, cilindru parametrizat
T1, T2, T3 transformarile geometrice aplicate celor 3
primitive solide
 

20
  
 

Reprezentarea unui solid prin aceasta metoda nu este unica si este ne-
ambigua numai daca operatiile booleene sunt “regulate”; combinarea a 2
solide nu trebuie sa produca fete sau laturi neconectate. Figura urmatoare
reda cazul 2D al unei interectii conventionale si cel al intersectiei regulate. 
 

Un solid este alcatuit din 2 multimi de puncte: puncte interioare si puncte de

frontiera. Fie A si B doua solide, iA, iB multimile punctelor interioare si f(iA),
f(iB) multimile punctelor de frontiera.

A = iA U f(iA)
B = iB U f(iB)

21
 Operatorii booleeni regulati pot fi definiti astfel:

A ∩* B = (iA ∩ iB) U (f(iA ∩ iB))

A U* B = (iA U iB) U (f(iA U iB))
A -* B = (iA - iB) U (f(iA - iB))
 

Dezavantajul metodei CSG: pentru vizualizare trebuie obtinuta reprezentarea

prin frontiera (calcule complexe)
Avantajele:
Definirea interactiva de obiecte complexe, atragatoare pentru utilizator
Adecvata procesului de fabricatie

4. Reprezentare prin baleiere spatiala (Sweep Representation)

 
Solidele din aceasta categorie sunt generate prin deplasarea unui obiect 2D in
spatiu. Un solid este definit prin 2 elemente:
-         un obiect 2D (o fata sau o sectiune prin obiect)
-         traiectoria pe care se deplaseaza
 

 
In cazul general este posibil sa se deplaseze o fata pe o traiectorie oarecare,
dimensiunile fetei pe o traiectorie putand sa varieze in cursul deplasarii.
 
Metoda permite modelarea unui mare numar de obiecte, dar acestea pot sa
nu fie solide valide.
 
Inconvenientul major este lipsa de instrumente algoritmice pentru calculul
proprietatilor geometrice, pentru realizarea operatiilor booleene si pentru
vizualizare.
 

22
Principalul avantaj al metodei este posibilitatea de a reprezenta obiecte
descriind procesul de fabricatie. Metoda, utilizata in multe sisteme de
modelare contemporane, se dovedeste practica si eficienta pentru modelarea
partilor mecanice cu sectiune constanta. Se foloseste de asemenea pentru a
detecta interferenta potentiala dintre diferite parti ale mecanismelor. Se
foloseste si pentru simularea si analiza operatiilor de indepartare a
materialelor in operatiile de fabricatie.
De exemplu, se pot descriere foarte simplu corpuri care se fabrica prin
operatiuni de extrudere (cele de translatie) sau strunjire (cele de rotatie).

Ca si tehnica CSG, metoda este foarte bine adaptata pentru crearea

interactiva a obiectelor 3D.
 
Se bazeaza pe notiunea de miscare a unui punct, a unei curbe sau a unei
suprafete pe o anumita cale.
 
 
In general, pentru modelarea unui solid trebuie sa se dea : obiectul generator
si traiectoria de miscare. Obiectul poate fi o curba sau o suprafata iar
traiectoria este o cale ce poate fi definita analitic. Curba directoare nu este in
mod necesar un element al obiectului obtinut.
 

23
Pot fi create si obiecte neomogene dimensional :
 

Prin rotatia unei curbe generatoare care trece prin axa de rotatie se produce o
suprafata sau un solid cu o singularitate.
 
5. Modelarea prin instantierea formelor parametrizate
 
Forme parametrizate
 
Un mod simplu de a defini o forma consta in aplicarea unei transformari
liniare, unei forme parametrizate.
 
Exemplu : prin scalarea cu factori egali sau diferiti se obtin forme diferite.

24
 Transformarile afecteaza geometric obiectul dar nu si topologia sa.
Numarul de transformari care pot fi aplicate unei forme parametrizate este
limitat. De exemplu pentru forma “Z” :

Metoda este utilizata in CAM pentru a incuraja standardizarea partilor

mecanice. Acestea sunt grupate in clase sau familii, ai caror memebri se
deosebesc prin cativa parametrii. O familie de forme este o primitiva
generica iar membrii individuali sunt instante ale sale.
 
Primitive generice tipice sunt formele 3D corespunzatoare figurilor 2D
urmatoare :
 

Sistemele de modelare bazate pe acest tip de reprezentare sunt puternic

specializate.

25