Nae Ionescu

Nae Ionescu (Nicolae C. Ionescu), (n. 16 iunie 1890, Brăila, România – d. 15 martie 1940) a fost un
filozof, logician, pedagog, teoretician antisemit și jurnalist român.

Filozofia sa a fost numită trăirism, o variantă românească a vitalismului, incluzând elemente mistice și
teologice din tradiția creștin-ortodoxă și axată pe prepondernța trăirii asupra intelectului.

Nae Ionescu a adunat în jurul său o pleiadă de membri ai generației de aur interbelice, a literaturii și
gândirii românești, ca Vasile Băncilă, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran,
Petre Țuțea, Constantin Noica și alții. Prin publicistică, mai ales prin intermediul ziarului Cuvântul, s-a
implicat în dezbaterea politică, susținând inițial doctrina țărănistă, apoi ideea unei monarhii organice
(reprezentate de regele Carol al II-lea), iar din vara anului 1933 a trecut spre fascism, Mișcarea
Legionară și antisemitism militant manifestat în ultima parte a vieții sale.

Cariera didactică
Revenit în țară în 1919, este pentru scurtă vreme profesor, apoi director la Liceul militar de la
Mănăstirea Dealu pentru ca, în același an, să fie numit asistent la Catedra de Logică și Teoria
cunoașterii a profesorului Constantin Rădulescu-Motru. Nae Ionescu își inaugurează activitatea
universitară cu prelegerea „Funcțiunea epistemologică a iubirii”.

Le-a fost profesor universitar lui Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Petre Țuțea, Jeni
Acterian, Mircea Vulcănescu, Constantin Floru etc.

Cursurile sale, litografiate sau păstrate sub formă de stenograme, au fost publicate după moartea sa,
la începutul anilor '40, prin grija discipolilor. În perioada comunistă (1945-1989) Nae Ionescu a fost
un autor interzis. Publicarea cursurilor sale a fost reluată după 1990.

Cariera jurnalistică
Între 1911-1916, în calitate de colaborator și apoi de redactor la Noua Revistă Română, condusă de
Constantin Rădulescu-Motru, publică mai multe articole și cronici.

În perioada 1919-1925, colaborează cu numeroase articole la revista Ideea europeană (director:

Constantin Rădulescu Motru), alături de Tudor Vianu, Octav Onicescu, Dimitrie Gusti, Ștefan
Nenițescu, Emanoil Bucuța, Cora Irineu, Mircea Florian.

În 1922, publică în Gazeta Matematică studiul Comentarii la un caz de intranziență a conceptelor

matematice, pentru care obține Premiul de filosofie matematică, în anul 1923.

Din mai 1926 N. Ionescu conduce ziarul Cuvântul, la care a colaborat și grupul de talente adunate în
jurul său: Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran etc.

A semnat, sub diferite pseudonime, atât în ziarul Cuvântul, cât și în alte periodice în care a scris pe
perioada celor patru ani de suspendare a acestuia (1934-1938).