 Pe 2 martie 1992 în raioanele de Est ale

Republicii Moldova a început războiul de

pe Nistru - un conflict militar care, în
pofida tuturor sacrificiilor umane și a
eforturilor politice de atunci, s-a încheiat
rușinos pentru moloveni, devenind, în
scurt timp, un conflict înghețat prin care
Federația Rusă își exercită influența și
presiunea geopolitică în regiune.
  Din acea zi s-au scurs deja 30 de ani, dar
Republica Moldova tot n-a reușit să
rezolve diferendul transnistrean. În ultimii
ani, acest subiect aproape dispăruse de
pe agendele guvernărilor, însă recentele
evenimente din Ucraina au retrezit  atenția
publică față de conflictul transnistrean și,
în special, față de riscul de a deveni parte
din ecuația de invazie a Federației Ruse. 
 Cauzele conflictului militar

 Conflictul transnistrean este diferit de

celelalte conflicte care au apărut după
colapsul sovietic, pentru că la baza lui nu se
află un conflict etnic sau religios. Circa
douăzeci de ani în urmă, principalele cauze al
apariţiei conflictului între forţele separatiste
ale regiunii transnistrene şi autorităţile
legale ale Republicii Moldova erau tendinţa
Centrului Unional de a păstra URSS-ul, iar
după destrămarea acestuia - a Federaţiei
Ruse de a influenţa noile autorităţi
moldoveneşti. Motivul formal al conflictului
era acela, că Moldova a adoptat legislația
privind limba de stat, ceea ce a condus la o
polarizare politică accentuată a societăţii şi
la creşterea rezistenţei faţă de inovaţii a unei
părţi a nomenclaturii locale de subordonare
unională, în primul rînd, de către directorii
întreprinderilor complexului militar-
industrial din partea stîngă a Nistrului.
 802 morți din ambele părți;
 Peste 5000 de răniți;
 Pagube materiale estimate la 12
miliarde de ruble(anul 1992);
 Pentru restabilirea localităților
era nevoie de 15 miliarde de
ruble;
 Val de refugiați – 108.000 de
persoane;
 20 % din teritoriul Republicii
Moldova , prin forță și cu
ajutorul Federației Ruse,a fost
rupt din trupul țării;
 Încetarea conflictului armat a survenit
în urma Acordului cu privire la
principiile reglementării pașnice a
conflictului armat în regiunea
transnistreană a Republicii
Moldova ,semnat la 21 iulie 1992,între
Mircea Snegur și Boris Elțin;
 Rusia s-a impus ca ,,pacificator” și
mediator în conflictul dintre Chișinău
și separatiști;
 28 aprilie 1994 , la Parca,lângă
Tiraspol este semnată declarația
comună a lui Mircea Snegur și Igor
Smirnov;
 Acesta a fost debutul negocierilor
privind statutul special al
Transnistriei;
 Transnistria ,continuă să fie ocupată de Federația Rusă care nu
dorește să-și retragă forțele militare.
 Ceea ce noi numim ,,Conflict Transnistrean” , ne dăm bine seama ,că a
fost în realitate un război de agresiune din partea Rusiei și un război
de apărare din partea Republicii Moldova.
 Acesta a fost în realitate Războiul nostru de Independență,un război în
care mulți oameni au vărsat sânge,nereușind să apere integritatea
țării,deoarece a avut și are în față un adversar puternic din toate
punctele de vedere.
vedere