Grecu Marius-Andrei (IX-B)

Eseu la logică

Subiectul I:

I
on Petrovici, născut pe 14 iunie 1882 la Tecuci, a fost un a fost un filozof român, eseist,
memorialist, scriitor, orator și om politic, profesor (de logică) la Universitatea din Iași,
membru titular al Academiei Române și fost Ministru al Educației Naționale.

Biografie:

În anii 1892-1899 face studii medii la Colegiul Sf.

Sava din Bucureşti. În toamna lui 1899 se înscrie
la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, având
printre profesori pe Titu Maiorescu şi pe Nicolae Iorga.

În 1904 se licenţiază în Filozofie cu dizertaţia “O

problemă de filosofie“ iar un an mai târziu, în iunie 1905,
Ion Petrovici devine primul Doctor în Filozofie al unei
universităţi româneşti cu teza “Paralelismul psiho-fizic“. În
anul universitar 1905-1906, timp de două semestre,
frecventează cursuri de filozofie la Leipzig, audiindu-i
pe Wilhelm Wundt şi Hans Volkelt, şi la Berlin, unde ascultă
prelegerile lui Friedrich Paulsen, Wilhelm Dilthey şi Alois
Riehl. În noiembrie 1906 este numit conferenţiar la catedra
de filozofie la Universitatea din Iaşi iar în 1912 este
definitivat ca profesor. În anii 1923-1926 este decan al Facultăţii de Litere şi Filozofie din Iaşi.

La sfârşitul lui ianuarie 1932 este invitat la Sorbonna şi la “Academia de Ştiinţe morale şi
politice” din (Paris), unde prezintă comunicările “La Nationalité en Philosophie“ şi
respectiv “L’Idée de néant“. Stabileşte legături de colaborare cu André Lalande şi Paul Gaultier.
La 28 mai 1935 este ales membru al Academiei Române. În guvernul prezidat de Octavian
Goga (1937-1938), Ion Petrovici devine Ministru al Educaţiei Naţionale. În 1941 acceptă
portofoliul de Ministru al Culturii Naţionale în guvernul lui Ion Antonescu. După instaurarea
regimului comunist este arestat până în 1964.

La 17 februarie 1972 se stinge din viaţă la Bucureşti.

1
 Unele dintre cele mai importante lucrări ale sale: “Paralelismul psihofisic“, Atelierele
Grafice Socecu, Bucureşti, 1905; “Cercetări filosofice“, Tipografia Dacia Iliescu Grossu, Iaşi,
1907; “Teoria noţiunilor“.“Studiu de logică, “ Tip. Dim. C. Ionescu, 1910; “Introducere în
metafizică“, Bucureşti, 1924; “Studii Istorico-Filosofice“.“H. Poincaré“ (ca filosof), “Alfred
Fouillée“,“H. Spencer şi problema cunoştinţei“, Ed. a II-a completată, Bucureşti, 1929; “Viaţa şi
opera lui Kant. 12 lecţii universitare“ , Bucureşti, 1936; “Spiritul filosofic în comparaţie cu
spiritul ştiinţific“, Editura Academiei, Bucureşti, 1972. Postum: “ Douăsprezece lecţii
universitare despre Immanuel Kant“, Editura Agora, Iaşi, 1994); “Schopenhauer“.“Viaţa şi
opera“, Garamond International, Bucureşti, 1995; “Schopenhauer“.“Monografie istorico-
filozofică“, Eurosong & Book, Bucureşti, 1997; “Din cronica filosofiei româneşti“, Institutul
European, Iaşi, 2005.

onstantin Rădulescu-Motru, născut pe 15 februarie 1868 în Mehedinți, a fost un

C filozof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru român, academician

și președinte al Academiei Române între 1938 – 1941 și o personalitate marcantă a
României primei jumătăți a secolului al XX-lea.

Bibliografie:

Între 1880 - 1885, Constantin urmează liceul

la Craiova, pe care îl va termina și absolvi la vârsta de
17 ani.

În 1885 se înscrie simultan la Facultatea de

Drept și la Facultatea de Litere și Filosofie, ambele
din cadrul Universității București. Cu Titu Maiorescu,
care îi este profesor, și care îl remarcă imediat,
stabilește legături spirituale puternice și de durată.
Frecventează, de asemenea, cursurile profesorilor
Constantin Dumitrescu-Iași, Bogdan Petriceicu
Hașdeu, V. A. Urechia, Grigore Tocilescu

În 1888, obține licența în drept cu teza

"Despre contracte", cu mențiunea magna cum laude.
În 1889, trece examenul de licență în filosofie cu
lucrarea "Realitatea empirică și condițiile
cunoștinței".

În vara anului 1889, în lunile iulie și august îl însoțește pe Titu Maiorescu într-o călătorie
în Austria, Germania și Elveția. În Austria și Germania, vizitarea Vienei și a München-ului, a
universităților prestigioase din aceste centre culturale și contactarea personală a unor
personalități marcante ale momentului au fost scopurile esențiale ale vizitelor.

2
 Între 1890 și 1893 se stabilește în Germania. După ce a studiat un semestru la München,
fiind student al lui Carl Stumpf, se mută la Leipzig. Acolo, timp de trei ani, lucrează în
laboratorul vestitului psiholog Wilhelm Wundt. Alături de studiile psihologice, pe care le face
sub îndrumarea profesorului Wundt, frecventează și alte cursuri, dintre care cele de fizică,
fiziologie, chimie, psihiatrie și matematică sunt cele pe care le frecventează regulat. De
asemenea, frecventează cursul de filologie română, ținut de profesorul Gustav Weigand. Se
căsătorește cu o nemțoaică, care refuză să-l însoțească în România. Ca atare, această căsnicie
nereușită va fi desfăcută ulterior.

În 1892, își adaugă numele de Motru la cel de Rădulescu.

Un an mai târziu, devine doctor în filosofie cu teza “Zur Entwickelung von Kant's
Theorie der Naturkausalität“. Henri Bergson a citat teza lui Rădulescu-Motru în lucrarea
“Introduction à la Metaphysique“. În 1897 înființează „Studii filosofice” care va deveni "Revista
de filosofie". Între 1895 și 1899 este bibliotecar la biblioteca Fundației Universitare Carol I. În
1918 devine director al Teatrului Național din București. În 1923 este primit în Academia
Română pentru ca în 1938 să devină președintele acestei instituții, funcție exercitată până în
1941.

Profesor universitar şi savant de formaţie enciclopedică, el s-a străduit să fundamenteze o

nouă filosofie, personalismul energetic, care să exprime fondul spiritual al poporului român şi să
depăşească, totodată, limitele sistemelor filosofice anterioare prin asimilarea unor soluţii sugerate
de ştiinţe particulare precum psihologia, sociologia, biologia, etnologia, politologia, pedagogia.
În acest scop, el a scris eseuri în care problematicile filosofice şi ştiinţifice se intersectează şi se
contopesc în sinteze uimitoare prin originalitate, din care menţionăm nu numai "Personalismul
energetic", publicat în anul 1927, ci şi "Puterea sufletească", "Românismul.Catehismul unei noi
spiritualităţi", "Psihologia poporului român", "Timp şi destin", "Etnicul românesc". În paralel cu
promovarea unui proiect de reformare a societăţii româneşti care să pornească de la specificul ei
spiritual, C.Rădulescu - Motru a fost un critic acerb al politicianismului şi un discipol al lui Titu
Maiorescu în denunţarea formelor fără fond din istoria modernă a României.

Înzestrat cu o mare putere de muncă şi întotdeauna preocupat de impactul practic al

ideilor filosofice, C. Rădulescu - Motru a fost, în acelaşi timp, un neobosit dascăl de filosofie şi
psihologie la Universitatea din Bucureşti, un fondator şi director al unor prestigioase periodice de
filosofie, psihologie şi pedagogie şi un orator cu frecvente participări la cele mai diferite cicluri
de conferinţe publice organizate în perioada interbelică. Pentru a întregi evocarea
responsabilităţilor academice pe care şi le-a asumat vom aminti că a fost , în 1910,
fondatorul Societăţii de Studii Filosofice, preşedintele Secţiunii literare a Academiei Române
(1931-1934), de două ori vicepreşedinte al Academiei Române (1935-1938; 1941-1944) şi
preşedinte al Academiei Române (1938-1941).

Patriotismul său lucid şi ştiinţific motivat, spiritul independent şi justiţiar, oroarea faţă de
compromisurile politice i-au atras sancţiuni atât din partea Mişcării Legionare cât şi a regimului
comunist. În anul 1940 a trebuit să renunţe, sub presiunea legionarilor, la catedra de la
Universitate iar în anul 1948, cu ocazia creării Academiei RPR, a fost îndepărtat din rândul
academicienilor.

3
 Pe 6 martie 1957 la București, se stinge din viață.

Lucrări importante:

 F.W.Nietzsche. Viața și filosofia, 1897;

 Problemele psihologiei, 1898;
 Știință și energie, 1902;
 Cultura română și politicianismul, 1904;
 Psihologia martorului, 1906;
 Psihologia industriașului, 1907;
 Puterea sufletească; Psihologia ciocoismului, 1908;
 Poporanismul politic și democrația conservatoare; Naționalismul cum se înțelege. Cum
trebuie să se înțeleagă, 1909;
 Sufletul neamului nostru. Calități bune și defecte, 1910;
 Din psihologia revoluționarului, 1919;
 Rasa, cultura și naționalitatea în filosofia istoriei, 1922;
 Curs de psihologie, 1923;
 Țărănismul. Un suflet și o politică, 1927;
 Învățământul filosofic în România; Centenarul lui Hegel; Psihologie practică, 1931;
 Vocația, factor hotărâtor în cultura popoarelor, 1932;
 Ideologia statului român, 1934;
 Românismul. Catehismul unei noi spiritualități, 1936;
 Psihologia poporului român, 1937;
 Timp și destin, 1940;
 Etnicul românesc. Comunitate de origine, limbă și destin, 1942.

4
 ae Ionescu (1890–1940), profesor de logică și de metafizică la Universitatea din

N București, unul dintre cei mai temuți pubiciști ai perioadei interbelice și ideolog al
unei mișcări de dreapta, a propus un curent bazat pe valorile naţionale şi pe religia
ortodoxă și a creat o școală filozofică din care fac parte membri ai generației de aur interbelice, a
literaturii și gândirii românești, ca Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin
Noica, Constantin Floru ș.a.

Biografie:

Nae Ionescu s-a născut la Brăila pe data de 4 iunie 1890

(pe stil vechi). Urmează studiile primare, gimnaziale și
liceale în orașul natal. În timpul liceului, se apropie de
cercul socialist și îl cunoaște pe Panait Istrati. Este
exmatriculat din liceul Nicolae Bălcescu din Brăila în
ultimul an de studiu, se spune că pentru republicanism
național.

Termină studiile medii la alt liceu. Își continuă studiile

la Facultatea de Litere și Filosofie din București, ale cărei
cursuri le încheie în 1912, cu specializare în filosofie. Tot
în anul 1912 este numit profesor la Liceul Matei Basarab
din București. După o vreme în care colaborează la Studii
filosofice sau la Noua Revistă Română, pleacă în
Germania, la Göttingen, în vederea desăvârșirii studiilor.
Aici îl prinde Primul Război Mondial. Revine în România
și își satisface stagiul militar la Brăila. Pe 25 noiembrie 1915 se căsătorește cu Elena Margareta
Fotino. În ianuarie 1916 pleacă în Germania, împreună cu soția, pentru continuarea studiilor.
Intrarea României în război, în luna august 1916, îl surprinde acolo. Este închis în lagărul de
prizonieri de la Celle-Schloss, Hanovra, de unde va fi eliberat în august 1917.

Primul său fiu, Radu, se naște în lagăr, la începutul anului 1917. Al doilea fiu, Răzvan, i se
naște în luna iunie a anului 1918. În 1919 își susține doctoratul în filosofie la Universitatea din
München, cu profesorul Bäumker, cu teza: Die Logistik als Versuch einer neuen Begründung der
Mathematik (Logistica ca o nouă încercare de definire a matematicii). Revine în țară în același an
dedicându-se carierei didactice și jurnalistice. Convingerile sale politice de dreapta vor face să
fie de mai multe ori arestat și închis.

A fost asistent al profesorului C. Rădulescu-Motru, apoi conferențiar la Catedra de logică

și metafizică a Universității din București. A predat cursuri de logică, istorie a logicii, metafizică,
filozofie a religiei. Concepând filozofia ca filozofare, spre a dobândi un echilibru spiritual cu

5
lumea și cu sine, a refuzat să-și tipărească vreo lucrare. Elevi ai săi au litografiat 12 cursuri,
dintre care patru au fost tipărite în anii 1941–1944.

A condus “Cuvântul” (1926–1934, 1938), a colaborat la “Noua Revista Romana”, “Studii

filosofice“, “Revista de filosofie“, “Cuvantul studentesc“, “Predania“, “Vestitorii“, Buna-Vestire,
Est-Vest s.a. Din bogata publicistica a lui Nae Ionescu, Mircea Eliade a realizat in 1937
culegerea “Roza vanturilor”.

Bolnav de inimă, moare la 15 martie 1940, în vila sa de la Băneasa, în prezența Cellei

Delavrancea.

Cărți publicate:

 “Roza vânturilor” în 1937, o culegere de articole gazetărești strânse din inițiativa lui
Mircea Eliade, care a și prefațat-o. Este singura carte publicată în timpul vieții
(republicată la Ed. Roza Vânturilor, 1990);
 “Curs de metafizică” și “Curs de istoria logicii” (publicate postum de elevii săi, după
notițele de curs în Buna Vestire, 1940);
 “Tratat de metafizică” (Ed. Roza Vânturilor, 1999);
 “Suferința Rasei Albe” (Ed. Timpul, 1994).

6
Subiectul II:
2.1:
Atom:

def.1: Atomul este cea mai mică particulă în care un element poate fi divizat fără a-și pierde
proprietățile chimice.

def.2: ATÓM, atomi, s. m. Particulă (formată din nucleu și electroni) din care sunt alcătuite toate
substanțele (solide, lichide, gazoase), reprezentând cea mai mică parte a unui element chimic. ◊
(Fiz.; în compusul) Atom-gram = greutatea exprimată în grame a masei unui atom. –
Din fr. atome, lat. atomus.

Univres:

def.1: Universul (lat. universum) este totalitatea spațiului și timpului,[a] a tuturor formelor de
materie și energie.

def.2: UNIVÉRS, universuri, s. n. 1. Lumea în totalitatea ei, ansamblul a tot ce există,

exceptând, pentru cei credincioși, pe Dumnezeu creatorul. 2. Spațiul, cu patru dimensiuni (cele
trei coordonate spațiale și timpul), ale cărui elemente sunt evenimentele. 3. Globul pământesc;
partea populată a globului pământesc (împreună cu tot ce se află pe el); locuitorii globului
pământesc. ♦ Mediul, cercul, lumea imediată în care trăiește cineva sau ceva; domeniu material,
intelectual sau moral. – Din fr. univers, lat. universum.

(sursele se pot găsi pe ultima pagină la bibliografie)

2.2:
Raporându-ne la cele 5 reguli ce trebuie respectate simultan pentru ca o definiție să fie
corectă, putem spune că definiția lui Pascal "Omul este o trestie cugetătoare", nu este o definiție
clară și precisă datorită expresiei “trestie cugetătoare”, ce are sens figurat, definiția lui Pascal,
încălcând, mai exact, regula a patra în obținerea unei definiții.

7
Bibliografie:

informatii:

http://150.uaic.ro/personalitati/filosofie-si-stiinte-social-politice/ion-petrovici/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Petrovici

https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_R%C4%83dulescu-Motru

https://sites.google.com/a/bcub.ro/biblioteca-centrala-universitara-carol-i-8/home/constantin-
radulescu---motru

https://ro.wikipedia.org/wiki/Nae_Ionescu

https://humanitas.ro/autori/nae-ionescu

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/nae-ionescu-un-personaj-controversat

https://www.totcum.com/definitia-atomului/

https://dexonline.ro/definitie/atom

https://ro.wikipedia.org/wiki/Univers

https://dexonline.ro/definitie/univers

imagini: (luate de pe wikipedia).

Numai bine!