Curs 2 – Presiunea de vapori.

Proprietati fizice ale combustibililor: caldura

latenta de vaporizare, densitatea, puterea calorifica

2. Presiunea de vapori
Obs. Combustibilul este un amestec complex de constituienți și deci presiunea
sa de vapori depinde de:
1. presiunea de vapori a fiecărui constituient;
2. de concentrarea fiecărui constituient în soluția finală reprezentata de combustibil
(legea DALTON – a presiunilor parțiale).
Def. Presiunea de vapori este presiunea la care coexistă vaporii unui lichid
împreună cu lichidul, la o temperatură dată.
Se determină cu scopul:
1. evaluării gradului de evaporare a benzinei și gazolinei;
2. tendinței de formare a dopurilor de vapori în conducte (vapour-lock);
3. evaluarea pierderii fracțiunilor ușoare în timpul depozitării.
Se poate face o distincție între:
- vaporizarea statică – caracterizată prin absența deplasării relative a
combustibilului în raport cu aerul (cum se întâplă în rezervorul de combustibil);
- vaporizarea dinamică – are loc în condițiile deplasării relative a combustibilului
în raport cu aerul și este caracteristică motorului cu ardere internă. Viteza de
vaporizare dinamică este de câteva ori mai mare ca cea de vaporizare statică.
Obs. Presiunea vaporilor saturați ai benzinei auto se determină prin metoda și
aparatul Reid (PVR), conform procedurii europene EN-12.
PVR – se determină prin încălzirea combustibilului la temperatura de 37,8ºC
(echivalent a 100ºFahrenheit), într-un cilindru închis etanș cu un spațiu inițial afectat
fazei gazoase de 4 ori mai mare decât cel afectat fazei lichide și măsurarea cu un
manometru (conectat cu cilindrul) a presiunii dezvoltate în cilindru de vaporii
combustibilului.
PVR = presiunea dezvoltată de vaporii unui anumit volum de benzină la temperatura de
37,8ºC (100ºF), în aparatul Reid, la un raport inițial al (volum lichid/volum vapori) = ¼.
Benzinele auto comerciale au PVR = 400 ÷ 700 [torr], cel mai frecvent valorile
grupându-se în jurul valorii de 500 [torr].
Obs. Pentru benzinele auto românești, există 2 limite ale PVR: iarna ≥ 600 [torr]
și de vară: PVR ≤ 500 [mmHg] = 500[torr] , consemnate in standarde.
Benzina și celelalte produse ușoare (gazolină etc) conțin de regulă și gaze
dizolvate (butan, propan, metan, etan etc) care pot exista doar în faza de vapori la
temperatura determinării și deci presiunea de vapori astfel măsurată este mai mică cu 5 ÷
9 % decât presiunea de vapori reală!
Metoda Grabner – de determinare a presiunii de vapori este o tehnică recentă
integral automatizată care prezintă o serie de avantaje:
1. volumul de combustibil necesar este foarte mic (1ml față de 150 ml la metoda
Reid);
2. presiunea de vapori se detrmină direct la diverse temperaturi;
3. se poate utiliza și la determinări pentru carburanți oxigenați;
4. nu este necesară imersarea în apă a echipamentului ca în cazul metodei Reid
(PVR).
 Pentru motorul rece, creșterea volatilității combustibilului conduce la creșterea
pierderilor prin evaporare însă și la îmbunătățirea consumului de combustibil șiîn general,
a cantității amestecului care devine mai omogen.
Obs. În UE, pentru a răspunde diferitelor condiții sezoniere și geografice sunt
stabilite 10 categorii de volatilitate.
Dpv al exigențelor vehiculelor, având în vedere că volatilitatea nepotrivită a unei
benzine antrenează frecvent perturbări functionale , pentru aprecierea comportării
motoarelor relativ la volatilitatea combustibilului s-au stabilit criterii:
1. timp de demarare;
2. timp de pornire la rece și la cald;
3. performanțe la accelerații;
4. funcționarea corectă în regim de croazieră.
Comportarea la frig – la temperaturi exterioare negative (< 0ºC), dificultățile de
funcționare ale motoarelor sunt legate de:
- vaporizareaincompletă a carburantului;
- controlul dozajului.
1. S-a definit în acest scop, indicele de agrement la frig (DI):

DI  1,5  t10%  3  t50%  t 90% (SUA, Barker, 1988)

2. indicele DEMERIT:

DEMERIT  a  PVR  22  E100, unde

a = const (a > 0);

PVR – presiune vapori REID;
E100 – procent volumic de evaporat din combustibil la temperatura de 100 [ºC] (Europa,
Breton, 1984).

3.comportarea la cald. Indicele de volatilitate – VLI (Europa):

VLI  10  PVR  7  E 70

PVR – presiunea de vapori Reid [KPa];

E-70: - procent volumic de evaporat la tempaeratura de 70 (ºC);
măsurat de [% vol]. Uzual VLI = 800 ÷ 1250.
Obs. Actualmente, combustibilii satisfac ma multor cerințele la frig ale
motoarelor , fără măsuri deosebite, astfel încât valorile DI şi DEMERIT pot fi apreciate
ca acceptabile. Se pate spune că, sunt mai greu satisfăcute cerințele la cald ale
motoarelor față de combustibil , fiindnecesar ca PVR și VLI să fie mai reduse adica sunt
necesari combustibili mai puțin volatili la cald .

Alte proprietăți: Căldura legată de vaporizare (λv)

 Def. Căldura legată de vaporizare este cantitatea de căldură care trebuie furnizată
unității de masă de combustibil, pentru transpunerea acesteia în stare de vapori, la o
temperatură determinată.
Obs. Debitul de amestec aer-combustibil admis în cilindrii motorului este invers
proporțional cu temperatura amestecului. Cu cât amestecul este mai cald, cu atât va avea
o densitate mai scăzută și deci debitul de amestec va fi mai redus (se are în vedere că
motorul este practic o pompă volumică).
Obs. În general, valorile medii ale căldurii legate de vaporizare λv, pentru
benzinele auto și pentru unele hidrocarburi având în moleculă între 1 și 10 atomi de
carbon (C1 ÷ C10) sunt suficient de apropiate.
La formarea carburanților uzuali nu se ține seama de acest parametru, în schimb la
m.a.i. pentru competiții se mai urmărește creșterea performanțelor motorului prin
utilizarea unor formule pretențioase de carburanți, pe bază de alcooli și acetone care au
λv= 520 ÷ 1100 [Kj/Kg]. (dublu și chiar triplu față de benzinele comerciale) și care
prin evaporare reușesc răcirea tubulaturii de admisie, cu efecte favorabile asupra
umplerii motorului.

Densitatea și puterea calorifică a combustibilului

Def. Densitatea reprezintă raportul dintre masa unui volum de combustibil și
volumul respectivului combustibil:

m

V

ρ [Kg/m3]; m [KG]; V [m3] (și)

Obs. Se mai utilizează și noțiunea de greutate specifică!

Densitatea/greutatea specifică a combustibilului variază în limite înguste după
natura hidrocarburilor din care sunt formați și sunt proporționale cu nr. de atomi de
carbon (C) din moleculele constituite.

Puterea calorifică a combustibilului

Lucrul mecanic produs de motor depinde de cantitatea de căldură dezvoltată prin

arderea combustibilului. Este deci evident necesar să se cunoască căldura dezvoltată prin
arderea unei anumite cantități de combustibil.
Def. Cantitatea de căldură care se degajă prin arderea izobară și izotermă
completă a unității de masă (1 kg) de combustibil solid sau lichid, produsele de ardere
fiind menținute la temperatura și presiunea standard, reprezintă puterea calorifică
masică a combustibilului și se exprimă în [Kcal/Kg comb] sau [Kj/Kg comb].
Obs. Puterea calorifică a combustibilului auto determină nivelul consumului
specific de combustibil.
Obs. Puterea calorifică a combustibilului depinde de compoziția chimică a
acestuia și în mod special, de conținutul de hidrogen din molecule. Astfel, deoarece
puterea calorifică a hidrogenului molecular (H2) este 12 ∙ 104 [Kj/Kg] iar a carbonului
atomic (C), doar de 3,4 ∙ 104 [Kj/Kg], rezultă că puterea calorifică masică pe serii chimice
crește în conformitate cu raportul (H/C), respectiv: aromatice (CnH2n-6), naftenice (CnH2n)
și parafinice (alcani CnH2n+2).
Obs. Puterea calorifică a combustibilului se determină într-un dispozitiv special
numit calorimetru. La arderea combustibilului în calorimetru se observă că, cantitatea
de căldură degajată este sensibil mai mare decât cea degajată în cilindrii motorului.
Fenomenul se explică astfel: prin arderea completă a combustibilului se produc CO2 și
H2O (vapori de apă). În momentul determinării, temperatura apei din vasul calorimetrului
este egală cu ce a gazelor arse din bombă și mult inferioară temperaturii de vaporizare a
apei. Ca urmare, vaporii de apă din gazele arse se condensează, eliberând căldura latentă
de vaporizare a apei (repectiv cantitatea de căldură necesară pentru formarea lor, dat fiind
caracterul endoterm al procesului de vaporizare). Deci cantitatea de căldură determinată
prin arderea combustibilului în bombă, conține și acest aport caloric al căldurii latente de
vaporizare.
La arderea combustibilului în cilindrii motorului, vaporii de apă rezultați, nu
reușesc să mai condenseze, părăsind cilindrii motorului, odată cu gazele de evacuare și
antrenând către exterior, căldura latentă de vaporizare. Deci cantitatea de căldură degajată
prin ardere a combustibilului în cilindrii motorului este mai mică decât cea degajată în
calorimetru.
Deci după starea în care se află (H2O) apa în procesele arderii, deosebim 2 puteri
calorifice (Pc):
- Pcs – superioară (cu apa sub formă de lichid),
- Pci – inferioară (cu apa sub formă de vapori).
Astfel se pot defini cele 2 noțiuni:
Def. Pcs – căldura degajată prin arderea a 1 [kg] combustibil inclusiv căldura
latentă de vaporizare a apei în stare condensată;
Pci – este practic Pcs,fără căldura de condensare însă, conținută de vaporii de apă
din gazele de evacuare de motor;
Obs. La aprecierea Pc a combustibilului auto, este mai rațional să se utilizeze Pci
(similar funcționării motorului).
Obs. La arderea combustibilului în m.a.i. este importantă cunoașterea Pci am a
amesctecului.
Def. Pci am – raportul dintre căldura degajată și cantitatea de amestec care participă
la ardere. Se utilizează 1 [Kg comb] și corespunzător arderii perfecte și complete se va
considera L0[Kg aer] = cantitatea de aer stoechiometric necesară arderii complete și
perfecte a [1 Kg combustibil].

Pci
Pciam 
1 L  Kj / Kg amestec iar
 8 
LO   8 H  C  O  / 23 kg aer / kg combustibil  ,
 3 

unde H, C, O = participații masice ale H2, C, O2 la masa de [1 Kg combustibil].

Obs. Paradoxal, Pci am este aceeași, pentru diverși combustibili (lichizi, solizi,
gazoși).
 Pci [Kj/Kg] LO [Kg aer/kg comb] Pci am [Kj/Kg amestec]
Benzină 43980 15,00 2744
Motorină 41840 14,10 2744