Povestea lui Harap-Alb (comentariu)

Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice , cu actiune implicand fabulosul ,supranaturalul, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou.Conflictul intre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. Personajele indeplinesc prin raportare la erou , o serie de functii ,ca in basmul popular, dar sunt individuale prin atributile exterioare si prin limbaj.Reperele temporare si spatiale sunt vagi, nedeterminate .Sunt prezente cliseele compozitionale ,numere si obiecte magice.In basmul cult ,stilul e elaborat, se inbina naratiunea cu dialogul si descrierea. O capodopera a geniului,la noi , ramane Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga, basm publlicat in 1877, in revista Comvorbiri literare.Naratiunea la pes a lll-a e realizata de un autor omniscient, dar nu si obictiv, deoarece intervine adesea prin comentari. Tema basmului este triumful binelui asupra raului .Caracterizarea de bildungsroman se realizeaza atat la nivelul temei cat si al motivelor narative: superioritatea mezinului, calaoria, supunerea prin viclesug, poruncile, demascarea raufacatorului (Spanul), pedeapsa, casatoria. In basm sunt prezente cliseele compozionale ,formule tipice.Formula initiala: Amu cica era odata si forumula finala Si a tinut veselia luni intregi, si acum mai tine inca cine se duce acolo be si mananca. Iar la noi ,cine are bani bea si mananca,iara cine nu,se uita si rabda sunt conventi care marcheaza intrarea si iesirea din fabulos.Formulele medianesi merg ei o zi,si merg doua,si merg patruzeci si noua si mai merge el cat mai maerge,D-zeu sa ne tie,ca cuvantul din poveste inainte mult mai este realizeaza trecerea de la o secventa la alta si mentin cititorul atent,antrenandu-I curiozitatea. O trasatura a basmului lui I.Creanga o reprezinta tratarea fabulosului in mod realist , povestile lui Creanga fiind caract. printr-o alaturare a miraculosului cu

realitatea. Astfel ,Spanul se comporta ca un om viclean ,esenta lui demonica fiind dezvaluita mai tarziu. Tot asa, cele 5 apariti bizare se comporta , vorbesc si se cearta ca niste sateni humulesteni, in plus fiecare schita de portret cuprinde o trimitere la fiinta umana. Parcurgerea drumului maturizari de catre erou presupune un lant de actiuni : o situatie initiala de echilibru , o parte pregatitoare , un eveniment ce duce la dezechilibrul , aparitia donatorilor si a ajutoarelor,trecerea cu bine a probelor ce duce la refacerea echilibrului, apoi rasplata eroului. Personajele,desi individualizate ,sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diverse ipostaze .Personajul principal al basmului e mezinul craiului, Harap-Alb ,dar el nu mai repr. modelul de la inceputul acestora prin expresii de tipulcrestea intr-un an cat altii in zece ,astfel incat calatoria intreprinsa de el nu are valoarea de a-i comfirma calitatile exceptionale , ci este un traseu de initere, parcurs de un tanar naiv si timid si care, la sfarsit, devine capabil sa conduca o imparatie. Cea mai mare parte a basmului e reprezentata de calatoria mezinului catre imparatia lui Ros imparat si probele la care e supus de catre Span. In procesul sau de formare se disting 3 etape : etapa initiala ,cea de pregaire pentru drum , apoi parcurgerea drumului initiatic si rasplata.Acesta e presarat cu diferite spatii cu valoare simbolica : podul(simbolizeaza trecerea la alta etapa avietii) ,fantana(spatiu al renasterii si al regenerarii, scena in care are loc schimbarea numelui si a identitatii ), padurea (loc al mortii si al regenerararii). Daca eroul basmului popular era supus in general la 3 probe , Harap-Alb trece prin mai multe incercari: aducerea salatilor din gradina Ursului si a pielii Cerbului, noaptea petrecuta in casa de arama, separarea macului de nisip , pazirea fetei imparatului Ros, gasirea si identificarea acesteia. Dupa ce-si dovedeste bunatatea ajutand albinele sa-si faca stup si ocolind nunta furnicilor trecand pe un pod , Harap-Alb intalneste cele 5 pers. Binerice intruchipand focul,apa,pamantul si aerul, Gerila, Flamanzila ,Setila,Ochila si Pasari-LatiLungila.Ultimele 3 probe sunt legate de cucerirea fetei imparatului .Decapitarea eroului e ultima treapta si finalul initierii.Nunta si schimbarea statutului social

comfirma maturitatea eroului.Spunul nu e doar o intruchiparea a raului ,ci el ajuta involuntar la initierea eroului, de aceea calul nazdravan nu-l ucide inainte ca intierea feciorului de imparat sa se fi incheiat. Eroul e sprijinit de ajutoare si donatori: fiinte cu insusiri supranaturale (Sf.Dumi-nica) ,animale fabuloase(calul nazdravan, craiasa furnicilor si cea a albinelor), fapturi binerice(cei 5 tovarasi) sau obiecte miraculoase(aripile craieselor,smice-lele de mar ,apa de vie,apa moarta). Specific basmului cult e modul in care se individualizeaza personajele prin portretele fizice ale celor 5 tovarasi ai eroului se ironizeaza defectele umane, dar aspcetul lor ascunde si calitati sufletesti precum bunateatea si prietenia. Imparatul Ros si Spanul sunt rai si vicleni,iar Sf.Duminica este inteleapta. Registrele stilistice,popular, oral si regional confera originalitate tiltlului. Limbajul cuprinde termeni si expresii populare ,regionalisme fonetice sau lexicale, frecventa proverbelor, a zicatorilor introduse in text prin expresia vorba aceea. Umorul e realizat cu ajutorul exprimarii mucalite (sa traiasca trei zile cu cea de alalalteri), ironiei poreclelor(Pasarila,Buzila), caracterizarilot pitoresti (portretul lui Gerila,Ochila, etc..) , expresii populare(Da-I cu cinstea, sa peara rusinea). Oralitatea stilului se realizeaza prin expresii narative tipice(si atunci, si apoi ) si narativ, implicarea subiectiva a naratorului( Ce alta, pot sa zic?), dativul epic(Si odata mi ti-l insfaca cu dintii de cap) si versuri popularea(De-ar sti omul ce-ar pati/Dinainte s-ar pazi!) Povestea lui Harap-Alb e un basm cult ce are ca sursa de inspiratie basmul popular de la care autorul pastreaza motivele (casatoria, petitul,probele), personajele fabuloase , ajutoarele venite in sprijinul binelui, formulele tipice si inoveaza pt basmul cult umanizarea fantasticului prin comportamentul, gestica, psihologia si limbajul personajelor.

*Definitia pe care G.Calinescu o da basmului o oglindire a vietii in moduri fabuloase, se concretizeaza in cazul realismului tarnesc al lui I. Creanga, prin tendinta hiperbolizanta si imaginea carnavaleasca a lumii. Viziunea lumii pe dos, realizata in unversul de fictiune din basmul lui Creanga, este exprimata in monologul lui Ochila, gigantul tovaras al eroului: Deasupra capului meu vad o multime nenumarata de vazute si nevazute; vad iarba cum creste din pamant ;copaci cu varful in jos, vitele cu picioarele in sus si oamenii umbland cu capul intre umeri. Portretul lui Ochila pare si un portret satiric al scriitorului, inzestrat cu darul unic de a vedea altfel lumea:Ma rog, unu-I Ochila Pe fata pamantului , care vede toate si pe toti altfel de cum vede lumea cealalalta.