Starile de agregare

În fizică și chimie se numește stare de agregare o formă a materiei caracterizată

prin anumite proprietăți fizice calitative, care se traduc printr-o anumită comportare
la scară macroscopică. Conform tradiției sunt cunoscute patru stări de agregare,
descrise prin proprietățile de „volum” și „formă”:
● în stare solidă materia are volum și formă fixă;
● în stare lichidă are volum fix, dar are forme variabile;
● în stare gazoasă materia ocupă întregul volum disponibil, luând forma
corespunzătoare;
● în stare de plasmă, materia nu are nici formă, nici volum propriu, și este
ionizată, răspunde la forțe electromagnetice și emite radiații
electromagnetice.
 Topirea si solidificarea
Trecerea unei substanțe din stare solidă în lichidă se numește topire. Solidificarea este fenomenul
invers topirii și constă în trecerea unei substanțe din stare lichidă în cea solidă.
În general, topirea are loc prin absorbție de caldură (încălzire), iar solidificarea are loc prin cedare
de caldură (răcire).
Legile topirii și solidificării:
1. Temperatura de topire rămâne constantă, dacă presiunea ramâne constantă. La fel și
pentru solidificare;
2. Temperatura de topire coincide cu cea de solidificare;
3. În timpul topirii (respectiv a solidificării) volumul substanței se modifica astfel:
majoritatea substanțelor își măresc volumul la topire și și-l micsorează la solidificare;
excepții: apa, fonta și bismutul se comportă invers.
Alte aspecte legate de starea de agregare:
● Aliajele sunt amestecuri omogene de două sau mai multe metale. Temperatura de topire a
aliajului este mai mică decât temperatura de topire a fiecarui component al său.
● Masa unui corp nu se modifică în timpul topirii sau al solidificării
 Vaporizarea si condensarea
Trecerea unei substante din stare lichidă în stare de vapori (gazoasă) se numește vaporizare.
Fierberea este vaporizarea care are loc în toată masa lichidului. Evaporarea este vaporizarea care are loc
doar la suprafața lichidului.
Factori ce influențează evaporarea:
● temperatura;
● suprafața de întindere: cu cât este mai mare, evaporarea are loc mai repede.
● agitația aerului din jurul corpului sau substanței (vântul) grăbește evaporarea.
● natura substanței; substanțe ca acetona, eterul, benzina etc. se evaporă foarte repede și se numesc
de aceea volatile. Evaporarea se produce cu absorbție de căldură.
Trecerea unei substanțe din stare de vapori în stare lichidă se numește condensare sau lichefiere.
Legile condensării:
1. Condensarea are loc cu degajare de caldură (este echilibrul intre evaporare si condensare si devine vapori
saturati)
2. Presiunea vaporilor saturați ai unei substanțe depinde doar de temperatură
3. Ca obiectele condensării să aibă elemente comune
4. În elementele supuse condensării să existe elemente contrare
 Sublimarea și desublimarea
Substanțe ca iodul, naftalina, camforul, acidul benzoic și altele au
proprietatea de a trece din stare solidă direct în stare de vapori. Se spune
că ele sublimează.
Fenomenul invers, de transformare din stare de vapori direct în stare solidă
se numește desublimare.