Motoare cu ardere externă

B UICEAC ROB ERT- STEFA N

FERA RIU A NDREI-IOA N
N ESTIA N G RIG ORE
Motor cu ardere externă

Un motor cu ardere externă (sau motor cu combustie externă) este

o mașină termică motoare în care energia internă a agentului termic, încălzit
în prealabil într-un generator extern (generator de abur, cameră de
combustie) sau de o sursă externă prin peretele motorului sau printr-un
schimbător de căldură, este transformată în lucru mecanic.

Din categoria motoarelor cu ardere externă fac parte:

•Motorul cu abur
•Motorul Stirling
 Motorul cu abur
Motorul cu abur este un motor termic cu ardere externă, care
transformă energia termică a aburului în lucru mecanic. Aburul
sub presiune este produs într-un generator de abur prin fierbere și se destinde
într-un agregat cu cilindri, în care expansiunea aburului produce lucru mecanic
prin deplasarea liniară a unui piston, mișcare care de cele mai multe ori este
transformată în mișcare de rotație cu ajutorul unui mecanism bielă-
manivelă. Căldura necesară producerii aburului se obține
din arderea unui combustibil sau prin fisiune nucleară.

Motor cu abur, orizontal, cu dublă acţiune, cu regulator centrifugal.

Mașina lui Watt
Cel care a rezolvat aceasta problema a fost
inginerul scotian James Watt. La masina sa
inventata in 1769, aburii treceau intr-o camera
separata pentru condensare. Deoarece cilindrul
nu era incalzit si racit alternativ, pierderile de
caldura ale masinii erau relativ scazute. De
asemenea, masina lui Watt era mai rapida, pentru
ca se puteau admite mai multi aburi in cilindru
odata ce pistonul se intorcea in pozitia initiala.
Aceasta si alte imbunatatiri concepute de Watt au
facut ca masina cu aburi sa poata fi folosita intr-o
gama larga de aplicatii.
In perioada victoriana, locomotive cu aburi
puternice revolutionasera deja calatoria pe uscat.
Masinile cu aburi au facut posibile si tiparirea
ziarelor, torsul si tesutul textilelor si actionarea
masinilor de spalat in spalatoriile cu aburi".
Masinile cu aburi puneau in miscare caruselele,
iar unii fermieri foloseau energia de abur pentru a
ara pamantul. Antreprenorii de curatatorii aveau
aspiratoare cu aburi, si la cele mai bune frizerii
din orase existau chiar si perii pentru masarea
capului actionate de aburi.
Versiune a unui motor cu aburi Watt cu
dublă acțiune.
 Cumfuncționează...
Cum funcționează...
Motorul cu abur urmăreşte transformarea de energie termică în energie
de mişcare. Deci, această maşinărie este un motor în doi timpi, fără
ungere şi cu ardere externă pentru că arderea se face într-un boiler,
format din două camere; într-o parte are loc arderea combustibilului
solid (lemne,cărbuni..) iar în alta se introduce apă.  în urma încălzirii
peste temperatura de fierbere, apa se transformă în abur ceea ce duce la
o creştere a presiunii în boiler. Prin intermediul unor conducte, aburul
aflat sub presiune, este introdus în interiorul cilindrului unde împinge
un piston până la o anumită poziţie. Pe de altă parte, o tijă aflată în
continuarea pistonului, antrenează nişte angrenaje formând o mişcare
de rotaţie precum şi deschiderea/închiderea unor supape ce permit
evacuarea aburului destins, şi admisia aburului sub presiune pe o altă
parte a pistonului forţându-l să revină în poziţia iniţială (acţiunea se
reia, astfel pistonul se mişcă înainte şi înapoi).
Așadar...
 Deși timpul motorului cu abur a trecut de mult, se
Motorul cu pare că o renaștere al acestuia nu este exclusă.
La însărcinarea firmei Volkswagen AG, la
abur, în zilele sfârșitul anilor 90, firmă IAV GmbH a dezvoltat un
astfel de „motor cu abur” modern. Arderea externă
noastre produce gaze de ardere cu toxicitate extrem de
scăzută. Aburul este introdus în cantitatea necesară
prin injectoare similare cu cele ale motorului Diesel.
La sfîrșitul anului 2000 firmă Enginion a dezvoltat
prototipul „SteamCell” cu ZEE (engleză Zero
Emission Engine - „emisiune zero”). Aceast motor
lucrează în doi timpi, fără lubrefianți, părțile
componente fiind fabricate dintr-un material superior
pe bază de carbon.

Schema unui motor cu abur cu triplă expansiune

 Motorul Stirling
În familia mașinilor termice, motorul
Stirling definește o mașină termică cu aer cald cu
ciclu închis regenerativ, cu toate că incorect,
termenul deseori este utilizat pentru a se face
referire la o gamă mai largă de mașini. În acest
context, "ciclu închis" înseamnă că fluidul de lucru
este într-un spațiu închis numit sistem
termodinamic, pe când la mașinile cu "ciclu
deschis" cum estemotorul cu ardere internă și
anumite motoare cu abur, se produce un permanent
schimb de fluid de lucru cu sistemul termodinamic
înconjurător ca parte a ciclului termodinamic;
"regenerativ" se referă la utilizarea unui
schimbător de căldură intern care mărește
semnificativ randamentul potențial al motorului
Stirling.
Există mai multe variante constructive ale motorului Stirling
din care majoritatea aparțin categoriei mașinilor cu piston
alternativ. În mod obișnuit motorul Stirling este încadrat în
categoria motoarelor cu ardere externă cu toate că sursa de
energie termică poate fi nu numai arderea unui combustibil ci
și energia solară sau energia nucleară. Un motor Stirling
funcționează prin utilizarea unei surse de căldură externe și a
unui radiator de căldură, fiecare din acestea fiind menținut în
limite de temperatură prestabilite și o diferență de temperatură
suficient de mare între ele.

Secţiune prin schema unui motor de tip Beta Stirling cu

mecanism de bielă rombic
1 (roz) – peretele fierbinte al cilindrului, 2 (cenuşiu închis) -
peretele rece al cilindrului (cu 3 (galben) racorduri de răcire),
4 (verde închis) – izolaţie termică ce separă capetele celor
doi cilindri, 5 (verde deschis) – piston de refulare, 6 (albastru
închis) – piston de presiune, 7 (albastru deschis) - volanţi,
Nereprezentate: sursa exterioară de energie şi radiatorele de
răcire. În acest desen pistonul de refulare este utilizat fără
regenerator.
Despre motorul Stirling
Motorul Stirling a fost inventat de catre Dr. Robert Stirling si a
fost brevetat in 1816. In cartile din epoca respectiva a fost numit
simplu, masina cu aer a lui Stirling. Tema principala a brevetului
se referea la un schimbator de caldura pe care Stirling l-a
denumit “economizor”, pentru ca poate contribui la
economisirea de carburant in diferite aplicatii.

Pe langa economisirea de carburanti,

inventatorii au avut invedere si crearea unui
motor mai sigur decat motorul cu abur care
punea multe probleme in acea vreme. Deseori
cazanul exploda cauzand accidente si pierderi
de vieti. Obtinerea unui randament ridicat a
fost limitata de calitatea materialelor
disponibile in acea perioada, iar defectiunile
erau frecvente, insa aveau urmari mai putin
dezastruoase decat explozia cazanului la
masinile cu aburi.
Ciclul motor- funcționare
Deoarece ciclul motorului Stirling este închis, el conține o
cantitate determinată de gaz numit "fluid de lucru", de cele mai
multe ori aer, hidrogen sau heliu. La funcționare normală
motorul este etanșat și cu interiorul lui nu se face schimb de gaz.
Spre deosebire de alte tipuri de motoare nu sunt necesare
supape. Gazul din motorul Stirling, asemănător altor mașini
termice, parcurge un ciclu format din 4 transformări (timpi):
încălzire, destindere, răcire și compresie. Ciclul se produce prin
mișcarea gazului înainte și înapoi între schimbătoarele de
căldură cald și rece. Schimbătorul de căldură cald este în contact
cu o sursă de căldură externă de exemplu un arzător de
combustibil, iar schimbătorul de căldură rece este în legătură cu
un radiator extern de exemplu radiator cu aer. O schimbare
intervenită în temperatura gazului atrage după sine modificarea
presiunii, în timp ce mișcarea pistonului contribuie la compresia
și destinderea alternativă a gazului.
Comportarea fluidului de lucru este conformă legilor gazelor
perfecte care descriu relația
dintre presiune, temperatură și volum. Gazul fiind în spațiu
închis, la încălzire se va produce o creștere de presiune care va
acționa asupra pistonului de lucru cauzând deplasarea acestuia.
La răcirea gazului presiunea scade, deci va fi nevoie de mai
puțin lucru mecanic pentru comprimarea lui la deplasarea
pistonului în sens invers, rezultând un excedent energie
mecanică.
Există patru părți ale ciclului motorului Stirling. Cele
două pistoane dinn animația ce va urma vor realiza
toate părțile ciclului:

1. Căldura intră în interiorul cilindrului încălzit

(stânga), provocând creșterea presiunii. Acest lucru
determină pistonul să se miște în jos. Acesta este
partea ciclului Stirling care face toată munca.
2. Pistonul din stânga se miscă în sus, în timp ce
pistonul din dreapta se deplasează în jos. Acest lucru
împinge gazul fierbinte în cilindru răcit, care răceste
rapid gazul la temperatura sursei de răcire,
determinând scăderea presiunii. Acest lucru face mai
ușoară comprimarea gazului în următoarea parte a
ciclului.
3. Pistonul din cilindru răcit (dreapta) începe a
comprima gazul. Căldura generată de această
comprimare este eliminată de sursa de răcire.
4. Pistonul din dreapta se deplasează în sus, în timp ce
pistonuldin stânga se deplasează în jos. Aceasta
forțează gazul în cilindru încălzit, unde se încălzește
rapid, mărind presiunea, moment în care ciclul se
repetă.
Un ansamblu motor Stirling
generator electric cu o putere
nominală de 55 kW, pentru
utilizare combinată ca sursă de
căldură şi energie electrică.
Bazele teoretice

Ciclul Stirling ideal este un Ciclu

termodinamic cu două izocore și două izoterme.
Este ciclul termodinamic cel mai eficient practic
realizabil, eficiența sa teoretică egalând-o pe cea
ipotetică a unui ciclu Carnot. Cu toate acestea
probleme de ordin tehnic reduc eficiența în
realizare – un mecanism mai simplu fiind
avantajat față de o realizare a unui ciclu apropiat
celui teoretic.
 Timp 1 1-2 pe grafic este o destindere izotermă în cursul căreia
gazul efectuează lucru mecanic asupra mediului.
Timp 2 2-3 pe grafic este o răcire izocoră în cursul căreia prin
cedare de căldură către regenerator gazul este adus în starea
inițială.
Timp 3 3-4 pe grafic este o comprimare izotermă în cadrul
căreia lucrul mecanic necesar modificării volumului L34 este
egal cu căldura cedată.
Timp 4 4-1 pe grafic este o incălzire izocoră în cursul căreia
căldura absorbită în timpul 2 de către regenerator este cedată
Lucrul mecanic util gazului.

Lucrul mecanic util este reprezentat în

diagrama p-V de mai sus de suprafața
închisă de curba ciclului, pe când în
diagrama T-s (entropie-temperatură) ca
rezultat al diferenței dintre energia
calorică absorbită și cea cedată. Lucrul
mecanic util este reprezentat și în
bilanțul energetic din schița alăturată:
energia absorbită = energia cedată.
Randamentul

Punctul slab al motoarelor Stirling îl reprezintă

randamentul. În principiu motoarele Stirling nu pot
atinge un randament Carnot înalt, deoarece
temperatura de lucru maximă este limitată de
temperatura sursei calde. În practică gazul de lucru
nu poate fi încălzit peste temperatura de 800 K. La
aceste diferențe de temperatură mici randamentul
Carnot este de cca 66 % și se situează astfel mult sub
cel al motoarelor cu ardere internă uzuale.
Această problemă se manifestă și
la termocentralele dotate doar cu turbine cu abur, pe
partea de producere a curentului electric, care ating
66 % din randamentul lor Carnot, rezultând un
randament efectiv de puțin peste40 %. Motoarele
Stirling ating 50 % din randamentul lor Carnot, cu
un randament efectiv corespunzător mai mic.
 Bibliografie
•http://www.askmen.ro/Motoare_cu_aburi-a1556.html
•http://ro.wikipedia.org/wiki/Motor_cu_abur
•http://zadarnic.blogspot.ro/2009/07/motorul-cu-abur.html
•http://www.descopera.org/motorul-stirling/
•http://ro.wikipedia.org/wiki/Motorul_Stirling
•http://auto.howstuffworks.com/stirling-engine1.htm
•http://www.youtube.com/watch?v=MrArmbBIe5Q
•http://www.youtube.com/watch?v=OgP4oPVPjCg