CN Ion Luca Caragiale, Ploieşti

Disciplina: Fizică
Clasa a VI-a ____
Profesor: Grigore Ionel

TRANSFORMĂRI DE STARE DE AGREGARE

1. Generalităţi
Starea de agregare – formă de organizare a materiei, omogenă din punct de
vedere al proprietăţilor fizice şi chimice.
Clasic există trei stări de agregare: solidă, lichidă şi gazoasă.
În tabelul de mai jos sunt redate proprietăţile corpurilor în funcţie de starea de
agregare în care se află:

Nr Volum Formă Curgere

1 Solide Proprie Nu curg

Propriu
2 Lichide Nu au formă
proprie (iau forma
Curg (sunt fluide)
Nu au volum incintei în care se
3 Gaze află)
propriu

Proprietăţile enumerate în tabelul anterior sunt datorate interacţiunilor dintre

constituenţii elementari ai corpurilor (atomi/molecule). În tabelul de mai jos este
redat un model simplificat al stărilor de agregare care ia în consideraţie
intensitatea interacţiunii intermoleculare şi structura internă a corpului:

Starea de Interacţiuni
Nr Structura internă a corpului
agregare intermoleculare
Ordonată şi periodică în spaţiu
Forţe
(poziţiile atomilor/moleculelor
1 Solidă (atracţie/respingere)
se repetă periodic în spaţiu,
intermoleculare mari
formând structura cristalină)

Forţe intermoleculare
2 Lichidă Ordine locală instabilă în timp
mici

Forţe intermoleculare
3 Gazoasă Nu există aşezare ordonată
neglijabile
 2
2. Schimbarea stării de agregare
Pentru a întelege fenomenul schimbării stării de agregare efectuăm un
experiment prin care observăm topirea unor cubuleţe de gheaţă:
 Modul de lucru
 Se pregăteşte apă caldă într-un vas suficient de mare. Se măsoară
temperatura apei cu ajutorul unui termometru şi se notează în caiet această
valoare;
 Se pregătesc câteva cubuleţe de gheaţă într-un alt vas. Se măsoară
temperatura gheţii punând termometrul în contact cu cubuleţele de gheaţă şi
aşteptând un timp suficient de lung pentru a se realiza echilibrul termic între
gheaţă şi termometru; se notează temperatura în caiet;
 Se pun cubuleţele de gheaţă în vasul cu apă caldă. În contact cu apa caldă,
gheaţa începe să se topească. Se măsoară temperatura amestecului apă-
gheaţă din momentul începerii topirii până când gheaţa se topeşte complet.
 Constatare
Se observă că pe toată durata schimbării stării de agregare (în timpul topirii
gheţii) temperatura rămâne constantă.
Substanţa care îşi modifică starea de agregare schimbă căldură cu mediul
exterior. Această căldură, notată cu Q, se numeşte căldură latentă de schimbare
de stare de agregare şi este folosită de substanţa respectivă pentru a-şi modifica
structura internă (toată energia primită sau cedată este folosită la crearea sau
ruperea legăturilor moleculare).
Concluzie
Schimbarea stării de agregare se face cu absorbţie sau cedare de căldură iar
temperatura substanţei nu se modifică în timpul procesului.

Figura 1. Schema schimbării stărilor de agregare

În figura 1 este redată schema schimbării stărilor de agregare. Astfel avem:

 3

 Topire – procesul de trecere a substanţei din stare solidă în stare lichidă, la

temperatură bine determinată;
 Solidificare - procesul de trecere a substanţei din stare lichidă în stare solidă,
la temperatură bine determinată;
Avem:
Ttopire  Tsolidificare Tvaporizare  Tcondensare (1)
 Vaporizare - procesul de trecere a substanţei din stare lichidă în stare
gazoasă, la temperatură bine determinată;
 Condensare - procesul de trecere a substanţei din stare gazoasă în stare
lichidă, la temperatură bine determinată;
 Sublimare – procesul de trecere a unei substanţe din stare solidă direct în
stare gazoasă;
 Desublimare - procesul de trecere a unei substanţe din stare gazoasă direct în
stare solidă;
Exemple: zăpada şi gheaţa sublimează trecând direct din starea solidă în
starea de vapori (aşa se explică uscarea rufelor îngheţate iarna). Tot prin
fenomenul de sublimare se explică şi mirosul unor corpuri solide (săpun,
detergent).
Observaţie. Topirea, vaporizarea şi sublimarea sunt procese care au loc cu
absorbţie de căldură. Solidificarea, condensarea şi desublimarea sunt procese
care au loc cu cedare de căldură.
În tabelul de mai jos sunt date temperaturile de topire şi de fierbere pentru câteva
substanţe:

ttopire tfierbere ttopire tfierbere

Nr Substanţa Nr Substanţa
[C] [C] [C] [C]
1 Apă 0 100 8 Fier 1539 2900
2 Acetonă -95 56,5 9 Mercur -38,87 356,58
3 Aluminiu 660,1 2400 10 Naftalină 80,2 218
4 Argint 960,8 2180 11 Platină 1769 3800
5 Aur 1063 2660 12 Plumb 327,3 1750
6 Calciu 850 1440 13 Wolfram 3380 5700
7 Cupru 1083 2580 14 Zinc 419,5 907

Observaţii
 Vaporizarea în toată masa lichidului se numeste fierbere şi are loc la
temperatură constantă.
 Vaporizarea care se produce la suprafaţa lichidului se numeste evaporare şi
are loc la orice temperatură; există lichide care se evaporă repede la
 4
temperatura camerei (acetonă, eter, alcool) – acestea se numesc lichide
volatile.
Explicaţia evaporării: în mişcarea lor continuă şi dezordonată, moleculele
lichidului se ciocnesc între ele. În urma ciocnirilor, o parte dintre molecule ajung
la viteze suficient de mari pentru a putea învinge forţele de atracţie exercitate
de celelalte molecule ale lichidului şi părăsec lichidul. Totalitatea lor formează
vaporii. O parte din aceştia rămân în apropierea lichidului.
Dintre moleculele rămase în apropiere, datorită agitaţiei termice, o parte
,,nimeresc’’ suprafaţa lichidului, ceea ce determină ca viteza de evaporare
efectivă să se micşoreze.
 În timpul schimbării stării de agregare volumul substanţei se modifică dar masa
substanţei rămâne constantă.
 Temperatura la care se schimbă starea de agregare, constantă pentru o
substanţă dată, depinde de presiune (forţa exercitată pe unitatea de
suprafaţă, p=F/S). De exemplu, la presiune atmosferică normală, apa fierbe la
100C. La o presiune atmosferică mai mică decât presiunea normală apa fierbe
la o temperatură mai mică. Deoerece presiunea atmosferică scade cu
altitudinea, pe vârful Everest apa fierbe la aproximativ 75C.
 În fizica modernă sunt cunoscute şi alte două stări de agregare ale substanţei:
 Plasma – este generată doar la temperaturi foarte mari;
 Condensatul Bose-Einstein – se poate obţine doar la temperaturi foarte
scăzute.

Figura 2. Dependenţa Temperatură-Timp în procesele de Topire/Solidificare

Graficele de variaţie a temperaturii în funcţie de timp în procesele de

topire/solidificare sunt redate în figura 2. În mod analog arată graficele de variaţie
a temperaturii în funcţie de timp în procesele de vaporizare/condensare. Aceste
grafice pun în evidenţă faptul că temperatura rămâne constantă în timpul
procesului de topire, respectiv solidificare.
 5
Temă
Problema 1
Răspundeţi la următoarele întrebări:
a) De ce în timpul unei căderi masive de zăpadă pare să fie mai cald ?
b) De ce punem rufele pe sârmă ?
c) De ce ne este atât de frig când avem pielea udă ?

Problema 2
O cantitate de fier topit este răcită între temperaturile extreme indicate în diagrama
din figura T.1.

Figura T.1 Diagrama răcirii unei cantităţi de fier

Folosind datele din diagramă, răspundeţi la următoarele întrebări:

a) Care este temperatura de topire a fierului?
b) În ce stare de agregare se găseşte fierul, între momentele de timp 45 şi 60 de
minute ?
c) Care este momentul de timp la care fierul începe să se solidifice ?
d) Care este momentul de timp la care fierul s-a solidificat complet ?
e) Procesul descris în diagramă se va desfăşura cu cedare sau absorbţie de
căldură ?