Motorul OTTO sau Motorul în patru timpi 

este un tip de motor cu ardere internă al

cărui piston face 4 curse simple într-un ciclu motor. Pistonul se mișcă într-un cilindru închis la un
capăt de chiulasă. Mișcarea pistonului este asigurată de un mecanism bielă-arbore cotit și are loc
între două poziții extreme: punctul mort interior și punctul mort exterior.
În punctul mort interior PMI, pistonul este în interiorul cilindrului și volumul acestuia este minim.
La punctul mort exterior PME, pistonul se găsește la cealaltă extremitate în raport cu PMI și volumul
acestuia este maxim.
Un ciclu motor are loc de-a lungul a două rotații ale arborelui cotit și cuprinde patru faze: admisia,
compresia, arderea și destinderea și, în final, evacuarea.

În momentul deplasării pistonului de la punctul mort interior la punctul mort exterior, supapa de
admisie 6 (vezi imaginea din stânga) este deschisă și prin urmare în cilindru intră încărcătură
proaspătă (din cauza depresiunii create de mișcarea pistonului). Așadar are loc admisia (curba g-a
din diagramă). În continuare, prin deplasarea pistonului de la punctul mort exterior la punctul mort
interior, are loc comprimarea încărcăturii, ambele supape (6 și 7) fiind închise. Până ca pistonul să
ajungă la punctul mort interior, încărcătura este aprinsă și arde degajând căldură, ceea ce duce la
mărirea presiunii în cilindru. Pistonul își continuă mișcarea și se apropie de punctul mort exterior
dinspre punctul mort interior și se atinge presiunea maximă în punctul z datorită intrării în reacție a
majorității combustibilului. După punctul z începe destinderea care are loc până la deschiderea
supapei de evacuare 7 în punctul b (în apropiere de punctul mort exterior). Odată cu revenirea
pistonului din punctul mort exterior în punctul mort interior, supapa 7 se deschide și are loc
evacuarea gazelor din cilindru, iar succesiunea celor patru procese se repetă.

Motorul Otto a fost conceput ca un motor de staționare și în acțiunea motorului, timpul este mișcarea
în sus sau jos a unui piston într-un cilindru. Utilizat mai târziu, într-o formă adaptată ca un motor de
automobil, sunt implicați patru timpi sus-jos:

1. Admisie descendentă - gaz de cărbune și aer intră în camera pistonului

2. Compresie adiabatica în sens ascendent - pistonul comprimă amestecul
3. Ardere și destindere adiabatica descendentă - aprinderea amestecului de combustibil și aer
cu scânteie electrică
4. Evacuarea ascendentă – degajă gaze de eșapament din camera pistonului.
Otto l-a vândut doar ca pe un motor staționar.