Motoarele

De: Avrămiță Radu

Timofte Mihai
 Motoarele
• Motorul termic este un dispozitiv care funcționând după o transformare ciclică
transformă o parte din căldura primită în lucru mecanic.
• Un motor termic lucrează pe baza unui ciclu termodinamic realizat cu ajutorul
unui fluid.
Întrucât, conform principiul al doilea al termodinamici, entropia unui sistem nu
poate decât să crească, doar o parte a căldurii preluate de la sursa de căldură
(numită și sursa caldă) este transformată în lucru mecanic. Restul de căldură este
transferat unui sistem cu temperatura mai mică, numit sursă rece.
 Tipurile de motoare termice
Motor cu ardere externa , la care sursa de căldură este externă fluidului ce suferă ciclul termodinamic:
• motorul cu aburi
• turbina cu abur
• motor Stirling
Motor cu ardere interna, la care sursa de căldură este un proces de combustie suferit chiar de fluidul supus ciclului termodinamic:
• motorul Otto
• motorul Diesel
• motorul Carnot
• motor racheta
• statoreactor
• pulsoreactor
Acesta este motorul cu
aburi
Aceasta este turbina cu abur
Acesta este motorul Stirling
 Motorul Stirling
În familia mașinilor termice, motorul Stirling definește o mașină termică cu aer cald cu ciclu închis
regenerativ, cu toate că incorect, termenul deseori este utilizat pentru a se face referire la o gamă mai largă
de mașini. În acest context, "ciclu închis" înseamnă că fluidul de lucru este într-un spațiu închis numit
sistem termodinamic, pe când la mașinile cu "ciclu deschis" cum este motorul cu ardere internă și anumite
motoare cu abur, se produce un permanent schimb de fluid de lucru cu sistemul termodinamic înconjurător
ca parte a ciclului termodinamic; "regenerativ" se referă la utilizarea unui schimbător de căldură intern care
mărește semnificativ randamentul potențial al motorului Stirling. Există mai multe variante constructive ale
motorului Stirling din care majoritatea aparțin categoriei mașinilor cu piston alternativ. În mod obișnuit
motorul Stirling este încadrat în categoria motoarelor cu ardere externă cu toate că sursa de energie termică
poate fi nu numai arderea unui combustibil ci și energia solară sau energia nucleară. Un motor Stirling
funcționează prin utilizarea unei surse de căldură externe și a unui radiator de căldură, fiecare din acestea
fiind menținut în limite de temperatură prestabilite și o diferență de temperatură suficient de mare între ele.
 Motorul Stirling
• În procesul de transformare a energiei termice în lucru mecanic, dintre mașinile termice motorul Stirling poate atinge cel mai mare randament, teoretic
până la randamentul maxim al ciclului Carnot, cu toate că în practică acesta este redus de proprietățile gazului de lucru și a materialelor utilizate cum ar fi
coeficientul de frecare, conductivitatea termică, punctul de topire,rezistența la rupere, deformarea plastică etc. Acest tip de motor poate funcționa pe baza
unei surse de căldură indiferent de calitatea acesteia, fie ea energie solară, chimică sau nucleară.
• Spre deosebire de motoarele cu ardere internă, motoarele Stirling pot fi mai economice, mai silențioase, mai sigure în funcționare și cu cerințe de
întreținere mai scăzute. Ele sunt preferate în aplicații specifice unde se valorifică aceste avantaje, în special în cazul în care obiectivul principal nu este
minimizarea cheltuielilor de investiții pe unitate de putere (RON/kW) ci a celor raportate la unitatea de energie (RON/kWh). În comparație cu motoarele
cu ardere internă de o putere dată, motoarele Stirling necesită cheltuieli de capital mai mari, sunt de dimensiuni mai mari și mai grele, din care motiv,
privită din acest punct de vedere această tehnologie este necompetitivă. Pentru unele aplicații însă, o analiză temeinică a raportului cheltuieli-câștiguri
poate avantaja motoarele Stirling față de cele cu ardere internă.
• Mai nou avantajele motorului Stirling au devenit vizibile în comparație cu creșterea costului energiei, lipsei resurselor energetice și problemelor ecologice
cum ar fi schimbările climatice. Creșterea interesului față de tehnologia motoarelor Stirling a impulsionat cercetările și dezvoltările în acest domeniu.
Utilizările se extind de la instalații de pompare a apei la astronautică și producerea de energie electrică pe bază de surse bogate de energie incompatibile
cu motoarele de ardere internă cum sunt energia solară, resturi vegetale și animaliere.
• O altă caracteristică a motoarelor Stirling este reversibiltatea. Acționate mecanic, pot funcționa ca pompe de căldură. S-au efectuat încercări utilizând
energia eoliană pentru acționarea unei pompe de căldură pe bază de ciclu Stirling în scopul încălzirii și condiționării aerului pentru locuințe.
Reprezentarea unui motor Stirling

• Secţiune prin schema unui motor de tip Beta Stirling cu mecanism de bielă
rombic
• 1 (roz) – peretele fierbinte al cilindrului,
• 2 (cenuşiu închis) - peretele rece al cilindrului
• (cu 3 (galben) racorduri de răcire),
• 4 (verde închis) – izolaţie termică ce separă capetele celor doi cilindri,
• 5 (verde deschis) – piston de refulare,
• 6 (albastru închis) – piston de presiune,
• 7 (albastru deschis) - volanţi,
• Nereprezentate: sursa exterioară de energie şi radiatorele de răcire. În acest
desen pistonul de refulare este utilizat fără regenerator.
Motorul Otto Reprezentarea motorului Otto
 Motorul Otto
• Motorul Otto este un motor cu aprindere prin scânteie, combustibilul folosit fiind un amestec de
vapori de benzină și aer.
• Motorul Otto este un motor în patru timpi, iar ciclul este format din două adiabate și două izocore.
• Primul timp este admisia amestecului carburant la presiunea atmosferică și este reprezentată prin
izobara A-1. Pistonul se deplasează din punctul mort superior(PMS) în punctul mort inferior (PMI)
și în cilindru prin supapa de admisie aflată deschisă pătrunde amestecul carburant.
• Timpul al doilea se numește compresia amestecului carburant. Cand pistonul ajunge la capatul
inferior, supapa de admisie se inchide si pistonul incepe sa urce in cilindru realizand o comprimare
adiabatica a amestecului comburant.
 Motorul Otto
• Timpul trei se numește aprinderea. O descarcare electrica a bujiei aprinde
amestecul comburant a carui ardere are loc rapid, ca o explozie. De aici provine si
denumirea alternativa de motor cu explozie. Presiunea si temperatura in cilindru
cresc brusc si pistonul este impins. Timpul 3 este timpul motor, in care se
efectueaza lucru mecanic asupra pistonului. La sfarsitul acestui timp se deschide
supapa de evacuare.
Ce conține un motor diesel
Cum lucrează un motor Diesel
 Motorul Diesel
• Motorul diesel este un motor cu ardere internă în care combustibilul se aprinde datorită temperaturii ridicate create
de comprimarea aerului necesar arderii, și nu prin utilizarea unui dispozitiv auxiliar, așa cum ar fi bujia în cazul
motorului cu aprindere prin scânteie.
• Comprimarea unui gaz conduce la creșterea temperaturii sale, aceasta fiind metoda prin care se aprinde
combustibilul în motoarele diesel. Aerul este aspirat în cilindri și este comprimat de către piston până la un raport de
25:1, mai ridicat decât cel al motoarelor cu aprindere prin scânteie. Spre sfârșitul cursei de comprimare motorina
(combustibilul) este pulverizată în camera de ardere cu ajutorul unui injector. Motorina se aprinde la contactul cu
aerul deja încălzit prin comprimare până la o temperatura de circa 700-900 °C. Arderea combustibilului duce la
creșterea temperaturii și presiunii, care acționează pistonul. În continuare, ca la motoarele obișnuite, biela transmite
forța pistonului către arborele cotit, transformând mișcarea liniară în mișcare de rotație. Aspirarea aerului în cilindri
se face prin intermediul supapelor, dispuse la capul cilindrilor. Pentru mărirea puterii, majoritatea motoarelor diesel
moderne sunt supraalimentate cu scopul de a mări cantitatea de aer introdusă în cilindri. Folosirea unui răcitor
intermediar pentru aerul introdus în cilindri crește densitatea aerului și conduce la un randament mai bun.
 Motorul Diesel
• Diferit de motorul cu benzină unde aprinderea este comandată, motorul Diesel
funcţionează datorită aprinderii spontane a carburantului în timp ce este injectat în
camera de ardere. Pentru aceasta, mai multe condiţii sunt necesare:
• Temperatura aerului în momentul injecţiei trebuie să fie de aproximativ
• 600°C (400°C minimum). Această temperatură este atinsă prin comprimarea
aerului admis înmotor.
• Motorina este injectată subpresiune înaltă (de la 130 la mai mult de 1000 bars)
pentrua obţine opulverizare care să permită arderea completă a carburantului.
 Motorul Diesel
• Timpul I – Admisia
• - supapa de admisieeste deschisa, pistonulse deplaseaza in jos siin
cilindru se aspira aer la presiune atmosferica;
• - supapa de evacuareeste inchisa;
• - procesul are loc lapresiune constanta
 Motorul Diesel
• Timpul II – Compresia
• - ambele supape suntinchise;
• - pistonul se deplaseaza insus si aerul este puterniccomprimat aproximativ
35-50 atm si temperatura este700-800 ºC;
• - procesul se desfasoararapid, fara schimb decaldura.
 Motorul Diesel
• Timpul III – Arderea și Detența
• - pompa de injectiepulverizeaza picaturi foartefine de motorina in
cilindru;
• - deoarece temperatura incilindru este mai mare decattemperatura de
aprindere acombustibilului, acesta seaprinde si arde la
presiuneconstanta;
• - gazele rezultate din arderede destind adiabatic .
 Motorul Diesel
• Timpul IV - Evacuarea gazelor
• - supapa de admisie esteinchisa, iar cea de evacuareeste deschisa;
• - presiunea scade brusc incilindru pana la valoareapresiunii
atmosferice,procesul avand loc la volumconstant;
• - pistonul se deplaseazaspre partea superioara acilindrului si se
evacueazagazele de ardere.
 Tipuri de motoare diesel
• 1. Motoarele cu injecţie directă.
• 2.Motoarele cu injecţie indirectă.
• 3. Motorul Turbo Diesel
 Motorul Diesel
• În timpul iernii, când afară este frig, motoarele diesel pornesc mai greu deoarece masa metalică masivă a blocului motor {format din cilindri și chiulasă) absoarbe o
mare parte din căldura produsă prin comprimare, reducând temperatura și împiedicând aprinderea. Unele motoare diesel folosesc dispozitive electrice de încălzire, de
exemplu bujii cu incandescență, ajutând la aprinderea motorinei la pornirea motorului diesel. Alte motoare folosesc rezistențe electrice dispuse în galeria de admisie,
pentru a încălzi aerul. Sunt folosite și rezistențe electrice montate în blocul motor, tot pentru a ușura pornirea și a micșora uzura. Motorina are un grad mare de
vîscozitate, mai ales la temperaturi scăzute, ducând la formarea de cristale în combustibil, în special în filtre, împiedicând astfel alimentarea corectă a motorului.
Montarea de mici dispozitive electrice care să încălzească motorina, mai ales în zona rezervorului și a filtrelor a rezolvat această problemă. De asemenea, sistemul de
injecție al multor motoare trimite înapoi în rezervor motorina deja încălzită, care nu a fost injectată, prevenind astfel cristalizarea combustibilului din rezervor. În
prezent, folosirea aditivilor moderni a rezolvat și această problemă.
• O componentă vitală a motoarelor diesel este regulatorul de turație, mecanic sau electronic, care reglează turația motorului prin dozarea corectă a motorinei injectate.
Spre deosebire de motoarele cu aprindere prin scânteie (Otto), cantitatea de aer aspirată nu este controlată, fapt ce duce la supraturarea motorului. Regulatoarele
mecanice se folosesc de diferite mecanisme în funcție de sarcină și viteză. Regulatoarele motoarelor moderne, controlate electronic, comandă injecția de combustibil
și limitează turația motorului prin intermediul unei unități centrale de control care primește permanent semnale de la senzori, dozând corect cantitatea de motorină
injectată.
• Controlul precis al timpilor de injecție este secretul reducerii consumului și al emisiilor poluante. Timpii de injecție sunt măsurați în unghiuri de rotație ai arborelui
cotit înainte de punctul mort superior. De exemplu, dacă unitatea centrală de control inițiază injecția cu 10 grade înainte de punctul mort superior, vorbim despre un
avans la injecție de 10 grade. Avansul la injecție optim este dat de construcția, turația și sarcina motorului respectiv.
• Avansând momentul injecției (injecția are loc înainte ca pistonul să ajungă la punctul mort interior) arderea este completă, la presiune și temperatură mare, dar cresc și
emisiile de oxizi de azot. La cealalată extremă, o injecție întârziată conduce la ardere incompletă și emisii vizibile de particule de fum.
Acesta este motorul Carnot
Reprezentarea motorului rachetă
Acesta este un statoreactor
Acesta este pulsoreactorul
Vă mulțumim pentru atenția acordată!