• Topire, solidificare, vaporizare, evaporare, fierbere,

TRANSFORMA
condensare, distilare, lichefiere, sublimare, desublimare.
RI DE STARE
DE AGREGARE

NUMELE ELEVULUI: BALASA IULIANA-ALEXANDRA

NUMELE PROFESORULUI COORDONATOR: STANESCU
MARGARETA
BIOGRAFIE: Wikipedia
• Topirea este o transformare de fază, proces în care o
substanță trece din faza solidă în faza lichidă,
datorită acumulării energiei în atomii sau moleculele
unui corp solid.

• Temperatura de topire rămâne constantă,

dacă presiunea ramâne constantă.

• Temperatura de topire
coincide cu cea de
solidificare. Temperatura
fiind de 0 grade celsius.

• În timpul topirii (respectiv a

solidificării) volumul substanței se
modifica astfel: majoritatea substanțelor
își măresc volumul la topire și și-l
micsorează la solidificare; excepții: apa,
fonta și bismutul se comportă invers.
 SOLIDIFICAREA
 Solidificarea este fenomenul de trecere a
unei substanțe din stare lichidă în stare
solidă.
 La presiune constantă pe toată durata solidificării temperatura
rămâne constantă.
 Temperatura la care se solidifică o substanță se numește
temperatură de solidificare, ea fiind o caracteristică a fiecărei
substanțe.
 Temperatura de topire coincide cu cea de solidificare.
 În timpul solidificării volumul se schimbă.
 Masa unui corp nu se modifică în timpul solidificării.
 VAPORIZARE
 Vaporizarea este un fenomen de transformare de fază prin
care o substanță trece din faza lichidă în faza gazoasă.
Vaporizarea se poate produce în două moduri: evaporare
sau fierbere.

 Temperatura de saturație este acea temperatură la care presiunea

vaporilor este egală cu presiunea la care este supus lichidul.[1]

 În vorbirea curentă, uneori termenul de vaporizare (vaporizator) este

folosit în sens de pulverizare. Confuzia este favorizată de faptul că
prin pulverizare se mărește mult suprafața lichidului, reducându-se
astfel timpul necesar evaporării lui.

 În vorbirea curentă, uneori termenul de vaporizare (vaporizator) este

folosit în sens de pulverizare. Confuzia este favorizată de faptul că
prin pulverizare se mărește mult suprafața lichidului, reducându-se
astfel timpul necesar evaporării lui. În timpul vaporizarii temperatura
rămâne constantă.
 EVAPORARE
I. Evaporarea sau evaporația este procesul prin care atomii sau
moleculele unui corp în stare lichidă acumulează suficientă
energie pentru a ajunge în stare gazoasă. Evaporația este una
din cele două forme ale vaporizării, cealaltă formă fiind
fierberea. Procesul invers evaporării este condensarea.

II. Termenul de „evaporare” este sinonim cu cel de „evaporație”.

Deși dicționarele nu fac o diferențiere între cele două noțiuni,
fizicienii, care sunt preocupați mai mult de studiul
mecanismului procesului, tind să prefere forma „evaporare”; pe
de altă parte, meteorologii și hidrologii tind să utilizeze forma
„evaporație” pentru a defini cantitatea de apă care se evaporă
de la suprafața solului sau a unui corp de apă.

III. Procesul prin care apa de pe o suprafață acoperită cu vegetație

este evacuată în atmosferă este definit ca evapotranspirație
(forma „evapotranspirare” nu există). Această diferențiere nu
există în alte limbi.
 FIERBERE
a. Fierberea (denumită și ebuliție sau ebulițiune) este procesul de
trecere a unui lichid în stare de vapori, sub acțiunea căldurii în
întreaga masă a lichidului, prin formarea unor bule de vapori
care se ridică la suprafață. Temperatura de fierbere este cea la
care presiunea vaporilor săi este egală cu presiunea la care este
supus lichidul. Această temperatură, numită și punct de
fierbere, crește odată cu creșterea presiunii. Temperatura de
fierbere la presiune normală se numește temperatură normală
de fierbere. În tabelele termodinamice, presiunea și
temperatura corespunzătoare fierberii sunt denumite presiune
de saturație, respectiv temperatură de saturație.

 La încălzirea unui lichid acesta își păstrează starea lichidă până

la atingerea temperaturii de fierbere. Mărind în continuare
temperatura, se formează prima bulă de vapori, iar apoi din ce
în ce mai multe.
1. În timpul fierberii vaporizarea se poate face în două moduri de bază, cu
un regim de tranziție între ele:

2. Vaporizare cu bule, în care pe suprafața care cedează căldură lichidului

apar mici bule care la un moment dat se desprind și cresc, ridicându-se la
suprafață. Numărul de puncte în care apar bule (centre de nucleație)
depinde de temperatura suprafeței și de rugozitatea ei — o suprafață
rugoasă oferă mai multe centre decât una netedă. Pentru suprafețe
extrem de netede lichidul poate fi adus la o temperatură ceva mai mare
decât temperatura de saturație (lichid supraîncălzit), însă în momentul în
care bulele încep să se formeze urmează o degajare de bule foarte
violentă.
3. Vaporizare peliculară (în film), în care, când suprafața de încălzire atinge
o anumită temperatură (relativ mare), formarea vaporilor este continuă
pe toată suprafața, între suprafață și lichid apârând un film de vapori
continuu. Deoarece vaporii au o conductivitate termică mică, ei izolează
lichidul și reduc fluxul termic. Pentru un flux termic dat, temperatura
suprafeței de încălzire poate crește mult, putând apărea avarii dacă n-a
fost concepută să lucreze în acest regim.
4. Vaporizarea de tranziție este un regim instabil între vaporizarea cu bule
și vaporizarea peliculară.
5. Formarea bulelor de lichid este in fenomen complex, care adesea includ
fenomene acustice și de cavitație.
 CONDENSAREA
 Condensarea este procesul prin care vaporii de apă din aer sunt
transformați în apă în stare lichidă. Condensarea este
importantă pentru circutul apei deoarece formează norii. Aceștia
pot produce precipitații, care reprezintă principalul mod de
întoarcere a apei pe Pământ. Condensarea este opusul
evaporării.Condensarea este de asemenea cauza formării cetei, a
aburirii ochelarilor atunci când ieși dintr-o camera răcoroasă
afară, unde este cald și umed, a apei care se scurge pe partea
exterioară a unui pahar, precum și a apei care se formează pe
interiorul geamurilor casei dvs într-o zi rece.Chiar și în zilele cu
cer senin, apă este prezența sub formă vaporilor și particulelor,
dar care sunt prea mici pentru a fi văzute. Moleculele de apă se
combină cu micile particule de praf, sare și fum din atmosfera și
formează picături mici care se combină unele cu altele, alcătuind
norii. Pe măsură ce aceste mici picături se combină și își măresc
dimensiunile, norii se pot dezvoltă și pot apărea
precipitații.Norii se formează în atmosfera deoarece aerul care
conține vapori de apă se ridică și se răcește.
IMAGINE CONDENSARE
 DISTILARE
 Distilarea este procesul de separare care presupune trecere a
unui amestec lichid în stare de vapori prin fierbere, urmată de
condensarea vaporilor obținuți.

Distilarea este un procedeu fizic de purificare, care se produce în 2

etape:

 etapa I: trecerea din stare lichidă în stare gazoasă;

 etapa II: trecerea din stare gazoasă în stare lichidă.

 Distilarea este folosită în special pentru a separa un component

lichid dintr-un amestec de lichide, solubile unul cu celălalt, cu
puncte de fierbere diferite.

 Pentru distilarea simplă se folosesc următoarele ustensile de

laborator: o sursă de căldură (bec Bunsen sau Teclu, după caz),
un balon Wurtz și un refrigerent (unde are loc condensarea
ulterioară), care poate fi prevăzut cu alonjă.[2] De asemenea, se
pot folosi diverse vase de colectare (pahar Berzelius, pahar
Erlenmeyer, etc.)
 LICHEFIEREA
 Lichefierea este procesul de transformare a gazului în lichid. Un
caz particular al acestui proces este condensarea.

Lichidele criogenice oferă cea

mai simplă metodă de răcire.
• O baie de lichid refrigerent la
presiune atmosferică reprezintă
un termostat a cărui temperatură
rămâne constantă dacă presiunea
atmosferică rămâne constantă.
• Domeniul de utilizare a unui
refrigerent lichid este cuprins
între temperatura lui de fierbere
şi cea a punctului triplu .
 SUBLIMAREA
 În fizică, sublimarea este fenomenul de trecere, prin încălzire, a
unei substanțe din stare solidă, direct în stare de vapori
(gazoasă), fără a mai trece prin starea lichidă. Fenomenul de
sublimare este endotermic, adică are loc cu absorbție de căldură.
 Un exemplu de substanță care sublimează este naftalina.

 Fenomenul invers, cel de trecere a unei substanțe din stare de

vapori direct în starea solidă, poartă numele de desublimare.
Fenomenul de desublimare este exotermic, adică are loc cu
cedare de căldură.
 DESUBLIMARE
 Trecere a unei substanțe direct din stare gazoasă în
stare solidă.

 Trecerea substanţei solide direct în vapori se numeşte sublimare,

iar procesul invers, desublimare. De exemplu, naftalina,
camforul, iodul, sulful, bromul, la temperaturi şi presiuni
obişnuite se vaporizează fără a se topi. În principiu, orice
substanţă poate sublima, doar că la unele presiunea de vapori
este mică. Dacă vaporii proveniţi din procesul de sublimare sunt
în echilibru dinamic cu solidul din care au provenit, ei se numesc
vapori saturanţi.