MOTOARE TERMICE

Motoarele termice sunt dispozitive care transformă căldura primită în lucru mecanic (motoare
termice), fie lucrul mecanic in căldură (maşini frigorifice). Un motor termic lucrează pe baza unui ciclu
termodinamic realizat cu ajutorul unui fluid.

Întrucât, conform principiul al doilea al termodinamicii, entropia unui sistem nu poate decât să crească,
doar o parte a căldurii preluate de la sursa de căldură (numită şi sursa caldă) este transformată în lucru
mecanic. Restul de căldură este transferat unui sistem cu temperatura mai mică, numit sursă rece

Istoric

Încă din veacul al doilea î.e.n., Heron din Alexandria cunoştea forţa de expansiune a vaporilor şi a construit
chiar o turbină cu reacţie. Invenţia lui nu a avut succes datorită faptului că relaţiile de producţie nu erau
favorabile unei aplicaţii mai largi în practică.

Abia în 1707, Demis Papiu reactualizează problema şi construieşte o maşină cu vapori

pe care o instalează pe o corabie. Principiul de funcţionare era următorul: apa fierbea într-
un cazan închis şi vaporii treceau într-un cilindru care împingea un piston; mişcarea
alternativă a pistonului era comandată manual prin deschiderea şi închiderea unor
robinete.

Mai târziu, în anul 1765, scoţianul James Watt perfecţionează maşina cu vapori, dându-i
forma definitivă sub care funcţionează şi astăzi.

De-a lungul timpului, turbinele cu vapori s-au dezvoltat foarte mult, extinzându-se pe o scară tot mai largă.
Vaporii de abur au o masă specifică mult mai mică decât a apei şi de aceea trebuie să intre în paletele
turbinei cu o viteză mult mai mare. Această viteză ajunge uneori la 1 km/s iar presiunea la 200 at.

Motoarele cu ardere internă sunt motoarele termice de cea mai largă răspândire. Ele au început să
evolueze mult mai târziu datorită temperaturilor dezvoltate (cca 2000 °C) în corpul motorului. Din acest
motiv dezvoltarea lor a avut loc odată cu dezvoltarea metalurgiei care a ajuns să producă oţeluri şi aliaje
suficient de rezistente. Avantajul acestora faţă de turbinele cu abur este în principal că au gabarite mult mai
reduse şi pot fi puse in funcţiune imediat. Astăzi se construiesc asemenea maşini cu puteri de 2500 CP la o
greutate de numai 500g/CP.

O altă maşină termică este motorul Diesel. El a apărut la începutul anului 1900 în Germania şi a fost
inventat de Rudolf Diesel. La aceste motoare, aerul este comprimat rapid în cilindru până la 25-30 at.
Această comprimare ridică temperatura până la 7-800 °C, producând astfel aprinderea combustibilului sub
formă de mici picături produse de un vaporizator. Motorul Diesel este mult mai robust decât motoarele cu
explozie şi are avantajul că foloseşte combustibil ieftin: motorină, ţiţei sau chiar praf de cărbune.

Modele de motoare termice

Un motor cu ardere externă (sau motor cu combustie externă) este o maşină termică motoare în care
energia internă a agentului termic, încălzit în prealabil într-un generator extern (generator de abur, cameră
de combustie) sau de o sursă externă prin peretele motorului sau printr-un schimbător de căldură, este
transformată în lucru mecanic.

Motorul cu ardere internă este motorul care transformă energia chimică a combustibilului prin
intermediul energiei termice de ardere, în interiorul motorului, în energie mecanică. Căldura degajată în

Andreea Soldan Page 1

camera de ardere se transformă prin intermediul presiunii (energiei potenţiale) aplicate pistonului în
mişcare mecanică ciclică, de obicei rectilinie, după care în mişcare de rotaţie uniformă, obţinută de obicei la
arborele cotit. Camera de ardere este un reactor chimic unde are loc reacţia chimică de ardere.

1. Motoare cu ardere externă

 motorul cu aburi.

Motorul cu abur este un motor termic cu ardere externă, care transformă

energia termică a aburului în lucru mecanic. Aburul sub presiune este
produs într-un generator de abur prin fierbere şi se destinde într-un agregat
cu cilindri, în care expansiunea aburului produce lucru mecanic prin
deplasarea liniară a unui piston, mişcare care de cele mai multe ori este
transformată în mişcare de rotaţie cu ajutorul unui mecanism bielă-manivelă.
Căldura necesară producerii aburului se obţine din arderea unui combustibil
sau prin fisiune nucleară.

Motoarele cu abur au dominat industria şi mijloacele de transport din timpul Revoluţiei Industriale până
în prima parte a secolului al XX-lea, fiind utilizate la acţionarea locomotivelor, vapoarelor, pompelor,
generatoarelor electrice, maşinilor din fabrici, utilajelor pentru construcţii (excavatoare) şi a altor utilaje. A
fost înlocuit în majoritatea acestor aplicaţii de motorul cu ardere internă şi de cel electric.

 turbina cu abur

Turbina cu abur este o maşină termică rotativă motoare, care transformă

entalpia aburului în energie mecanică disponibilă la cupla turbinei.
Transformarea se face cu ajutorul unor palete montate pe un rotor cu care se
rotesc solidar.

În prezent, turbinele cu abur înlocuiesc complet motoarele cu abur datorită

randamentului termic superior şi unui raport putere/greutate mai bun. De
asemenea, mişcarea de rotaţie a turbinelor se obţine fără un mecanism cu părţi
în translaţie, de genul mecanismului bielă-manivelă, fiind optimă pentru
acţionarea generatoarelor electrice — cca. 86 % din puterea electrică produsă în lume este generată cu
ajutorul turbinelor cu abur.

 motorul Stirling

În familia maşinilor termice, motorul Stirling defineşte o maşină termică cu aer cald cu ciclu închis
regenerativ, cu toate că incorect, termenul deseori este utilizat
pentru a se face referire la o gamă mai largă de maşini. În acest
context, "ciclu închis" înseamnă că fluidul de lucru este într-un
spaţiu închis numit sistem termodinamic, pe când la maşinile cu
"ciclu deschis" cum este motorul cu ardere internă şi anumite
motoare cu abur, se produce un permanent schimb de fluid de
lucru cu sistemul termodinamic înconjurător ca parte a ciclului
termodinamic; "regenerativ" se referă la utilizarea unui
schimbător de căldură intern care măreşte semnificativ
randamentul potenţial al motorului Stirling.

Există mai multe variante constructive ale motorului Stirling din care majoritatea aparţin categoriei
maşinilor cu piston alternativ. În mod obişnuit motorul Stirling este încadrat în categoria motoarelor cu

Andreea Soldan Page 2

ardere externă cu toate că sursa de energie termică poate fi nu numai arderea unui combustibil ci şi
energia solară sau energia nucleară.

Un motor Stirling funcţionează prin utilizarea unei surse de căldură externe şi a unui radiator de căldură,
fiecare din acestea fiind menţinut în limite de temperatură prestabilite şi o diferenţă de temperatură suficient
de mare între ele.

2. Motoare cu ardere internă

 motorul Otto

Nikolaus August Otto este un inventator german, născut în Nassau.

Otto a fost inventatorul primului motor cu combustie internă care ardea
în mod eficient combustibilul direct într-un piston de cameră. Deşi alte
motoarele cu combustie internă fuseseră inventate (de exemplu, de
către Etienne Lenoir), acestea nu s-au bazat pe patru timpi separaţi.
Conceptul de patru timpi este posibil să fi fost deja discutat la data
invenţiei lui Otto, dar el a fost primul care l-a pus în practică.

 motorul Diesel

Motorul Diesel este un motor cu ardere internă în care combustibilul se

aprinde datorită temperaturii ridicate create de comprimarea aerului
necesar arderii, şi nu prin utilizarea unui dispozitiv auxiliar, aşa cum ar fi
bujia în cazul motorului cu aprindere prin scânteie.

Comprimarea unui gaz conduce la creşterea temperaturii sale,

aceasta fiind metoda prin care se aprinde combustibilul în motoarele
diesel. Aerul este aspirat în cilindri şi este comprimat de către piston
până la un raport de 25:1, mai ridicat decât cel al motoarelor cu
aprindere prin scânteie. Spre sfârşitul cursei de comprimare motorina (combustibilul) este pulverizată în
camera de ardere cu ajutorul unui injector. Motorina se aprinde la contactul cu aerul deja încălzit prin
comprimare până la o temperatura de circa 700-900 grade Celsius. Arderea combustibilului duce la
creşterea temperaturii şi presiunii, care acţionează pistonul. În continuare, ca la motoarele obişnuite, biela
transmite forţa pistonului către arborele cotit, transformând mişcarea liniară în mişcare de rotaţie. Aspirarea
aerului în cilindri se face prin intermediul supapelor, dispuse la capul cilindrilor. Pentru mărirea puterii,
majoritatea motoarelor diesel moderne sunt supraalimentate cu scopul de a mări cantitatea de aer
introdusă în cilindri. Folosirea unui răcitor intermediar pentru aerul introdus în cilindri creşte densitatea
aerului şi conduce la un randament mai bun.

 motorul Carnot

În termodinamică, ciclul Carnot este un ciclu teoretic, propus în 1820 de inginerul francez Nicolas Leonard
Sadi Carnot, ciclu destinat comparării randamentului termic al maşinilor termice.

Este un ciclu reversibil efectuat de o „maşină Carnot” legată la două surse de căldură de temperaturi
diferite („sursa caldă” şi „sursa rece”). Foloseşte ca agent de lucru un gaz ideal prin transformările căruia se
obţine lucrul mechanic

Andreea Soldan Page 3

  motorul Wankel

Motorul Wankel este un tip de motor cu ardere internă inventat de inginerul

german Felix Wankel, la care mişcarea de rotaţie se obţine nu printr-un mecanism
bielă-manivelă, ci cu ajutorul unui piston rotativ de formă triunghiulară. În
comparaţie cu motorul cu ardere internă cu piston, avantajele motorului Wankel
sunt compactitatea şi vibraţiile mai reduse. Dezavantajele acestui motor sunt
randamentul mai mic, ceea ce duce la un consum de combustibil mai mare pentru
aceeaşi putere furnizată, emisia sporită de poluanţi, ceea ce duce la necesitatea
instalaţiilor de denoxare mai complexe şi uzinarea şi întreţinerea pretenţioase,
deci mai scumpe

Randamentul motorului termic

Eficienţa transformării căldurii în lucru mecanic este exprimată prin randamentul motorului termic. În mod
analog randamentului mecanic, cel termic reprezintă raportul dintre lucrul mecanic efectuat de sistem (util)
si căldură absorbită de la sursa caldă:

η=L/Qabs (1)

Lucrul util reprezintă diferenţa între valoarea căldurii absorbite de la sursa caldă şi a celei cedate
sursei reci.

Înlocuind în (1) rezultå:

η=(Qabs-Qcedat)/Qabs=1-Qced/Qabs (1)

Randamentul unui motor termic este întotdeauna subunitar. Niciodată Qcedat nu poate fi nulă; dacă
motorul nu ar ceda caldură sursei reci, el nu ar funcţiona.

Motoarele Diesel funcţionează cu randament mai mare decât cele Otto şi pot utiliza combustibili mai ieftini
(cum este motorina), neexistând pericolul autoaprinderii în timpul compresiei.

Cu toate acestea, motoarele Diesel prezintă dezavantajul unei funcţionări mai lente − arderea
combustibilului se face treptat, pe măsura introducerii acestuia în cilindru. Aceasta conduce la motoare mai
masive, la aceeaşi putere dezvoltată (putere specifică mică).

Nu există maşină termică care să aibă un randament termic mai mare decât o maşină Carnot lucrând între
aceleaşi limite de temperaturi. În practică, randamentul unui maşini termice nu poate atinge nici măcar
randamentul termic al ciclului Carnot, deoarece transformările din acest ciclu sunt considerate reversibile,
un ideal imposibil de atins conform celui de al doilea principiu al termodinamicii. În plus, în stadiul actual al
tehnicii este practic imposibilă realizarea transformărilor izoterme cu o viteză suficientă pentru aplicaţiile
practice, iar inerentele pierderi prin frecare, oricât ar fi ele de mici, împiedică realizarea transformărilor
izoentropice.

Andreea Soldan Page 4