Universitatea din Pitești

Facultatea de științe ale educației, științe sociale și psihologie

Specializarea jurnalism

Personalitatea și opera lui

Dimitrie Cantemir

Prof. Coord.: Safta Gabriela Elaborat

de: Cornițel Dumitru
 D imitrie Cantemir s-a născut pe 26
octombrie 1673 la Iaşi în localitatea Silişteni din
comuna Fălciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din
judeţul Vaslui, în partea de sud a oraşului Huşi. S-a
născut într-o familie nobilă fiind fiul lui Constantin
Cantemir și al Anei Banțaș.
A fost autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf,
filozof, istoric, lingvist, muzicolog, om politic şi scriitor
roman. A fost un erudit de faimă europeană, voievod
moldovean, academician berlinez, prinţ rus, cronicar
român, cunoscător al tuturor plăcerilor pe care le poate
da lumea. El reprezintă figura singulară a celui mai mare
umanist din perioada feudală a literaturii române.
Tatal lui Dimitrie Cantemir a dat o educaţie aleasă
copiilor săi Antioh şi Dimitrie, invitatând în familie
dascăli dintre cei mai instruiţi din ţară şi din străinătate.
Dimitrie căpătase cunoştinţe temeinice, în afară de instrucţia obişnuită, care era dată pe atunci copiilor
de boieri (citire, scriere şi socotit, unele cunoştinţe elementare de religie creştin-ortodoxă), el mai
studiase limbile slavă, greacă şi latină, teologia ş.a.
În 1688 Dimitrie Cantemir este trimis la Istanbul pe lângă curtea sultanului în calitate de ostatic. La
alt nivel, superior, Dimitrie îşi continuă studiile la Constantinopol, atât la Înalta şcoală a Patriarhiei din
acest oraş, cât şi la diverşi profesori particulari de formaţie culturală europeană şi orientală. În timpul
şederii sale îndelungate (circa 22 de ani cu mici intermitenţe) în capitala Imperiului Otoman, Dimitrie
a manifestat un mare interes faţă de istoria, cultura şi civilizaţia orientală, mai cu seamă faţă de cea
turco-otomană. În acest mediu tânărul Dimitrie a studiat filosofia, logica, teologia, geografia, istoria,
muzica, medicina, folclorul, limbile occidentale şi orientale (turca, persana, araba), desenul şi
arhitectura. Aceste cunoştinţe temeinice i-au permis să elaboreze mai multe lucrări dedicate istoriei,
civilizaţiei şi culturii.
Mai mult ca atât, unele din concluziile sale pe care le-a tras de pe urma studierii religiei
musulmane, istoriei Imperiului Otoman, a încercat să le pună la temelia activităţii sale practice ca
domn al Ţării Moldovei în anii 1710-1711. Cu timpul, tânărul Cantemir deveni cunoscut în cercurile
cele mai înalte ale curţii şi aristocraţiei otomane, stabilind totodată legături cu reprezentanţi
diplomatici ai diferitor ţări europene – Franţei, Rusiei, Olandei ş.a. Datorită cunoştinţelor căpătate în
patrie, cât şi celor dobândite la Istanbul, în mediul unor mari personalităţi ale culturii europene şi
orientale, Dimitrie devine un om de cea mai aleasă pregătire intelectuală.
În perioada martie - aprilie 1693 , după moartea tatălui său, a fost domn al Moldovei, dar Înalta
Poarta nu l-a confirmat, astfel încât s-a întors la Constantinopol pentru a-şi continua studiile. În anii
primei domnii a fratelui său, Antioh Cantemir (1695-1700), Dimitrie îndeplineşte misiunea de
capuchehaie, adică de reprezentant al domnului la Constantinopol, fapt care l-a plasat în cercurile
politice şi diplomatice ale curţii otomane, iar această împrejurare i-a permis să fie informat din prima
sursă despre tot ce se petrecea mai important în materie de relaţii internaţionale şi politică în imperiu,
în ţările europene şi în ţările române. De asemenea, aflarea lui Dimitrie Cantemir în mediul elitei
otomane de la Constantinopol, l-a făcut să participe în diferite campanii militare ale oştilor turceşti,
acumulând o experienţă politică, dar şi militară. Astfel, în 1697 viitorul domn participă în tabăra
otomană la luptele de la Petrovaradin şi Zenta. Înfrângerea catastrofală suferită de oştile sultanului
Mustafa al II-lea (1695-1703) în faţa austriecilor, l-au condus încă de pe atunci pe tânărul Cantemir la
o importantă concluzie în plan politic: puternicul Imperiu Otoman începe să decadă. Ulterior, teza a
fost tratată şi argumentată pe larg de el în celebra-i operă Istoria creşterii şi
descreşterii Imperiului Otoman.
Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iaşi în 1710, având
încredere în el, dar noul domn-cărturar a încheiat la Luţk în Rusia, în 2
aprilie-13 aprilie 1711, un tratat secret de alianţă cu Petru cel Mare, în
speranţa eliberării ţării de sub dominaţia turcă. În politica externă s-a
orientat spre Rusia. După numai un an de domnie (1710 - 1711), s-a alăturat
lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc şi a plasat Moldova sub suzeranitate
rusească.
A fost căsătorit cu Casandra Cantacuzino care i-a dăruit pe Matei,
Constantin, Șerban, Maria și Antioh. După moartea Casandrei, s-a căsătorit
cu fiica unui general rus Anastasia Trubetskaia , care i-a dăruit o fată:
Anastasia.
Domeniile de actvitate ale acestei mari personalități reprezintă : Politică; Istorie; Filosofie; Literatură;
Filologie; Muzică; Geografie şi Cartografie; Etnografie.
Literatură:
În evoluţia literaturii române opera principelui Dimitrie Cantemir reprezintă un moment de cotitură
prin care se schimbă modelul narativ nonfictiv al cronicarilor cu proza artistică, act de percepţie a
lumii prin intermediul plăsmuirii, creaţiei. Considerat unul dintre cei mai erudiţi umanişti, el s-a situat
cu mult deasupra cărturarilor vremii sale, prin vasta şi remarcabila sa operă ştiinţifică şi literară. Şi-a
format cultura dinspre antici către moderni, preluând limba latină drept instrument esenţial al
expresiei, alături de alte limbi de amplu suflu cultural. Cărturar umanist, deschis către lume şi progres,
Dimitrie Cantemir a prefigurat iluminismul şi, nu întâmplător, Şcoala Ardeleană la luat ca model şi
inspiraţie.
Unele dintre operele sale reprezintă :
Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea sau Giudeţul sufletului cu
trupul,
scrisă în română şi tipărită la Iaşi în 1698. Această operă este prima lucrare filozofică românească. În
această lucrare întâlnim disputele medievale despre timp, suflet, natură sau conştiinţă. Dimitrie
Cantemir sugerează superioritatea omului asupra celorlalte vieţuitoare, face din om un stăpân al lumii,
susţine superioritatea vieţii spirituale asupra condiţiei biologice a omului, încearcă să definească
concepte filosofice şi să alcătuiască o terminologie filosofică.
Imaginea tainică a ştiinţei sacrosante 1700, lucrare filosofică în care încearcă să
integreze fizica într-un sistem teist, un fel de împăcare între ştiinţă şi religie, între determinismul
ştiinţific şi metafizica medievală. Cantemir manifestă un interes deosebit pentru astrologie şi ştiinţele
oculte, sacre, specifice Renaşterii.
Istoria ieroglifică, scrisă la Constantinopol în română (1703 - 1705). Este considerată prima
încercare de roman politic-social. Cantemir satirizează lupta pentru domnie dintre partidele boiereşti
din ţările române. Această luptă alegorică se reflectă printr-o dispută filosofică între două principii,
simbolizate de Inorog şi Corb. Lucrarea cuprinde cugetări, proverbe şi versuri care reflectă influenţa
poeziei populare.
Istoria Imperiului Otoman (Istoria creşterii şi descreşterii curţii otomane),
redactată în latină (Historia incrementorum atque decrementorum Aulae
Othomanicae) între 1714 şi 1716.
În această lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat istoria imperiului otoman şi a analizat cauzele care ar fi
putut duce la destrămarea sa. A insistat şi asupra posibilităţilor popoarelor asuprite de a-şi recuceri
libertatea. Lucrarea a fost tradusă şi publicată în limbile engleză, franceză şi germană.
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scrisă mai întâi în latină dar tradus apoi
de autor în română (1719 - 1722), cuprinde istoria noastră de la origini până la descălecare. Susţine
ideea cronicarilor: originea comună a tuturor românilor. Pentru scrierea acestei lucrări, Dimitrie
Cantemir a consultat peste 150 de izvoare române şi străine în limbile latină, greacă, polonă şi rusă.
Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714 - 1716), când trăia
în Rusia, la cererea Academiei din Berlin. Posibilităţile artistice ale lui D. Cantemir sunt imense şi
variate , autorul poate trece cu îndemnare de la şarjă, atac violent, blestem - la scriitura fină, duioasă,
de la caricatural şi grotesc - la vibraţia lirică, patetică.
Filosofie :
A fost cel mai de seamă gânditor umanist român şi totodată autor al primelor scrieri filosofice
originale româneşti. A studiat acasă greaca, latina şi filosofia cu fostul dascăl de limbă greacă la şcoala
domnească din Iaşi, eruditul Ieremia Cacavela. La Academia Patriarhiei Ortodoxe din Constantinopol
şi-a aprofundat studiile în limbile antice şi orientale, filosofie, literatură şi în noile curente din
gândirea ştiinţifică.
Concepţia despre lume a lui D. Cantemir a cunoscut de-a lungul vieţii cărturarului o evoluţie în
direcţia accentuării tendinţelor laice şi raţionaliste. Lucrările sale de tinereţe, deşi plătesc tribut
teologiei şi scolasticii, mărturisesc despre contactul autorului lor cu ştiinţa şi filosofia Renaşterii şi cu
raţionalismul aristotelic.
Pentru D. Cantemir omul nu mai este “rob, ci stăpân lumii”, el e “cea mai de-a firea şi cea mai
evghenichă”, cea mai nobilă dintre toate fiinţele. În concepţia sa omul este o fiinţă raţională şi liberă,
care poate şi trebuie să se călăuzească în viaţă după “socoteala cea dreaptă”, care îi permite “pe
greşitoarea poftă să o stăpânească”.
O contribuţie deosebită are Cantemir în domeniul filosofiei istoriei. Concepţia sa asupra istoriei
afirmă existenţa unei ordini naturale, a unei legi istorice a evoluţiei ciclice, căreia i se supune orice
existenţă particulară, orice formă statală, orice “monarhie”. Scurta scriere “Interpretarea naturală a
monarhiilor” este consacrată demonstrării pe plan teoretic a ideii succesiunii naturale a monarhiilor
într-o ordine anumită şi poate fi considerată ca una dintre primele încercări de filosofie a istoriei din
Europa modernă.
Muzică :
Muzician de profil larg (compozitor de vază, teoretician muzical erudit, interpret-virtuos la tanbur şi
nei, pedagog talentat), Dimitrie Cantemir este mai bine cunoscut în această ipostază în ţările
Orientului: Turcia, Iran, Azerbaidjan etc. şi ale Occidentului: Franţa, Germania, Italia etc.
Prin intermedriul muzicii notate de Cantemir, europenii au luat cunoştinîţă
de specificul artei sonore turceşti. Fragmente din culegerile şi compoziţiile lui
Cantemir au fost utilizate de către compozitori europeni în opere «turceşti »
pentru a le atribui un colorit specific oriental: Christof Willibald Gluck a
folosit o melodie din culegerea lui Cantemir în opera lui Peregrinii din
Mecca, iar Wolfgang Amadeus Mozart în renumita sa operă Răpirea din serai a aplicat o variantă
modificată a Ariei Dervişilor.
Multe dintre operele lui Cantemir reprezintă o veritabilă enciclopedie pedagogică, în care savantul
meditează şi dezvăluie sensul educaţiei morale, intelectuale, civice şi estetice a omului. El oferă,
totodată, numeroase cugetări, idei, sugestii, inclusiv unele cu caracter axiomatic. Prin tot ce a
realizat în domeniul componisticii, artei interpretative şi al didacticii muzicale,
Cantemir a lăsat o impresie de neuitat în conştiinţa
contemporanilor, impunându-şi, totodată, personalitatea în
cultura oriental.

Geografie și Cartografie :
Renumitul savantul Dimitrie Cantemir a deschis o pagină nouă în geografia ştiinţifică. Cartea sa
Descrierea Moldovei reprezintă o lucrare fundamentală de sorginte enciclopedică, care generalizează
cunoştinţele în domeniul geografiei fizice, social-economice, istoriei, etnografiei ş.a. Se poate de
menţionat, că primele informaţii despre hidrografia, relieful, zăcămintele utile, clima, flora şi fauna
ţinutului se regăsesc în lucrarea dată. Cunoaşterea multor limbi i-au permis lui Dimitrie Cantemir să
studieze un număr mare de publicaţii, să colecteze informaţii de unicat despre natură, gospodărie,
populaţia ţinutului, să facă cunoştinţă cu bazele metodologice de cercetare în domeniul geografic.
Fiind o persoană de cultură europeană Dimitrie Cantemir cunoştea bine bibliografia ştiinţifică, era
cunoscut cu lucrările multor geografi de vază ai timpului, poziţiile ştiinţifice ale cărora le-a reflectat în
Descrierea Moldovei . Cartea Descrierea Moldovei a fost înalt apreciată de specialişti ca o primă
experienţă de descriere geografică regională complexă a ţării şi a fost marcată ca un eveniment în
istoria culturii. La lucrarea sa fundamentală Descrierea Moldovei Dimitrie Cantemir anexează o hartă
geografică cu coordonate precise, cu contururile relativ sigure ale pădurilor (masivul Codrilor centrali,
în apropiere de Lăpuşna, pe podişul Tigheciului, în apropierea Sorocii, la vest de Bender). Metodele de
cercetare ale lui Dimitrie Cantemir (ca exemplu metoda comparativ-geografică) nu şi-au pierdut din
actualitate nici astăzi. De menţionat, că monografia lui Dimitrie Cantemir Descrierea Moldovei a servit
ca punct de pornire pentru efectuarea cercetărilor geografice ulterioare. În acelaşi timp această
monografie este de nepreţuit şi până în prezent din punct de vedere al monitorizării schimbărilor din
mediul natural şi stabilirii rolului factorului antropogen în procesul dat, relevarea tendinţelor de
schimbare individuală a componentelor mediului ambiant.

Dimitrie Cantemir se stinge din viaţă la 21 august 1723 la moşia sa Dimitrievka şi este
înmormântat în biserica construită de el la Moscova. Astfel s-a încheiat viaţa uneia dintre cele mai
mari personalităţi ale culturii şi spiritualităţii româneşti de la hotarul sec. XVII-XVIII.
Concluzii
• Dimitrie Cantemir este considerat a fi întâiul spirit al nostru de dimensiuni cu adevărat europene, de o
multilateralitate în adevăr uimitoare în activitatea lui ştiinţifică, literară, artistică, politică.
• Simbolul sub care se găseşte Cantemir în viziunea lui Blaga este INOROGUL, ceea ce semnifică
puterea spirituală.
• Dimitrie Cantemir reprezintă sinteza Orientului şi Occidentului, ca exponent al bizantinismului cu
influenţe baroce şi totodată exponent al sufletului naţional prin sufletul său moldovean, nealterat de
cunoaşterea străinătăţii. Intuia însă că Orientul înseamnă trecutul, iar Occidentul viitorul. A folosit
cultura sa orientală pentru a accede la valorile Europei Occidentale. Nu întâmplător, este primul român
numit membru al Academiei din Berlin, în 1714.
• Îi revine meritul de a fi trasat harta filonului autohton de gândire. A făcut, din scrutarea identităţii de
sine şi a celei colective, scopul şi raţiunea de fi a gândirii metodice româneşti.
 Bibliografie

http://www.istoria.md/articol/52/Dimitrie_Cantemir,_domn_al_Moldovei

http://cantemir.asm.md/dimitrie/

http://www.istorie-pe-scurt.ro/viata-aproape-secreta-a-lui-dimitrie-cantemir/

George Călinescu,Istoria literaturii române compendiu,București-Chișinău,

p. 33-36.