MOTOARE TERMICE

Realizat de: Ungureanu Andreea-Denisa

Clasa: a X-a B
Ce este un motor termic?
• Motoarele termice sunt dispozitive care transforma caldura primita
in lucru mecanic (motoare termice) ,fie lucrul mecanic in caldura
(masini frigorifice).
Un motor termic lucrează pe baza unui ciclu termodinamic realizat cu
ajutorul unui fluid. Întrucât, conform principiului al doilea al
termodinamicii, entropia unui sistem nu poate decât să crească, doar
o parte a căldurii preluate de la sursa de căldură (numită şi sursa
caldă) este transformată în lucru mecanic. Restul de căldură este
transferat unui sistem cu temperatură mai mică, numit sursă rece.
• Acestea se gasesc atat in masinile care merg pe benzina, cat si pe
cele diesel, iar functionarea sa se poate rezuma prin faptul ca acest
tip de motor este insasi inima masinii. Un vehicul neelectric produce
energie prin arderea combustibilului in timpul fazei de ardere.
Aceasta operatie se efectueaza la temperaturi foarte ridicate. Acesta
este motivul pentru care este folosit termenul termic pentru numirea
motoarelor care au acest mod de functionare.
Clasificari motoare termice
• motor cu ardere internă, la care sursa de căldură este un proces de combustie suferit
chiar de fluidul supus ciclului termodinamic:
-> motorul Otto
-> motorul Diesel
-> motorul Wankel
-> motor rachetă
• motor cu ardere externă, la care sursa de căldură este externă fluidului ce suferă ciclul
termodinamic:
-> motor cu abur
-> turbină cu abur
-> motor Stirling
 Timpii de functionare ai motorului Otto
Timpii de funcţionare ai unui motor cu ardere
internă şi aprindere prin scânteie sunt:
Timpul 1: Absorbţia
În timpul 1 se deschide supapa de admisie,
iar în timp ce pistonul se deplasează înspre
punctul mort inferior, în cilindru este absorbit
amestecul de vapori de benzină şi aer
(realizat în carburator) datorită depresiunii
formate.
Timpul 2: Compresia
După ce pistonul a ajuns în punctul mort
inferior, supapa de admisie se închide.
Timpul 3: Aprinderea
La sfârşitul compresiei, când pistonul a ajuns la punctul
mort superior şi ambele supape sunt închise, se produce
o scânteie electrică între electrozii bujiei. Scânteia
aprinde amestecul carburant care începe să ardă
progresiv. Temperatura rezultată este de circa 2000°C şi
presiunea de aproximativ 25 atm. Gazele produc o forţă
mare de apăsare asupra pistonului împingâdu-l spre
punctul mort inferior. Pe măsură ce pistonul coboară,
gazele se destind - are loc detenta. Acum este singurul
moment când se produce lucru mecanic.
Timpul 4: Evacuarea
Supapa de admisie este închisă, iar cea de evacuare este
deschisă, permiţând gazelor arse din cilindru să fie
împinse afară din cilindru de pistonul care se deplasează
de la punctul mort inferior spre punctul mort superior.
Motoare cu ardere interna
• Motorul cu ardere internă este motorul care transformă energia chimică a
combustibilului prin intermediul arderii în camera de ardere, în energie
mecanică.
• Căldura degajată în camera de ardere se transformă prin intermediul presiunii
(energiei potențiale) aplicate pistonului în mișcare mecanică ciclică, de obicei
rectilinie, după care în mișcare de rotație uniformă, obținută de obicei la
arborele cotit. Acest fenomen este realizat prin etapele de functionare ale
motorului care pot fii 2 respectiv 4,acestea in termeni mecanici sunt denumite
timpi de functionare ai motorului cu ardere interna.
• Căldura introdusă în ciclul care se efectuează în cilindrii motorului se obține prin
arderea combustibilului, de obicei un combustibil lichid ca: benzina, motorina
sau gazul petrolier lichefiat, dar se pot folosi și combustibili gazoși, ca gazul
natural, sau chiar solizi, ca praful de cărbune. Oxigenul necesar arderii se obține
din aerul atmosferic.
• Combustibilul în amestec cu aerul se numește amestec carburant. Arderea poate
fi inițiată prin punerea în contact direct a amestecului carburant cu o sursă de
căldură sau se poate produce aproape instantaneu în toată masa amestecului,
caz în care se numește detonație și are un caracter exploziv.
Componentele motorului cu ardere interna
• Mecanismul motor cu rolul de a transforma
miscarea rectilinie-alternativa a pistonului intr-o
miscare de rotatie a arborelui cotit.
• Mecanismul motor se compune din:
-> organe fixe: blocul motor, chiulasa, baia de ulei,
cilindrii.
-> organe mobile: arborele cotit, Volant, biele,
pistoane, segmenți, bolțuri.
• Sisteme si instalatii auxiliare ce au rolul de a
asigura functionarea motorului.
Motorul Wankel
• Motorul Wankel este un tip de motor cu ardere internă
inventat de inginerul german Felix Wankel, la care mișcarea de
rotație se obține nu printr-un mecanism bielă-manivelă, ci cu
ajutorul unui piston rotativ de formă triunghiulară.
• În comparație cu motorul cu ardere internă cu piston,
avantajele motorului Wankel sunt compactitatea și vibrațiile
mai reduse. Dezavantajele acestui motor sunt randamentul mai
mic, ceea ce duce la un consum de combustibil mai mare
pentru aceeași putere furnizată, emisia sporită de poluați, ceea
ce duce la necesitatea instalațiilor de denoxare mai complexe și
uzinarea și întreținerea pretențioase, deci mai scumpe.
Motoare cu ardere externa
• La motoarele cu ardere externă, procesul de ardere a combustibilului și sursa de
căldură sunt separate de unitatea de lucru. Această categorie include, de obicei,
turbinele cu abur și gaz, precum și motoarele Stirling. Primele prototipuri ale unor
astfel de instalații au fost construite în urmă cu mai bine de două secole și au fost
utilizate pe parcursul întregului secol al XIX-lea.
• Când au fost necesare centrale electrice puternice și economice pentru o industrie
înfloritoare, proiectanții au venit cu un înlocuitor pentru motoarele cu aburi explozive,
unde mediul de lucru era abur sub presiune ridicată. Așa au apărut motoarele cu
ardere externă, care s-au răspândit deja la începutul secolului al XIX-lea.
• Doar câteva decenii mai târziu, acestea au fost înlocuite cu motoare cu ardere internă.
Costă mult mai puțin decât utilizarea lor pe scară largă. Dar astăzi, designerii se uită
mai atent la motoarele cu combustie externă învechite. Acest lucru se datorează
avantajelor lor. Principalul avantaj este că astfel de instalații nu necesită combustibil
bine purificat și scump.
 Motorul Stirling
• Unul dintre cei mai renumiți membri ai familiei de motoare cu ardere externă este
mașina Stirling. A fost inventat în 1816, a fost îmbunătățit de mai multe ori, dar
ulterior a fost uitat nemeritat mult timp.
• Acum motorul Stirling a primit o renaștere. Este folosit cu succes chiar și în
explorarea spațiului. Funcționarea mașinii Stirling se bazează pe un ciclu
termodinamic închis. Procesele periodice de compresie și expansiune au loc aici la
diferite temperaturi. Fluxul de lucru este controlat prin schimbarea volumului.In
acest motor, la temperaturi scăzute, gazul este comprimat, iar la temperaturi
ridicate, expansiunea acestuia. Schimbarea periodică a parametrilor are loc datorită
utilizării unui piston special care are funcția de deplasator. În acest caz, căldura este
furnizată fluidului de lucru din exterior, prin peretele cilindrului.
• Motoarele cu aburi, utilizate pe scară largă în secolul al XIX-lea, nu asigurau suficientă
siguranță operațională. Mecanismele aveau mai multe defecte de proiectare, nu
puteau rezista la presiunea ridicată a aburului, ceea ce a dus la ruperea cazanelor. ,
brevetat în 1816 de un preot din Scoția pe nume Robert Stirling, a fost o decizie bună
pentru acea vreme. Unicitatea sa a constat în utilizarea unui purificator (regenerator)
special în „motoarele cu aer cald” cunoscute anterior.
Cum functioneaza motorul Stirling
• Principiul de funcționare al unui motor cu ardere
externă este o schimbare constantă a modurilor:
încălzirea / răcirea materialului de lucru într-un
spațiu închis. Pe baza legilor fizicii, când gazul este
încălzit, volumul său crește, iar când temperatura
scade, acesta scade în consecință. Cantitatea de
energie generată depinde de coeficientul de
modificare a volumului fluidului de lucru.
• Termenul “fluid de lucru” inseamna: aer, gaz (heliu,
hidrogen, freon, dioxid de azot), lichid (apă, butan
lichefiat sau propan).
Motorul cu aburi
• Motorul cu abur este un motor termic cu ardere externă, care
transformă energia termică a aburului în lucru mecanic. Aburul
sub presiune este produs într-un generator de abur prin fierbere și
se destinde într-un agregat cu cilindri, în care expansiunea
aburului produce lucru mecanic prin deplasarea liniară a unui
piston, mișcare care de cele mai multe ori este transformată în
mișcare de rotație cu ajutorul unui mecanism bielă-manivelă.
Căldura necesară producerii aburului se obține din arderea unui
combustibil sau prin fisiune nucleară.
Motoarele cu abur au dominat industria și mijloacele de transport
din timpul Revoluției industriale până în prima parte a secolului al
XX-lea, fiind utilizate la acționarea locomotivelor, vapoarelor,
pompelor, generatoarelor electrice, mașinilor din fabrici, utilajelor
pentru construcții (excavatoare) și a altor utilaje. A fost înlocuit în
majoritatea acestor aplicații de motorul cu ardere internă și de cel
electric.
Masina lui Watt
• La mașina sa inventată în 1769, aburul trecea într-o cameră separată pentru
condensare. Deoarece cilindrul nu era încalzit și răcit alternativ, pirderile de
căldură ale mașinii erau relativ scăzute. De asemenea, mașina lui Watt era mai
rapidă. Aceste soluții și diversele îmbunătățiri concepute de Watt au făcut ca
mașina cu aburi să poată fi folosită într-o gamă largă de aplicații.
În perioada victoriana, locomotive cu abur puternice revoluționaseră deja
călătoria pe uscat. Mașinile cu abur au făcut posibile și tipărirea ziarelor, torsul și
țesutul textilelor și acționarea mașinilor de spălat în „spălătoriile cu aburi”.
Mașinile cu abur puneau în mișcare caruselele, iar unii fermieri foloseau energia
aburului pentru a ara pămîntul. Antreprenorii de curățătorii aveau aspiratoare cu
abur, și la cele mai bune frizerii din orașe existau chiar și perii pentru masarea
capului.
• În perioada victoriana, locomotivele cu abur puternice revoluționaseră deja
călătoria pe uscat. Mașinile cu abur au făcut posibile și tipărirea ziarelor, torsul și
țesutul textilelor și acționarea mașinilor de spălat în „spălătoriile cu aburi”.
Mașinile cu abur puneau în mișcare caruselele, iar unii fermieri foloseau energia
aburului pentru a ara pămîntul. Antreprenorii de curățătorii aveau aspiratoare cu
abur, și la cele mai bune frizerii din orașe existau chiar și perii pentru masarea
capului acționate cu abur.
• Exista si alte alternative la motoarele termice (de
exemplu motorul electric ce functioneaza pe baza
de curent electric care este transformat in camp
magnetic) si care prezinta si resurse practice
inepuizabile dar datorita costurilor carburantilor si
posibilitatilor de a-i inmagazina, motoarele termice
au ramas mult timp cele mai des intalnite.
• Cele mai clare exemple de motoare termice sunt
motorul cu ardere interna pentru ca este si cel
care se foloseste la automobile si motorul cu aburi
folosit la locomotive in zone neelectrificate.