REVOLUȚIA

MOTOARELOR
TERMICE

A realizat: Curarari Ana

 MOTOARELE TERMICE
Motoarele termice sunt dispozitive care transformă căldura
primită în lucrumecanic (motoare termice), fie lucrul
mecanic in căldură (maşini frigorifice).
Un motor termic lucrează pe baza unui ciclu termodinamic
realizat cu ajutorul unuifluid. Întrucât, conform principiul al
doilea al termodinamicii, entropia unui sistemnu poate decât
să crească, doar o parte a căldurii preluate de la sursa de
căldură(numită şi sursa caldă) este transformată în lucru
mecanic.
Restul de căldură estetransferat unui sistem cu temperatura
mai mică, numit sursă rece. Încă din veacul al doilea î.e.n.,
Heron din Alexandria cunoştea forţa deexpansiune a
vaporilor şi a construit chiar o turbină cu reacţie. Invenţia lui
nu aavut succes datorită faptului că relaţiile de producţie nu
erau favorabile uneiaplicaţii mai largi în practică
COMPONENTELE UNUI MOTOR
TERMIC CU PISTON
• 1.bujie (în cazul unui motor diesel locul bujiei este luat de injector)
• 2.arbore cu came
• 3.supapa de admisie
• 4.galerie de admisie
• 5.chiulas
• 6.blocul motor
• 7.arbore cotit
• 8.biel
• 9.piston
• 10.bol
• 11.segmeni
• 12.galerie de evacuare
• 13.supapa de evacuare
• 13.arbore cu came
Tipuri de motoare termice
 Motor cu ardere externa , la care sursa de căldură este externă fluidului ce
suferă ciclul termodinamic:
• motorul cu aburi
• turbina cu abur
• motor Stirling
 motor cu ardere interna, la care sursa de căldură este un proces de
combustie suferit chiar de fluidul supus ciclului termodinamic:
• motorul Otto
• motorul Diesel
• motorul Carnot
• motor racheta
• statoreactor
• pulsoreactor
 MOTORUL CU ABUR

Motorul cu abur este un motor termic cu ardere externă, care transformă energia termică a
aburului în lucru mecanic. Aburul sub presiune este produs într-un generator de abur prin
fierbere și se destinde într-un agregat cu cilindri, în care expansiunea aburului produce lucru
mecanic prin deplasarea liniară a unui piston, mi șcare care de cele mai multe ori este
transformată în mi șcare de rota ție cu ajutorul unui mecanism bielă-manivelă. Căldura
necesară producerii aburului se ob ține din arderea unui combustibil sau prin fisiune nucleară.
Motoarele cu abur au dominat industria și mijloacele de transport din timpul Revolu ției
industriale până în prima parte a secolului al XX-lea, fiind utilizate la ac ționarea locomotivelor,
vapoarelor, pompelor, generatoarelor electrice, ma șinilor din fabrici, utilajelor pentru
construc ții (excavatoare) și a altor utilaje. A fost înlocuit în majoritatea acestor aplica ții de
motorul cu ardere internă și de cel electric.
REVOLUTIA MOTOARELOR
TERMICE
Încă din veacul al doilea î.e.n., Heron din Alexandria cunoştea forţa de expansiune a vaporilor şi a construit chiar
o turbină cu reacţie. Invenţia lui nu a avut succes datorită faptului că relaţiile de producţie nu erau favorabile unei
aplicaţii mai largi în practiC
Abia în 1707, Demis Papiu reactualizează problema şi construieşte o maşină cu vapori pe care o instalează pe o
corabie. Principiul de funcţionare era următorul: apa fierbea într-un cazan închis şi vaporii treceau într-un cilindru
care împingea un piston; mişcarea alternativă a pistonului era comandată manual prin deschiderea şi închiderea
unor robinete.
Mai târziu, în anul 1765, scoţianul James Watt perfecţionează maşina cu vapori, dându-i forma definitivă sub
care funcţionează şi astăzi.
De-a lungul timpului, turbinele cu vapori s-au dezvoltat foarte mult, extinzându-se pe o scară tot mai largă.
Vaporii de abur au o masă specifică mult mai mică decât a apei şi de aceea trebuie să intre în paletele turbinei cu o
viteză mult mai mare. Această viteză ajunge uneori la 1 km/s iar presiunea la 200 at.
Motoarele cu ardere internă sunt motoarele termice de cea mai largă răspândire. Ele au început să evolueze mult
mai târziu datorită temperaturilor dezvoltate (cca 2000 °C) în corpul motorului. Din acest motiv dezvoltarea lor a
avut loc odată cu dezvoltarea metalurgiei care a ajuns să producă oţeluri şi aliaje suficient de rezistente. Avantajul
acestora faţă de turbinele cu abur este în principal că au gabarite mult mai reduse şi pot fi puse in funcţiune
imediat. Astăzi se construiesc asemenea maşini cu puteri de 2500 CP la o greutate de numai 500g/CP.
O altă maşină termică este motorul Diesel. El a apărut la începutul anului 1900 în Germania şi a fost inventat de
Rudolf Diesel. La aceste motoare, aerul este comprimat rapid în cilindru până la 25-30 at. Această comprimare ridică
temperatura până la 7-800 °C, producând astfel aprinderea combustibilului sub formă de mici picături produse de
un vaporizator. Motorul Diesel este mult mai robust decât motoarele cu explozie şi are avantajul că foloseşte
combustibil ieftin: motorină, ţiţei sau chiar praf de cărbune