2

Transformări de stare de agregare

Stările de agregare. Transformări de stări de agregare

Corpurile, în condițiile de pe Terra, se pot

afla în una din 3 stări de agregare: solid, lichid sau
gazos. Acestea sunt determinate de intensitatea
forțelor de atracție de la nivelul particulelor, care
permit sau nu depărtarea acestora unele de
celelalte. Spre exemplu, particulele corpurilor
solide stau foarte apropiate, acestea având formă
și volum proprii, pe când corpurile gazoase
neavând nici formă, nici volum propriu, datorită
forțelor
Figură slabe destărilor
1 Transformarea atracție dintre particule.
de agregare

Spunem că un cop a suferit o

transformare de stare de agregare atunci când acesta și-a schimbat starea de agregare în alta față de cea
inițială. Acestea sunt grupate în 3 perechi de transformări inverse, adică transformări care, dacă sunt
realizate una după cealaltă, lasă starea de agregare copului la fel ca cea originală, și care, pentru aceeași
substanță, împart aceeași temperatură la care transformarea poate avea loc.

Topirea. Solidificarea.

Se numește topire fenomenul de trecere a unei substanțe din stare solidă în stare lichidă.
Inversa sa, solidificarea, reprezintă fenomenul de trecere a unei substanțe din stare lichidă în stare
solidă. Topirea are loc cu absorbție de căldură, pe când solidificarea are loc cu cedare de căldură.

Substanțele cristaline(care prezintă

un aranjament ordonat al particulelor: apa,
grafitul, sarea etc.) se topesc/solidifică la o
anumită temperatură, pe când cele
amorfe(sticla, plasticul, cauciucul etc.) se
topesc/solidifică pe intervale de
temperatură.

Temperatura la care o substanță

cristalină se topește/solidifică se numește
temperatură latentă de topire/solidificare,
iar aceasta se menține constantă pe tot
Figură 2 Topirea substanțelor cristaline - observăm că acestea își
parcursul transformării. mențin temperatura pe parcursul topirii

TRANSFORMĂRI DE STARE DE AGREGARE DRAGU ANDREI

 2

Pentru ca acesta să-și schimbe starea de agregare, un corp trebuie să absoarbă/ să cedeze
căldură. Căldura absorbită de corp pe parcursul transformării nu duce la creșterea temperaturii, ci la
schimbarea stării de agregare, iar din acest motiv temperatura unui corp rămâne constantă pe parcursul
topirii/solidificării. Căldura latentă de topire/solidificare este mărimea fizică ce măsoară căldura
necesară pentru ca un corp cu masa de un kilogram să se topească/să se solidifice în întregime. Se
notează cu λ (litera grecească lambda) și este egală cu raportul dintre căldura necesară transformării și
masa corpului. În Sistemul internațional de unități, se notează în J/kg.

Datorită distanțelor dintre molecule, prin topire, corpurile își măresc volumul, cu excepția unor
anumite substanțe, precum gheața, bismutul, aliajele de plumb și stibiu. De aceea, atunci când lăsăm o
sticlă cu apă afară iarna, aceasta se va sparge.

Procesele de topire și solidificare sunt folosite în industrie, dar în special în metalurgie. Aceste
fenomene se observă și în viața de zi cu zi, niște exemple fiind formarea zăpezii, topirea înghețatei
atunci când este scoasă de la congelator, solidificarea lavei ce rezultă în urma erupțiilor vulcanice în rocii
vulcanice.

Vaporizarea. Condensarea

Vaporizarea este procesul de trecere a unui corp din stare lichidă în stare gazoasă( de vapori) și
se realizează prin absorbție de căldură. Inversa acestui fenomen este condensarea, care denumește
trecerea unei substanțe din stare de vapori în stare lichidă și care are loc cu cedare de căldură.

Vaporizarea poate avea loc în volum limitat( în vid sau în atmosferă), sau în volum nelimitat( la
suprafața lichidului sau în tot volumul acestuia.

Evaporarea
Vaporizarea ce are loc la suprafața
lichidului se numește evaporare. Aceasta are loc la
orice temperatură, viteza sa fiind direct
proporțională cu aceasta. În timpul evaporării,
temperatura corpului scade. De exemplu, atunci
când ieșim din piscină, chiar dacă aerul este mai
cald decât apa, deoarece apa își scade temperatura
prin evaporare, și temperatura corpului cada, iar
nouă ne apare senzația de frig.

Fierberea Figură 3 Bromul se evaporă foarte rapid, vaporizarea putând

Fierberea reprezintă vaporizarea fi văzută cu ochiul liber. Vaporii de brom au densitatea mai
care are loc în tot volumul corpului. Aceasta este mare decât cea a aerului, așa că ei o să coboare la nivelul
solului, spre deosebire de vaporii de apă, care urcă.
condiționată de presiunea vaporilor de deasupra
lichidului: când presiunea vaporilor de lichid este mai mare decât cea a vaporilor din atmosferă,
fierberea începe. De aceea un lichid fierbe mai ușor atunci când acesta este acoperit, cum ar fi supa, ce
fierbe mai repede atunci când oala este acoperită cu un capac.

TRANSFORMĂRI DE STARE DE AGREGARE DRAGU ANDREI

 2

Temperatura care rămâne constantă în timpul fierberii este temperatura de fierbere. Ea

este influențată de:

 Presiunea atmosferică
 Volumul lichidului
 Natura lichidului

Căldura latentă de fierbere este căldura necesară unui kilogram de lichid să fiarbă.

Circuitul apei în natură

Un exemplu din natură ce cuprinde
toate cele 4 transformări de stare de
agregare enumerate mai sus este circuitul
apei în natură. Apa din mări și oceane se
evaporă, ajungând în atmosferă sub formă
de nori. Atunci când aceștia ajung la o
altitudine îndeajuns de înaltă, se răcesc și
apare fenomenul de condens, care, dacă
temperaturile permit, poate fi urmat chiar
de solidificare, rezultând în ploaie,
ninsoare, grindină. Apa este absorbită de
pământ și izvorăște înapoi la suprafață,
ajunge în pâraie, râuri, fluvii, iar eventual în
mări și oceane, de unde circuitul o ia de la Figură 4 Circuitul apei în natură
capăt.

Sublimare. Desublimarea

Sublimarea este procesul fizic de trecere a unei substanțe din stare solidă în stare de vapori, fără
a trece prin stare lichidă. Inversa acestui fenomen se numește desublimare. Sublimarea se face cu
absorbție de căldură, iar desublimarea cu cedare de căldură.

Numai anumite substanțe sublimează, cum ar fi

gheața, naftalina sau iodul.
Figură 5 Gheața carbonică, cunoscută și drept gheață uscată sau fum
greu, este o formă solidă a dioxidului de carbon. Aceasta sublimează
la temperatura de aproximativ -70°C. În forma sa solidă ea este
folosită ca agent de răcire sau în prepararea anumitor tipuri de
înghețată, iar în formă de vapori, ca efect cosmetic în băuturi sau
pentru crearea iluziei de „fum greu” la anumite evenimente, datorită
faptului că aceasta este mai densă decât aerul, deci coboară la sol, și
deoarece nu trece în formă lichidă pentru a deveni vapori, fiind ușor
de transportat.

TRANSFORMĂRI DE STARE DE AGREGARE DRAGU ANDREI

 2

Punctul triplu al substanței

Punctul triplu este acea

valoare a temperaturii și a presiunii la
care o substanță poate să existe în
toate cele 3 stări de agregare.

Figură 6 Punctul triplu al unei substanțe

TRANSFORMĂRI DE STARE DE AGREGARE DRAGU ANDREI