Referat

Nae Ionescu - filozof, logician, pedagog și jurnalist român

Nicolae C. Ionescu (mai cunoscut ca Nae Ionescu, n. 16 iunie 1890, Brăila - d. 15 martie 1940,
București) a fost un filozof, logician, pedagog și jurnalist român. Orientarea sa filozofică a fost numită
trăirism. A știut să adune în jurul său și să eleveze o pleiadă de membri ai generației de aur interbelice
a literaturii și gândirii românești ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran,
Petre Țuțea, Constantin Noica, Vasile Moisescu și George Murnu. În anii 1930 a fost puternic implicat
în politică, susținându-l inițial pe Regele Carol al II-lea și apoi Mișcarea legionară.
Date biografice
Nae Ionescu s-a născut la Brăila pe data de 4 iunie 1890 (pe stil vechi). Urmează studiile
primare, gimnaziale și liceale în orașul natal. În timpul liceului, se apropie de cercul socialist și îl
cunoaște pe Panait Istrati. Este exmatriculat din liceul Nicolae Bălcescu din Brăila în ultimul an de
studiu, se spune că pentru republicanism național. Termină studiile liceale la alt liceu. Își continuă
studiile la Facultatea de Litere și Filosofie din București, ale cărei cursuri le încheie în 1912, cu
specializare în filosofie. În anul 1912, este numit profesor la Liceul Matei Basarab din București. După
o vreme în care colaborează la Studii filosofice sau la Noua Revistă Română, pleacă în Germania, la
Göttingen, în vederea desăvârșirii studiilor. Aici îl prinde Primul Război Mondial.
Revine în România și își satisface stagiul militar la Brăila. Pe 25 noiembrie 1915 se căsătorește
cu Elena Margareta Fotino. În ianuarie 1916 pleacă în Germania, împreună cu soția, pentru
continuarea studiilor. Intrarea României în război, în luna august 1916, îl surprinde acolo. Este închis
în lagărul de prizonieri de la Celle-Schloss, Hanovra, de unde va fi eliberat în august 1917. Primul său
fiu, Radu, se naște în lagăr, la începutul anului 1917. Al doilea fiu, Răzvan, i se naște în luna iunie a
anului 1918. În anul 1919 își susține doctoratul în filosofie la Universitatea din München, cu profesorul
Bäumker, cu teza: Die Logistik als Versuch einer neuen Begründung der Mathematik (Logistica ca o
nouă încercare de definire a matematicii). Revine în țară în 1919 dedicându-se carierei didactice și
jurnalistice. Convingerile sale politice de dreapta vor face să fie de mai multe ori arestat și închis.
Bolnav de inimă, moare la 15 martie 1940, în vila sa de la Băneasa, în prezența Cellei Delavrancea.
Este cunoscut și pentru legăturile sale romantice cu câteva dintre femeile celebre ale vremii,
printre care Maruca Cantacuzino-Enescu (soția muzicianului George Enescu), Elena Popovici-Lupa și
pianista Cella Delavrancea.
Biografia sa este legată de două clădiri istorice existente și azi, amintite de către elevii săi în memoriile
lor: vila Marucăi Cantacuzino de la Sinaia (azi Muzeul „George Enescu” de la Cumpătu) și „Vila de la
Băneasa” (azi sediul unei societății comerciale de pe Str. Ion-Ionescu de la Brad din București). Despre
cea de a doua clădire se spune că ar fi primit-o în dar de la Nicolae Malaxa. După moartea lui N. Ionescu
în 1940, vila de la Băneasa a servit ca reședință Mareșalului Ion Antonescu.
Cariera didactică: Revenit în țară în 1919, este pentru scurtă vreme profesor, apoi director la Liceul
militar Mânăstirea Dealu pentru ca, în același an, să fie numit asistent la catedra de Logică și Teoria
cunoașterii a profesorului Constantin Rădulescu-Motru. Nae Ionescu își inaugurează activitatea
universitară cu lecția Funcțiunea epistemologică a iubirii.
Le-a fost profesor universitar lui Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Petre Țuțea,
Jeni Acterian, Mircea Vulcănescu, Constantin Floru etc.
Cariera jurnalistică: Între 1911-1916, în calitate de colaborator și apoi de redactor la Noua Revistă
Rom Petre Țuțea,ână, condusă de Constantin Rădulescu-Motru, publică mai multe articole și cronici.
În perioada 1919-1925, colaborează cu numeroase articole la revista Ideea europeană (director:

1
 Constantin Rădulescu Motru), alături de Tudor Vianu, Octav Onicescu, Dimitrie Gusti, Ștefan
Nenițescu, Emanoil Bucuța, Cora Irineu, Mircea Florian.
În 1922, publică în Gazeta Matematică studiul Comentarii la un caz de intranziență a
conceptelor matematice, pentru care obține Premiul de filosofie matematică, în anul 1923.
Din mai 1926 Nae Ionescu conduce ziarul Cuvântul, la care a colaborat și grupul de talente adunate în
jurul său: Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, etc.
Cărți publicate:
 Roza vânturilor în 1937, o culegere de articole gazetărești strânse din inițiativa lui Mircea Eliade, care
a și prefațat-o. Este singura carte publicată în timpul vieții (republicată la Ed. Roza Vânturilor, 1990)
 Curs de metafizică și Curs de istoria logicii, publicate postum de elevii săi, după notițele de curs.
 (Publicată în Buna Vestire, 1940.)
 Tratat de metafizică (Ed. Roza Vânturilor, 1999)
 Suferința Rasei Albe (Ed. Timpul, 1994)
 Bibliografie
 Dora Mezdrea, Biografia, patru volume, ed. Universal Dalsi (primul volum) și alte edituri, între anii
2000 și 2005.
 Vulcănescu, Mircea (1992), Nae Ionescu. Așa cum l-am cunoscut, București: Editura Humanitas
 Nae Ionescu, Curs de istorie a logicii, ediție îngrijită de Marin Diaconu, Humanitas, 1993.
 Nae Ionescu, Curs de metafizică, ediție îngrijită de Marin Diaconu, Humanitas, 1995.
 Nae Ionescu, Curs de filosofie a religiei. 1924 - 1925, ediție îngrijită de Marin Diaconu, prefață de
Nicolae Tatu, postfață de Mircea Vulcănescu, Editura Eminescu, 1998.
 Isabela Vasiliu Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu, 2000.
 Romina Surugiu, Dominante filosofice în publicistica lui Nae Ionescu. De la "Logos" la "Cuvîntul",
Paideia, 2008.
 Dan Ciachir, Ganduri despre Nae Ionescu, editța a 3-a revăzută, Ed. Litera Ortodoxă, Ploiesti, 2010.
 Constantin Aslam, Constantin Noica-Spre un model neoclasic de gândire ,Editura Academiei Române,
2011 http://www.caslam.ro/docs/noica.pdf
 Miruna Lepuș - Dru-mu-rile destinului românesc, Editura Vremea, 2011 - recenzie
 Marta Petreu - Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian, Iași, Editura Polirom, 2009
 Dora Mezdrea - Nae Ionescu și discipolii săi în arhiva Securității: Nae Ionescu, Editura Mica Valahie,
2008
 Mircea Vulcănescu - Nae Ionescu așa cum l-am cunoscut, Editura Humanitas, 1992, ISBN 973-28-0324-
X
Pe lângă contribuţia sa în activitatea didactică, Nae Ionescu este renumit şi pentru contribuţia
şi efortul depus şi pe plan gazetăresc. Între 1919-1925 va scrie pentru „Ideea europeană“, iar între
1926-1933 se va remarca la ziarul „Cuvântul“, al cărui propietar va deveni din 1928. Se remarca printr-
un stil sarcastic, ironia şi propoziţia scurtă fiind elementele care-l făcea original în epocă. În 1924 N.
Ionescu va înfiinţa publicaţia „Logos“ - „revistă internaţională de sinteză creştin-ortodoxă“, editată în
limba franceză, cu colaborarea teologilor ruşi din Exil, dintre care amintim pe Ghiorghi Florovski sau
Lev Kartasev.
Atât prin munca de profesor, dar mai ales prin aceea de ziarist, Nae Ionescu este renumit
pentru că va propune în epocă o nouă mişcare: aceea a „trăirismului“. Nefiind de acord cu filosofia
puternic ştiinţifică a mentorului său, C. Rădulescu-Motru, o direcţie de gândire psihologizantă şi în
parte pozitivistă, Nae Ionescu propune o „soluţie răsăriteană“, bazată pe exprimare personală şi

2
găsirea unui echilibru sufletesc. „O metodă creşte cu un om...“, va spune N. Ionescu, respingând în
acest fel reţeta şi standardul, proprii Occidentului. Această poziţie a sa va naşte o lungă polemică, în
care va fi acuzat de misticism, iar mişcarea sa, ca una care „ne va duce în logica aridă a abstracţiei“ (C.
Rădulescu-Motru).
Deşi profesor de logică, N. Ionescu este renumit pentru că a combătut raţionalismul cartezian
cu un eroism nebănuit. „Noi nu facem decât să lichidăm raţionalismul...“ Aceste poziţii îl vor face să
afirme superioritatea teologiei faţă de ştiinţă şi, odată cu aceasta, afirmarea învăţăturii despre
îndumnezeirea omului. Prin Învierea Mântuitorului Hristos, spunea „Profesorul“, se înnoieşte întreaga
făptură, iar omului, prin har, i se descoperă dumnezeirea. Problema mântuirii şi a păcatului vor fi
îndelung discutate de filosof, care concluzionează în unul dintre articolele sale: „Problema este de a
împăca cosmosul cu omul. Aceste două elemente, puse faţă în faţă, care se destramă şi se sfârtecă
unul pe altul, trebuiesc puse de acord. Conflictul acesta se rezolvă în religie, se rezolvă cu ajutorul
intervenţiei divinităţii. Deci, soluţia religioasă a problemei salvării este împăcarea personalităţii umane
cu existenţa, cu ajutorul lui Dumnezeu“.

Surse bibliografice:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nae_Ionescu
http://ziarullumina.ro/nae-ionescu-ne-a-invatat-sa-gandim-43120.html