Motor Diesel

Motorul diesel este un motor cu ardere internă în care combustibilul se aprinde datorită temperaturii
ridicate create de comprimarea aerului necesar arderii, și nu prin utilizarea unui dispozitiv auxiliar, așa
cum ar fi bujia în cazul motorului cu aprindere prin scânteie.
Numele motorului a fost dat după inginerul german Rudolf Diesel la sugestia soției sale, Martha Diesel,
care în 1895 îl sfătuiește cu: Nenn ihn doch einfach Dieselmotor! („numește-l pur și simplu motor
Diesel!”),[1] ușurînd astfel lui Diesel căutarea după denumirea motorului, pe care l-a inventat în 1892 și
l-a patentat pe 23 februarie 1893. Intenția lui Diesel a fost ca motorul său să utilizeze o gamă largă de
combustibili, inclusiv praful de cărbune. Diesel și-a prezentat invenția funcționând în 1900 la Expoziția
Universală (World's Fair) având drept combustibil ulei de alune. Comprimarea unui gaz conduce la
creșterea temperaturii sale, aceasta fiind metoda prin care se aprinde combustibilul în motoarele diesel.
Aerul este aspirat în cilindri și este comprimat de către piston până la un raport de 25:1, mai ridicat
decât cel al motoarelor cu aprindere prin scânteie. Spre sfârșitul cursei de comprimare motorina
(combustibilul) este pulverizată în camera de ardere cu ajutorul unui injector. Motorina se aprinde la
contactul cu aerul deja încălzit prin comprimare până la o temperatura de circa 700-900 °C. Arderea
combustibilului duce la creșterea temperaturii și presiunii, care acționează pistonul. În continuare, ca la
motoarele obișnuite, biela transmite forța pistonului către arborele cotit, transformând mișcarea liniară
în mișcare de rotație. Aspirarea aerului în cilindri se face prin intermediul supapelor, dispuse la capul
cilindrilor. Pentru mărirea puterii, majoritatea motoarelor diesel moderne sunt supraalimentate cu
scopul de a mări cantitatea de aer introdusă în cilindri. Folosirea unui răcitor intermediar pentru aerul
introdus în cilindri crește densitatea aerului și conduce la un randament mai bun. În timpul iernii, când
afară este frig, motoarele diesel pornesc mai greu deoarece masa metalică masivă a blocului motor
(format din cilindri și chiulasă) absoarbe o mare parte din căldura produsă prin comprimare, reducând
temperatura și împiedicând aprinderea. Unele motoare diesel folosesc dispozitive electrice de încălzire,
de exemplu bujii cu incandescență, ajutând la aprinderea motorinei la pornirea motorului diesel. Alte
motoare folosesc rezistențe electrice dispuse în galeria de admisie, pentru a încălzi aerul. Sunt folosite și
rezistențe electrice montate în blocul motor, tot pentru a ușura pornirea și a micșora uzura. Motorina
are un grad mare de vîscozitate, mai ales la temperaturi scăzute, ducând la formarea de cristale în
combustibil, în special în filtre, împiedicând astfel alimentarea corectă a motorului. Montarea de mici
dispozitive electrice care să încălzească motorina, mai ales în zona rezervorului și a filtrelor a rezolvat
această problemă. De asemenea, sistemul de injecție al multor motoare trimite înapoi în rezervor
motorina deja încălzită, care nu a fost injectată, prevenind astfel cristalizarea combustibilului din
rezervor. În prezent, folosirea aditivilor moderni a rezolvat și această problemă. Motorul diesel modern
este o îmbinare a creațiilor a doi inventatori. În mare, rămâne fidel conceptului original al lui Rudolf
Diesel, adică combustibilul este aprins prin comprimarea aerului din cilindru. Însă, aproape toate
motoarele diesel de azi folosesc așa-numitul sistem de injecție solidă, inventat de Herbert Akroyd Stuart,
pentru motorul său cu cap incandescent (un motor cu aprindere prin comprimare care precedase
motorul diesel, dar funcționează oarecum diferit). În cazul injecției solide, combustibilul este adus la o
presiune extremă cu ajutorul unor pompe și introdus în camera de ardere prin intermediul unor
injectoare și a aerului comprimat, într-o stare aproape solidă. La început, combustibilul era injectat în
motorul diesel cu ajutorul aerului comprimat care îl pulveriza în cilindru. Mărimea compresorului de aer
era atât de mare, încât primele motoare diesel erau foarte grele și voluminoase în raport cu puterea
produsă, mai ales datorită antrenării unor astfel de compresoare. Primele motoare montate pe nave
aveau un motor auxiliar dedicat antrenării compresorului de injecție. Sistemul era prea mare și greoi
pentru a fi folosit în industria auto.