Proiect Fizica – Popa Bianca

Stări de agregare

Materia poate exista în natură în 3 stări de agregare: solidă, lichidă și gazoasă. O stare
de agregare este o formă de organizare a materiei caracterizată prin uniformitate în
consistență și rezistență, proprietăți care o diferențiază de celelalte stări în care substanța
respectivă se poate găsi. O substanță în stare solidă are o formă bine definită și este rigidă,
una în stare lichidă nu are o formă stabilă, dar are volum fix, iar în cazul stării gazoase nu
putem vorbi nici de formă, nici de volum fixe, substanța aflată în această stare de agregare
luând forma și dimensiunile containerului în care se găsește.

Aceiași substanță se poate găsi în diferite stări de agregare. De exemplu apa (stare lichidă) se
poate afla și în stare solidă (gheața) dar și în stare gazoasă (vapori de apă).

Proprietăți:

1. Corpurile în stare solidă au următoarele proprietăți:

 au volum propriu
 au formă proprie
 nu curg
2. Corpurile în stare lichidă au următoarele proprietăți:
 au volum propriu
 nu au formă proprie ( ia forma vasului în care sunt puse )
 curg (sunt fluide )
3. Corpurile în stare gazoasă au următoarele proprietăți:
 nu au volum propriu; gazele ocupă tot volumul pe care îl au la dispoziție
 nu au forma proprie; iau forma vasului în care sunt puse
 curg ( sunt fluide )

1
Schimbarea stării de agregare

Trecerea unui corp dintr-o stare de agregare în alta se numește transformare de stare
de agregare.

Fenomenele care au loc cu schimbarea stării de agregare se studiază pe perechi,

fiecare pereche având două fenomene opuse.

Topirea și solidificarea
Trecerea unei substanțe din stare solidă în lichidă se numește topire. Solidificarea este
fenomenul invers topirii și constă în trecerea unei substanțe din stare lichidă în cea solidă.
În general, topirea are loc prin absorbție de căldură (încălzire), iar solidificarea are loc
prin cedare de căldură (răcire).

Legile topirii și solidificării:

1. Temperatura de topire rămâne constantă, dacă presiunea rămâne constantă. La fel și pentru
solidificare;
2. Temperatura de topire coincide cu cea de solidificare;
3. În timpul topirii (respectiv a solidificării) volumul substanței se modifica astfel:
majoritatea substanțelor își măresc volumul la topire și și-l micșorează la solidificare;
excepții: apa, fonta și bismutul se comportă invers.

Alte aspecte legate de starea de agregare:

- Aliajele sunt amestecuri omogene de două sau mai multe metale. Temperatura de topire a
aliajului este mai mică decât temperatura de topire a fiecărui component al său.
- Masa unui corp nu se modifică în timpul topirii sau al solidificării

2
Vaporizarea și condensarea
Trecerea unei substanțe din stare lichidă în stare de vapori (gazoasă) se numește
vaporizare.
Fierberea este vaporizarea care are loc în toată masa lichidului. Evaporarea este
vaporizarea care are loc doar la suprafața lichidului.

Factori ce influențează evaporarea:

 temperatura;
 suprafața de întindere: cu cât este mai mare, evaporarea are loc mai repede.
 agitația aerului din jurul corpului sau substanței (vântul) grăbește evaporarea.
 natura substanței; substanțe ca acetona, eterul, benzina etc. se evaporă foarte repede și
se numesc de aceea volatile. Evaporarea se produce cu absorbție de căldură.

Trecerea unei substanțe din stare de vapori în stare lichidă se numește condensare sau
lichefiere.

Legile condensării:
1. Condensarea are loc cu degajare de căldură
2. Presiunea vaporilor saturați ai unei substanțe depinde doar de temperatură
3. Ca obiectele condensării să aibă elemente comune
4. În elementele supuse condensării să existe elemente contrare

Sublimarea și desublimarea
Substanțe ca iodul, naftalina, camforul, acidul benzoic și altele au proprietatea de a
trece din stare solidă direct în stare de vapori. Se spune că ele sublimează.
Fenomenul invers, de transformare din stare de vapori direct în stare solidă se numește
desublimare.

Clasificarea de la început este însă incompletă și aproximativă: există stări de agregare cu

proprietăți noi sau intermediare, cum sunt stările de plasmă sau de cristal lichid.

În fizică, plasma reprezintă o stare a materiei, fiind constituită din ioni, electroni și
particule neutre (atomi sau molecule), denumite generic neutri. Poate fi considerată ca fiind
un gaz total sau parțial ionizat, pe ansamblu neutru din punct de vedere electric. Totuși, este
văzută ca o stare de agregare distinctă, având proprietăți specifice. Temperatura plasmei
obținute în laborator poate lua valori diferite pentru fiecare tip de particulă constituentă.

3
 De asemenea, aprinderea plasmei depinde de numeroși parametri (concentrație, câmp
electric extern), fiind imposibilă stabilirea unei temperaturi la care are loc trecerea materiei
din stare gazoasă în plasmă.
Datorită sarcinilor electrice libere, plasma conduce curentul electric și este puternic
influențată de prezența câmpurilor magnetice externe. În urma ciocnirilor dintre electroni și
atomi pot apărea fenomene de excitare a atomilor, urmate de emisie de radiație
electromagnetică. Dacă frecvența radiației emise are valori în domeniul vizibil, se pot
observa fenomene luminoase. Atunci când energia electronilor este suficient de mare, atomii
sunt ionizați, creându-se noi sarcini, pozitive și negative.

Bibliografie:
https://www.scientia.ro/fizica/146-starile-de-agregare-ale-materiei.html#:~:text=O%20stare
%20de%20agregare%20este%20o%20form%C4%83%20de,st%C4%83ri%20%C3%AEn
%20care%20substan%C5%A3a%20respectiv%C4%83%20se%20poate%20g%C4%83si.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Stare_de_agregare

https://edubh.ro/upload/red/Fizica/Lectii%20fizica%20gimnaziu/CLASA%20A%20VIII/
2.%20SCHIMBAREA%20STARII%20DE%20AGREGARE/1.STARI%20DE
%20AGREGARE.%20CALDURI%20LATENTE.%2Bprobleme%20corectat.ppt

https://www.gimnaziu.info/schimbarea-starii-de-agregare

https://www.fizichim.ro/docs/fizica/clasa8/capitolul1-fenomene-termice/I-11-starile-de-
agregare-ale-corpurilor/

https://fizicascolara.blogspot.com/p/schimbarea-starii-de-agregare.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Plasm%C4%83