Titu Maiorescu

Titu Liviu Maiorescu, critic literar, eseist, estetician si

scriitor roman, s-a nascut pe 15 februarie 1840 la Craiova. Titu
Maiorescu isi incepe studiile primare la Brasov si le continua la
Viena in cadrul Academiei Theresianum. Studiile universitare le
face la Universitatea din Berlin si la Giessen unde obtine
doctoratul in filozofie in 1859, iar un an mai tarziu devine
licentiat in litere si filozofie la Sorbona. Termina si Facultatea de
Drept din Paris in 1861.
Din 1862 Titu Maiorescu se stabileste la Iasi unde
activeaza ca profesor de istorie si filozofie la Facultatea de Litere, este ales director al
Colegiului National si director al scolii Normale "Vasile Lupu", este decan al Facultatii de
Filozofie si rector al Universitatii din Iasi.
Titu Maiorescu infiinteaza in anul 1863 societatea literara si culturala "Junimea" alaturi
de Iacob Negruzzi, Petre P. Carp, Vasile Pogor si Th.Rosetti. Maiorescu este fondatorul
revistei "Convorbiri literare" aparuta in 1867 si membru fondator al Societatii Academice
(1867). Se implica si in politica, avand functia de prim-ministru si ministru de externe in
perioada 1912 - 1914.
Titu Maiorescu publica studii de filozofie, estetica, de limba si literatura. Este autor al
scrierilor: O cercetare critica asupra poeziei romane (1867), In contra directiei de astazi in
cultura romana (1868), Directia noua in poezia si proza romana (1872), Comediile domnului
Caragiale (1885), Eminescu si poeziile sale (1889). Postum ii apar: Jurnal, opera alcatuita
din zece volume, Scrieri de logica(1988), Istoria politica a Romaniei sub domnia lui Carol I
(1994), Discursuri parlamentare cu priviri asupra dezvoltarii politice a Romaniei sub domnia
lui Carol I (2001 - 2003).
Titu Maiorescu a decedat pe 1 iulie 1917 si este inmormantat la Cimitirul Bellu din
Bucuresti.