Universitatea din Pitești

Facultatea de științe ale educației, științe sociale și psihologie

Specializarea jurnalism

Nae Ionescu - Gazetar

Prof. Coord.: Safta Gabriela

Elaborat de: Cornițel Dumitru
 N ae Ionescu a fost considerat figura
centrală a unei epoci şi a unei generaţii
despre care s-a scris la extreme. S-a nă scut
la 16 iunie 1890, Bră ila, a fost un filozof,
logician, pedagog și jurnalist român.
Orientarea sa filozofică a fost numită
tră irism. Acesta a fost un curent al filosofiei
românești din perioada interbelică avându-l
ca principal reprezentant și inițiator pe Nae
Ionescu. Acesta profesa o atitudine inspirată
din „filosofia vieții” axată pe proclamarea
primatului tră irii asupra intelectului. Cuvântul a fost inventat de
criticul Ș erban Cioculescu, care a tradus din limba germană termenul
Lebensphilosophie (i.e filozofia tră irii). Fiind un profesor, dincolo de
influienţa asupra tinerilor să i studenţi-Mircea Eliade, Constantin
Noica sau chiar Mihail Sebastian, filozoful Nae Ionescu a propus un
curent bazat pe valorile naționale și pe religia ortodoxă . Profesor şi
publicist, Nae Ionescu a avut un rol însemnat în formarea şi educarea
generaţiei româneşti interbelice.
Despre Nae Ionescu – ziaristul
Stilul lui Nae Ionescu era direct
şi ţinea de oralitate.
Cursurile sale erau mult mai
impresionante vorbite, decât scrise.
Ştia să electrizeze audienţa
(foarte numeroasă de altfel). Ştia însă la fel de bine să faca acest lucru
şi în scris, în limbajul vioi şi incisiv al ziaristului. Era recunoscut
pentru originalitate şi pentru articolele sale sarcastice ori fulminante.
Stilul să u se remarca prin simplitate. Încă de la primele articole din
Noua Revistă Română se observa siguranţa de sine, concentrarea,
lipsa de timiditate sau stângă cie. Ca ziarist, activitatea publicistică de
bază a fost legată de ziarul Cuvântul. Activitatea sa de ziarist a fost
uimitoare. A fost redactor-şef şi apoi director şi proprietar al
Cuvântului.
De asemenea a colaborat la peste 20 de alte publicaţii (între care
Studii filosofice, Revista de filosofie, Gândirea, Societatea de mâine,
Vestitorii, Vremea, Buna Vestire) şi a condus revista Logos (1928).
Este autor a peste 2000 de articole, în care a tratat cele mai diverse
problematici: de la articole politice pamflet sau de analiză , până la
cronică dramatică .
În gazetă rie el aplica o metodă filosofică de explorare şi înţelegere
a realului şi a unei metode de expunere care sintetizează . Şcoala pe
care Nae Ionescu a creat-o în ziaristica
românească nu este mai puţin stră lucită
decât posteritatea lui filosofică . Chiar dacă
stilul să u original nu era uşor de receptat în
pă turile largi ale societă ţii, ziarul avea tirajul pe
care probabil Nae Ionescu şi-l dorea şi avea. Pe el nu-l interesa
cantitatea ci calitatea, deci nu-l tenta să crească numă rul cititorilor, ci
îl interesa cine anume citea gazeta.
Ziarul Cuvântul
În general, cei din redacţia
Cuvântului erau prietenii lui Nae
Ionescu. Din redacţie faceau
parte: Octav Onicescu, Titu
Devechi, Vladimir Ionescu,
Ghibericon, Alexandru Kiritescu,
Perpessicius, Nicolae Davidescu.
Secretarul de redacţie era un
evreu
Albu; reporteri erau Mitache
Dumbră veanu, Albescu; redactori
culturali şi economici - Mircea Eliade, Ion Că lugă ru, Mihail
Sebastian, Victor Scă rlă tescu, Cella Delavrancea. Omul de legă tură al
Profesorului cu prefectura poliţiei era comisarul Stan Ionescu; din
rândul tinerilor se remarcă Gheorghe Racoveanu. Toţi aceşti oameni
nu constituiau numai o întreprindere de presă , ci un fel de familie
spirituală , o comunitate de lucru întemeiată pe admiraţia comună faţă
de Nae Ionescu. Redacţia era de fapt un grup omogen şi unit. Ziarul
Cuvântul a fost suspendat după asasinarea primului ministru I. G.
Duca (29 decembrie 1933, Sinaia), întrucât autorită ţile au considerat
că unele dintre articolele lui Nae Ionescu au incitat direct la asasinat.
De altfel, Profesorul a fost închis şi deferit justiţiei, fiind însă achitat.
Ziarul a reapă rut abia în anii 1937-1938, sub direcţia lui C. Gongopol,
pentru ca, după moartea Profesorului, în timpul guvernă rii legionare
(1940-1941) să devină , sub conducerea lui P.P. Panaitescu, oficiosul
Mişcă rii.
Despre Nae Ionescu şi politica
Într-o societate aflată în
rapidă transformare, Nae
Ionescu nu putea ră mâne totuşi
departe mult timp de politica
activă . Amestecul să u în
politică a avut loc în anul
1928, an în care a devenit
director şi proprietar al ziarului
Cuvântul. Momentul era de
maximă importanţă în istoria
Romaniei: cu un an înainte a
murit Ionel I. C. Bră tianu şi Regele Ferdinand, ţara era condusă de o
regenţă , iar Prinţul Carol se afla în stră ină tate. Se apropia cu paşi
repezi criza economică , care a permis dezvoltarea mişcă rilor de
extremă dreapta pe plan european, inclusiv în România.
Profesorul a asimilat ideea Restauraţiei lui Carol al II-lea. A
pregă tit cu dibă cie opinia publică pentru întoarcerea Prinţului Carol.
În anul 1930, când Prinţul Carol a devenit Rege, Profesorul, aflat în
graţiile regale, a fost considerat de contemporani un om forte al
regimului. Constituirea Camarilei regale însă a dus la îndepă rtarea lui
Nae Ionescu. Din prieten, el a devenit ostil Regelui Carol al II-lea şi
regimului instituit de acesta.
 O problemă spinoasă a constituit-o cea a raporturilor dintre Nae
Ionescu şi Garda de Fier. Acest episod al vieţii sale este învă luit de o
aureolă de mister, ca şi moartea Profesorului (15 martie 1940) la
locuinţa sa din Bă neasa. Este clar şi limpede că Nae Ionescu a avut
legă turi cu Garda de Fier, că a fost închis în lagă r împreună cu
legionarii, că a fost suspendat din învă ţă mânt şi urmă rit ca îndrumă tor
politic şi spiritual al lor fă ră a se delimita de aceştia în urma acestor
prigoane.
Nae Ionescu era un om liber în adevă ratul sens al cuvântului;
gândirii sale el nu-i punea nici o oprelişte. Această libertate de gândire
se reflectă în scrisul să u abrupt, limpede şi realist. Unele dintre ideile
sale îl apropiau de Garda de Fier şi în primul rând ideile anti-
democratice. Unele dintre aceste idei au fost expuse în cele patru
conferinţe ţinute în faţa legionarilor din lagă rul de la Miercurea-Ciuc
în luna mai a anului 1938. Conferinţele, ţinute sub titlul "Fenomenul
Legionar", au fost publicate în Buletinul Informativ, de uz intern al
legionarilor, din anul 1940.
Astfel, profesorul, după cum l-au denumit discipolii să i, ră mâne o
personalitate marcantă a culturii româneşti. Mai mult decât acţiunile
şi gândirea sa politica ceea ce ră mâne peren la Nae Ionescu este
metoda cursurilor sale şi activitatea sa de publicist, subscrise
personalită ţii sale debordante şi stilului să u original.

Bibliografie
http://www.bisericasfantulantonie.ro/articole/filosoful-si-ganditorul-
crestin-nae-ionescu-3644
Nae Ionescu Curs de Filosofie a Religiei 1924 – 1925, pag. 3-4
https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/nae-ionescu-un-
personaj-controversat
Mircea Vulcanescu De la Nae Ionescu la Criterion, pag. 24 - 60