Cursul nr.

3
FABRICAREA BIOCOMBUSTIBILILOR

• Considerații generale
• Fabricarea biocombustibililor
• Biorafinăria

1
 Considerații generale

• Materia prima: biomasa

• Cu sau fără procesare chimică
• Calitatea combustibilului depinde de tehnologia de
fabricare și de calitatea materiei prime

2
Circuitul închis de CO2

3
 FABRICAREA BIOALCOOLILOR
 materii prime zaharoase:
– sfecla şi trestia de zahăr,
– melasa din sfeclă şi trestie de zahăr,
– struguri, fructe, tescovine dulci etc.;
 materii prime amidonoase:
– cereale: porumb, secară, grâu, orz, ovăz, orez, sorg etc.,
– cartofi,
– rădăcini şi tuberculi de plante tropicale: rădăcini de manioc, tuberculi de
batate etc.;
 materii prime celulozice:
– deşeuri din lemn de brad, molid, fag etc. (deşeuri forestiere şi comunale),
– leşii bisulfitice rezultate de la fabricarea celulozei.

4
 Principalele plante cu conţinut de zahăr

Producţia
Conţinut Conţinut
Materia primă de alcool
de zahăr, % de amidon, %
absolut, L/kg
Sfecla de zahăr 16…17 0,09 ―
Melasa 42…50 0,30…0,31 ―
Trestia de 11…12 0,07 ―
zahăr
Melasa 35…40 0,26…0,28 ―
Cartofii dulci 6…8 0,12 14…16

5
 Principalele plante cu conţinut de amidon

Producţia
Conţinut Conţinut
Materia primă de alcool
de zahăr, % de amidon, %
absolut, L/kg
Cartofi 0,5…1,5 0,1…0,115 12…20
Porumb 2…3 0,33…0,35 65
Secară 4 0,36 65
Grâu 1,4 0,35…0,36 53
Castane ― 0,25 50
sălbatice

6
 Produse secundare cu conţinut de celuloză

Producţia
Conţinut de Conţinut
Materia primă de alcool
zahăr, % de celuloză, %
absolut, L/kg
Coajă de
seminţe
― 0,09…0,1 25…28
de floarea
soarelui
Ştiulete de ― 0,07…0,08 18…22
porumb
Paie de grâu ― 0,12…0,14 34
Resturi ― 0,16…0,20 47…56
forestiere

7
8
 Tehnologiile de primă generaţie - materie primă zahărul sau amidonul

•mărunţirea (măcinarea sau felierea) materiei prime;

•hidroliza enzimatică (numai pentru materiile prime amidonoase);
•fermentarea cu drojdie;
•distilarea plămezii (se obţine alcool etilic de concentraţie 60…80%);
•rectificarea alcoolului etilic (alcool etilic azeotrop de concentraţie
max. 96,4%);
•uscarea bioetanolului – eliminarea apei (distilare azeotropă cu
benzen sau distilare extractivă cu etilenglicol sau benzină );
concentrație de etanol peste 98,7 % m/m, conținut de apă max.
0,3% m/m.
•denaturarea etanolului pentru a face impropriu consumului uman (se
adaugă de exemplu 2% benzină, substanţa denaturantă trebuie să
emane un miros specific de avertizare).
9
 Tehnologiile de a doua generaţie - materie primă (ligno)celuloza

• pretratare – cuprinde procese fizice (mărunţire) şi chimice

(pregătire pentru hidroliză) – cu scopul eliberării celulozei din
lignina;
• hidroliză – transformarea moleculelor de celuloză în zahăr;
• separarea zahărului de reziduuri (eliminarea ligninei);
• fermentarea microbială a soluţiei zaharoase;
• distilare (se obţine 95% alcool pur);
• uscare (anhidrizarea) - rezultă peste 99,5% alcool pur;
• denaturare (de exemplu adăugirea a 2% benzină).

10
PRODUCEREA ULEIURILOR VEGETALE

11
 Extragerea uleiului vegetal
• Extracţia cu solvenţi constă în dizolvarea uleiului din sămânţa
măcinată sau strivită în prealabil cu un solvent adecvat, urmată de
separarea uleiului de solvent prin distilarea soluţiei.

• Extracţia prin presare constă în separarea uleiului din seminţele

oleaginoase, sub acţiunea unei forţe exterioare, obţinându-se
uleiul brut de presă. Pentru mărirea gradului de extracţie a uleiului,
seminţele pot fi preîncălzite prin menţinerea lor la temperaturi de
50 °C până la 100 °C, timp de 15…20 minute înainte de extracţie.
Prin acest procedeu, gradul de extracţie poate ajunge până la
90%.

12
 Extragerea uleiului vegetal
• Extracţia cu solvenţi şi prin presare uşoară este o metodă
combinată, utilizată în instalaţii mari şi este cea mai practicată în
instalaţii industriale.

• Extracţia cu fluide supercritice (EFS) a devenit o tehnică

importantă de separare a uleiului vegetal din seminţe. Fluidele
supercritice au difuzibilitatea gazelor şi densitatea apropiată
lichidelor, proprietăţi ce variază cu temperatura şi presiunea. Cu
această tehnică este posibilă extracţia compuşilor termosensibili
evitând utilizarea unor solvenţi toxici cum este n-hexanul.

13
 Rafinarea uleiurilor vegetale
Rafinarea uleiurilor vegetale este necesară pentru îndepărtarea unor
substanţe nedorite.
- Degumarea – eliminarea impurităților coloidale (apă fierbinte,
formarea de geluri, separare gravimetrică)
- Rafinarea fizică şi/ sau chimică - o sedimentare min. ore, după care
filtrarea propriu-zisă (4…5 mm),
- Albirea – Amelioarea aspectului prin eliminarea unor pigmenţi;
- Deodorizarea –injectarea aburului la o presiune cuprinsă între 0,15
şi 1 kPa având o temperatură între 200 şi 280 °C în masa de ulei,
pentru a elimina acizii graşi liberi, aldehidele, hidrocarburile
nesaturate şi cetona, care pot cauza mirosul neplăcut al uleiului.

14
 FABRICAREA BIODIESELULUI

• Transesterificare catalitică
• Transesterificare (catalitică) + ultrasunete
• Transesterificare în fluide supercritice

15
 Principalele materii prime pentru producerea biodieselului

Uleiuri vegetale Uleiuri vegetale Grăsimi de

Alte surse
comestibile necomestibile origine animală
Soia Migdale Untură Bacterii
Seminţe de rapiţă Babassu Seu Alge
Canola Brassica carinata Grăsimi de pui Ciuperci
Şofrănel Camelina Ulei de peşte Microalge
Nucă de cocos Cumaru Ulei alimentar uzat
Seminţe de bumbac Cynara cardunculus
Arahide Jatropha curcas
Ovăz Jatropha nana
Orez Jojoba
Sorg Seminţele de tutun
Grâu Planta de cauciuc
Palmier Tărâţe de orez

16
 Metode de fabricare a biodieselului

Tipul catalizatorului
Chimic Enzimatic
Acid Bază
Omogen Eterogen Omogen Eterogen
Asistate de ultrasunete sau microunde
Bază: hidroxid de sodiu (soda caustică)
Acid: acid sulfuric
Eterogen: zeoliţi bazici/acizi în stare solidă
Enzime: biocatalizatori

17
TG

18
Instalatie pentru fabricarea biodieselului

19
Instalație pentru fabricarea biodieselului

20
Pregătirea uleiului vegetal

55-
60°C

Metanol Ulei
vegetal

21
Prepararea metoxidului de sodiu
Catalizator

55-
60°C

Metanol

22
Transferarea metoxidului de sodiu în reactorul de transesterificare

55-
60°C
60
min.

23
Separarea gravimetrică biodiesel+glicerină

cca.
12 ore

24
Eliminarea glicerinei și transferul biodieselului

Eliminarea
gligerinei

25
Separarea gravimetrică biodiesel+glicerină
Apă

26
Spălarea și uscarea biodieselului

Uscare

Apă

27
Etapele şi procesele de fabricare a biodieselului

28
 PRODUCEREA BIOCOMBUSTIBILILOR DIN ALGE ACVATICE
• Algele sunt plante inferioare talofite capabile de fotosinteză (conţin clorofilă),
de culoare verde, roşie sau brună, fiind răspândite în ape dulci, sărate şi pe
uscat.
• În contrast, producerea biodieselului din alge pare o soluţie viabilă,
deoarece algele se pot cultiva pe terenuri improprii producţiei agricole şi
pare a fi la ora actuală singura sursă ce poate acoperi întreaga cerere de
biocombustibil
• Practic, algele pot creşte în orice loc unde beneficiază de lumină suficientă,
putând fi cultivate pe terenuri nefertile, ineficiente pentru culturi agricole.
• Producţia de ulei a algelor este mai ridicată decât a plantelor oleaginoase,
productivitatea algelor la hectar este de 200 de ori mai ridicată decât a celor
mai performante plante oleaginoase.

29
30
Bazin deschis pentru cultivarea algelor

31
Cultivarea algelor în bazine deschise

32
Cultivarea algelor în bazine deschise

33
Cultivarea algelor în bazine închise

34
Cultivarea algelor în reactor fotobiologic

35
Reactor fotobiologic pentru cultivarea algelor

36
Producerea etanolului şi a biodieselului din alge

37
 Biorafinăria
• Biorafinăria: o întreprindere care integrează echipamente,
procese şi tehnologii specifice producerii combustibililor,
energiei şi a bioproduselor chimice, cu poluare şi deşeuri
minime, utilizând ca materie primă biomasa.
• Similar cu rafinăriile de ţiţei, care produc combustibili şi
produse petrochimice.
• Căldura poate fi utilizată în procesele de producţie sau
poate fi transformată în alte forme de energie
transportabile.
• Datorită utilizării materiilor prime şi ale produselor diverse,
rentabilitatea biorafinăriilor poate deveni una comparabilă
cu cea a rafinăriilor de ţiţei.
38
Biorafinăria

39
Disponibilitatea combustibililor moderni pentru transporturi

Disponibilitate
Tipul combustibilului
Azi În viitor

Benzină şi motorină Excelentă Moderată/modestă

Gaze naturale comprimate Excelentă Moderată

Bioetanol şi biodiesel Moderată Excelentă

Hidrogen (pentru pile de Modestă Excelentă

combustie)
40
 Concluzii
• materia prima utilizată la fabricarea biocombustibilului este
biomasa;
• calitatea combustibilului depinde de tehnologia de fabricare și de
calitatea materiei prime;
• biodieselul se poate fabrica din uleiuri vegetale și grăsimi de
origine animală prin transesterificare;
• bioetanolul se fabrică din materii ce conțin zahăr, amidon sau
celuloză prin fermentare și distilare;
• algele constituie o materie primă atât pentru fabricarea
biodieselului, cât și pentru fabricarea bioetanolului;
• biorafinăria prelucrează o gamă largă de materii prime de origine
biogenă în scopul obținerii diferitelor tipuri de biocombustibili și
produse biochimice.
41
OBŢINEREA GAZELOR NATURALE ŞI
FABRICAREA GPL, GNL, GNC

42
 Obţinerea gazelor naturale
• Gazele naturale sunt gaze obţinute fie împreună cu ţiţeiul
extras din zăcăminte de petrol, denumite gaze de sondă,
gaze umede sau gaze asociate, fie independent de ţiţei,
caz în care sunt numite gaze uscate.

• Gazele de sondă reprezintă un amestec de hidrocarburi,

bioxid de carbon şi eventual hidrogen sulfurat.

• Compoziţia gazelor naturale prezintă diferenţe importante

în funcţie de zăcămint, însă metanul reprezintă ponderea
cea mai importantă.

• Concentraţia metanului este de 80…99,8% în gazele

umede şi între 98 şi 99% în gazele uscate.

43
 Fabricarea GNCV
(gaz natural comprimat pentru vehicule)
• GN se utilizează de multă vreme drept combustibil pentru
motoare cu ardere internă staţionare.

• Pentru alimentarea motoarelor de automobile, gazele

naturale se utilizează sub formă comprimată (20-25 MPa,
200-250 bar).

• Densitatea de energie a GNC este redusă, autonomia

asigurată este modestă, motiv pentru care se utilizează cu
precădere în cazul flotelor cu trasee fixe (transport în
comun, distribuire de produse etc.).

44
 Fabricarea GNL (gaz natural lichefiat) si
GPL (gaz petrolier lichefiat)
• Prin lichefiere, gazelor naturale i se conferă o densitate de
energie suficient de ridicată pentru a putea fi utilizată la
automobile.

• GNL este format cu preponderenţă din metan lichefiat,

corespunzător gazului natural folosit (uscat sau umed).

• GPL este un amestec de propan şi butan, ce se obţine din

gazele de sondă sau ca produse secundare ale diferitelor
procese de prelucrare a ţiţeiului. Proporţia de propan şi
butan variază de la o ţară la alta în funcţie de zăcămint şi
chiar după sezon.
45
 GNL
• Gazul natural produs la sondă conţine metan, etan,
propan şi hidrocarburi grele, plus cantităţi mici de azot,
heliu, dioxid de carbon, compuşi ai sulfului şi apă.
• Procesul de lichefiere necesită în primă fază
pretratamentul gazului natural pentru a îndepărta impurităţi
cum ar fi apa, azotul, hidrogenul sulfurat şi alţi compuşi ai
sulfului.
• Gazul natural pretratat se lichefiază și se păstrează la –
160 °C (-161,5 °C). Dificil și costisitor!
• GNL ocupă numai 1/600 din volumul necesar pentru o
cantitate asemănătoare de gaz natural la temperatură
ambiantă şi presiune atmosferică normală.

46
 GPL
– ardere aproape perfectă
– nu se formează depuneri, uleiul de ungere rămâne mai curat
Avantaje

și nu se diluează
– se reduc uzurile, crește durabilitatea motorului
– nu este toxic (este inodor, odorizare)

– fiind obținut din gazele umede, este la fel de afectat de

Dezavantaje

epuizarea rezervelor de petrol ca și combustibilii clasici

– mai scump decât GNCV
– densitatea de energie < benzine

47
 Fabricarea hidrogenului

• Utilizarea hidrogenului drept combustibil pentru

automobile este o preocupare importantă a
producătorilor de combustibili şi de automobile,
însă deocamdată este un înlocuitor scump
pentru combustibilii clasici.
• Hidrogenul fiind o sursă artificială (sintetică) de
energie, aducerea lui în formă elementară este
un proces foarte energofag, presupunând un
consum semnificativ de energie electrică şi/sau
termică.
48
Principalele metode de fabricare a hidrogenului
Metoda Procesul Materia primă

Reformare cu vapori de apă Gaze naturale

Descompunere termochimică a apei Apă
Piroliză Biomasă
Termică
Gazificare Cărbune,
biomasă

Electroliză Apă
Electrochimică Fotoelectrochimic Apă

Fotobiologic Apă şi alge

Fermentare microbială Biomasă
Biologică Anaerobă Biomasă

49
 Metode de fabricare a hidrogenului
• Obţinerea hidrogenului din apă
– Fabricarea hidrogenului prin electroliză directă
– Fabricarea hidrogenului prin disocierea termică a apei
– Fabricarea hidrogenului prin disocierea termochimică a apei
– Fabricarea hidrogenului prin descompunerea apei prin
efectul fotolitic
• Obţinerea hidrogenului din combustibili fosili
– Reformarea termică a gazelor naturale
– Fabricarea hidrogenului prin piroliza hidrocarburilor
– Fabricarea hidrogenului prin reformarea sub presiune a
benzinei grele
– Fabricarea hidrogenului prin oxidarea parţială a
hidrocarburilor
• Fabricarea hidrogenului din cărbune
– Gazificare cărbunelui
50
• https://www.youtube.com/watch?v=ZGmwtDffc74
• https://www.youtube.com/watch?v=xAms3Q_3pXg

51