MOTOR DIESEL

T I M I S C Ă T Ă L I N
Definitie:

• Motorul diesel este un motor cu ardere internă în care 

combustibilul se aprinde datorită temperaturii ridicate
create de comprimarea aerului necesar arderii, și nu
prin utilizarea unui dispozitiv auxiliar, așa cum ar fi
bujia în cazul motorului cu aprindere prin scânteie.
 • Numele motorului a fost dat după inginerul german 
Rudolf Diesel la sugestia soției sale, Martha Diesel, care
în 1895 îl sfătuiește cu: Nenn ihn doch einfach
Dieselmotor! („numește-l pur și simplu motor Diesel!”),[1]
 ușurând astfel lui Diesel căutarea după denumirea
motorului, pe care l-a inventat în 1892 și l-a patentat pe 
Istorie: 23 februarie 1893. Intenția lui Diesel a fost ca motorul său
să utilizeze o gamă largă de combustibili, inclusiv praful
de cărbune. Diesel și-a prezentat invenția funcționând în 
1900 la Expoziția Universală (World's Fair) având drept
combustibil ulei de alune (vezi biodiesel).
Cronologie:
• 1862 - Nikolaus Otto dezvoltă motorul pe bază de gaz de cărbune, similar unui motor pe benzină modern.

• 1891 - Herbert Akroyd-Stuart îmbunătățește motorul său pe bază de ulei și cedează drepturile către Hornsby din Anglia pentru
construcția motoarelor. Aceștia au construit primul motor cu aprindere prin comprimare cu start rece.

• 1892 - Motorul Hornsby cu numărul 101 este construit și instalat într-o casă de apă. Acesta se află în muzeul camioanelor MAN din
nordul Angliei.

• 1892 - Rudolf Diesel dezvoltă versiunea sa de motor având la bază principiile motorului Carnot alimentat cu praf de carbune. În data
de 10 august 1893 în Maschinenfabrik Augsburg pornește pentru prima dată motorul inventat de el. Aprinderea carburantului în
cilindru produsese o bubuitură atât de puternică, incât a spart niște geamuri și aparate de măsurat, motorul însă rămânând intact. A
mai durat însă încă patru ani, până motorul a funcționat. El avea o putere de 20 CP.[1] El este angajat de Carl von Linde, apoi de
producătorul de fier MAN AG din München și mai tărziu de Sulzer, companie de motoare din Elveția. Diesel împrumută idei de la
fiecare și lasă o moștenire bogată firmelor.

• 1892 - John Froelich construiește un tractor cu motor având drept combustibil petrolul.

• 1894 - Witte, Reid, and Fairbanks încep construcția de motoare pe bază de petrol cu diverse sisteme de aprindere.

• 1896 - Hornsby construiește tractoare cu motor diesel și motoare pentru locomotive.

• 1897 - Winton produce și conduce primul automobil pe benzină din Statele Unite; mai târziu construiește fabrici de motoare diesel.

• 1897 - Mirrlees, Watson & Yaryan construiesc primul motor diesel englez cu licență Rudolf Diesel. Acesta este expus în 
Science Museum din South Kensington, Londra.
Cum funcționează motorul diesel:
• Comprimarea unui gaz conduce la creșterea temperaturii sale, aceasta fiind metoda prin
care se aprinde combustibilul în motoarele diesel. Aerul este aspirat în cilindri și este
comprimat de către piston până la un raport de 25:1, mai ridicat decât cel al motoarelor cu
aprindere prin scânteie. Spre sfârșitul cursei de comprimare motorina (combustibilul) este
pulverizată în camera de ardere cu ajutorul unui injector. Motorina se aprinde la contactul
cu aerul deja încălzit prin comprimare până la o temperatura de circa 700-900 °C.
Arderea combustibilului duce la creșterea temperaturii și presiunii, care acționează
pistonul. În continuare, ca la motoarele obișnuite, biela transmite forța pistonului către
arborele cotit, transformând mișcarea liniară în mișcare de rotație. 
Injecția controlată mecanic și electronic:

• Motoarele din vechile generații utilizau o pompă mecanică și un mecanism cu supape

antrenate de arborele cotit, de obicei prin intermediul unui lanț sau curea dințată. Aceste
motoare foloseau injectoare simple, cu supapă și arc, care se deschideau/închideau la o
anumită presiune a combustibilului. Pompa consta dintr-un cilindru care comprima
motorina și o supapă sub formă de disc care se rotea la jumătate din turația arborelui cotit.
Supapa avea o singură deschidere pe o parte, pentru combustibilul sub presiune și o alta
pentru fiecare injector. Pe măsură ce se rotea, discul supapei distribuia fiecărui injector o
cantitate precisă de combustibil la mare presiune. 
Injecția directă cu pompă-distribuitor:

• Primele motoare diesel cu injecție directă au folosit o pompă de injecție rotativă, cu

injectoarele montate în partea superioara a camerei de ardere și nu într-o antecameră.
Exemple de vehicule dotate cu astfel de motoare sunt Ford Transit sau Rover Maestro,
având ambele motoare fabricate de Perkins. Problema acestor motoare era zgomotul
excesiv și emisiile de fum. Din această cauză aceste motoare au fost la început montate
doar pe vehicule comerciale – excepția notabilă fiind autoturismul Fiat Croma. Consumul
era cu 15 - 20 % mai scăzut decât la un motor diesel cu injecție indirectă, îndeajuns să
compenseze, pentru unii, zgomotul produs.
Injecția directă cu rampă comună:

• La vechile motoare diesel o pompă-distribuitor asigura presiunea necesară la injectoare care

erau simple duze prin care motorina era pulverizată în camera de ardere.

• La sistemele cu rampă comună, distribuitorul este eliminat. O pompă de înaltă presiune

menține motorina la o presiune constantă de 1800 bari într-o rampă comună, o conductă unică
care alimentează fiecare injector comandat electromagnetic de mare precizie sau chiar
injectoare piezoelectrice (utilizate de Mercedes la motorul diesel cu 6 cilindri în V de 3 L).

• Majoritatea constructorilor europeni au în gama lor modele echipate cu motoare

diesel common rail, chiar și la vehiculele comerciale. Unii constructori japonezi, precum 
Toyota, Nissan și, mai recent, Honda, au dezvoltat și ei motoare diesel cu rampă comună.
Injecția directă cu pompă-injector:

• Acest tip de sistem injectează, de asemenea, motorina direct în cilindru. Injectorul și

pompa formează un corp comun plasat în capătul cilindrului. Fiecare cilindru are propria
pompă care alimentează injectorul propriu, fapt ce exclude fluctuațiile de presiune și
asigură o injecție consistentă. Acest tip de injecție, dezvoltat de Bosch, este folosit de
către autoturismele grupului Volkswagen AG - denumit sistemul pompă-injector - și de
către Mercedes Benz și majoritatea fabricanților de motoare diesel mari (CAT, Cummins, 
Detroit Diesel). Ultimele realizări asigură o presiune de injecție crescută, de până la 2050
bar.
Motoarele diesel timpurii:
• Intenția lui Rudolph Diesel a fost aceea de a înlocui motorul cu abur ca sursă primară de energie pentru industrie. Motoarele
diesel de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX foloseau aceeași formă și dispunere ca motoarele cu abur industriale:
cilindri cu cursă mare, fără carter, supape exterioare, chiulase pentru fiecare cilindru și arbore cotit cuplat la un volant enorm.
Curând, vor apărea motoare mai mici, cu cilindri verticali, în timp ce majoritatea motoarelor industriale de mărime mare și medie
aveau tot cilindri orizontali, și întocmai ca motoarele cu abur, aveau mai mulți cilindri. Cele mai mari motoare diesel timpurii erau
replici ale celor cu abur, cu lungimi impresionante, de câțiva metri. Acestea funcționau cu viteze foarte mici, în special datorită
motorinei injectate cu ajutorul aerului comprimat, dar și pentru că trebuiau să corespundă majorității utilajelor industriale
construite pentru motoarele cu abur, unde vitezele normale de operare se încadrau între 100 și 300 rpm. Motoarele erau pornite cu
ajutorul aerului comprimat, care era introdus în cilindri și rotea motorul, deși cele mai mici puteau fi pornite și manual.
 Avantajele și dezavantajele motorului diesel
față de cel cu aprindere prin scânteie:
• Putere și economie de carburant

• Emisii de gaze

• Emisiile poluante ale motoarelor cu ardere internă

• Legislația privind emisiile poluante

• Cunoașterea efectelor nocive ale emisiilor poluante emise de motoarele cu ardere internă a impus limitarea lor
treptată. Această acțiune a început în anul 1959 în statul american California când s-au stabilit primele
standarde de reducere a emisiilor poluante pentru concentrațiile de CO și hidrocarburi. Acțiunea a continuat și
în anii următori cu emisiile de evaporare din carburator și rezervorul de combustibil, apoi densitatea fumului și
așa mai departe pentru toate gazele ce fac parte din emisiile poluante.
Măsurarea produșilor poluanți:
• La motoarele cu ardere internă măsurarea produșilor poluanți se poate face în mai multe
moduri:

• Concentrația gazelor poluante în gazele de evacuare (exprimat în părți pe milion ppm sau
procentual)

• Concentrația de emisie poluantă a unui motor care echipează un autovehicul raportat la unitatea
de distanță parcursă (g/km sau g-milă) pentru a determina mai exact efectul produs de
autovehiculul respectiv.

• Pentru motoarele diesel staționare de putere mare se poate utiliza o unitate de măsură raportată
la energia produsă (g/(CPh) sau g/(kWh))
Putere și moment cinetic:

• Pentru uzul comercial, cum ar fi tractarea, transportul mărfurilor grele sau a altor sarcini care necesita cuplu
mare, motoarele diesel au un cuplu mai mare decât cele pe benzină echivalente. Motoarele diesel au, de
obicei plaja de cuplu între 1600-2000 de RPM pentru o un motor de capacitate mică( și mai joasă pentru un
motor mare, cum ar fi unul de camion). Acesta furnizează un control mai bun pentru încărcăturile mai
grele, la demaraj, astfel în mod crucial, dă voie motoarelor diesel să suporte încărcături mai grele la plecare
decât un motor pe benzină, iar asta îl face mai economic pentru astfel de sarcini. Această caracteristică nu
este dorită la mașini private, astfel, motoarele diesel folosite în mașinile moderne folosesc control
electronic, turbine cu geometrie variabile și bătăi mai scurte ale cilindrilor pentru a avea plaje de cuplu mai
largi, de obicei atingând cuplul motor cel mai mare, între 2500-3000 de RPM. 
Siguranță în exploatare:

• Flamabilitatea combustibilului

• Motorina are o flamabilitate scăzută, cauzând un risc minor de incendiu datorat unui vehicul care este
echipat cu un motor diesel. Pe iahturi, motorul diesel este folosit, pentru că cele pe benzină generează vapori
ușori inflamabili, care se pot acumula în partea de jos a navei, încât, câteodată cauzează explozii la bordul
lor. Astfel sistemele de ventilare pentru navele care au motoare pe benzină sunt necesare. Armata Statelor
Unite ale Americi și NATO folosesc numai motoare diesel sau pe turbine pe gaze pentru a limita pericolul de
incendiu. Deși nici benzina, nici motorina nu sunt explozive în stare lichidă, ambele pot crea un amestec de
vapori și aer explosiv, sub condițiile corecte. Astfel, motorina este mai puțin susceptibilă în a crea aceste
amestecuri explozibile, din cauza ratei de emanare a vaporilor, care este o indicare a ratei evaporării.
• Calitatea și varietatea tipurilor de combustibil

• Aplicarea calităților motoarelor diesel la cele cu aprindere prin scânteie

• Aplicații ale motoarelor diesel

• Aplicații neobișnuite

• Aeronave

• Curse automobilistice

• Motociclete

• Legături externe