Motorul pe Benzina

De Nitoi Razvan

Istoria motorului cu ardere internă cu piston începe din anul 1026 când
Al-Jahri descrie un mecanism ce cuprinde un piston și arbore cotit.
Motorul cu aprindere prin scânteie sau motorul pe benzină face parte
din familia motoarelor auto cu ardere internă cu piston.

Motorul în patru timpi cu ardere internă se pare că a fost inventat de

italienii Eugenio Barsanti și Felice Matteucci în anii 1854-1857,
invenție care nu a fost finalizată cu un patent.

Prima invenție patentată a unui motor cu adere internă cu piston, în

patru timpi, aparține lui Alphonse Beau de Rochas și datează din anul
1861.

Cu mici excepții invenția motorului cu ardere internă cu piston, în

patru timpi, cu aprindere prin scânteie, pe scurt motorul pe benzină,
este atribuita lui Nicolaus Otto. Acestă asociere este făcută datorită
faptului că Nicolaus Otto a fost primul care a construit și utilizat
motorul în aplicații industriale.

Nicolaus Otto s-a născut pe 10 Iunie 1832 în orașul Holzhausen an der

Haide din Germania. Activitatea profesională și-a început-o în
domeniul comerțului și al afacerilor lucrând în Frankfurt și Koln.

Tranziția către motoarele cu ardere internă a făcut-o în Koln, unde a

început să cerceteze metode de îmbunătățire a motoarelor bazate pe
ciclul Lenoir. Primele rezultate le-a aplicat în construcția motoarelor
industriale mici ce utilizează benzina ca sursă de energie.

În 1864, împreună cu Eugen Langen, a pus bazele primei fabrici de

motoare cu ardere internă N. A. Otto & Cie (astăzi Deutz AG). În 1867
cei doi au câștigat o medalie de aur la expoziția mondială de la Paris
pentru motorul atmosferic în patru timpi pe benzină.
Pe 23 Octombrie 1877 un nou patent al motorului pe benzină este
atribuit lui Nicolaus Otto împreuna cu Francis și William Crossley.
Cariera profesională a lui Nicolaus Otto s-a încheiat după 1884 când a
patentat sistemul de aprindere magnetic ce funcționează la tensiuni
mici.

Nicolaus Otto a murit la Koln, pe 26 Ianuarie 1891, la vârsta de 59

de ani.

Motorul cu ardere internă este motorul care transformă energia

chimică a combustibilului prin intermediul energiei termice de ardere,
în interiorul motorului, în energie mecanică. Căldura degajată în
camera de ardere se transformă prin intermediul presiunii (energiei
potențiale) aplicate pistonului în mișcare mecanică ciclică, de
obicei rectilinie, după care în mișcare de rotație uniformă, obținută de
obicei la arborele cotit. Camera de ardere este un reactor chimic unde
are loc reacția chimică de ardere.

Căldura introdusă în ciclul care se efectuează în cilindrii motorului se

obține prin arderea combustibilului, de obicei un
combustibil lichid ca: benzina, motorina sau gazul petrolier lichefiat,
dar se pot folosi și combustibili gazoși, ca gazul natural, sau chiar
solizi, ca praful de cărbune. Oxigenul necesar arderii se obține
din aerul atmosferic. Combustibilul în amestec cu aerul se numește
amestec carburant. Arderea poate fi inițiată prin punerea în contact
direct a amestecului carburant cu o sursă de căldură sau se poate
produce aproape instantaneu în toată masa amestecului caz în care se
numește detonație și are un caracter exploziv.

Prin arderea carburanților rezultă diferite produse de ardere cu o

temperatură de aproximativ 2000 °C. Majoritatea acestor produse se
prezintă sub formă gazoasă. Pentru o ardere completă se asigură
combustibilului o cantitate de oxigen dozată astfel încât să producă
oxidarea integrală a elementelor sale componente.
Atat benzina cat si motorina sunt extrase din petrol, dar au metode
diferite de rafinare. Mai exact, este vorba despre moleculele de carbon
din care acestea sunt compuse, care au valori, in cazul benzinei,
cuprinse intre C-1 si C-13.

Carburantul diesel este mai putin rafinat, cu valori ale moleculelor de

carbon intre C-1 si C-25. Datorita complexitatii chimice, motoarele au
nevoie de mai multa compresie, de scanteie si de caldura pentru a
arde moleculele mai mari in camera de combustie. Ce nu se arde este
eliminat prin sistemul de evacuare, sub forma de "fum negru".

De fapt, cele doua tipuri de motoare, cel pe benzina sau cel diesel,
sunt mult mai asemanatoare decat am putea crede. Ambele sunt
motoare cu combustie interna, care transforma, prin combustie
controlata, carburantii in energie.

O alta diferenta importanta intre cele doua tipuri de motoare tine de

putere si forta, zona in care acestea difera esential, in functie de
scopul masinii. Motoarele diesel produc mai multa forta, motiv pentru
care sunt utile in special atunci cand e vorba de greutati mari, in timp
ce motoarele pe benzina au mai multi cai putere, astfel ca vor avea
mai multe rotatii, motiv pentru care acceleratia si viteza au valori mai
mari.

Ambele tipuri de motorizari prezinta si o serie de avantaje, cum ar fi la

motoarele diesel faptul ca are un consum mai mic, pretul motorinei
este putin mai scazut decat al benzinei si are un randament mai bun;
iar motoarele pe benzina sunt mai rafinate, dezvolta o viteza mai mare,
polueaza mai putin si au, per total, costuri de intretinere mai mici.

Motorul boxer sau plat este un motor ai carui cilindri invart

vibrochenul din laterale. Este practic un motor in V la 180 de grade,
adica cu pistoane opuse, destul de echilibrat, al carui avantaj major
este centrul de greutate coborat. Aceste motoare sunt utilizate de
Subaru si Porsche, dar au fost pe vremuri folosite chiar si de Oltcit.
Fara indoiala, cel mai uzual motor in functie de configuratia cilindrilor
este cel in linie. Nu conteaza ca are 2, 3, 4, 5, 6 sau 8 cilindri in linie,
acest motor este unul foarte popular. In imagine este unul motor cu 6
pistoane in linie, iar designul nu se cheama degeaba in linie: toate
pistoanele sunt aliniate la distante egale, pe orizontala.

Motorul U, utilizat in trecut, foarte rar, este un motor care este format
practic din doua motoare in linie a caror pistoane angreneaza acelasi
vibrochen central. Motorul acesta a fost utilizat la avioane, fiind
realizat de Bugatti, dar si pe cateva masini de curse. Din cauza ca este
greu si complex, in zilele noastre asa ceva nu se mai gaseste.

Motorul H este un motor boxer dublu. Adica in loc de doua chiulase

aflate diametral opus, sunt patru. Practic sunt doua motoare boxer
unul peste celalalt, care angreneaza un arbore cotit central. Acest
motor nu este eficient, deoarece isi pierde unicul avantaj al motorului
boxer: centrul de greutate scazut.

Motorul cu pistoane in V este al doilea cel mai popular motor din zilele
noastre, dupa cel in linie. Pot fi motoare V4, V6, V8, V10, V12 sau V16.
Un motor in V se caracterizeaza prin doua randuri de pistoane in forma
de V, pozitionate la 60 sau 90 de grade, fiecare cu chiulasa proprie.
Este un motor diferit fata de VR6.

Motorul W este un motor care, la propriu, are forma de W. Adica sunt

doua motoare V care se intalnesc la mijloc. Desi sunt doua vibrochene,
4 axe cu came, puterea este transmisa catre un ax central. Aceste
motoare au fost utilizate in automobile de competitie, dar acum sunt
considerate complicate, grele, zgomotoase si lipsite de fiabilitate.

Cel mai puternic motor se afla pe Bugatti Chiron.

Specificatii: 1500 Cai putere

1600 Newton metru

Motor W16 (8200cm)

 4 Turbo Compresoare

2.5 secunde (0-100km/h)

6.5 secunde (0-200km/h)

13.6 secunde (0-300km/h)

Aceasta masina detintand recordul mondial de viteza.