COMBUSTIBILI, LUBRIFIANŢI ŞI MATERIALE

SPECIALE PENTRU AUTOVEHICULE

Combustibili, lubrifianţi şi materiale speciale pentru autovehicule 1

 Cursul nr. 1
INTRODUCERE

• Chimotologia combustibililor şi lubrifianților

• Istoria combustibililor
• Istoria industriei petroliere din Romania
• Rezerve de petrol
• Clasificarea combustibililor
Combustibili, lubrifianţi şi materiale speciale pentru autovehicule 2
 Obiective

După parcurgerea acestui curs studenţii vor fi capabili să:

• indice principalele surse primare de energie;
• explice noţiunea de chimotologie;
• definească noţiunile de combustibil;
• descrie diferitele tipuri de combustibili după criterii
multiple.

Combustibili, lubrifianţi şi materiale speciale pentru autovehicule 3

 Cuprins

• INTRODUCERE. CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA

COMBUSTIBILILOR PENTRU MAI. Managementul
energetic al Pământului. Chimotologia combustibililor şi
uleiurilor lubrifiante. Evoluţia necesarului de combustibil
pentru automobile. Rezervele de petrol.
• ISTORIA ŞI CLASIFICAREA COMBUSTIBILILOR
PENTRU AUTOMOBILE. Scurt istoric al combustibililor
pentru automobile. Clasificarea generală a combustibililor
pentru automobile Definirea şi clasificarea
biocombustibililor
Combustibili, lubrifianţi şi materiale speciale pentru autovehicule 4
 Combustibili - Definiţie
În general,
combustibilii sunt materii, de obicei organice, care ard,
dezvoltând căldură, şi care sunt utilizate ca sursă de energie în
diferite ramuri ale economiei şi în gospodării.

Combustibili pentru automobile

sunt combustibili lichizi, gazoși utilizați în scopul generării
energiei necesare pentru propulsia automobilelor.

Combustibili pentru motoare cu ardere internă

sunt combustibili lichizi sau gazoși ce pot fi utilizați pentru
alimentarea motoarelor cu ardere internă.

Combustibili, lubrifianţi şi materiale speciale pentru autovehicule 5

Evoluţia consumului energetic pe tipuri de energie
Autoritate Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei

Combustibili, lubrifianţi şi materiale speciale pentru autovehicule 6

Consumul energetic în sectorul transportului

Combustibili, lubrifianţi şi materiale speciale pentru autovehicule 7

Consumul de energie pe categorii de combustibili

Combustibili, lubrifianţi şi materiale speciale pentru autovehicule 8

Evoluția vânzărilor de autovehicule electrice

Combustibili, lubrifianţi şi materiale speciale pentru autovehicule 9

 Chimotologia combustibililor şi lubrifianților
• La ora actuală petrolul este principala materie primă pentru
fabricarea combustibililor pentru automobile.
• Motoarele cu ardere internă convertesc energia chimică a
combustibililor în energie mecanică, furnizând în bilanţul global al
ţărilor dezvoltate mai multă energie, decât toate celelalte surse de
energie în ansamblu.
• Perfecţionarea permanentă a construcţiei motoarelor, creşterea
puterii şi solicitării termice ale acestora implică rezolvarea unor
probleme tot mai complexe referitoare la cerinţele faţă de calitatea
combustibilului şi lubrifianţilor, care pot fi soluţionate numai în
ansamblul diferitor ştiinţe: chimia şi tehnologia petrolului, fizica şi
termotehnica, teoria sistemelor automate, teoria motoarelor,
exploatarea automobilelor, economia şi ecologia.
10
 Chimotologia combustibililor şi lubrifianților
• În ani 1970 ai secolului XX în diferite ţări a început să se
constituie un nou domeniu al ştiinţei aplicate, care
studiază condiţiile de folosire raţională a combustibilului şi
lubrifianţilor.
• Chimotologia este ştiinţa care studiază proprietăţile
de exploatare, calitatea şi folosirea raţională în
tehnică a combustibililor, uleiurilor, unsorilor şi
lichidelor speciale, materialele considerate cele mai
tehnogenice.
• Chimotologia este o ştiinţă interdisciplinară, care
reuneşte o serie de ştiinţe fundamentale şi aplicate în
scopul perfecţionării combustibililor şi lubrifianţilor.

11
 Chimotologia combustibililor şi lubrifianților
• Problemele chimotologice principale se analizează prin intermediul:
unui sistem cu trei elemente
– motor (autovehicul)
– combustibil
– materiale (lubrifiant etc.)
sau a unui sistem cu cinci elemente
– motor (autovehicul)
– combustibil
– lubrifiant
– exploatare
– mediu ambiant.
12
 Chimotologia combustibililor şi lubrifianților
• Problemele chimotologice secundare se referă la necesitatea
modificării calităţii materialelor de exploatare auto, datorită
următoarelor cauze:

– tehnice – legate de îmbunătăţirea fiabilităţii şi durabilităţii autovehiculelor;

– economice – în scopul scăderii costurilor produselor petroliere;
– energetice – pentru reducerea consumului de produse şi mărirea
resurselor;
– ecologice – în scopul reducerii toxicităţii produsului şi poluării mediului
ambiant;
– reglementări internaţionale – pentru punerea de acord a calităţii
materialelor de exploatare auto cu normele internaţionale.

13
 Istoria combustibililor pentru automobile
• 1847 – farmacistul Samuel Keir (Pittsburgh) inventează o metodă
prin care petrolul (ţiţeiul) se distilă în petrol lampant “ulei de
cărbune”.
• 1850 – inventarea candelei cu kerosen – fondarea primei
companii petroliere din SUA – Pennsylvania Rock Oil Company.
• 1859 – naşterea industriei americane de petrol (Titusville,
Pennsylvania): Edwin L. Drake - prima sondă de ţiţei  afacere
profitabilă.
• 1870 – a fost fondată Standard Oil Company de John D.
Rockefeller.
• Producerea aburului: cărbune  petrol

14
 Începuturile (1876 – 1914) - 1
• 1876 – primul motor cu aprindere prin scânteie în patru timpi
(a fost alimentat cu gaz);
• 1885 – Benz a adaptat motorul pentru combustibili lichizi;
• 1892 – Rudolf Diesel patentează motorul cu aprindere prin
comprimare (însă apariţia primului automobil cu motor Diesel se
lasă aşteptată până în 1925);
• combustibilul automobilelor era distilatul de gudron de huilă şi
fracţiunile uşoare obţinute prin distilarea ţiţeiului;

15
 Începuturile (1876 – 1914) - 2
• Înainte de 1890 produsul principal al industriei petrochimice era
petrolul lampant, benzina era considerată un produs secundar
nevalorificabil.
• după 1900 - Producerea unor benzine care să corespundă unor
cerinţe calitative minimale
• benzina era comercializată prin hoteluri, hanuri, comercianţi de
biciclete, farmacii etc.
• Germania - prima benzină auto, denumită Stellin, era
comercializată în recipiente de 5 şi 10 litri.
• Din această perioadă îşi au originile firmele ESSO, Shell şi Aral.

16
 Cracarea termică şi catalitică (1913–1921) - 1
• 1890... cererea de benzină a crescut continuu şi nu mai putea fi
satisfăcută în condiţiile în care benzina era un produs secundar. În
această perioadă 15-20% din producţia de petrol putea fi
valorificată ca benzină, prin simpla distilare a petrolului. Penuria
de benzină s-a accentuat în perioada primului război mondial.

• La începutul secolului al XX-lea motoarele automobilelor s-au

dezvoltat rapid, iar combustibilii trebuiau adaptați noilor provocări.

17
 Cracarea termică şi catalitică (1913–1921) - 2
• 1913 - Cracarea termică, a permis convertirea unei fracţiuni mai
semnificative a petrolului în benzine (benzine de cracare termică).
• În anii 1920 s-a descoperit un catalizator (silicat de Al), care
accelerează viteza reacţiilor de descompunere, iar cracarea
termică nu mai era neapărat necesară. Cracarea catalitică mai
prezenta şi alte două avantaje foarte importante:
– randamentul procesului este mai ridicat (producţia de benzine
este mai mare)
– calitate superioară (benzine de cracare catalitică).

18
 Arderea detonantă şi tetraetilul de plumb (1916–1926)
• Fenomenul arderii detonante a fost sesizată prima oară în 1912.
• 1916 s-a înfiinţat primul laborator de cercetare a combustibililor
pentru automobile, care a fost preluat mai târziu, în 1921 de către
General Motors (Dayton, Ohio),
• aditiv antidetonant anilina şi dietil-telur-ul. Cresterea raportului de
comprimare de la 4 la 7.
• 1921 - Proprietăţile antidetonante ale tetraetilului de plumb,
• 1923 - "Benzina cu plumb" a fost comercializată prima oară în oraşul
Dayton.
• 1922–1926 a fost intens mediatizată şi cercetată influenţa tetraetilului
de plumb asupra organismului uman, însă utilizarea acestuia ca aditiv
pentru creşterea cifrei octanice a rămas o soluţie singulară până în
secolul XXI.

19
• În anii 1950 raportul de comprimare a motoarelor cu aprindere prin
scânteie a început să crească, impunând utilizarea unor combustibili cu
calităţi antidetonante superioare. Astfel a crescut cifra octanică,
conţinutul de plumb şi presiunea de vapori. Au fost aduse îmbunătăţiri
minore în tehnologia de reformulare în scopul creşterii randamentului şi
a cifrei octanice.

• Introducerea tehnologiilor de cracare şi reformulare catalitică a

permis producerea unor benzine cu cifre octanice ridicate.

• În 1970 a fost introdusă “benzina fără plumb” în scopul protejării

tobelor catalitice ale automobilelor şi reducerea poluării mediului.

20
 Primele staţii de alimentare cu combustibil (1920–1926)
• Benzina era distribuită cu ajutorul unor cisterne încă din perioada
premergătoare primului război mondial. La începuturile anilor 1920
au funcţionat staţii de alimentare în ganguri şi curţi interioare, de
regulă, de fabricaţie proprie.

• În Europa, primele pompe de alimentare cu combustibil au fost

introduse în iarna 1922/23 şi au fost importate din SUA. Denumite
popular “virginele de fier”, fiind construite din elemente forjate
înalte de 2 m, aceste pompe permiteau distribuirea unor cantităţi
multipli a 5 l, recipientul de măsurare având această capacitate
volumică.

21
22
23
24
25
Benzinăria din Cluj (Piaţa Mihai Viteazul, 1959)

26
 Descoperirea şi utilizarea altor aditivi
 1920 – aditivi pentru creşterea cifrei octanice
 1925 – coloranţi,
 1932 – dezactivatori metalici, pentru dezactivarea
suprafeţelor metalice cu efect de catalizatori de
oxidare,
 1946 – aditivi detergenţi şi pentru împiedicarea
depunerilor – (determină creşterea cifrei octanice
necesare),
 1948 – inhibitori de coroziune,
 1950 – depresanţi ai punctului de congelare.

27
 Industria petroliera româneasca

• începuturile în 1857, când în statisticile mondiale a

fost prima tara înregistrata cu o producție de titei
brut (SUA apare in statistici in anul 1859!);
• București - primul oraș cu lumina stradala produsa
cu kerosen fabricat la rafinăria Lumina;
• Romania a deținut mulți ani primul loc in Europa,
având cele mai bogate zăcăminte de petrol si
primele locuri in lume;
• Productia de titei brut: 275 tone in 1857 creste la
79.600 tone in 1895 (cca 300 ori in 38 de ani!).
28
ASPO – Asociația pentru Studiul Vârfului de Petrol

29
Rezervele de petrol în diferite regiuni ale lumii, în ani

30
 Tendinţe actuale

• Combustibilii moderni pentru automobile sunt

amestecuri
– compoziţie determinată în mod ştiinţific,
– constituenţii de bază de calitate superioară,
– pachete de aditivi.

31
 Clasificarea combustibililor pentru autovehicule

În funcţie de sursa de energie, combustibilii se clasifică în:

• naturali (din surse de energie primară);
• artificiali (din surse de energie secundară).
Majoritatea combustibililor pentru automobile sunt combustibili
artificiali, deoarece sunt obţinuţi din combustibili naturali prin diverse
procedee fizice şi petrochimice, cum ar fi: presarea, măcinarea,
distilarea fracţionată, cracarea termică şi catalitică, hidroformarea,
platformarea, alchilarea, izomerizarea şi sinteza.

32
 Clasificarea combustibililor pentru autovehicule

În funcţie de natura energiei primare, ţinând cont de

durata de exploatare şi de refacere a surselor
naturale, combustibilii pot fi:
• neregenerabili sau epuizabili (combustibili de
origine fosilă sau nucleară);
• regenerabili sau reînnoibili, din surse care se pot
reproduce într-un timp scurt, maxim într-o viaţă de
om (biocombustibili).

33
 Clasificarea combustibililor pentru autovehicule
În funcţie de destinaţie, se deosebesc:
• combustibili pentru alimentarea motoarelor cu aprindere prin
scânteie;
• combustibili pentru alimentarea motoarelor cu aprindere prin
comprimare;
• combustibili pentru pile de combustie.
După starea de agregare combustibilii pot fi:
• lichizi (benzine, motorine, alcooli, uleiuri vegetale etc.);
• gazoşi (gaze naturale, biogaz, hidrogen etc.);

34
 Clasificarea combustibililor pentru autovehicule
După vechimea utilizării lor de către oameni, combustibilii se clasifică
în:
• clasici sau convenţionali – sunt acei combustibili a căror sursă
primară de fabricaţie este ţiţeiul sau ţiţeiul brut (combustibili
petrolieri de tip benzine, motorine etc.);
• neconvenţionali – combustibilii care nu provin din ţiţei:
– compuşi organici oxigenaţi (alcooli şi eteri),
– hidrogenul,
– uleiurile vegetale.

35
 Caracterizați benzina și
biodieselul fabricat din alge!

36
 Concluzii
• problematica combustibililor trebuie analizat prin
interacțiunea următoarelor elemente: motor
(autovehicul)+combustibil+lubrifiant+exploatare+mediu
ambiant;
• în dezvoltarea combustibililor moderni tehnologiile ca
distilarea fracționată, cracarea termică și catalitică,
izomerizarea a jucat un rol esențial;
• necesarul de combustibil pentru automobile crește
continuu;
• rezervele de petrol sunt limitate la cca. 40...50 de ani;
• biocombustibilii vor juca un rol important în viitor.
37
 Bibliografie
1.*** The impact of a minimum 10% obligation for biofuel use in the EU-27 in 2020 on agricultural markets, Brussels, European Commission, Directorate-General
for Agriculture and Rural Development, 2007.
2.*** Diesel and Gasoline Engine Exhausts and Some Nitroarenes. World Health Organization, International Agency for Research of Cancer, IARC Monographs
on the Evaluation of Carcinogenic – Risks to Humans, 1998, vol. 46, p. 41-68.
3.*** Ozone – Good Up High Bad Nearby. Washington, DC: United States Environmental Protection Agency, Office of Air and Radiation, 2003.
4.*** Strategia energetică a României pentru perioada 2007-2020. Bucuresti, 2007.
5.*** Directiva 2008/50/CE din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa. 2008.
6.*** Anuarul statistic al României, Bucureşti, Institutul Naţional de Statistică, 2009.
7.*** BP Statistical Review of World Energy, London, 2010.
8.*** CARTE ALBĂ, Foaie de parcurs pentru un spaţiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv şi eficient din punct de vedere al
resurselor, Bruxelles, Comisia Europeană, 2011.
9.*** Energy, transport and environment indicators. Luxembourg, Editura Publications Office of the European Union, 2011. 212 p. ISBN 978-92-79-16303-6 (ISSN
1725-4566).
10.BACHA, J. Diesel Fuels Technical Review. Editura Chevron Corporation, Global Marketing, 2007.
11. BĂŢAGA, N.; BURNETE, N.; BARABÁS, I. Combustibili, lubrifianţi, materiale speciale pentru autovehicule. Economicitate şi poluare. Cluj-
Napoca, Editura Alma Mater, 2003. ISBN 973-9471-20-X.
12.BLUM, G.The 2005 Oil Shock. HUhttp://www.sharenet.co.za/marketviews/article/30/The_2005_Oil_ShockUH (accesat la 20.12.2009).
13.CAMPBELL, C. The Association For The Study Of Peak Oil – “ASPO” Newsletter No 55. 2005.
14.CAMPBELL, C. The Association For The Study Of Peak Oil – “ASPO” Newsletter No 100. 2009.
15.DUNCAN, R.C. The Peak of World Oil Production and the Road to the Olduvai Gorge. 2000.
16.DUNCAN, R.C.; YOUNGQUIST, W. The World Petroleum Life-Cycle. 1998.
17.Directiva 2003/30/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 mai 2003 de promovare a utilizării biocombustibililor şi a altor combustibili regenerabili
pentru transport. Strasbourg, 2003.

38
• Barabás, I.; Todoruţ, A. Combustibili pentru automobile – testare, utilizare, evaluare.
Cluj-Napoca, Editura UT PRESS, 2010. ISBN 978-973-662-595-4, 266 pagini.
• Barabás, I. Lubrifianți pentru automobile – proprietăți, performanțe, evaluare.
Cluj-Napoca, Editura UT PRESS, 2013. ISBN 978-973-662-866-5, 186 pagini.
• Barabás, I. Combustibili şi lubrifianţi: îndrumător pentru lucrările de laborator.
Cluj-Napoca, Editura UT PRESS, 2013. ISBN 978-973-662-822-1, 120 pagini.
• Băţaga, N.; Burnete, N.; Barabás, I. Combustibili, lubrifianţi, materiale speciale
pentru autovehicule. Economicitate şi poluare. Cluj-Napoca, Editura Alma Mater,
2003. ISBN 973-9471-20-X, 316 pagini.
• Băţaga, N.; Burnete, N.; Barabás, I. Motoare cu ardere internă. Combustibili,
lubrifianţi, materiale speciale pentru autovehicule, economicitate, poluare. Cluj-
Napoca, Editura UT PRESS, 2000. ISBN 973-8397-37-5, 314 pagini.

39