Cursul nr.

PROPRIETĂŢILE PRINCIPALE ALE

COMBUSTIBILILOR CLASICI PENTRU MAI

Proprietăţi care influenţează formarea şi

arderea amestecurilor combustibil-aer
 Obiective
După parcurgerea acestui curs studenţii vor fi capabili să:
• explice principalele cerinţe impuse combustibililor pentru
automobile;
• compare benzinele şi motorinele pe baza compoziţiei
elementale ale acestora;
• analizeze şi să interpreteze o curbă de distilare fracţionată
• explice volatilitatea combustibililor prin proprietăţile care o
descriu;
• specifice valorile caracteristice ale căldurii de vaporizare,
densităţii, viscozităţii, tensiunii superficiale, puterii calorice;
• explice importanţa proprietăţilor enumerate mai sus.
 Cuprins

PROPRIETĂŢILE PRINCIPALE ALE COMBUSTIBILILOR CLASICI

PENTRU MAI. Cerinţe impuse combustibililor pentru motoare cu ardere
internă

PROPRIETĂŢI CARE INFLUENŢEAZĂ FORMAREA ŞI ARDEREA

AMESTECURILOR COMBUSTIBIL-AER. Compoziţia chimică a
combustibililor clasici. Volatilitatea combustibililor. Compoziţia
fracţionată. Presiunea de vapori. Indicele de volatilitate. Căldura latentă
de vaporizare a combustibililor. Densitatea combustibililor. Viscozitatea.
Tensiunea superficială. Puterea calorică
 Cerinţe generale impuse benzinelor
Cerinţe calitative care determină formarea amestecului omogen la
dozajul necesar, arderea cât mai completă a amestecului combustibil-
aer şi realizarea unui randament termic maxim.

Cerinţe pentru transportul, păstrarea şi curgerea combustibilului prin

sistemul de alimentare la orice condiţii climatice. Se cere
combustibilului să prezinte temperaturi minime de congelare, pierderi
minime prin evaporare, corosivitate şi toxicitate reduse, temperatură
minimă de inflamabilitate ridicată.

Cerinţe de eficienţă economică a producţiei combustibililor. Acestea

implică costuri minime şi disponibilitate maximă de resurse nedeficitare
a combustibililor.
 Cerinţe generale impuse motorinelor
Cerinţe calitative legate de realizarea unui amestec cât mai omogen, în
diferite condiţii de injecţie, o ardere cât mai completă şi eficientă,
respectiv funcţionarea uniformă a MAC;

Cerinţe legate de transportul, păstrarea şi alimentarea cu combustibil

prin sistemul de alimentare în diferite condiţii climatice de lucru;

Cerinţe de eficienţă economică a producţiei combustibilului (cost minim

şi disponibilitate maximă de resurse nedeficitare).
Compoziţia chimică a combustibililor

Benzina Motorina
 Influenţe şi dependenţe
• Compoziţia chimică este determinată de materia primă şi tehnologiile
utilizate în procesul de fabricare.
• Compoziţia chimică a combustibililor determină toate proprietăţile
fizico-chimice ale acestora.
• Calitatea procesului de formare şi de ardere a amestecului
combustibil-aer este determinată de compoziţia elementală şi pe
clase de hidrocarburi a combustibilului lichid.
• Compoziţia gazelor de evacuare, care determină gradul de poluare
al MAI, depinde şi de compoziţia chimică a combustibilului.
• Din considerentele de mai sus, standardele de calitate privind
introducerea pe piaţă a combustibililor prevăd limitarea anumitor
categorii de hidrocarburi din compoziţia combustibililor.
 Volatilitatea combustibililor

Este o proprietate complexă.

Poate fi caracterizată prin:

• Compoziţia fracţionată
• Presiunea de vapori
• Indicele de volatilitate
• Căldura latentă de vaporizare
 Compoziţia fracţionată
• fracţiunea = cantitatea de hidrocarburi care se vaporizează la o
anumită temperatură.

• combustibilii lichizi de origine fosilă au o compoziţia complexă;

• diferitele tipuri de hidrocarburi fierb la temperaturi diferite;

• depinde de numărul atomilor de carbon din molecula acestora, de

numărul legăturilor multiple şi de gradul de ramificare al lanţurilor
moleculare.
 Compoziţia fracţionată
Compoziţia fracţionată poate fi descrisă de o curbă ce reprezintă
cantităţile volumice evaporate în funcţie de temperatură = curbă de
distilare fracţionată a combustibilului şi se caracterizează prin:

• Intervalul de distilare reprezintă domeniul temperaturilor cuprinse

între temperatura iniţială şi finală de fierbere (de regulă, este
reglementat în standardele de calitate ale combustibililor);
• Profilul curbei de distilare descrie forma curbei de distilare.

Un punct de pe profilul curbei de distilare poate fi descris prin

– cantitatea distilată la o anumită temperatură (e70 °C ), sau
– temperatura la care se distilă o anumită cantitate (t70%).
Ridicarea curbei de distilare fracționată
 Prescripții privind curba de distilare

• Motorine comerciale:
SR EN 590
• Benzine comerciale:
SR EN 228
Influenţe şi dependenţe (benzine)
0 1 2 3 4 5 6 7 8
0 1 2 3 4 5 6 7 8
0 1 2 3 4 5 6 7 8
0 1 2 3 4 5 6 7 8
 fracțiilor grele

0 1 2 3 4 5 6 7 8
0 1 2 3 4 5 6 7 8
0 1 2 3 4 5 6 7 8
0 1 2 3 4 5 6 7 8
0 1 2 3 4 5 6 7 8
 Influenţe şi dependenţe (motorine)
• volatilitatea redusă cauzează reducerea puterii motorului şi creşterea
consumului de combustibil din cauza pulverizării proaste;
• volatilitatea ridicată conduce la aceleaşi efecte datorită penetraţiei
insuficiente a jetului în camera de ardere şi a blocării cu vapori a
sistemului de alimentare cu combustibil;
• dacă t10% este mare, pot apărea dificultăţi de pornire a motorului.
• un interval de distilare a fracţiilor 10…50% prea larg, conduce la
creşterea duratei de încălzire a motorului. Temperatura de distilare
scăzută a fracţiilor medii, t50%, conduce la scăderea emisiilor de fum
şi de miros.
• dacă se reduce t90%, se reduc şi depunerile din camera de ardere
precum şi diluarea uleiului de ungere.
Compozitia uleiurilor vegetale si a biodieselului
Curba de distilare a biocombustibililor
 Presiunea de vapori
• Concentraţia maximă a vaporilor saturaţi de combustibil în aer
într-un mediu închis la care se stabileşte starea de echilibru
dinamic determină presiunea de vapori saturaţi a combustibilului
dat.
• Permite aprecierea volatilităţii combustibililor de tip benzine,
alcooli, toluen etc.
• Este limitată atât inferior cât şi superior în mod diferenţiat în
funcţie de temperatura mediului ambiant.
• Este cuprinsă între 45 şi 100 kPa.
• Pentru România, presiunea de vapori este cuprinsă între 45 şi
60 kPa vara (clasa A) şi pot fi adoptate clase de iarnă şi de
tranziţie în funcţie de severitatea iernilor.
 Influenţe şi dependenţe
• Deoarece combustibilul este un amestec complex de mai mulţi
constituenţi, presiunea sa de vapori este determinată de
presiunea de vapori a fiecărui constituent, ţinând cont de
concentraţia lor în amestec.
• Temperatura iniţială de vaporizare sau temperatura la care sunt
distilate primele fracţiuni (de exemplu t10%), împreună cu
presiunea de vapori caracterizează capacitatea combustibilului
de a facilita pornirea uşoară la temperaturi reduse şi de a evita
formarea dopurilor de vapori.
• Valoarea presiunii de vapori influenţează pierderile prin
evaporare, precum şi siguranţa şi securitatea pe durata
transportului.
 Indicele de volatilitate
Blocarea prin vapori de combustibil a sistemului de alimentare cu combustibil
(fenomenul de Vapor Lock) apare în cazul în care are loc o acumulare
excesivă de vapori de combustibil în elementele sistemului de alimentare cu
combustibil:
• pompa de combustibil,
• conducte de combustibil,
• injectoare,
cauzând reducerea sau întreruperea alimentării cu combustibil a motorului.
Astfel, amestecul combustibil-aer devine sărac, conducând la reducerea
puterii dezvoltate de motor şi un mers neregulat al acestuia.
Dacă alimentarea cu combustibil se întrerupe, motorul se opreşte, iar
repornirea este dificilă până la răcirea combustibilului şi condensarea
vaporilor de combustibil. Cauza principală a fenomenului este supraîncălzirea
combustibilului şi/sau volatilitatea ridicată a acestuia.
 Influenţe şi dependenţe

VLI  10  PV  7  e70
unde PV este presiunea de vapori, în kPa; e70 – cantitatea volumică
procentuală evaporată la 70 ºC.

Valorile reduse ale VLI caracterizează un combustibil ce prezintă un

pericol mai redus pentru formarea dopurilor de vapori şi o mai mare
siguranţă în manipularea acestuia. Pentru benzine valoarea VLI trebuie
să fie diferenţiată în funcţie de anotimp şi este cuprinsă între 800 şi
1250.
 Căldura latentă de vaporizare
Cantitatea de căldură necesară unităţii de cantitate de combustibil
pentru a se transforma în vapori se numeşte căldură latentă de
vaporizare.

Căldura necesară vaporizării combustibililor este preluată din mediul

înconjurător: carburator, galeria de admisie sau camera de ardere.

Benzine: 290…350 kJ/kg, Etanol: 855 kJ/kg (cca. 3X), Metanol: 1100
kJ/kg (cca. 3,8X);
Motorine: 230…300 kJ/kg, Biodiesel: 250-300 kJ/kg, Ulei de rapita: 210
kJ/kg.
 Influenţe şi dependenţe
• Căldura latentă de vaporizare a combustibilului influenţează debitul
de amestec combustibil-aer admis în cilindri: debitul va fi cu atât mai
redus cu cât căldura latentă de vaporizare a combustibilului va fi mai
ridicată.
• Valoarea căldurii latente de vaporizare depinde de natura substanţei,
de presiunea şi temperatura mediului.
• La MAS, cu formarea externă a amestecului combustibil-aer, căldura
latentă de vaporizare ridicată poate îngreuna pornirea la rece a
motorului, mai ales la temperaturi reduse ale mediului.
• La automobilele de competiţie la care se urmăreşte creşterea puterii
motorului se utilizează combustibili pe bază de alcooli şi acetonă
care au căldura latentă de vaporizare cuprinsă între 520 şi 1100
kJ/kg.
 Densitatea combustibililor

Proprietate prezentată și discutată în cadrul

lucrărilor de laborator.
 Viscozitatea

Proprietate prezentată și discutată în cadrul

lucrărilor de laborator.
 Tensiunea superficială

Proprietate prezentată și discutată în cadrul

lucrărilor de laborator.
 Puterea calorică

Cantitatea de căldură care se degajă prin arderea izobară şi izotermă,

completă a unei cantităţi unitare de combustibil, conţinând carbon,
hidrogen, oxigen, azot şi sulf, produsele de ardere fiind bioxid de
carbon, bioxid de sulf şi apă, care sunt menţinute la temperatura şi
presiunea standard, reprezintă puterea calorică a combustibilului şi se
notează cu Q.

Unităţile de măsură ale puterii calorice sunt:

kJ/kg, kJ/kmol, sau kJ/m3N.
 Puterea calorică
În funcţie de temperatura la care rezultă produsele de ardere, se
deosebesc puterea calorică inferioară şi puterea calorică superioară.
• Puterea calorică superioară (Qs) se obţine când produsele arderii
sunt răcite sub temperatura de condensare a apei (astfel, această
căldură conţine şi căldura latentă de condensare a apei, apa fiind în
stare lichidă).
• Puterea calorică inferioară (Qi) reprezintă căldura degajată în urma
arderii unei unităţi de combustibil, atunci când temperatura
produselor de ardere este superioară temperaturii de fierbere a apei
(apa se află în stare de vapori). Teoretic, diferenţa dintre cele două
puteri calorice este chiar căldura latentă de vaporizare a apei
rezultate în urma arderii complete a combustibilului.
 Puterea calorică inferioară a combustibililor lichizi
Puterea Puterea
calorică Densitatea calorică Ech.
Combustibilul masică la 15 °C volumică benzină
kJ/kg kg/m3 kJ/L
Țiței (petrol) 42700 0.8467 36154 1.10
Motorină 42000 0.8325 34965 1.06
Biodiesel 38000 0.9300 35340 1.07
Ulei de rapiță 37000 0.9150 33855 1.03
Benzină 44000 0.7475 32890 1.00
(Bio)Etanol 27000 0.7893 21311 0.65
(Bio)Metanol 20000 0.7941 15882 0.48
Hidrogen 120000 0.0629 7544 0.23
GPL 46600 0.5080 23673 0.72
GNL 48600 0.4282 20811 0.63
 Influenţe şi dependenţe
• Puterea calorică a combustibilului influenţează în primul rând lucrul
mecanic efectiv produs de motorul cu ardere internă precum şi
economicitatea acestuia.

• Utilizarea unui combustibil cu putere calorică mare conduce la un

consum specific de combustibil mai redus (consumului pe 100 de km
parcurşi; autonomia automobilului)

• O putere calorică superioară conduce la o ardere mai completă şi la

temperaturi mai ridicate în camera de ardere.

• Valoarea puterii calorice depinde de compoziţia chimică a

combustibilului, şi în special, de conţinutul de hidrogen (C:32808
kJ/kg; H: 120971 kJ/kg).
 Concluzii
• combustibililor pentru autovehicule li se impun o serie de cerințe
specifice;
• combustibilii clasici sunt sunt amestecuri a cca. 200 de
hidrocarburi de diferite tipuri;
• volatilitatea combustibililor poate fi caracterizată prin compoziţia
fracţionată, presiunea de vapori, indicele de volatilitate și căldura
latentă de vaporizare a combustibililor;
• densitatea, viscozitatea și tensiunea superficială a combustibililor
influențează în mod semnificativ calitatea pulverizării;
• puterea calorică a combustibililor determină economicitatea
motoarelor cu ardere internă.
 Bibliografie
1.*** Motorbenzinek, MOL Hungary, 2005.
2.*** Motorikus gázolaj, MOL Hungary, 2005.
3.*** Biofuels in the European Union – A vision for 2030 and beyond, Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities, European
Commission, 2006.
4.*** Dimethyl Ether Technology and Markets, ChemSystems, 2008.
5.*** Ultrasonic Processors for Biodiesel Production. http://www.hielscher.com/biodiesel (accesat la 24.09.2010).
6.ADAMS, J.R. Integrated process for the production of TAME. Houston: United States Patent, 1998, 5792891.
7.APOSTOLESCU, N.; SFINŢEANU, D. Automobilul cu combustibili neconvenţionali. Bucureşti, Editura Tehnică, 1989.
8.AZCAN, N.; DANISMAN, A. Microwave assisted transesterification of rapeseed oil. Fuel, 2008, vol. 87, nr. 10-11, p. 1781-1788.
9.BANNISTER, C.D.; CHUCK, C.J.; BOUNDS, M. şi a. Oxidative Stability of Biodiesel Fuel. Proceedings of the Institution of Mechanical Engineers, Part D:
Journal of Automobile Engineering, 2011, vol. 225, nr. 1, p. 99-114.
10.BARÓTI, I. Energiagazdálkodási kézikönyv: A biomassza energetikai alkalmazása. Budapest, Editura Energia Központ Kht, 1998.
11.BIKTASHEV, S.A.; USMANOV, R.A.; GABITOV, R.R. şi a. Transesterification of rapeseed and palm oils in supercritical methanol and ethanol. Biomass
and Bioenergy, 2011, vol. 35, nr. 7, p. 2999-3011.
12.BURNETE, N.; BĂŢAGA, N.; BRÂNZAŞ, P. şi a. Rapiţa – O provocare pentru fermieri şi energeticieni. Cluj-Napoca, Editura Sincron Publishing House,
2004. ISBN 973-923457-7.
13.BURTON, G. Salters Advanced Chemistry – Chemical Storylines. Oxford, Editura Heinmann Educational Publishers, 2000.
14.DEMIRBAS, A. Biodiesel production from vegetable oils via catalytic and non-catalytic supercritical methanol transesterification methods. Progress in
Energy and Combustion Science, 2005, vol. 31, nr. 5-6, p. 466-487.
15.DEMIRBAS, A. Biodiesel – A Realistic Fuel Alternative for Diesel Engines. London, Editura Springer, 2008. 213 p. ISBN 978-1-84628-995-8.
16.DEMIRBAS, A. Biofuels – Securing the Planet’s Future Energy Needs. London Editura Springer-Verlag Limited, 2009. ISBN 978-1-84882-010-4.
17.DEMIRBAS, A. Biohydrogen For Future Engine Fuel Demands. Dordrecht, Editura Springer 2009. ISBN 978-1-84882-510-9.
 Bibliografie
18.DEMIRBAS, A. Progress and recent trends in biodiesel fuels. Energy Conversion and Management, 2009, vol. 50, nr. 1, p. 14-34.
19.DEMIRBAS, A. Biorefineries For Biomass Upgrading Facilities. Dordrecht, Editura Springer, 2010. ISBN 978-1-84882-720-2.
20.DEMIRBAS, A. Biodiesel from oilgae, biofixation of carbon dioxide by microalgae: A solution to pollution problems. Applied Energy, 2011, vol. 88, nr. 10,
p. 3541-3547.
21.DEMIRBAS, M.F. Biofuels from algae for sustainable development. Applied Energy, 2011, vol. 88, nr. 10, p. 3473-3480.
22.EMŐD, I.; TÖLGYESI, Z.; ZÖLDY, M. Alternatív motor hajtóanyagok – Hibridautók – Tüzelőanyag-cellás hajtás. Budapest, Editura Maróti
Könyvkereskedés és Könyvkiadó Kft., 2006. ISBN 963 9005 738.
23.FEDDERN, V. Animal Fat Wastes for Biodiesel Production, Biodiesel – Feedstocks and Processing Technologies. In STOYTCHEVA, M.; MONTERO, G.
Biodiesel – Feedstocks and Processing Technologies. Rijeka: InTech, 2011. ISBN 978-953-307-713-0.
24.GOG, A.; ROMAN, M.; TOŞA, M. şi a. Biodiesel production using enzymatic transesterification – Current state and perspectives. Renewable Energy,
2012, vol. 39, nr. 1, p. 10-16.
25.GUO, Y.; WEI, H.; YANG, F. şi a. Study on volatility and flash point of the pseudo-binary mixtures of sunflowerseed-based biodiesel+ethanol. Journal of
Hazardous Materials, 2009, vol. 167, nr. 1-3, p. 625-629.
26.HUANG, G.; CHEN, F.; WEI, D. şi a. Biodiesel production by microalgal biotechnology. Applied Energy, 2010, vol. 87, nr. 1, p. 38-46.
27.LAM, M.K.; LEE, K.T.; MOHAMED, A.R. Homogeneous, heterogeneous and enzymatic catalysis for transesterification of high free fatty acid oil (waste
cooking oil) to biodiesel: A review. Biotechnology Advances, 2010, vol. 28, nr. 4, p. 500-518.
28.LARSEN, U.; JOHANSEN, T.; SCHRAMM, J. Ethanol as a Fuel for Road Transportation, Technical University of Denmark, 2009.
29.LIMA, D.G.; SOARES, V.C.D.; RIBEIRO, E.B. şi a. Diesel-like fuel obtained by pyrolysis of vegetable oils. Journal of Analytical and Applied Pyrolysis,
2004, vol. 71, nr. 2, p. 987-996.
30.MAESEN, T.; HARRIS, T. Process for producing high RON gasoline using CFI zeolite. Editura United States Patent – Chevron U.S.A. Inc., 2006.
31.MAHER, K.D.; BRESSLER, D.C. Pyrolysis of triglyceride materials for the production of renewable fuels and chemicals. Bioresource Technology, 2007,
vol. 98, nr. 12, p. 2351-2368.
32.MARINCAŞ, D.; NEGRUŞ, E. Combustibili, lubrifianţi şi materiale speciale pentru automobile. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1977.
33.MAZO, P.; RESTREPO, G.; RIOS, L. Alternative Methods for Fatty Acid Alkyl-Esters Production: Microwaves, Radio-Frequency and Ultrasound. In
STOYTCHEVA, M.; MONTERO, G. Biodiesel – Feedstocks and Processing Technologies. Rijeka: InTech, 2011. ISBN 978-953-307-713-0.
34.MEHER, L.C.; VIDYA SAGAR, D.; NAIK, S.N. Technical aspects of biodiesel production by transesterification—a review. Renewable and Sustainable
Energy Reviews, 2006, vol. 10, nr. 3, p. 248-268.
 Bibliografie
35.NGAMPRASERTSITH, S.; SAWANGKEAW, R. Transesterification in Supercritical Conditions. In STOYTCHEVA, M.; MONTERO, G. Biodiesel – Feedstocks and
Processing Technologies. Rijeka: InTech, 2011. ISBN 978-953-307-713-0.
36.NIKOLIĆ, V. Producerea şi utilizarea biogazului pentru obţinerea de energie – suport de curs. 2006.
37.NO, S.-Y. Inedible vegetable oils and their derivatives for alternative diesel fuels in CI engines: A review. Renewable and Sustainable Energy Reviews, 2011, vol. 15,
nr. 1, p. 131-149.
38.POLING, B.E.; PRAUSNITZ, J.M.; O'CONNELL, J.P. The properties of gases and liquids. New York, Editura McGraw-Hill, 2001. 800 p.
39.REID, R.C.; PRAUSNITZ, J.M.; POLING, B.E. The properties of gases and liquids. New York, Editura McGraw-Hill, 1987. 741 p. ISBN 0-07-051799-01.
40.SAI PRASAD, P.S.; BAE, J.W.; KANG, S.-H. şi a. Single-step synthesis of DME from syngas on Cu-ZnO-Al2O3/zeolite bifunctional catalysts: The superiority of ferrierite
over the other zeolites. Fuel Processing Technology, 2008, vol. 89, nr. 12, p. 1281-1286.
41.SARMENTO, C.M.P.; FERREIRA, S.R.S.; HENSE, H. Supercritical fluid extraction (SFE) of rice bran oil to obtain fractions enriched with tocopherols and tocotrienols.
Brazilian Journal of Chemical Engineering, 2006, vol. 23, p. 243-249.
42.SAWANGKEAW, R.; BUNYAKIAT, K.; NGAMPRASERTSITH, S. A review of laboratory-scale research on lipid conversion to biodiesel with supercritical methanol
(2001–2009). The Journal of Supercritical Fluids, 2010, vol. 55, nr. 1, p. 1-13.
43.SAWANGKEAW, R.; BUNYAKIAT, K.; NGAMPRASERTSITH, S. Continuous production of biodiesel with supercritical methanol: Optimization of a scale-up plug flow
reactor by response surface methodology. Fuel Processing Technology, 2011, vol. 92, nr. 12, p. 2285-2292.
44.SEMELSBERGER, T.A.; BORUP, R.L.; GREENE, H.L. Dimethyl ether (DME) as an alternative fuel. Journal of Power Sources, 2006, vol. 156, nr. 2, p. 497-511.
45.SHALABY, E.A. Algal Biomass and Biodiesel Production. In STOYTCHEVA, M.; MONTERO, G. Biodiesel – Feedstocks and Processing Technologies. Rijeka: InTech,
2011. ISBN 978-953-307-713-0.
46.SINGH, A.K.; FERNANDO, S.D.; HERNANDEZ, R. Base-Catalyzed Fast Transesterification of Soybean Oil Using Ultrasonication. Energy & Fuels, 2007/03/01 2007,
vol. 21, nr. 2, p. 1161-1164.
47.SINGH, S.P.; SINGH, D. Biodiesel production through the use of different sources and characterization of oils and their esters as the substitute of diesel: A review.
Renewable and Sustainable Energy Reviews, 2010, vol. 14, nr. 1, p. 200-216.
48.SPEIGHT, J.G. Handbook of petroleum analysis. Editura John Wiley & Sons, New York, 2001.
49.SPEIGHT, J.G. Synthetic fuels handbook – Properties, Process, and Performance. New York, Editura The McGraw-Hill Companies, Inc., 2008. ISBN 0-07-149023-X.
50.SZCZĘSNA ANTCZAK, M.; KUBIAK, A.; ANTCZAK, T. şi a. Enzymatic biodiesel synthesis – Key factors affecting efficiency of the process. Renewable Energy, 2009,
vol. 34, nr. 5, p. 1185-1194.
51.WALKER, G.M. Bioethanol: Science and technology of fuel alcohol. Holstebro, Editura Ventus Publishing ApS, 2010. ISBN 978-87-7681-681-0.