Aplicații –Vaporizare

Vaporizarea este acțiunea de a aduce un lichid în stare de vapori. Pe durata acestui proces
temperatura amestecului lichid - vapori rămâne constantă până întreaga masă a lichidului se
transformă în vapori. Vaporizarea necesită căldură care este absorbită de lichid fără ca acestuia să
îi crească temperatură, această căldură numindu-se latentă (ascunsă), în sensul că această căldură nu
provoacă creșterea temperaturii și deci nu poate fi evidențiată de un termometru. De la un lichid la
altul există o mărime specifică, variabilă, a căldurii necesare pentru vaporizarea unui kilogram de
lichid. Mărimea se numește căldură latentă de vaporizare și se notează cu λ sau uneori cu r.
Q
λ= ,
m

Această mărime este cantitatea de căldură necesară pentru schimbarea stării de agregare a unui
kilogram de lichid, la temperature și presiune constante. Unitatea de măsură este J/kg, fiind o
mărime intensivă. Pentru aceeași substanță căldură latentă de vaporizare este considerată egală cu
căldura latentă de condensare.

Transformarea D-E din figură indică trecerea lichidului în stare gazoasă cu absorbție de căldură,
dar fără creșterea temperaturii.
Vaporizarea apare în multe procese energetice, industriale, chimice sau casnice. În domeniul
energeticii instalațiile de turbine cu abur cuprind în ciclul lor procesul de vaporizare a apei.
Câteva aparate casnice care folosesc vaporizarea sunt vasele de fierbere în abur, (steam cooker),
oalele de fierbere sub presiune, expresoarele, aparatele de călcat, frigiderele ( agentul frigorific
vaporizează și condensează).
Vaporizarea este utilizată și ca tehnică de separare a două lichide dintr-un amestec care au
temperatura de vaporizare diferită, proces denumit și distilare.
Distilarea este procesul de aducere a unui lichid în stare de vapori urmată de condensarea vaporilor
înapoi la starea lichidă pentru a separa din lichid diferite componente. Aceasta se bazează pe faptul
că diferite componente din amestecul lichid au temperaturi de vaporizare diferite. Prin încălzirea
lichidului, va vaporiza mai întâi componentul cu temperatura de vaporizare cea mai scăzută, apoi
următoarele, în ordinea crescătoare a temperaturilor lor de vaporizare. Vaporii sunt condensați apoi
cu ajutorul unui răcitor cu apă rece. Vaporii condensați se mai numesc și distilat.
Cel mai simplu exemplu de distilare este întâlnit în procesul de obținere a țuicii. Se folosește un
alambic sau cazan de țuică și prin fierberea amestecului de fructe fermentate se separă din amestec
alcool și apă. Cum legătura dintre cele două lichide este puternică , se poate distila de mai multe ori,
fapt care crește tăria alcoolului, adică concentrația alcoolului în amestecul cu apă, exprimată prin
grade de alcool.
Procesul de distilare se folosește in industria farmaceutică, chimică și petrochimică, în procesul de
separare a oxigenului, azotului și argonului din aer, în industria parfumurilor. Schema instalației de
distilare este următoarea:

Amestecul lichid se încălzește în vasul 1. Fracțiunea cu temperatura de vaporizare cea mai scăzută
vaporizează prima, apoi condensează ca urmare a răcirii cu apă și umple recipientul din stânga (3),
urmează al doilea component din amestec care vaporizează și condensează și umple al doilea
recipient (3),ș.a.m.d.
În industria parfumurilor ( cuvântul parfum vine din limba latină indicând procesul de obținere - per
fumus), vaporii de apă trec peste plante aromatice pentru a le extrage aromele, producând uleiuri
esențiale și soluții apoase ( apele florale, de exemplu apa de trandafiri) .

În industria petrochimică, procesul de vaporizare este determinant în extragerea componentelor din

țiței. Țițeiul este un amestec de hidrocarburi ( C m Hn ) cu diferite valori ale numărului de atomi de
carbon m în moleculă. Schema separării componentelor din țiței, numită și rafinare, se bazează pe
distilarea fracționată.

Procesul de rafinare utilizează temperaturi si presiuni ridicate pentru a separa şi combina tipuri de
molecule de hidrocarburi găsite în ţiţei în grupuri de molecule similare. Procesul de rafinare
rearanjează structurile acestora şi modelele de unire, în molecule diferite de hidrocarburi şi
compuşi. Compuşii din ţiţei au diferite dimensiuni, mase specifice şi temperaturi de fierbere şi pot fi
separați cu uşurinţă printr-un proces numit distilare fracţionată. Primul pas în procesul de rafinare
este cel de încălzire a ţiţeiului şi vaporizare a acestuia,vaporii fiind apoi condensaţi, dar la diferite
niveluri, într-o coloană de fracţionare. Coloana conţine şicane care să permită trecerea vaporilor în
sus apoi condensarea separată, urmată de depozitarea în rezervoare de stocare. Principiul coloanei
de fracţionare constă în faptul că particulele mai uşoare (cu mai puţini atomi de carbon în moleculă)
condensează în partea superioară, iar cele mai grele, în partea inferioară.
Fracţiunile colectate, aflate deja în starea lichidă, trec într-un condensator, care le răceaşte în
continuare, urmând a fi stocate sau transportate în alte zone unde sunt supuse altor procese chimice.
Separarea hidrocarburilor din distilarea fracţionată depinde de numărul de atomi de carbon în
molecule. Deci, cu cât numărul atomilor de carbon este mai mare, cu atât temperatura de distilare a
hidrocarburilor este mai mare. De asemenea, cu cât numărul atomilor de carbon este mai mare, cu
atât cresc vâscozitatea și densitatea hidrocarburilor.

Probleme rezolvate

Problema 1
Câtă energie este necesară pentru a aduce în stare de vapori 1kg de apă aflat la 20℃ ? Cât timp
trebuie să funcționeze un încălzitor electric de 1kW pentru a aduce apa la fierbere la 100℃? Dar
cât timp trebuie să funcționeze pentru a vaporiza complet apa? Se neglijează pierderile de căldură
ale încălzitorului către mediu.
= − + = 1 ⋅ 4,186 ⋅ (100 − 20) + 1 ⋅ 2258 = 2592,88
Căldura necesară pentru a aduce apa la fierbere este o căldură sensibilă ( nu latentă) care se
calculează cu − în care m este masa lichidului, cpa- căldura specifică a apei =4,186
kJ/kgK, t vap=100℃, iar t0 este temperatura inițială a apei.
Pentru a încălzi apa la 100℃ este nevoie de energia din primul termen al ecuației, de 334.88kJ care
necesită 334 secunde.
Pentru a vaporiza total apa este nevoie să fie transformată din apă în stare lichidă la 100℃ în
vapori la 100℃, ceea ce corespunde celui de-al doilea termen din ecuație adică . Căldura
latentă de vaporizare a apei este foarte mare ( = 2258 / ) ceea ce înseamnă că vaporizarea a
1kg apă necesită 2258 kJ ceea ce corespunde unui timp de 2258 secunde ( aproximativ 37min).
Observație Temperatura de vaporizare depinde de presiunea atmosferică. Această problemă a
considerat implicit că presiunea atmosferică este 1atm =101325 Pa, adică presiunea medie
atmosferică de la nivelul mării. Dacă presiunea atmosferică scade, de exemplu, cu creșterea
altitudinii, temperatura de vaporizare scade și ea. De exemplu, fiindcă la Brasov, la altitudinea de
65-700 m, presiunea atmosferică medie este circa 712 mm Hg = 95000 Pa, apa fierbe (la Brașov) la
98,5℃.
Problema 2
Un eschimos pregătește ceaiul pentru întreaga familie. Pentru asta iese din iglu iși taie un cub de
gheață de 1kg. Dacă temperatura mediului și implicit a gheții este -25°C, care este cantitatea de
căldură necesară să fiarbă ceaiul?
= ( − )+ + −

=1 . 2.11 (0 − −25) + 1 . 334 +1 . 4.18 . 100 = 805

. .
Primul termen reprezintă cădura necesară de a aduce gheața de la -25°C la 0°C, cel de-al doilea
reprezintă căldura latentă de topire a gheții, cel de-al treilea termen reprezintă aducerea apei lichide
în stare de apă la 100℃.

Problema 3
Care este căldura necesară pentru a vaporiza 1 litru de benzină într-un motor cu aprindere prin
scânteie? Se presupune că benzina este un amestec de hidrocarburi, cel mai reprezentativ
component fiind octanul ( C8H18).
Pentru a aduce în stare de vapori octanul, acesta trebuie încălzit de la temperatura mediului ambiant
(t=20℃) până la temperatura de vaporizare tv=125℃. Se dă c=1.7113kJ/kg.K, r=298kJ/kg .
= +
= = 0,703 / 1 = 0,703
= + = 0.703 ⋅ 1,7113 ⋅ (125 − 20) + 0,703 ⋅ 298=335kJ

Problema 4
Care este căldura necesară pentru a vaporiza 1 litru de motorină într-un motor cu aprindere prin
comprimare? Se presupune că motorina este un amestec de hidrocarburi, cel mai reprezentativ
component fiind cetanul ( C16H34).
Pentru a aduce în stare de vapori cetanul, acesta trebuie încălzit de la temperatura mediului ambiant
( t=20℃ ) până la temperatura de vaporizare tv=287℃. Se dă: c=2,26kJ/kg.K, r=263kJ/kg
= +
= = 0,733 / 1 = 0,733
= + = 0.733 ⋅ 2,26 ⋅ (287 − 20) + 0,733 ⋅ 263 =635kJ
Se poate observa că benzina necesită o căldură de vaporizare mai mică decât motorina.

Problema 5
Un kilogram de petrol este supus distilării, având densitatea de 0,85 kg/l. Să se calculeze care este
căldura necesară pentru a-l aduce la fierbere, dacă căldura latentă de vaporizare r și căldura
specifică c, pot fi exprimate sub forma unor ecuații având ca variabilă t, temperatura medie de
distilare, iar domeniul de vaporizare al petrolului este de la 20℃ la 550℃.
1
= (194.4 − 0,162 )[ / ]

1
= (0,4024 + 0,00081 ))[ / ]

Se calculează căldura specifică medie în kcal/kgK și căldura latentă de vaporizare medie în kcal/kg,
ținând cont de temperaturile de distilare:
1 0,4024 + 0,00081 ⋅ 20) + (0,4024 + 0.00081 ⋅ 550)
=
0,85 2
1
= [(194.4 − 0,162 ⋅ 20) + (194.4 − 0,162 ⋅ 550)]/2
0,85
= + = 1(0,744 ⋅ (550 − 20) + 174,4) = 569 = 2382

Probleme propuse

1.Un aparat de fierbere a alimentelor, cu aburi, are capacitatea rezervorului de apă de 0,5 kg și
puterea electrică a încălzitorului de 500W. Cât timp trebuie să funcționeze aparatul pentru a
vaporiza toată apa, aflată inițial la temperatura de 15℃? Se neglijează pierderile de căldură în
mediu. Se dau: căldura specifică a apei c=4,186 kJ/kgK, căldura latentă de vaporizare a apei r=2258
kJ/kg.

2.Un kilogram de etanol se încălzește de la 15℃ pentru a fi vaporizat. Știind că temperatura de

vaporizare este de 78℃ și că se utilizează o cantitate de căldură Q=510 kJ, să se calculeze cât etanol
este vaporizat. Se dau: căldura specifică a etanolului c=2,46 kJ/kgK, căldura latentă de vaporizare a
etanolului r=846 kJ/kg.