Stările de agregare ale materiei

Materia poate exista în natură în 3 stări de agregare: solidă, lichidă şi gazoasă.

Definitie: O stare de agregare este o formă de organizare a materiei caracterizată prin uniformitate în
consistenţă şi rezistenţă, proprietăţi care o diferenţiază de celelalte stări în care substanţa respectivă se poate
găsi.
Exemplu: O substanţă în stare solidă are o formă bine definită şi este rigidă
O substanţă în stare lichidă nu are o formă stabilă, dar are volum fix
O substanţă in stare gazoasa nu are nici formă, nici volum fix, substanţa aflată în această stare de agregare
luând forma şi dimensiunile containerului în care se găseşte.

Diagrama de mai sus prezintă diferenţele de proprietăţi fizice şi aranjament al particulelor între substanţele
aflate în cele trei stări de agregare.
 Într-un solid, particulele sunt dispuse aglomerat într-o configuraţie rigidă, ceea ce conferă substanţei
formă şi dimensiuni fixe.
 Într-un lichid, particulele sunt dispuse aproape unele de altele, dar au libertate de mişcare, ceea ce se
traduce prin volum fix şi formă specifică fluidelor, deci forma containerului în care sunt aşezate. \
 În cazul gazelor particulele pot ocupa întregul volum al containerului, astfel că atât forma, cât şi
volumul lor sunt definite de container.

Una dintre diferenţele majore dintre cele trei stări de agregare, ilustrată în figura de mai sus, este dată de
numărul de interacţiuni între moleculele din compoziţia substanţei.
 Particulele unui solid interacţionează cu toate particulele vecine, într-un lichid doar cu unii dintre
vecini, iar într-un gaz, cel puţin în mod ideal, nu există interacţiuni între particule.
 Prin ruperea sau formarea legăturilor intermoleculare, o substanţă poate trece dintr-o stare de agregare
în alta. De exemplu, moleculele din compoziţia unui gaz condensează dând naştere unui lichid datorită
prezenţei forţelor de atracţie intermoleculare. Cu cât forţele de atracţie devin mai puternice, cu atât mai
stabil este lichidul (fapt care se traduce în creşterea punctului de fierbere). Transformările între
diversele stări de agregare ale unei substanţe sunt ilustrate în figura de mai jos.
Diagrama de mai jos arată numele transformărilor de stare între lichide, solide şi gaze. Săgeata din dreapta
indică faptul că cele trei stări de agregare sunt caracterizate prin valori diferite ale entalpiei sistemului.
Entalpia dă măsura potenţialului termodinamic al unui sistem şi este calculată însumând energia internă a
sistemului (o sumă a tuturor formelor microscopice de energie a unui sistem fizic sau chimic, oricare ar fi
aceasta – mecanică, electrică, magnetică etc.) cu lucrul mecanic de dezlocuire a volumului substanţei efectuat
la o presiune egală cu presiunea la care se găseşte respectiva substanţă. Gazele au cea mai mare entalpie,
urmate de lichide şi de solide. De aici rezultă că fiecare transformare a stării de agregare este însoţită şi de o
modificare a entalpiei substanţei care suferă trecerea dintr-o stare în alta.

Transformările de stare sunt un tip special de reacţii chimice. Reacţiile chimice, conform celor învăţate în
liceu la orele de chimie, presupuneau de obicei ruperea unor legături în interiorul moleculelor, pe când în
cazul transformărilor de fază avem de-a face cu ruperea sau formarea de legături intermoleculare (interacţii
între moleculele aceleiaşi substanţe). Ca în cazul oricărei reacţii chimice trebuie studiat ce presupune
transformarea de stare din punct de vedere energetic, ce cantitate de energie este absorbită sau cedată pe
parcursul ruperii, respectiv formării legăturilor intermoleculare.
Trecerile dintr-o stare de agregare în alta care presupun ruperea unor legături între molecule (topirea,
vaporizarea şi sublimarea) necesită un input energetic pentru învingerea atracţiilor intermoleculare între
particulele substanţelor (reacţii endotermice). Celelalte transformări (condensarea, solidificarea şi
desublimarea) sunt însoţite de eliberarea de energie pentru că particulele adoptă o configuraţie cu o entalpie
inferioară (reacţii exotermice).
Deşi cea mai rar întâlnită pe Terra, plasma, considerată de multe ori a patra stare de agregare a materie,
este cel mai des întâlnită la scara Universului, fiind starea în care se găseşte materia care intră în compoziţia
stelelor. Este de fapt un gaz ionizat, din care cauză nu toate textele o consacră ca fiind o stare separată de
agregare a materiei.
Apa(ca şi alte substanţe),se poate găsi în trei stări de agregare:lichidă, solidă (gheaţa), şi gazoasă (în
stare de vapori, în nori)
Modificarea temperaturii poate conduce la schimbarea stării de agregare. La 0°C apa se solidifică(îngheaţă),
iar la 100°C fierbe si se vaporizează.
Temperatura de topire coincide cu temperatura de solidificare
In zilele geroase de iarnă, gheaţa are temperatura sub 0°C. Dacă se mai încălzeste până la fix 0°C ,
gheaţa începe să se topească !
In timpul topirii sau solidificării volumul substanţelor se modifică. De obicei, volumul scade la
solidificare şi creşte la topire. Excepţie face apa care îşi măreşte volumul la îngheţare, de aceea, în zilele
geroase de iarnă nu trebuie lăsată apa în radiatorul maşinii, fiindcă s-ar sparge radiatorul când apa
îngheaţă. Ştiţi că şi o sticlă cu apă uitată în congelator se sparge când apa îngheaţă !
Topirea este transformarea unei substanţe din stare solidă în lichidă si se produce cu absorbţie de
căldura(când substanţa e încălzită)
Experiment-dacă punem un termometru într-un vas cu gheaţă scoasă din congelatorul de –4°C , încălzim vasul
şi măsurăm temperatura din vas, observăm că gheaţa începe să se topească la 0°C, si apoi , deşi flacăra
încălzeste vasul, temperatura din vas rămâne 0°C până la topirea ultimului cub de gheaţă, şi abia apoi, va mai
creşte !!
concluzii:1.În timpul topirii(şi solidificării)temperatura rămâne constantă 2.Pentru a se topi, substanţa
primeşte căldură. Căldura latentă specifică de topire( l ) este cantitatea de caldură necesară topirii unui
kilogram de substanţă. Căldura necesară topirii unui corp cu masa m este:
 1535°C, mercurul la –
Q  m la
Fiecare substanţă are o anumita temperatura de topire/solidificare: fierul se topeşte
39°C, gheaţa la 0°C
Solidificarea este transformarea unei substanţe din stare solidă în lichidă(e fenomenul invers topirii) si
se produce cu cedare de căldură
Prin solidificare, un corp cedează căldura pe care a absorbit-o la topire:
Topirea şi solidificarea metalelor e folosită în metalurgie: metalul topit se toarnă în forme, obţinând piese.
Q  m
Fonta topită,(ca şi apa) se dilată la solidificare şi umple complet forma.
1. Temperatura de topire este : A) mai mare ; B) mai mică ; C) egală cu temperatura de solidificare
2. Prin îngheţare, apa se dilată, 100cm³ de apă transformându-se în 109cm³ de gheaţă. Câtă gheaţă se obtine
din 5 Litri de apă?
3. Conductele de apă rece sunt învelite în material izolator, şi îngropate în pământ. De ce crezi că se
procedează aşa, deşi e costisitor ?
• 1. O persoană uită o sticlă de coca-cola(“sticla” din plastic, cu capacitate calorică neglijabilă) în
congelator până îngheaţă
• I. Câtă căldură este necesară pentru topirea unei sticle cu coca-cola de 500g , îngheţată în
congelator , la 0° C ? (ştim căldura latentă specifică de topire l = 333KJ/Kg =333000J/Kg) ;
• II. Dar pentru a topi 500 g de coca-cola îngheţată si încălzi la temperatura +10° C pentru a
putea fi băută, dacă e scoasă din congelator îngheţată la -4° C? (ştim si căldura specifică a coca-
cola :c=4180 J/KgK )
• Rezolvare: I. Transformăm masa în unitatea internaţională: m=250g =0,25Kg
Căldura de topire pentru coca-cola îngheţată la 0°C este Q  m    166500 J
II. Pentru a topi coca-cola îngheţată la -4°C trebuie întâi încălzită gheaţa până la 0°C , prin căldura

Q1  m  c  T  0,5kg  4180J / KgK  4C  8360J

 4. Probleme rezolvate
• 1. O persoană uită o sticlă de coca-cola(“sticla” din plastic, cu capacitate
calorică neglijabilă) în congelator până îngheaţă
• I. Câtă căldură este necesară pentru topirea unei sticle cu coca-cola de
500g , îngheţată în congelator , la 0 C ? (ştim căldura latentă specifică de
topire  = 333KJ/Kg =333000J/Kg) ;
• II. Dar pentru a topi 500 g de coca-cola îngheţată si încălzi la
temperatura +10 C pentru a putea fi băută, dacă e scoasă din congelator
îngheţată la -4 C? (ştim si căldura specifică a coca-cola :c=4180 J/KgK )
Rezolvare: I. Transformăm masa în unitatea internaţională: m=250g =0,25Kg
Căldura de topire pentru coca-cola îngheţată la 0 C este: Q  m    166500 J
II. Pentru a topi coca-cola îngheţată la -4 C trebuie întâi încălzită gheaţa până la
0 C , prin căldura Q  m  c  T  0,5kg  4180J / KgK  4C  8360J
1
Căldura de topire pentru coca- Q
2 Topire  m    166500 J
cola îngheţată ajunsă la 0 C este:
Căldura necesară încălzirii coca-cola de la 0 C la +10 C este: Q3  m  c  T
J
Q3  0,5Kg  4180 10C  20900 J
Kg  K
In total, Căldura necesară topirii si încălzirii coca-cola de la -4 C la +10 C este:
Qtotal  Q1  Q2Topire  Q3  8360 J  166500 J  20900 J  195760 J

5. Probleme
4. De ce, în zilele geroase de iarnă nu trebuie lăsată apa în radiatorul masinii ? Ce
fenomen fizic se produce si cum se explica ?
5. Care e fenomenul invers solidificării?
• 6. Câtă căldură este necesară pentru topirea unui
cub de gheaţă de 500 g de 0 C ? (ştim căldura latenta
specifica de topire  = 333KJ/Kg) ;
•7. O “sticlă” din plastic, cu capacitate calorică neglijabilă, e umplută cu apă( 800g
apă) si lăsată în congelator până îngheaţă la temperatura -10 C
•I. Câtă căldură este necesară pentru a topi gheaţa ? (ştim căldura latentă
specifică de topire  = 333KJ/Kg si căldura specifică a apei :c=4180 J/KgK )
8. Vara , pentru a ne răcori, putem bea coca-cola cu gheaţă: într-un pahar de 100g
cocacola punem un cub de gheaţă de 10g cu temperatura –5 C(din congelator)
I. Câtă căldură este necesară pentru topirea cubului de gheaţă ? Ştiţi:
 = 333KJ/Kg , si căldura specifică a apei si cocacola c=4180 J/KgK
II. După topirea cubului de gheată, coca-cola s-a răcit, ajungând să aibă 10 C .
Ce temperatură a avut iniţial cocacola? Neglijaţi capacitatea calorică a paharulului
9.Câtă căldură e necesară pentru topirea unei piese din aluminiu cu masa de 1kg si
temperatura iniţială 20 C ? Pentru aluminiu:temperatura de topire este 660 C ,
căldura latentă specifică de topire  = 400KJ/Kg, căldura specifică c = 900J/KgK

TOPIREA SI SOLIDIFICAREA
Def. Topirea este fenomenul de trecere a unui corp din faza solida în faza lichida
Def. Solidificarea este fenomenul de trecere a unui corp din faza lichida in faza solida.
Din punct de vedere a modului cum are loc topirea distingem doua tipuri:
- topirea corpurilor amorfe care se produce printr-o înmuiere treptata a corpului pâna se ajunge la faza
lichida: sticla, ceara, smoala etc.
- topirea corpurilor cristaline (topirea neta) se produce prin trecerea brusca în faza lichida la o temperatura
bine precizata: metalele, gheata etc.
Topirea neta respecta urmatoarele legi (legile topirii):
a) La o presiune data, topirea are loc întotdeauna la aceeasi temperatura, numita temperatura de topire, care
este o caracteristica a substantei.
b) În tot timpul topirii temperatura substantei ramâne constanta.
c) Temperatura de topire este influentata de presiunea la care este supusa substanta.
Experienta lui Tyndal arata ca temperatura de topire a ghetii poate fi mult mai mica decât 0C. Firul de otel,
sub actiunea greutatii, creaza o presiune apreciabila asupra ghetii topind gheata de sub el. Apa rezultata se
ridica deasupra firului si îngheata. Astfel, firul de otel traverseaza blocul de gheata care în final este (aparent)
ca la început.
d) În timpul topirii volumul substantei se modifica. Exista substante al caror volum scade în urma topirii: apa,
fonta, argintul, bismutul, dar majoritatea substantelor îsi maresc volumul prin topire. Se cunoaste foarte bine
ca apa care îngheata într-o sticla o sparge deoarece în timpul solidificarii apei volumul acesteia creste. Daca se
toarna într-o eprubeta parafina topita, dupa solidificare se constata ca nivelul acesteia a scazut. În industrie
trebuie sa se ia în consideratie variatia volumului la solidificare pentru a nu se obtine piese mai mici în urma
turnarii metalelor în forme (metalurgie)
e) Caldura acceptata de substanta în timpul topirii are aceeasi valoare cu cea cedata de aceeasi substanta în
timpul solidificarii: Qtop=Qsol
Temperatura de topire poate fi modificata prin realizarea unor aliaje de concentratii bine definite, astfel, aliajul
de plumb si cositor are temperatura de topire mai mica decât a fiecarui metal.
VAPORIZAREA SI CONDENSAREA

Vaporizarea - este fenomenul de trecere a unei substante din stare

lichida in stare gazoasa
Condensarea - este fenonenul de trecere a unei substante din stare
gazoasa in stare lichida
 vaporizarea are loc cu absorbtie de caldura din exterior
 condensarea are loc cu cedare de caldura in exterior

In timpul vaporizarii/condensarii temperatura ramane constanta

Caldura latenta specifica de vaporizare (condensare)
este caldura necesara unitatii de masa pentru a se
vaporiza/condensa
Q
 []SI = J/kg vap = cond
m
 In functie de conditiile in care are loc vaporizarea poate fi:

in vid
in volum limitat

in atmosfera gazoasa

Vaporizare
la suprafata lichidului
(evaporare)
in volum nelimitat

in tot volumul lichidului

(fierbere)
 Vaporizarea in vid
apa alcool eter
vid
 vaporizarea in vid este instantanee

 vaporizarea in vid continua pana cand

h presiunea vaporilor atinge o valoare maxima pm

Hg Presiunea vaporilor saturanti verifica legile:

1.Presiunea vaporilor saturanti nu depinde de volum, de masa lichidului si nici

de masa vaporilor aflati in contact cu lichidul din care provin
2.Presiunea vaporilor saturanti depinde de temperatura p

3. La temperatura constanta, presiunea vaporilor

saturanti depinde numai de natura lichidului din care
t
provin

Vaporizarea in atmosfera gazoasa

 vaporizarea in atmosfera gazoasa

este lenta

 presiunea vaporilor saturanti este

independenta de existenta altor vapori
aer
sau gaze in incinta care ii contine
apa
 presiunea vaporilor saturanti depinde
Hg de natura lichidului si de temperatura

 presiunea amestecului de vapori saturanti si aer este egala cu

suma presiunilor partiale exercitate de fiecare din componente in
tot volumul
 Evaporarea
Evaporarea are loc daca:
 mediul ambiant al lichidului nu este saturat cu vaporii lichidului, adica
presiunea p a vaporilor sa fie mai mica decat presiunea vaporilor saturanti p s ;
 presiunea atmosferica H la acel moment sa fie mai mare decat presiunea
vaporilor saturanti la temperatura lichidului;

Viteza de evaporare: S ps  p 

v k
H
- evaporarea are loc la orice temperatura;
- viteza evaporarii creste cand creste temperatura;
- viteza de evaporare depinde de viteza curentilor de
aer din atmosfera

T Fierberea

L+V
Tfierbere

timp

Legile fierberii:
 La o presiune data, fiecare lichid are o temperatura de fierbere caracteristica
 In timpul fierberii temperatura este constanta
 Un lichid incepe sa fiarba atunci cand presiunea maxima a vaporilor sai
saturanti este egala cu presiunea atmosferei de deasupra lichidului
Temperatura de fierbere depinde de :
- natura lichidului
- presiunea exterioara
 p Lichefierea gazelor
D - transformarea in lichid a vaporilor unei
Lichid
substante prin comprimare

C VS + L B
Izotermele lui Andrews
pS Vapori
- reprezinta dependenta presiunii unui gaz real
nesaturanti
de volumul ocupat in procesele de comprimare
A
p0  AB - gazul respecta legea Boyle Mariotte
O VC VB V
 BC - gazul este lichefiat la presiune constanta
 CD -comprimarea lichidului format
M
- temperatura pana la care se poate lichefia un gaz se numeste
temperatura critica TC
 daca T < TC substanta se afla in stare de vapori

 daca T > TC substanta se va gasi in stare gazoasa

Explicati urmatoarele fenomelele din natura:

 formarea norilor
 ploaia

 ceata

 roua

 bruma

Def. Fenomenul prin care o substanta lichida este transformata în faza gazoasase numeste vaporizare.
Substanta lichida care a fost transformata în faza gazoasa se prezinta sub denumirea de vapori.
Def. Procesul de trecere al vaporilor în lichid se numeste condensare.
Def. Procesul de transformare a unui gaz în lichid se numeste lichefiere.
VAPORIZAREA ÎN VID
Daca printr-un procedeu oarecare se creaza deasupra unui lichid un vid înaintat, se constata ca are loc o
vaporizare a lichidului în acel spatiu. Într-un vas cu mercur se introduc mai multe tuburi barometrice cu gura
în jos. Evident ca mercurul coboara în tub pâna se echilibreaza presiunea atmosferica, (1) coloana de mercur
având aproximativ înaltimea de 760mm iar deasupra mercurului în camera barometrica se creaza vid. Cu
ajutorul unei pipete curbate se introducîn tubul 2 pe rând, picaturi de eter. Se constata ca picaturile urca spre
suprafata mercurului, se volatilizeaza(se vaporizeaza instantaneu) si nivelul mercurului coboara. Cu cât
cantitatea de eter întrodusa este mai mare (3) cu atât mercurul coboara mai mult. Se trage concluzia ca vaporii
de eter creaza o presiune asupra mercurului.Pentru cantitati mari de eter se constata ca eterul nu se mai
volatilizeaza (4) si nivelul mercurului este aproximativ acelasi (5) indiferent de cantitatea de eter introdusa în
camera. Se spune ca vaporii au devenit saturanti si sunt în echilibru cu lichidul care s-a vaporizat. Presiunea
creata de astfel de vapori se numeste presiunea vaporilor saturanti, care are o serie de proprietati:
1) depinde de natura substantei lichide care se vaporizeaza;
2) nu depinde de cantitatea de lichid si de cea a vaporilor;
3) este functie directa de temperatura vaporilor;
4) are valoarea maxima pe care o pot realiza vaporii.
Analizând dinamica procesului de vaporizare se trage usor concluzia ca, pentru ca o substanta lichida sa se
vaporizeze, este necesr ca sa se absoarba caldura. Acest lucru se poate realiza prin comunicare de caldura de
la un alt corp sau sa se ia caldura chiar de la propriul lichid, ducând la racirea acestuia, fenomen cunoscut în
practica si uneori chiar utilizat în realizarea temperaturilor joase.
FIERBEREA
Def. Fierberea este procesul de vaporizare în întreaga masa a lichidului, vaporii se formeaza oriunde în
interiorul lichidului.
Prin încalzirea treptata a apei din balonul de sticla se pot observa urmatoarele:
a) pe peretii vasului apar mici bule de aer;
b) pe masura ce temperatura creste, bulele se maresc, se desprind de pereti si urca spre suprafata; în straturile
superioare unele semicsoreaza si dispar, producând un zgomot, se spune ca apa cânta;
c) la o anumita temperatura (100oC) bulele ajung la suprafata lichidului si din acest moment temperatura
ramâne constanta ( a început fierberea).
Explicatia acestor observatii se face astfel: în bulele de aer patrund vapori de lichid care, pe masura ce
temperatura creste, creste cantitatea acestora, deci si volumul bulelor pornind spre suprafata. În straturile
superioare temperatura lichidului fiind mai mica determina condensarea vaporilor, fenomen urmat de cresterea
temperaturii lichidului. Când lichidul se omogenizeaza termic bulele nu se mai "sparg" în interior, ajung la
suprafata si se declanseaza fierberea propriu zisa.
Din acest moment temperatura nu mai creste deoarece întreaga caldura primita de lichid este utilizata pentru
vaporizare: Q=m.ë
Temperatura de fierbere depinde de substanta care se vaporizeaza, dar care poate fi influentata de presiunea
vaporilor.
Exemple:
 Astfel la presiuni mari apa nu fierbe decât la temperaturi ce pot depasi 300C, fiind utilizata la
sterilizarea umeda a ustensilelor medicale (autoclave).
 Daca presiunea vaporilor este redusa mult, temperatura de fierbere are valoare foarte coborâta putând
ajunge la situatia în care apa îngheata în timp ce fierbe. Aceasta proprietate este utilizata la fierberea
fortata la temperaturi mici a unor substante care s-ar descompune la temperature normala de fierbere.
Obs. Faptul ca fiecare lichid are o temperatura specifica de fierbere si ca în timpul fierberii temperatura
lichidului nu creste, este utilizat la distilarea fractionata a unui amestec de lichide: distilarea alcoolului,
distilarea petrolului etc.
EVAPORAREA
Def. Fenomenul prin care se realizeaza vaporizarea numai la suprafata libera a lichidului se numeste
evaporare.
Ex. Este cunoscut ca daca se lasa o farfurie cu apa, la temperatura normala, dupa un timp apa dispare din
farfurie, zicând ca apa s-a evaporat. Rufele ude daca sunt intinse, dupa un timp se usuca datorita evaporarii
apei.
Factori de care depinde evaporarea(Conditiile care trebuie îndeplinite pentru a se produce evaporarea sunt):
-mediul ambiant sa nu fie saturat cu vaporii lichidului, presiunea vaporilor existenti p sa fie mai mica decât
presiunea de saturatie pm, la acea temperatura;
-presiunea atmosferica H la cel moment sa fie mai mare decât presiunea de saturatie (H>pm).
Întrucât lichidul se poate evapora mai repede sau mai încet, se defineste viteza de evaporare ca fiind egala cu
masa de lichid ce se evapora în unitatea de timp:
Viteza de evaporare depinde de urmatoarele marimi:
-este proportionala cu aria suprafetei libere a lichidului;
-este proportionala cu diferenta presiunilor pm-p ;
-este invers proportionala cu presiunea atmosferica H de deasupra lichidului. unde K este o constanta care
depinde de unitatile de masura alese.
Este evident ca viteza de evaporare depinde de natura lichidului care sevaporizeaza, dar acest lucru este inclus
în presiunea pm a vaporilor saturanti. Deasemenea, viteza de evaporare depinde si de viteza aerului de
deasupra lichidului, dar aceasta este inclusa în diferenta (pm-p), deoarece daca exista o buna circulatie a
aerului va determina o micsorare a cantitatii de vapori de deasupra lichidului si implicit cresterea diferentei
(pm-p).
Se cunoaste din practica ca rufele se usuca mult mai repede, atunci când bate vântul, decât atunci când nu
bate. Când este ger de asemenea rufele se usuca repede deoarece cantitatea de vapori din atmosfera este mica.
Starea tripla
Echilibrul fazelor se stabileste atunci când doua faze, ale aceleiasi substante, aflându-se în contact, în aceleasi
conditii de presiune si temperatura, masa fiecarei faze ramâne constanta.
Dependenta dintre presiune si temperatura pentru curbele de-a lungul carora se realizeaza echilibrul a doua
faze se numesc diagrame de stare.
Pentru diagrama de faza lichid-vapori este specifica existenta starii critice peste care nu este posibila starea de
echilibru dintre faza lichida si cea gazoasa.
Procesul de trecere a substantelor din faza solida direct în faza gazoasa se numeste sublimare, iar caldura
latenta este egala cu suma dintre caldura latenta de topire si caldura latenta de vaporizare.
În planul p-T exista un singur punct care reprezinta starea unica în care se afla, în echilibru, toate cele trei faze
ale unei substante, solida, lichida si gazoasa, acest punct reprezinta starea tripla a substantei respective.