TEHNICI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ UTILE

PENTRU O CoMUNICARE EFICIENTĂ CU COPIII

RAPORTOR: Dina Zorila,

Director adjunct pentru educație,
grad managerial II,
Profesor de chimie și biologie, grad didactic I
Liceul Teoretic „ Iulia Hasdeu”
Motto:

Comunicarea înseamnă
putere. Cei care stapânesc
tehnicile de utilizare pot
schimba modul în care
percep lumea și modul în
care sunt ei însiși percepuți
de lume.
(Anthoni Robbins)
În ziua de astăzi tot mai multă lume devine
conștientă de blocajele de comunicare
existente între noi.
■ Vorbim, auzim, dar cu greu ascultăm și
înțelegem.
Din acest motiv dezvoltarea personală ne
ajută să facem o pauză, să
devenim conștienți de realitatea noastră,
precum și de mediul în care trăim.
■ Suntem înconjurați de persoane dintre cele
mai diferite, fiecare venind cu un bagaj
personal de experiențe.
■ A comunica înseamnă însă mai mult decât
a vorbi.
Comunicarea implică:
 respect – pentru noi înșine și pentru
ceilalți,
 o minte deschisă și către alte orizonturi
decât cele care ne sunt familiare
ascultare reală;
răbdarea de a înțelege punctul de vedere
al celuilalt și de a-l expune pe al nostru.
■ Spre deosebire de un aparat,
ființele umane nu vin la pachet
cu un manual cu instrucțiuni de  Există însă o soluție –
utilizare. să ne cunoaștem cât mai
■ Nu știi niciodată cu siguranță ce
se întâmplă dacă apeși pe un
bine pe noi înșine și să
“buton”. Nu funcționează investim energie și timp
generalizările, nu există un în a înțelege
algoritm care să ne garanteze
rezultatele. comportamentul
celorlalți, pentru a ne
putea adapta ulterior
reacțiile proprii.
 Definirea conceptului
“comunicare”

■ “Comunicarea este trimiterea şi primirea

mesajului de la o persoană la alta”.
Ston Decoven
■ “Comunicarea este procesul împărtăşirii cu
o altă persoană sau cu alte persoane a
cunoştinţelor, intereselor, atitudinilor,
opiniilor, sentimentelor şi ideilor”.
Larry A. Samvar, Jack Milts
 Definirea conceptului
„comunicare”

“Comunicarea este
un proces, de regulă,
intenţionat de transfer de
informaţie şi înţelesuri
între indivizi, grupuri,
niveluri sau
subcomponente
organizaţionale şi
organizaţii în întregul lor”.
Şerban Iosifescu
Arhitectura celor „3 CO”

Co – Co – Co !
Comunicare
Colaborare
Coordonare
Disciplina Dezvoltarea personală
■ include activități și experiențe care au ca scop
să susțină elevii în procesul de autocunoaștere,
relaționare corectă cu familia, colegii și mediul
din care fac parte, să dezvolte abilități de
comunicare eficientă și management eficient al
emoțiilor, să îmbunănățească starea de
conștientizare a propriului potențial etc...
Analiza curriculumului:
■ Unitatea de învățare ( Modulul I)
Identitatea personală și relaționarea armonioasă
 Formarea competenței de comunicare în
cadrul disciplinei Dezvoltare personală
 Clasa a V-a
 Tema: Comunicarea. Ascultarea activă,
exprimarea și argumentarea opiniei.
 Clasa a VI-a
 Tema: Emoții, comportamente și consecințe.
Importanța și rolul emoțiilor. Modalități de
control a echilibrului emoțional.
 Clasa a VII-a
 Tema: Emoțile, sentimentele și voința de a face
față acestora.
Formarea competenței de comunicare în
cadrul disciplinei Dezvoltare personală
■ Tema: Arta comunicării reale și virtulale.

 Clasa a VIII-a:
■ Tema: Comportamentul asertiv, pasiv și agresiv;
Tipuri și forme de comunicare. Modalități de
exprimare. Avanataje, dezavantaje.
 Clasa a IX-a
Tema: Autoreglarea emoțională. Stresul
academic.
Formarea competenței de comunicare în
cadrul disciplinei Dezvoltare personală
Clasa a X- a:
Tema: Tipuri de comunicare(verbală,
nonverbală, paraverbală, intrapersonală,
interpersonală, de grup. Factori implicați în
procesul de comunicare. Bariere ale
comunicării.
 Formarea competenței de comunicare în
cadrul disciplinei Dezvoltare personală

Clasa a XI-a
■ Tema: Comunicarea publică.
Persuasiunea și prezentarea de sine.
Tehnici de prezentare. Depășirea
dificultăților.
Clasa a XII-a
Tema: Resurse personale și gestionarea
eficientă a stresului academic.
Comunicarea include:

❑ Arta de a vorbi;
❑ Arta de a scrie;
❑ Arta de a tăcea;
❑ Arta de a asculta;
❑ Arta de a acţiona.
 Activităţi verbale
Există 4 tipuri de activitate verbală:

1. ASCULTAREA – 45 %
2. VORBIREA – 30 %
3. SCRISUL – 9 %
4. CITITUL – 16 %
NIVELE DE COMUNICARE
 Comunicare verbală – 7%
 Comunicare nonverbală – 55%
 Comunicare paraverbală – 38%
 Metacomunicarea
Tehnici de comunicare
eficientă
Gestionarea emoțiilor - Inteligența emoțională;
Comunicarea asertivă;
Ascultarea activă
Stabilirea tipurilor de limbaje
Imaginea de sine;
Arta de a vorbi în public;
Identificarea barierelor de comunicare;
 Cheia
1
Inteligența emoȚională
„Fără emoţii nu există comunicare şi fără
comunicare nu există viaţă socială”

Gestionarea emoțiilor: verbalizarea și

controlul propriilor emoții
INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ
■ Inteligenţa emoţională în combinare cu aptitudinile de comunicare
sunt esenţiale pentru începerea construirii relaţiilor personale,
profesionale, relaţiilor dintre parteneri, colegi din cadrul instituţiilor.
Potenţialitatea de a înţelege şi de a controla propriile emoţiile şi
sentimentele permite îmbunătăţirea modului în care comunicăm cu
ceilalţi.
■ Fără inteligenţă emoţională nu putem comunica eficient unul cu altul,
deoarece ea înglobează toate elementele descrise mai sus care
gestionează şi stabileşte relaţii pentru a atinge anumite obiective,
folosind tact pedagogic, diplomaţie etc., pentru a rezolva unele
probleme, situaţii survenite şi a aplana conflicte.
■ O comunicare eficientă în paralel cu inteligenţa emoţională permite:
exprimarea corectă a gândurilor, nevoilor, sentimentelor, exercitarea
influenţei asupra celorlalți, ameliorarea procesului de ascultare,
gestionarea conflictelor.
 ELEMENTELE INTELIGENŢEI EMOŢIONALE
COMPETENŢE PERSONALE COMPETENŢE SOCIALE
Cum ne descurcăm singuri Cum ne descurcăm în relaţiile cu ceilalţi
 Conştiinţa de sine  Empatia
 Sensibilizarea emoțională  Înțelegerea altora
 Auto-evaluare corectă  Dezvoltarea altora
 Încredere în sine  Orientarea serviciului
 Autoreglarea  Diversitatea
 Autocontrol  Conștiința politică
 Dorinţa de adevăr  Abilităţi sociale
 Conştiinciozitate  Influență
 Adaptabilitate  Comunicarea
 Inovarea  Managementul conflictelor
 Motivaţie  Conducerea
 Unitate de realizare  Stabilirea de relaţii
 Dăruirea  Colaborarea
 Inițiativă  Cooperarea
 Optimism  Capacitățile echipei
 Verbalizarea emoțiilor pozitive
ABC-ul emoțiilor pozitive
îndrăzne
amuzat degajat interesat optimist senin vioi
ţ
           
 
Înflăcă- Vo-
absorbit inspirat pasionat sensibil
dinamizat rat ios
       
   
plin de
atins intrigat înviorat surprins Vră-
dornic  speranţă
        jit
 
atras drăgăstos împăcat jucăuş poznaş tandru
….
           
Emoţio-
aventuros împlinit liber prietenos tihnit
nat  
         
 

în largul pus pe
bine dispus energic liniştit triumfător
meu glume  
 ABC –ul emoțiilor negative
abătut cutremurat ezitant neliniştit posac şocat
îngrozit
           
agasat nemulţumit posomorât şovăielnic
  demoralizat fără chef/ vlagă înspăimântat
     
agitat deprimat frământat înverşunat nepăsător trist
  preocupat
         
deranjat frustrat provocat tulburat
alarmat învins neputincios
       
amărât descurajat furios nerăbdător rănit ursuz
  jalnic
         
amorţit detaşat gelos nervos răutăcios vinovat
  jenat
         
dezamăgit incomod jignit nostalgic răvăşit
apatic vulnerabil
         
chinuit dezgustat mânios obosit răzbunător
  indiferent ….
       
indispus
confuz disperat neajutorat oribil resemnat
     
       
 
contrariat iritat ostil rezervat
  distant necăjit  
     
copleşit distrus îmbufnat nedumerit ruşinat
  panicat  
       
enervat nefericit perplex scârbit
cu inima frântă încordat  
       
epuizat
îndurerat neîmpăcat pesimist singur
cuprins de dor    
       
 Controlul propriilor emoții

■ Acceptarea propriilor emoții;

■ Responsabilitate pentru trăirea
ropriilor sentimente și controlul
emoțiilor noastre;
■ Preluarea controlului asupra
reacțiilor fiziologice;
■ Exersarea și obișnuința.
 Cheia 2
COMUNICAREA ASERTIVĂ – CHEIA
ÎNȚELEGERII
Lange si Jacubowski (1976) susțineau că „asertivitatea
implică apărarea drepturilor personale și exprimarea
gândurilor, sentimentelor și convingerilor în mod direct,
onest si adecvat, fără a viola drepturile altei persoane”.
Comportamentul asertiv inhibă anxietatea și reduce 
depresia, conducând la o îmbunătățire a imaginii de sine.
 Tehnici de formulare
a mesajului asertiv:
■ Împărtăşirea sentimentelor prin afirmaţii la persoana întâi, adică
mesaje de tip „Eu” (ce simt, ce cred despre situaţia creată şi ce
soluţii propun);
■ Verbalizarea, exprimarea în cuvinte a propriilor stări emoţionale
pozitive şi negative în diverse situaţii şi contexte;
■ Exprimarea clară şi specifică, fără a fi vagi, ezitanţi şi a ascunde
mesajul real;
■ Oferire de feedback-uri concrete, pozitive şi negative;
■ Folosirea unui limbaj neutru, neexploziv;
■ Cooperare, deschidere şi receptivitate la ceilalţi (s-ar putea ca ei să
ştie ceva ce noi nu ştim);
■ Confruntarea cu situaţiile neplăcute pe loc sau imediat ce se poate;
■ Verificarea că mesajele nonverbale să transmită acelaşi lucru cu
mesajele verbale.
Cheia 3
ASCULTAREA – 45 %

„Cel mai bun vorbitor

este un bun ascultător”
Larry King.
 ASCULTAREA – 45 %
■ PASIVĂ: persoana vorbeşte, dar nu ştie dacă
este ascultată.

■ ACTIVĂ (eficientă): persoana este încurajată

să vorbească.
 Calitățile unui bun ascultător
■ Deschiderea - disponibilitatea de a comunica, de a stabili relaţii şi de
a asculta.
■ Receptivitatea - manifestarea interesului faţă de celălalt, dorinţei de a
primi mesajele sale.
■ Empatia - capacitatea de înţelegere şi rezonanţa emoţională cu
partenerul.
■ Acceptarea partenerului - o poziţie pozitivă, lipsită de ironie sau
agresivitate.
■ Răbdarea - capacitatea de a aştepta ca persoana să se deschidă, să
vorbească.
■ Implicarea şi prezenţa în relaţie, nu doar fizică ci mai ales mentală şi
emoţională.
■ Capacitatea de a oferi feedback-uri interlocutorului, astfel încât
acesta să poată şti că este ascultat cu interes şi că celălalt înţelege
ceea ce spune.
 Ce face dificilă ascultarea activă?
■ Ordinele Taci! Încetează! Fii cuminte! Marş la lecţie! Să fie gata în clipa
asta!
■ Avertizările şi ameninţările Dacă nu încetezi... Dacă se mai întâmplă asta...
■ Morala, predicile Trebuie să te comporţi frumos... Fiecare om are îndatorirea
să....
■ Soluţiile şi răspunsurile „de-a gata” Eu cred că trebuie să-ţi ceri scuze... Tu ar
trebui să... În locul tău, aş...
■ Dovezile, argumentele logice Trebuia să ştii că... De câte ori ţi s-a spus că...
■ Critica, acuzările Întotdeauna întârzii... N-ai făcut ca lumea... Este vina ta!....
■ Aprecierile Eşti un geniu! Eşti cea mai deşteaptă!
■ Ironizările, poreclirea Nu fi prost! Leneşo! Plângi ca o fată!
■ Presupunerile, interpretările Eu ştiu de ce ai... Te „citesc” ca pe o carte
deschisă...
■ Investigarea Eu insist să-mi spui... De ce taci?... Iar...
 
 10 sfaturi
pentru o ascultare eficientă
■ Încetează să vorbeşti – nu poţi asculta în timp ce vorbeşti.
■ Uşurează situaţia vorbitorului – ajută‑l să se simtă liber să vorbească.
■ Arată vorbitorului că vrei să‑l asculţi – privirea şi comportamentul să denote
interesul; nu citi notiţele, corespondenţa sau ziarul în timp ce vorbeşte cineva;
ascultă pentru a înţelege, nu pentru a te opune.
■ Renunţă la gesturi care distrag atenţia – nu mîzgăli, nu bate „darabana” cu
degetele, nu umbla cu hîrtii.
■ Pune‑te în situaţia vorbitorului – încearcă să vezi din punctul lui de vedere.
■ Fii răbdător – acordă destul timp, încearcă să nu întrerupi, evită să pleci în timp
ce altul vorbeşte.
■ Nu te înfuria – furia poate duce la interpretări greşite.
■ Nu fi dur în dispute şi critici şi nu te impune ca atotcunoscător – această
poziţie îi face pe oameni mai defensivi, tăcuţi sau furioşi.
■ Pune întrebări – acest fapt îl încurajează pe vorbitor, îi arată că îl asculţi, că poţi
şi vrei să‑l ajuţi să‑şi dezvolte / încheie demonstraţia.
■ Încetează să vorbeşti – primul şi ultimul sfat, deoarece celelalte depind de
acesta.
Cheia 4

Stabilirea limbajului/nivelului și
stilului de comunicare
 STILURI DE COMUNICARE
■ Stilul asertiv (democratic): exprimă emoţiile şi convingerile
fără a afecta şi ataca drepturile celorlalţi, comunică direct,
deschis şi onest câştigând respectul prietenilor şi colegilor, are
capacitatea de a iniţia, menţine şi încheia o conversaţie în mod
plăcut, exprimă emoţiile negative fără a se simţi stînjenit sau a-l
ataca pe celălalt, are abilitatea de a solicita sau a refuza cereri,
îşi exprimă emoţiile pozitive, face şi acceptă complimente,
spune „NU” fără să se simtă vinovat sau jenat, face faţă
presiunii grupului şi îşi exprimă deschis opiniile personale, îşi
recunoaşte responsabilităţile faţă de ceilalţi;
■ Conducătorul asertiv prezintă criteriile comune de apreciere,
de lăudare, de criticare pe care le respectă în comun cu
colegii;
■ El se comportă, într-un fel, ca un membru al grupului;
■ Stilul asertiv discută problema, îşi susţine drepturile, au
încredere în ei, recunosc şi drepturile lor şi ale celorlalţi.
 STILURI DE COMUNICARE
■ Stilul pasiv („laissez-faire“, permisiv): evită confruntările,
conflictele, îşi doreşte ca toată lumea să fie mulţumită,
fără a ţine însă cont de drepturile sau dorinţele sale
personale.
■ O astfel de persoană nu face cereri, nu solicită ceva
anume, nu se implică în cîştigarea unor drepturi
personale sau în apărarea unor opinii.
■ Această persoană se simte rănită, frustrată, iritată, fără
însă a încerca să-şi exprime nemulţumirile faţă de ceilalţi.
■ Lasă întreaga libertate de decizie şi acţiune pe seama
altora;
■ Se remarcă prin „roluri“ pasive, prin diferenţă ori
minimalizarea fenomenelor semnificative în procesul de
activitate;
■ Stilul pasiv evită problema, ignoră drepturile proprii, lasă
pe ceilalţi să aleagă în locul său, vede drepturile celorlalţi
ca fiind mai importante.
 STILURI DE
COMUNICARE

■ Stilul agresiv (autoritaritarist): blamează şi îi acuză pe

ceilalţi, încalcă regulile impuse de autorităţi (părinţi,
profesori, poliţie) este insensibil la sentimentele
celorlalţi, nu-şi respectă colegii, consideră că au
întotdeauna dreptate, rezolvă problemele prin violenţă,
consideră că cei din jurul său sunt adesea nedrepţi cu
el, este sarcastic şi utilizează adesea critica în
comunicare, este ostil şi furios;
■ Se menţine la o anumită distanţă de grup;
■ Generează tensiuni, agresivitate, stres;
■ Stilul agresiv atacă problema, îşi susţine drepturile
fără a ţine cont de drepturile celorlalţi, aleg activitatea
lor şi pe a celorlalţi, consideră că drepturile lor sunt
mai importante decât ale celorlalţi.
Foloseşte-ţi toate simţurile!

Pentru a comunica eficient, foloseşte-ţi toate simţurile!

■ Vizual;
■ Kinestezic (tactil);
■ Auditiv;
■ Gustativ;
■ Olfactiv.
Comunicarea verbală – 7 %

Reţineţi!
Talentul de a comunica implică
mult mai mult decît a şti să
vorbeşti bine!
 Comunicarea verbală – 7 %
■ este cea mai evidentă formă de comunicare şi cel mai
uşor de identificat. Aceasta presupune existenţa unui
limbaj, a unor coduri verbale ce ajută la transmiterea
şi descifrarea mesajului.

■ Comunicarea verbală este de două tipuri: scrisă şi

orală.

■ În comunicarea verbală exprimată oral apar aspecte

care nuanţează mesajul verbalizat şi care, la nivelul
interpretării, îi pot chiar schimba sensul: este vorba
despre ton, intonaţie, frecvenţă şi volum.
 COMUNICAREA
NON-VERBALĂ- 55 %
■mimica (expresia facială)
■gestica
■postura
■atitudinea
■vestimentaţia
■comunicarea cu ajutorul
distanţelor (proxemica)
Comunicarea nonverbală
■ Mimica este cea mai evidentă formă de
comunicare nonverbală şi cel mai uşor de
observat.
■ Privirea (deschisă sau evitantă),
■ Zâmbetul sau
■ Grimasele, „umbrele” care apar pe figura
cuiva atunci cînd comunică – toate dau
seama de autenticitatea/inautentcitatea
mesajului transmis, de gradul său de
importanţă, de atenţia pe care o acordă
vorbitorul interlocutorilor săi.
■ Mimica este adesea involuntară şi numai în
cazurile în care se doreşte sublinierea mesajului
Comunicarea nonverbală
■ Gestica este a doua formă de
comunicare nonverbală ca importanţă
şi aceasta datorită gradului său relativ
de receptare.

■ Majoritatea persoanelor, atunci cînd

doresc să sublinieze ceva, au o gestică
adecvată.
 Imaginea
de sine:
Postura,
vestimentația ;

■Vestimentaţia este o formă mai

subtilă de comunicare nonverbală,
a cărei descifrare nu este
accesibilă tuturor.
Comunicarea nonverbală
■ Atitudinea apare ca o continuare a mesajului
posturii; denotă, de regulă, gradul de
asumare a unei situaţii.
■ Se poate vorbi despre o atitudine relaxată,
gravă, serioasă, închisă, respingătoare,
deschisă, ezitantă etc.
■ Astfel, s-a constatat că persoanele ce ocupă
poziţii importante au o atitudine relaxată,
sigură, expansivă şi dominatoare în
situaţiile cu care se confruntă.
 Comunicarea nonverbală
■ Postura se referă la poziţia corpului.

■ Aceasta apare ca o reflectare a stării noastre psihice la momentul respectiv.

■ Postura poate spune foarte mult despre noi, atît într‑o situaţie dată, cît şi în
general.
De exemplu, revenind la cazul interviului, dacă avem o poziţie
relaxată, deschisă, ocupând tot spaţiul în care stăm şi nu utilizînd numai
un colţ de scaun, dacă nu stăm ghemuit, cu mîinile strînse la piept şi cu
picioarele încrucişate, producem impresia că avem încredere în propria
persoană, suntem conştienţi de propriile calităţi şi de propriul statut,
dornici să stabilim o comunicare eficientă.

■ Postura la polul opus denotă nesiguranţă, teamă, dorinţa de a trece

nevăzut, de a ocupa cît mai puţin loc posibil.
■ Postura este relevantă în special în situaţiile profesionale, cînd se
desfăşoară negocieri (pentru o poziţie, un contract, o promovare, obţinerea
unei sume de bani etc.), deoarece subliniază poziţia interlocutorului.
 Comunicarea nonverbală
■ Culorile, accesoriile, modelul hainelor,
lungimea sunt toţi atâţea indicatori ai
sistemelor personale de valori.
■ Astfel, spunem despre unele persoane că se
îmbracă extravagant, clasic sau sport, iar prin
aceasta facem deducţii despre modul de viaţă
şi personalitatea lor.
■ De asemenea, în ceea ce priveşte
vestimentaţia, sunt importante rutina,
frecvenţa cu care ne schimbăm hainele şi felul
cum le purtăm. Prin aceasta ne declarăm, de
fapt, stările de spirit şi coordonatele spaţiului
nostru de viaţă.
 Comunicarea nonverbală
■ Proxemica – sau modul în care comunicăm cu şi în spaţiu – este o
altă formă de comunicare nonverbală, care îşi are rădăcinile atît în
sistemul cultural în care ne situăm, cît şi în propriul sistem de valori
şi de ordonare a lumii. Proxemica este, de fapt, teoria distanţelor.
■ Psihologul american Edward Hall este cel care a pus în 1996
bazele acestei teorii, identificînd distanţele fizice pe care oamenii
le păstrează între ei în anumite situaţii. El a descris patru zone de
comunicare:

1. ZC intimă: 0 - 50 cm
(pentru îndrăgostiţi şi prieteni apropiaţi);
2. ZC personală: 50 cm – 1,20 m
(pentru convorbiri cu prietenii sau vizitatorii);
3. ZC socială: 2 – 3 m
(pentru discuţii formale şi afaceri sau reuniuni);
4. ZC publică: 5 - 10 m sau mai mult
(pentru Pentru prezentări în auditoriu sau pe teren şi
pentru discuţii).
Comunicarea nonverbală
■ Trebuie spus însă, că aceste distanţe sunt specifice culturii
americane; ele diferă de la o cultură la alta, iar respectarea
lor reprezintă o condiţie a unei comunicări eficiente.

■ În RM:
1. ZC intimă: 0 - 35 cm
2. ZC personală: 35 cm – 1,20 m
3. ZC socială: 1,20 m – 2,5 m
4. ZC publică: 3 - 10 m sau mai mult

■ Conştientizarea acestor zone duce la o mai uşoară

comunicare, deoarece astfel sunt stabilite coordonatele între
care are loc şi contextele care o definesc.
 Comunicarea nonverbală

■ Comunicarea cu timpul este de aceeaşi natură ca şi

comunicarea cu/în spaţiu şi ţine mai mult de normele
culturale decît de cele personale.

■ Astfel, în cadrul fiecărei culturi există reguli de

management al timpului şi de interpretare a acestuia,
ceea ce face posibilă o comunicare eficientă.

■ Percepţiile asupra timpului diferă de la o cultură la

alta, ceea ce duce, adeseori la „crampe de
comunicare” între aparţinătorii unor culturi diferite.
Comunicarea paraverbală – 38 %

■ Comunicarea paraverbală (paralimbajul)

este un nivel mai profund de comunicare şi
operează cu aspecte şi forme ale
comunicării verbale şi nonverbale discutate
anterior (intonaţia, accentul, timbrul vocii,
tonul, postura, mimica etc.).
■ La acest nivel, accentul cade, în principal:
⮚nu pe ceea ce este spus, ci pe cum este
spus;
⮚nu pe simpla receptare a mesajului şi a
formelor de comunicare adiacente, ci pe
analiza acestora din urmă şi pe
integrarea lor în mesajul propriu‑zis.
 Comunicarea paraverbală

Ştiaţi că:

■ Bernard Shaw spunea că există 100 de

feluri de a spune “nu” şi 1 000, de a
spune “da”. Ştim foarte bine că, după
intonaţie, un “da” poate însemna “nu” şi
uneori un “nu” se apropie de “da”.
Pași esențiali pentru consolidarea
comunicării între școli și părinții
 Aflați care sunt nevoile de
comunicare!
■ Aflați care sunt nevoile de comunicare;
■ Întrebați-i cum preferă să primească
informația și cu ce frecvență;
■ Întrebați-i de ce fel de sprijin au nevoie ei și
copiii pentru a se simți în siguranță la școală;
Rezultatele acestor discuții pot fi folosite
pentru a personaliza comunicarea,
instrumentele și abordările necesare pentru
a spori implicarea părinților și pentru a
răspunde așteptărilor lor și ale copiilor.
 
Folosiți cele mai potrivite canale
de comunicare!
■ Pentru ca mesajele să ajungă la toate familiile, cel mai bine este să
folosiți cât mai multe canale de comunicare posibil. Nu toți părinții
pot fi abordați în același fel și nu toți vor interacționa în aceeași
măsură. Alte lucruri pe care le puteți lua în calcul când hotărâți ce
platforme/metode folosiți sunt urgența mesajului și cât de repede se
poate schimba situația vizată. O atenție deosebită trebuie acordată
comunicării mesajelor către familiile cele mai vulnerabile.
■ Printre canalele pe care le puteți folosi în comunicarea cu părinții se
numără:
-ședințe sau discuții cu părinții în mediul online (Zoom, Skype, etc); 
-apeluri telefonice;
-grupurile de mesaje (Whatsapp);
-E-mail;  
-site-ul web al școlii sau platforma unde se desfășoară cursurile online;
-platformele online de socializare (Facebook).
■ Ascultați-i pe părinți și adresați-le întrebări
pentru a le înțelege mai bine
comportamentul, îngrijorările, percepțiile și
acțiunile de prevenire a răspândirii noului
coronavirus.
■ Folosiți un ton cald și pozitiv, fie că
transmiteți mesaje prin email, SMS sau în
persoană, fiți deschiși și optimiști și oferiți
încurajări.
■ Comunicați des, asigurați-vă că puteți
comunica în mod regulat, identificați
împreună cu familiile o abordare fezabilă
■ Cultivați sentimentul de încredere. Este esențial pentru
părinți să poată avea încredere în cadrele didactice. Când
discutați cu părinții, asigurați-vă că aceștia au încrederea
în confidențialitatea comunicării și că principalul scop
este acela de a asigura interesul suprem al elevilor.
■ Nu există o rețetă general valabilă în materie de
comunicare părinte-cadru didactic. Identificați
instrumentele de comunicare adecvate fiecărei familii și
folosiți-le. În unele cazuri, va fi nevoie de o combinație
de instrumente/abordări pentru a vă asigura că ajungeți la
fiecare familie. Trebuie să aveți în vedere că familiile vin
din contexte diferite și au convingeri diverse.
■ Puneți-i în valoare pe părinți implicându-i în educația
copiilor și recunoscându-le implicarea.
Sfaturi utile pentru părinți!
Tehnici eficiente în comunicarea părinți- copii:
■ Pentru dezvoltarea armonioasă a personalităţii
copilului şi pentru dezvoltarea unei relaţii adecvate şi
a unei comunicări eficiente între părinte şi copil, pe
lângă satisfacerea nevoilor de bază ale copilului,
foarte importante sunt şi nevoile emoţionale ale
acestuia şi anume:
■ – respectul: chiar dacă este doar un copil, el are
nevoie de respectul şi de valorizarea celorlaţi, ca
orice alt individ. Respectarea copilului înseamnă
oferirea de alternative, explicarea motivelor care
impun un comportament sau altul, libertatea de
exprimare şi de a lua decizii şi multe alte lucruri;
Relaţia părinte-copil
■ sinceritatea: copiii au nevoie de a cunoaşte oamenii şi de a avea
încredere în ei, cu atât mai mult în părinţii lor. Minciunile sau
adevărul spus pe jumătate nu fac altceva decât să-i facă să fie confuzi
şi să-şi dezvolte un stil de comunicare bazat pe minciună şi
nesinceritate;
■ – acceptarea: copilul are nevoie să fie acceptat şi valorizat de părinţii
săi indiferent de succesul sau insuccesul acţiunilor sale, lucru care se
poate realiza atât prin încurajări verbale cât şi prin încurajări
nonverbale. Din acest punct de vedere, în general, părinţii au mai
mult tendinţa de a valoriza şi recompensa succesul copilului şi de a
critica sau pedepsi eşecul acestuia. În timp, această atitudine a
părinţilor duce la deteriorarea comunicării dintre cele două generaţii
şi nu-l fac pe copil decât să se ferească de ei şi să-i mintă, pentru a nu
fi criticat sau a i se aduce din nou reproşuri;
■ – dragostea: un copil are nevoie de dragostea părinţilor săi tot timpul
adică atât în momentele fericite cât şi în cele triste. Părintele îşi poate
Relaţia părinte-copil
■ – răbdarea: unui copil nu i se poate cere ceva ”aici şi
acum”, ci are nevoie de timp şi de explicaţii pentru a se
putea adapta unui comportament sau altul solicitat de
adult. Cei mai mulţi părinţi se aşteaptă şi doresc ca, o dată
ce au cerut un anumit lucru copilului lor, acesta să-l
realizeze fără a lua în considerare faptul că, mai întâi,
copilul are nevoie să înţeleagă de ce este necesar acel
lucru;
■ – timpul: copilul are nevoie de compania şi atenţia
părinţilor săi. Nu se poate construi o relaţie între părinte şi
copil atâta timp cât părintele nu are timp pentru copilul
său, este la serviciu mai toată ziua sau are alte priorităţi
atunci când este acasă;
Relaţia părinte-copil
■ Corectitudinea: este important ca, copii să
cunoască regulile iar, o dată ce acestea au
fost stabilite (în colaborare cu copii),
aplicarea lor să fie corectă şi constantă;
■ Înţelegerea: relaţiile, în general, se bazează
pe înţelegere astfel că, şi copilul, are
nevoie să fie ascultat şi înţeles de părinţii
săi.
... Și nu uitați!!!
 Concluzie!!!
Decalogul comunicării:

1. Nu poţi să nu comunici.
2. A comunica presupune cunoaştere de sine şi stimă de
sine.
3. A comunica presupune cunoaşterea nevoilor celuilalt.
4. A comunica presupune a şti să asculţi.
5. A comunica presupune a înţelege mesaje.
6. A comunica presupune a da feed-back-uri.
7. A comunica presupune a înţelege procesualitatea unei
relaţii.
8. A comunica presupune a şti să îţi exprimi sentimentele.
9. A comunica presupune a accepta conflictele.
10. A comunica presupune asumarea rezolvării conflictelor.