Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Construcţia pistonului
Pistonul este componenta mecanismului motor care îndeplineşte următoarele funcţii:
- transmite bielei, prin intermediul bolţului, forţa de presiune a gazelor;
- transmite cilindrului reacţiunea normală, produsă de bielă;
- etanşează, împreună cu segmenţii, camera de ardere;
- evacuează o parte din căldura degajată în procesul de ardere;
- contribuie la dirijarea gazelor în cilindru;
- are rolul de a asigura distribuţia amestecului gazos, în cazul motorului în doi timpi;
- în cazul motorului cu aprindere prin comprimare, poate influenţa favorabil randamentul
arderii prin participarea sa la procesul de formare a amestecului;
- conţine, parţial sau integral, camera de ardere;
- împreună cu segmenţii şi peretele cilindrului, controlează grosimea filmului de ulei şi deci,
consumul de ulei.
Fig. 4. Piston pentru motoare cu aprindere prin scânteie cu inserție pentru segmentul de foc.
Pistoanele cu inserție pentru segmentul de foc se utilizează pentru motoare cu aprindere prin
scânteie supraalimentate.
Fig. 5. Piston pentru motoare cu aprindere prin scânteie cu canal pentru răcire.
Aceste pistoane (fig. 5) se folosesc la motoare cu aprindere prin scânteie care au puteri litrice
foarte mari (PL>100 kW/l).
Fig. 6. Piston matrițat pentru motoare cu aprindere prin scânteie.
Fig. 10. Pistoane ale motoarelor cu aprindere prin compresie cu inserţii de fontă în cap.
Pistonul FEROTHERM este realizat din două părți demontabile, capul pistonului și mantaua
care sunt montate prin intermediul bolțului.
Capul pistonului, realizat prin forjare din oțel, transmite forța de presiune a gazelor spre
arborele cotit prin intermediul bolțului și al bielei.
Mantaua, realizată din aliaje ușoare, nu participă la transmiterea forței de presiune a gazelor
spre arborele cotit, ea suportând doar forța normală de apăsare pe cilindru.
Pistonul prezintă uzuri mici, concomitent cu o rezistență mecanică și termică ridicată.
Consumul scăzut de ulei, jocurile mici și temperatura relativ ridicată a suprafețelor asigură condiții
pentru menținerea emisiilor de gaze în limite reduse.
Fig. 13. Piston FEROTHERM (firma MAHLE).
Acest tip de piston este realizat din oțel prin matrițare dintr-o singură piesă, a cărui masă
este foarte bine optimizată.
1.2.2 Zona port-segment
Majorarea turaţiei motoarelor a impus pistoanele mai scurte şi mai uşoare. Acestea trebuie să
fie capabile să asigure:
- jocuri mici între piston şi cilindru;
- diminuarea cantităţii de gaze scăpate în carter;
- ungerea satisfăcătoare a suprafeţelor în mişcare relativă şi un consum redus de ulei;
- rezistenţe ridicate la solicitările mecanice şi termice.
La reducerea înălţimii constructive a pistonului, trebuie avut în vedere faptul că temperatura
în zona canalului segmentului nu poate depăşi 480 K, când se folosesc uleiuri normale, şi 510 K
când se utilizează uleiuri înalt aditivate.
Lungimea zonei port-segmenţi este determinată de numărul segmenţilor necesari pentru a
asigura o bună etanşare a camerei de ardere şi un consum redus de ulei. Opinia specialiştilor este
aceea că exigenţele funcţionale pot fi asigurate de trei segmenţi (doi de compresie şi unul de
ungere).
Fig. 15. Influenţa formei camerei de ardere asupra distribuţiei câmpului termic în capul pistonului
Într-o măsură limitată, marginea camerei de ardere poate fi descărcată prin optimizare
constructivă (rotunjirea muchiilor şi a buzunarelor supapelor). Din partea materialului, o importantă
influenţă o exercită dilatările termice. Cercetările comparative au atestat avantajele aliajului eutectic
faţă de cel hipereutectic şi superioaritatea celui presat faţă de cel turnat.
Pentru a elimina dezavantajele menţionate s-au aplicat pe capul pistonului, cu ajutorul
jetului de plasmă, straturi metalice sau metaloceramice. În acest caz au apărut două probleme:
- depunerea stratului este dificilă în zona muchiilor;
- aderenţa este insuficientă pentru anumite sorturi de materiale ceramice.
1.2.4. Fusta pistonului
Fusta pistonului are rolul de a transmite eforturile rezultante din mecanismul bielă-manivelă,
către cilindru.
Calitatea de ghidare a pistonului, prin intermediul fustei, este un element determinant pentru
următorii factori: fiabilitate, consum de ulei, reducerea zgomotului.
Ghidarea pistonului cu ajutorul fustei este funcţie de: jocul dintre piston şi cilindru şi
temperatura de funcţionare; profilul fustei; materialul pistonului; poziţia axelor; forma cilindrului.
Forţa normală este transmisă cilindrului numai de o parte a suprafeţei mantalei pistonului
(β=90…1000). De aceea, pentru reducerea masei pistonului se degajă zona corespunzătoare
unghiului complementar după direcţia axei bolţului (fig. 16,b).
Fig. 16. Distribuţia forţei normale pe suprafaţa cilindrului: a) în plan axial; b) în plan normal la axa
cilindrului
Lungimea mantalei trebuie să fie suficientă pentru a asigura un bun ghidaj, presiuni laterale
reduse (0,4…0,6 MPa) şi a limita bascularea. Pe de altă parte, ea nu trebuie să fie exagerat de mare,
pentru a nu mări, în mod inutil, înălţimea motorului.
Fig. 17. Deformarea pistonului sub acţiunea: a) temperaturii; b) forţei de presiune a gazelor; c)
forţei normale
Datorită dilatării termice, a acţiunii forţelor de presiune a gazelor şi normală (fig. 17),
pistonul se deformează eliptic în acţiune transversală (axa mare după direcţia bolţului). Pentru a
compensa această deformare, pistonul se execută sub formă eliptică, în secţiune transversală, cu axa
mare a elipsei normală pe cea a alezajului pentru bolţ (fig. 18,a).
Fig. 18. a) Forma pistonului în secţiune transversală; b) legea de distribuţie a ovalităţii pistonului.
La pistoanele motoarelor cu aprindere prin scânteie, pentru a reduce fluxul de căldură către
manta, cu scopul diminuării jocului dintre aceasta şi cilindru, în ea se execută o decupare sub formă
de T (fig. 19,a) sau Π (fig. 19,b) imediat după canalul pentru segmentul de ungere. Dezavantajul
acestei soluţii constă în aceea că regiunea port-segment are un nivel ridicat de temperatură, iar
pistonul, în ansamblu, o rigiditate scăzută. Ultimul dezavantaj se elimină prin conceperea unor
nervuri, care leagă mantaua de capul pistonului.
Fig. 19. Pistoane cu decupare în fustă sub formă de: a) T; b) Π
Cerinţa de a realiza jocuri mici (0,08…0,10 mm), la montaj, între piston şi cilindru poate fi
satisfăcută prin introducerea în regiunea bosajelor pistonului a unor plăcuţe de invar (oţel aliat cu
mult nichel) sau oţel de calitate (fig. 20). Inserţia de invar sau oţel şi aliajul de aluminiu lucrează ca
o lamă bimetalică, astfel încât, prin încălzire, sistemul se curbează foarte puţin în sensul evazării.
Pistoanele astfel obţinute se numesc autotermice.
Rezistenţa de
rupere la tracţiune 20… 30… 18… 23… 23…
[daN/cm2] la : 25 37 22 30 28
18…22 35…42
293°K 18… 17… 17… 20… 22…
17…20 30…37
:423°K 23 30 20 24 26
10…14 15…26
:523°K 10… 11… 10… 11… 16…
15 17 14 17 20
Alungirea relativă
0,3...0, 0,2...0 0,5...1 0,3...1
A5 min [%] 1....3 0,1...0,3 5...12
3 ,7 ,5 0
Rezistenţa de
rupere la oboseală
[daN/mm2] la
11…
293°K 8…12 8…11 9…12 7…10 8…12 12
14
573°K 5 5 9 2 4,5 10
9,5
Aliajele pe bază de cupru au coeficientul de dilatare cel mai mare, din care cauză pistoanele
se prevăd cu jocuri mărite, ceea ce favorizează intensificarea uzurilor grupului piston-segmenţi-
cilindru. Datorită proprietăţilor mecanice ridicate, aliajele pe bază de cupru se utilizează pentru
execuţia pistoanelor pentru motoarele cu aprindre prin compresie.
Pistoanele din fontă se întâlnesc mai rar în construcţia motoarelor de automobile. Ele au
pereţi mai subţiri şi masa apropiată de cea a pistoanelor din aliaje de aluminiu. Se fabrică prin
turnare în nisip. Cele din aliaje de aluminiu se obţin prin turnare în cochile sau prin matriţare.
Constructorii de pistoane şi-au intensificat cercetările în direcţia găsirii unor noi materiale
pentru pistoane, cu calităţi tehnico-economice superioare. Astfel, ei studiază în prezent posibilităţile
de fabricare a pistoanelor din pulberi sinterizate.
Pentru sporirea durabilităţii pistoanelor, suprafaţa exterioară se acoperă cu straturi
protectoare, care au calitatea de a mări aderenţa uleiului la metal şi de a îmbunătăţii calităţile
antifricţiune. În acest sens pistonul se acoperă cu un strat de 5…30 [µm] de staniu, plumb, grafit,
sau oxizi de aluminiu (eloxare).
2. Calculul pistonului
2.1 Calculul pistonului la solicitări mecanice
Pistonul se schiţează în raport cu soluţiile constructive alese. În figura 22 sunt reprezentate
principalele elemente dimensionale de calcul ale pistonului.
2
d1
re 0,1875 p gmax p0 2
[N/m2] (1)
unde: d1 – diametrul interior al capului pistonului [m];
δ – grosimea capului pistonului [m];
re – efortul unitar; valoarea admisibilăa=(20…30)·106 [N/m2] pentru aluminiu);
pgmax – presiunea maximă a gazelor din cilindrul motorului [N/m2].
p0 – presiunea gazelor din carterul motorului (presiunea atmosferică) [N/m2].
- la încovoiere:
2
Mi R r
i 2,28 p gmax p [N/m2] (2)
Wz hc
Rp r
unde:
M i 0,76 p gmax Rp2 r 2
2
[Nm] este momentul încovoietor care solicită umărul
canalului segmentului;
R p r hc
2
ech 2i 4 2 [N/m ]
2
(4)
Pentru pistonale din aliaje de aluminiu σa ech = (30…40)·106 N/m2.
În regiunea port-segment, secţiunea A-A (fig. 22) din dreptul segmentului de ungere este
redusă din cauza orificiilor pentru evacuarea uleiului. Ea se verifică la compresiune:
D2p
c p gmax [N/m2] (5)
4 AA
unde: AA - aria secţiunii reduse [m2].
Efortul unitar admisibil la compresiune este: ac = (20…40)·106 N/m2.
unde: Nmax - forţa normală care acţionează într-un plan perpendicular pe axa bolţului [N];
LN - lungimea mantalei [m];
Aev - aria suprafeţei evazate proiectată pe un plan normal pe axa bolţului [m2].
Pentru a asigura funcţionarea motorului în condiţii de deplină siguranţă este necesar ca:
psm < 0,3…0,5·106 [N/m2] la motoarele de autocamioane şi tractoare;
psm < 0,4…0,7·106 [N/m2] la motoarele de autoturisme;
psm < 1·106 [N/m2] la motoarele supraalimentate cu pistoane matriţate din aliaje de aluminiu.
2.2 Calculul jocurilor segmentului în canal
Grosimea (înălțimea) segmentului se poate determina cu relația:
Dp p 1
b K gmax [mm] (7)
2 100 a
unde: K= 0,08 - constantă;
pgmax - presiunea maximă din cilindru [N/mm2]
a - efortul unitar admisibil [N/mm2]
a = 55…65 [N/mm2]
Se poate calcula distanţa dintre segment şi umărul din piston (jocul axial) (fig. 23):
t
j a f T D p [mm] (8)
b
unde: f – constantă;
f=0,075 pentru segemntul de foc,
f=0,028 pentru ceilalţi segmenţi de compresie,
f= 0,046 pentru segmentul de ungere;
t - grosimea radială a segmentului [mm];
b - grosimea axială a segmentului [mm];
- coeficient de dilatare pentru materialul pistonului [1/oC];
T - temperatura segmentului de foc [oC].
Dps
Dp 1 c tc t0 s
[mm] (12)
1 p t t
ps 0
Dpi
Dp 1 c tc t0 i
[mm] (13)
1 p t t
pi 0
unde: c, p - coeficientul de dilatare termică a materialului cămăşii cilindrului, respectiv pistonului
[1/K];
to - temperatura la care se efectuează măsurarea pieselor (to = 288K) [K];
tc - temperatura pereţilor cilindrului în timpul funcţionării motorului [K];
tps - temperatura pistonului în timpul funcţionării, în zona superioară [K].
tpi - temperatura pistonului în timpul funcţionării, în zona inferioară [K].