Basmul cult - ,,Harap-Alb de Ion Creanga

Basmul a aparut din cele mai vechi timpuri, atat ca o necestate a impunerii unor idei si
norme morale in comunitatile umane care isi duceau existenta si se conduceau in baza unor
legi nescrise, cat si ca o modalitate de evadare din cotidian intr-un tinut mirific, intr-o lume
minunata unde totul este posibil si unde abaterile de la normalitate sunt aspru sanctionate, el
devenind astfel ,,o oglindire a vietii in moduri fabuloase (G.Calinescu).
Basmul cult este o specie narativa ampla, o naratiune pluriepisodica, cu numeroase
personaje purtatoare ale unor valori simbolice . Este opera unui autor individual, cunoscut ca
atare, fiind elaborat in scris. Actiunea basmului implica prezenta fabulosului (elemente
supranaturale) si este supusa unor sterotipii, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii
de catre erou. Basmul cult este mai elaborat din punct de vedere artistic ca cel popular si poate
ilustra idei filozofice sau morale.
,,Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult, publicat in revista
,,Convorbiri literare in anul 1877. Autorul porneste de la modelul folcloric, caracterizat de
stereotipie, reactualizand teme de circulatie universala, dar reorganizandu-le conform propriei
viziuni, intr-un text narativ mai complex decat al basmelor populare.
Ca orice basm, ,,Povestea lui Harap-Alb, are ca tema lupta dintre bine si rau iar
actiunea se constituie in scenariul unei aventuri initiatice, in sfarsitul careia protagonistul va
cunoaste implinirea morala si spirituala.
Motivele narative specifice sunt : superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin
viclesug, demascarea raufacatorului(Spanul), pedeapsa, casatoria.
Spre deosebire insa de basmul popular, unde fortele raului sunt intruchipate de obicei
de fiinte fabuloase (zmei, capcauni, balauri), aici raul este reprezentat de fiinte umane
( Spanul, Imparatul Ros) care nu detin niciun fel de calitati miraculoase.
Naratiunea basmului este la persoana a III a, fiind realizata de un narator omniscient,
dar nu si obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentariii sau reflectii, unele adresate
cititorilor. Naratorul pretinde ca evenimentele sau intamplat fara el si se considera responsabil
doar pentru spunerea povestii : ,, poate or izbuti sa ieie fata imparatului Ros, poate nu []
cum le-o fi norocul. Ce-mi pasa mie ? Eu sunt dator sa spun povestea si va rog sa ascultati .
Actiunea se desfasoara linear ; succesiunea secventelor narative este redata cronologic,
prin inlantuire. Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan compozitional, unor
parti narative, etape ale drumului intiatic : etapa initiala, de pregatire pentru drum, la curtea
craiului - ,,fiul craiului, ,,mezinul (naivul), apoi parcurgerea drumului initiatic Harap-Alb
(novicele/cel supus initierii), si in final rasplata Imparatul ( initiatul).

In basm, sunt prezente formulele tipice, plasate in incipit si la final. Formula

initiala : ,,Amu cica era odata si formula finala : ,,Si a tinut veselia ani intregi si acum mai
tine inca ; cine se duce acolo be si mananca sunt caracteristice.
Spre deosebire de basmul popular, unde predomina naratiunea, in basmul lui Creanga
se imbina naratiunea cu dialogul si cu descrierea.
De asemenea, basmul cult se diferentiaza si prin faptul ca personajele cunosc un grad
mai inalt de complexitate. Astfel portretul lui Harap-Alb nu se constituie din obisnuitele
elemente comune care il caracterizeaza pe eroul de basm. Acesta nu se remarca prin calitati
eroice neobisnuitesi, prin raportare la protagonistii obisnuiti ai basmelor populare, apare mai
degraba in ipostaza antieroului. Insusirile care il fac sa reuseasca in incercarile sale sunt in
rpimul rand generoizitatea si modestia. El o miluieste pe Sfanta Duminica, asigurandu-si d la
inceput protectia acesteia, se poarta omenos cu furnicile si albinele, ii asculta pe uriasi atunci
cand acestia ii cer sa-i ia cu el in imparatia Imparatului Ros, desi la inceput fusese ispitit sa-i
ia in derandere din cauza infatisarii lor caraghioase. In unele imprejurari da dovada de
naivitate, lasandu-se ispitit de Span si evita o confruntare cu acesta, acceptand cu resemnare
conditia umila de servitor, de care reuseste sa se elibereze doar la interventia fetei de imparat.
Este de asemenea de remarcat faptul ca acesta reuseste in incercarile sale, desi nu respecta
sfaturile tatalui sau (sa se fereasca de omul span de omul ros),ba, chiar s-ar putea spune ca
destinul sau de exceptie e generat tocmai de incalcarea invataturii parintesti.
In randul personajului acestui basm,putem remarca personajul Spanului care nu este
doar o intruchipare a raului, ci are si rolul initiatorului, este un ,,rau necesar. De aceea calul
nazdravan nu-l ucide inainte ca initierea eroului sa se fi incheiat : ,,Si unii ca acestia sunt
trebuitori pe lume cateodata, pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte. Nu doar
naratorul,ci si personajele par a avea cunostiinta de scenariul intitiatic pe care trebuie sa-l
traverseze protagonistul. Eroul este de asemnea sprinjinti de ajutoare si donatori, fiinte cu
insusiri supranaturale : Sfanta Duminica, furnicile, albinele, uriasii, calul.
Limbajul basmului cuprinde termeni si expresii populare, regionalisme fonetice sau
lexicale si proverbe, oralitatea stilului se realizeaza prin difierite expresii tipice : ,,si
atunci, ,,si apoi ; propozitii interogative : ,,Ca alta, ce pot sa zic ? ; versuri populare ,,Dear stii omul ce-ar pati,/Dinainte s-ar pazi.
,,Povestea lui Harap-Alb este un basm cult ce are ca particularitati : reflectarea
viziunii despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individiualizarea personajelor,
umorul si specificul limbajului. Insa, asemenea basmului popular, frumusetea acestuia consta
in valoarea sa estetica, dar si morala, deoarece, intr-o forma aleasa, pune in evidenta dorinta
de dreptate, de adevar si de cinste, comunicand o atmosfera de optimism.