ECONOMIŞTI ROMÂNI

1. MUGUR ISARESCU
Constantin Mugurel Isărescu s-a născut la data de 1 august 1949 în orașul Drăgășani
(județul Vâlcea). A absolvit în anul 1971 cursurile Facultății de Comerț Exterior din cadrul
Academiei de Studii Economice din București.
După absolvirea facultății, a lucrat ca cercetător științific la Institutul de Economie Mondială
din București pentru următorii 19 ani. A luat contact cu țările cu economie de piață,
participând la cursuri în Statele Unite. În anul 1989 a obținut titlul științific de doctor în
economie cu teza „Politici ale ratelor de schimb”.
După Revoluția din 1989, a lucrat la Ministerul Afacerilor Externe, apoi ca reprezentant
comercial la Ambasada României din Statele Unite ale Americii, iar din septembrie 1990 a
fost numit Guvernatorul Băncii Naționale a României. A preluat funcția de guvernator într-un
moment în care toată rezerva valutară a BNR se dusese pe importuri.
În anul 1998 este ales vicepreședinte al Clubului Guvernatorilor băncilor centrale din
Balcani, Marea Neagră și Asia Centrală, iar în anul 2002, președinte al acestui club.
Este autorul unui plan economic liberal care a condus la redresarea României printr-o
politică monetară extrem de inteligentă, pusă în aplicare atât în perioada mandatului său de
prim ministru, cât și în perioada mandatelor sale de guvernator al Băncii Naționale. Poziția sa
este comparabilă (mutatis mutandis) cu rolul jucat de Leszek Balcerowicz în implementarea
reformelor din Polonia
Î n anul 2001 a fost ales ca membru corespondent al Academiei Române, devenind în anul
2006 membru titular al acestui prestigios

2. ION RĂDUCANU
Economist şi om politic s-a născut la data de 20 martie 1884 în Bucureşti și a murit la 10
noiembrie 1964 tot în Bucureşti.
Studii liceale la Bucureşti şi universitare la Graz (Academia Comercială) şi Berlin
(Facultatea de Filosofie, Secţia de știinţe sociale). A urmat apoi cursurile Şcolii cooperatiste
din Darmstadt. În 1905 şi-a susţinut, la Universitatea „Friedrich Wilhelm” din Berlin, teza de
doctorat despre Datoria publică a României. A continuat pregătirea la Londra, unde a studiat
lucrările economiştilor englezi şi nord-americani.În 1911 a devenit docent la Catedra de
economie politică a Facultăţii de Drept din Bucureşti, unde a ţinut un ciclu de prelegeri despre
istoria şi doctrina cooperaţiei, repetate mai târziu la Şcoala Centrală de Agricultură. În 1915
şi-a inaugurat primul curs de ştiinţă şi legislaţie la Academia de Înalte Studii Comerciale şi
Industriale. Din iniţiativa sa s-a înfiinţat Catedra pentru studiul cooperaţiei şi Şcoala centrală
pentru studii cooperatiste. Între 1930 şi 1940 a fost rector al Academiei de Înalte Studii
Comerciale din Bucureşti; din iniţiativa sa s-a introdus un an de studii nou „preparator”, menit
să asigure o anumită omogenizare nivelului diferit de pregătire al studenţilor; s-au adăugat noi
materii programei de învăţământ; s-a completat corpul didactic; s-a acordat o mai mare atenţie
practicii de vară a studenţilor în diferite întreprinderi; a obţinut dreptul de a se organiza, pe
lângă principalele catedre de profil, examene de doctorat în ştiinţe economice; a sprijinit
înfiinţarea unei şcoli de statistică, ce funcţiona sub egida Ministerului Muncii, Sănătăţii şi
Ocrotirilor Sociale şi a Asociaţiei pentru cultura profesională, care a pus bazele Şcolii
Superioare de Tehnică şi Practică Comercială, cu o durată de doi ani; a întărit baza materială a
Academiei Comerciale, prin construirea unui nou corp de clădire (1935); a iniţiat cursuri de
vară, menite a ridica nivelul pregătirii profesionale a cadrelor didactice din liceele comerciale
etc. În 1918 a fondat la Iaşi, împreună cu Virgil Madgearu şi Victor Slăvescu, revista
„Independenţa economică” şi a luat parte, alături de Virgil Madgearu şi Vasile Pârvan, la
înfiinţarea Asociaţiei pentru studiul şi reformă socială (devenită mai târziu Institutul Social
Român). Ideile sale economice le-a prezentat în numeroase cărţi şi studii.

3. Ion Dijmărescu
Ion Dijmărescu (n. 26 noiembrie 1934) este un inginer minier, doctor în știința ingineriei
miniere, inventator și profesor universitar român.
Ion Dijmărescu, profesor universitar de management, este absolvent al Institutului de
Mine - Petroșani, unde obține diploma de inginer de mine în anul 1960 și doctoratul în
inginerie în anul 1972. În anul 1974 își perfecționează pregătirea în domeniul
managementului la Universitatea COLUMBIA din New York, unde, în cadrul programului
Fulbright beneficiază de asistența unor profesori de managament de mare prestigiu, cum ar fi:
M. K. Stan, Stefan Boshcov, Gus Grammas, etc. Deasemea, desfășoară o intensă activitate
științifică, publicând în tara și străinătate peste 120 de lucrări de cercetare și articole, fiind și
autorul a 8 brevete de invenție.
Din anul 1981 este expert al O.N.U în programul TARS, iar din anul 1995 a obținut
statutul de expert al C.E.E.  La data de 10 mai 1990 obține aprobarea guvernului României
pentru a înființa prima scoală superioară de management din România, în cadrul Academiei
Române de Management, unde au fost pregătiți peste 3000 de specialiști cu studii universitare
în domeniul managementului. A elaborat și publicat peste 14 lucrări în domeniul
managementului și al întreprinderilor miniere. 

4. Mihail Manoilescu
Mihail Manoilescu (n. 9 decembrie 1891, Tecuci; d. 30 decembrie 1950, închisoarea
Sighet) a fost un publicist, economist, ministru de externe și politician român.
Printre alte funcții publice pe care le-a deținut, Mihail Manoilescu a fost ministru al afacerilor
străine al României în vara anului 1940, în cadrul regimului Ion Antonescu. Ideile sale despre
economie au fost intens popularizate și aplicate în America de Sud.
În iulie 1940 Manoilescu a fost desemnat ministru de externe în guvernul condus de Ion
Gigurtu. Sub presiunea forțelor revizioniste, susținute și de fasciștii italieni, România a fost
nevoită să facă importante concesii teritoriale statelor vecine. Întreg capitalul de simpatie, real
sau pretins, de care ar fi beneficiat Manoilescu pe lângă oficialitățile italiene, nu a servit la
nimic. Aflat într-un post dificil din pricina presiunilor geopolitice, Mihail Manoilescu nu a
fost nici măcar lăsat să protejeze interesele României.

5. Theodor Dumitru Stolojan

Theodor Dumitru Stolojan (n. 24 octombrie 1943, Târgoviște) este un economist și
politician român, din 2007 membru al Parlamentului European pentru România din
partea PD-L. Între 16 octombrie 1991 și 18 noiembrie 1992 a deținut funcția de prim-ministru
al României din partea FSN. Traian Băsescu l-a desemnat pentru un nou mandat de
premier, dar la 15 decembrie, Theodor Stolojan a renunțat la candidatura pentru funcția de
Prim Ministru.
Începând din 1972 ocupă mai multe funcții în cadrul Ministerului de Finanțe
În mai 1991 devine președintele Agenției Naționale de Privatizare, lucrând la elaborarea
primului proiect al Legii privatizării și la înființarea Fondului Proprietății de Stat (FPS).
A urmat cursurile Academiei de Studii Economice din București între 1961 și 1966.
Imediat după absolvirea facultății se angajează ca economist stagiar la
întreprinderea Frigotehnica București, apoi ocupă funcția de economist în cadrul Ministerului
Industriei Alimentare și Agriculturii.

6. NICOLAE SUTU
Nicolae Suțu (Soutzo) (n. 25 octombrie 1798, Constantinopol -d. 10 ianuarie 1871, Făurei)
a fost un om politic și primul economist român.
A fost fiul domnitorului Alexandru Nicolae Suțu și al domniței Eufrosina Alexandru
Callimachi, purtând astfel titlul de "beizadea". Nicolae Suțu este unchiul junimistului
Alexandru Grigore Suțu.
A fost căsătorit cu Ecaterina Cantacuzino-Pașcanu, fiica Marelui Vornic Constantin
Cantacuzino. După decesul părintelui său, pleacă cu familia în exil la Kronstadt (Brasov), din
1821 până în 1825, după care se stabilește în Moldova, unde se naturalizează și devine un
important om politic și primul economist român: președintele Tribunalului de Comerț (1832),
postelnic (1832), Mare postelnic (1834), bei al Imperiului otoman (1834), vornic (1835),
secretarul particular al domnitorului Mihail Sturdza (1835-1848), ministru de Finanțe (1839,
1841-1843, 1849), Mare postelnic (1842), Mare Logofăt (1843), Mare Logofăt al Justiției
(1846-1848, 1849-1851), autorul principal al Regulamentului Instrucției publice (1843),
președintele Sfatului administrativ extraordinar, director și acționar al Teatrului Național din
Iași (1845-1846), secretarul particular al domnitorului Grigore al V-lea Ghica (1849-1855),
caimacam (1852), președintele Consiliului de Miniștri și ministru de Interne (1853), ministrul
Cultelor și al Instrucției publice (1853), deputat (1859), principalul membru al Comisiei
centrale de la Focșani a domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1860-1862), statistician,
economist, memorialist, om de litere, fondatorul satului Pungești-Vaslui (1838-1840), ctitorul
bisericii Sfântul Alexandru din Pungești-Vaslui (1845), unul dintre fondatorii Jockey Clubului
din Iași (1875), decorat cu Ordinul turc Nișani-Iftihar (1834 și 1850), decorat cu Ordinul rus
Sfânta Ana (1834) și Ordinul Sfântul Vladimir (1829 și 1851), decorat cu Ordinul grec Saint-
Sauveur (1842), decorat cu Ordinul polonez Sfântul Stanislas (1854) etc.

7. VIRGIL MADGEARU
S-a născut în 14 decembrie 1887, la Galaţi. A fost unul dintre cei mai mari economişti ai
ţării, sociolog şi om politic, minstru al ţării. Totodată, a avut o bogată activitate ca jurnalist şi
eseist. A fost ales post-mortem membru al Academiei Române. Virgil Madgearu a fost
vicepreşedinte al Partidului Ţărănesc, partid care a fuzionat cu Partidul Naţional Român, în
urma fuziunii rezultând Partidul Naţional Ţărănesc. A fost una dintre figurile reprezentative
ale Partidului Naţional Ţărănesc între cele două războaie mondiale.
Virgil Madgearu a studiat la Universitatea din Leipzig. Revenit în ţară, scrie articole,
studii, cele mai multe axate pe problematica socială, pe viaţa economică a ţării. Predă la
Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, implicându-se şi în viaţa
politică. Este unul dintre liderii Partidului Naţional Ţărănesc, regăsindu-se pe deplin în
doctrina ţărănistă. A promovat ideea că ţăranul român trebuie sprijinit, călăuzit, astfel încât să
fie „scos din izolarea şi ignoranţa lui capitalistă” şi să fie capabil să îşi valorifice la maximum
roadele muncii sale. Convingerea lui Virgil Madgearu în superioritatea economică şi socială a
gospodăriilor ţărăneşti a fost unul dintre principiile „ţărănismului” pe care l-a promovat
întreaga viaţă.
A fost ministru al industriei şi comerţului, ministru de finanţe, ministru la agricultură şi
domenii, în toate mandatele din partea Partidului Naţional Ţărănesc. Cu toate că a definit şi
promovat „ţărănismul”, Virgil Madgearu a pus accent, în activitatea sa de economist, şi pe
importanţa industriei, a pieţei interne româneşti, a unui învăţământ profesional etc,
aprofundarea diverselor aspecte ale economiei ţării transformându-l în cel mai mare
economist al vremii sale şi unul dintre cei mai mari economişti români.Virgil Madgearu a fost
asasinat în 28 noiembrie 1940, trupul său fiind descoperit pe malul lacului Snagov.

8. Anghel Rugină 
Anghel Rugină este un renumit economist de talie internaţională, profesor emerit de
Economie Politică şi Finanţe.
Anghel Rugină a publicat peste cinzeci de lucrări care abordează problemele din economia
mondială, impunându-se că o mare autoritate în domeniu, fiind printre altele şi preşedinte al
'International Society for Intercomunication of New Ideas'.
Sub îndrumarea lui Walter Eucken, profesorul Anghel Rugină a dezvoltat o metodă de
cercetare simultană de echilibru faţă de dezechilibru.A pus în centrul operei sale, omul în
dauna profitului maxim. Cel de-al IV-lea Congres Mondial de Economie Social susţinut la
Toronto, în august 1986, a fost organizat în onoarea lui Anghel Rugină, având că tema
principală 'Drumul înainte - a treia revoluţie în gândirea economică'. A fost ales că membru al
Academiei Româno - Americane de Ştiinţe şi Arte şi a primit la Congresul de la Montreal,
Diplomă de onoare, a acestei academii.
După Revoluţia din decembrie 1989, Anghel Rugină a revenit în România şi a propus un
plan de refacere şi stabilizare economică, monetară şi financiară pentru a realiza un 'miracol
economic', pe care el îl credea posibil. El propunea instaurarea unui sistem de economie social
liberă,cu o monedă de argint convertibilă în relaţiile cu străinătatea şi convertibilă în diferite
produse naţionale pe piată internă, care reprezenta, în opinia sa, calea de ieşire din criză şi
renaşterea economică a României.
În anul 1990, a fost ales ca membru de onoare al Academiei Române. De asemenea i s-au
acordat titlurile de Doctor honoris causa din partea Academiei de Studii Economice din
Bucureşti, a Universităţii 'Alexandru Ion Cuza' din Iaşi, a Universităţii 'Ovidus' din Constanţa,
a Universităţii 'Babeş-Bolyai' din Cluj,a Universităţii'Petre Andrei'din Iaşi, a Universităţii de
Vest din Timişoara şi a Universităţii 'Dunărea de Jos' din Galaţi.

9. PUIU NISTOREANU
Puiu Nistoreanu (n. 8 februarie 1954, municipiul Moinești, județul Bacău) este un
economist român, cercetător, profesor universitar, formator și specialist în administrarea
afacerilor - turism și servicii (managementul, marketingul, producția și comercializarea
produselor turistice; dezvoltare durabilă; dezvoltare locală și regional) eseist și jurnalist de
turism. Este inițiatorul disciplinei Ecoturism și turism rural (debut anul universitar 1998-1999,
curs universitar tiparit 1999) în învățământul academic românesc; unul dintre pionierii
studierii fenomenului turismului rural și ecoturismului din România (participant la World
Ecotourism Summit — Québec 2002 [3]); unul dintre reputații specialiști ai domeniului. S-a
aflat între primii actori ai transformării și repunerii pe baze moderne a turismului rural
românesc, la începutul anilor '90. Membru activ și pilon al Asociației Naționale de Turism
Rural Ecologic și Cultural(ANTREC) - în intervalul 1994-1998.Participant la cea de-a cincea
aniversare a Eurogites, Viana do Castelo, Portugalia (septembrie 1995). Prof. univ. dr. Puiu
Nistoreanu a participat la elaborarea Raportului de țară în domeniul turismului – 2006, realizat
de Autoritatea Națională pentru Turism din România și World Travel & Tourism Council
(WTTC); a făcut parte din grupul interdisciplinar de experți ce a elaborat Strategia turismului
românesc 2007-2013, precum și Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România
(2009).
În prezent este profesor universitar în cadrul Academiei de Studii Economice din București
(ASE), Facultatea Business și Turism (fosta Facultatea de Comerț), Departamentul Turism și
Geografie, conducător științific de doctorat, membru al Școlii doctorale de la Academia de
Studii Economice din București (ASE) - specializarea Administrarea Afacerilor

10. ION GHICA

Ion Ghica s-a născut la 12 august 1816 în Bucureşti şi a murit la 22 aprilie 1897 la
Ghergani, judeţul Dâmboviţa. Este un distins scriitor, om politic şi economist care a contribuit
activ la propăşirea ţării şi la crearea statului naţional modern. Ion Ghica a ocupat funcţii
importante în stat şi anume: două mandate de Prim-Ministru al,un mandat de Ministru al
Afacerilor Externe,precum şi Ambasador la Londra.Distins cărturar,a fost şi preşedinte al
Academiei Române,în patru rânduri.
A fost şi unul dintre pionerii ştiinţelor economice la noi în ţară,opera sa în acest domeniu
fiind reprezentată de „Convorbiri economice”,publicate în mai multe ediţii,încă din timpul
vieţii sale. Atracţia pentru studiul economiei s-a manifestat încă din timpul studiilor la Paris,
la Universitatea Sorbona. A fost propagator al ideii liberului schimb şi al unificării vamale -
„Unirea vămilor între Moldova şi Valahia”- precum şi al unificării monetare-„Măsuri şi
greutăţi româneşti şi moldoveneşti”. Ca un adevărat vizionar, Ion Ghica susţinea, acum 150 de
ani, „unificarea monetară mondială”. El considera creditul un factor de progres şi prosperitate
economică.În 1861 realizează chiar proiectul unei Bănci Române,un capital de un milion de
galbeni, iar în 1873 conduce instituţia Creditului Funciar Rural.
În 1997,la a III-a Conferinţă Naţională a Asociaţiei Generale a Economiştilor din România
-AGER- s-a decis ca ziua de 23 noiembrie să fie dedicată specialiştilor din domeniul
economic. În fiecare an, cu acest prilej, se face trimitere la susţinerea primului curs universitar
de Economie politică din ţara noastră,de către eruditul profesor economist Ion Ghica. Această
prelegere inaugurală avea loc în 1843 la Academia Mihăileană,din Iaşi.
În final,să nu uităm că Ion Ghica s-a născut în familia logofătului Dimitrie Ghica şi Mariei
Câmpinaru,una dintre cele mai vechi din Ţările Române, din rândul careia au facut parte
domnitori, oameni politici marcanţi. El a primit o educaţie europeană obţinând bacalaureatul
în litere la Sorbona,Paris-1836.
Spre sfârşitul vieţii s-a retras din activitatea politică,economică şi culturală pe moşia sa de
la Ghergani, unde s-a stins la vârsta de 81 de ani,în 1897.