Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creanga

Introducere:
Ion Creanga a fost un scriitor romn, recunoscut datorit miestriei basmelor,
povetilor i povestirilor sale. Acesta este considerat a fi unul dintre clasicii
literaturii romne, alaturi de I.L.Caragiale, Ioan Slavici i Mihai Eminescu ,mai ales
datorit operei sale autobiografice Amintiri din copilrie, dar si a povestilor si
povestirilor Capra cu trei iezi, Punguta cu doi bani, Ursul pacalit de vulpe
sau Pacala. El este un scriitor profund original, datorita umorului sau, a stilului
oral de exprimare, stil incarcat cu expresiile intelepciunii populare.
Povestea lui Harap-Alb este un basm cult, publicat in anul 1877 in revista
Convorbiri literare.

Ilustrarea a doua trasaturi ale textului care fac posibila

incadrarea acestuia in specia basm cult
Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje
purtatoareale unor valori simbolice, cu actiune implicand supranaturalul si
supusa unor actiuni conventionale care infatiseaza parcurgerea drumului initiatic
de catre erou.Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui.
Personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii, ca in basmul
popular, dar sunt individualizate prin atributele exterioare si prin limbaj.Reperele
temporale si spatiale sunt vagi, nedeterminate. Sunt prezente cliseeele
compozitionale, numerele si obiectele magice. In basmul cult, stilul este elaborat,
se imbina naratiunea cu dialogul si cu descrierea.
Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga se incadreaza in categoria basmului
cult, prezentand trasaturi caracteristice acestei specii. O prima trasatura este
reprezentata de prezenta formulelor ce delimiteaza partile textului. Acestea
sunt specifice limbajului de basm si pot fi initiale: Amu cica era odata, finale Si
a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca; cine se duce acolo be si
mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea si mananca, iara cine nu, se uita si
rabda, dar si mediane, precum Mers-au ei zi si noapte, nu se stie cat au mers,
Si o merg o zi,si merg doua,si merg patruzeci si noua, si mai merge el cat mai
merge sau Dumnezeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste, inainte mult mai
este ce realizeaza trecerea de la o secventa narativa la alta si intretin
suspansul/curiozitatea cititorului. O alta trasatura specifica speciei basm cult

este prezenta numerelor magice precum cifra trei cei trei fiii de crai, cele trei
fiice de imparat, cele trei paduri labiritint sau cele trei probe indeplinite, dar si a
obiectelor magice precum: cele trei smicele de mr dulce, apa moart si apa
vie.

Prezentarea a doua secvente/episoade/citate comentate,

relevante pentru tema si viziunea despre lume
Tema basmului este reprezentata de triumful fortelor binelui asupra fortelor
raului. Fiind prezentata calatoria de maturizare a protagonistului, putem numi
opera un bildungsroman. Astfel, apar motive precum: superioritatea mezinului,
calatoria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului,
pedeapsa, casatoria. Viziunea despre lume este evident reprezentata de
victoria binelui, dar textul sustine si ideea ca procesul de maturizare este necesar
pentru fiecare fiinta umana iar prezenta unor forte potrivnice pare a fi absolut
necesara.
Astfel, in sustinerea temei si viziunii textului, observam secvente precum
trecerea podului, ce reprezinta granita dintre mediul familiar si drumul initiatic al
feciorului: i, prin dreptul podului, numai iaca i iese i lui ursul nainte, mornind
nfricoat. Calul lui Harap-Alb il sperie pe urs, care incepe sa vorbeasca si isi
dezvaluie identitatea. Dragul tatei, nu da, c eu sunt. (...)Mergi de-acum tot
nainte, c tu eti vrednic de mprat. Astfel, aceast eveniment reprezinta
inceputul maturizarii eroului, care primeste binecuvantarea tatalui si porneste pe
drumul sau.
O alta secventa reprezentativa pentru tema si viziune este finalul basmului, in
care binele invinge raul. Spanul este pedepsit pentru faptele sale de catre cal,
care (...)zboar cu dnsul n naltul cerului, i apoi, dndu-i drumul de-acolo, se
face Spnul pn jos praf i pulbere iar Harap-Alb este reinviat de fata
imparatului cu ajutorul obiectelor magice: (...)repede pune capul lui Harap-Alb la
loc, l nconjur de trei ori cu cele trei smicele de mr dulce, toarn ap moart,
s stea sngele i s se prind pielea, apoi l stropete cu ap vie, i atunci
Harap-Alb ndat nvie(...). Astfel, se restabileste echilibrul universal, iar eroul
este rasplatit, fiind acum un barbat matur si puternic, ajuns la finalul drumului de
formare.

Prezentarea a patru elemente semnificative pentru incadrarea

in specie/tema si viziune/constructia personajelor
Titlul
Tilul este un oximoron, cu valoare simbolica, sugerand dubla personalitate a
protagonistului: cea reala, ca fiu de crai si cea aparenta, capatata, ca sluga a
Spanului. Semnificaia titlului "Harap-Alb" reiese din scena n care spnul l
pclete pe fiul craiului s intre n fntn. Naiv, lipsit de experien i excesiv
de credul, fiul craiului i schimb statutul din nepot al mpratului Verde n acela
de slug a Spnului: "D-acum nainte s tii c te cheam Harap-Alb, aista i-i
numele, i altul nu." Termenul de harap semnifica "negru, rob", astfel numele
sau avand sensul de "rob alb".Devenit sluga spnului, i asum i numele de
Harap-Alb, dovedind n acelai timp loialitate i credin fa de stpnul su,
ntruct jurase pe palo.

 Constructia subiectului
Textul este construit linear, succesiunea secventelor narative fiind redata prin
inlantuire, si poate fi povestit pe momentele subiectului. Expozitiunea este
reprezentata de situatia initiala de echilibru, de prezentarea reperelor temporale
si spatiale si a personajelor: Acum cic era odat ntr-o ar un crai, care avea
trei feciori. Intriga este reprezentata de evenimentul care deregleaza echilibrul
initial, adica de primirea scrisorii de le Verde Imparat, fratele craiului care avea
numai fiice, ce ii ere acestuia sa trimita pe cel mai priceput dintre fiii sai la tronul
imparatie.Desfasurarea actiunii este reprezentata de calatoria plina de
peripetii a fiului de crai, care reuseste sa treaca de proba tatalui cu ajutorul
Sfintei Duminici, insa cade in capcana spanului, ce il pacaleste in padurile
labirint. Devenind sluga acesuita, Harap-Alb il insoteste pe span pana in
imparatie, unde este supus la trei probe: aducerea salatilor din Gradina Ursului,
aducerea pieii cerbului, batuta cu pietre scumpe si petirea fiicei Imparatului Ros.
Harap-Alb trece primele doua probe cu ajutorul Sfintei Duminici si al calului
nazdravan. Cea de-a treia proba este trecuta cu ajutorul albinelor, furnicilor, dar
si al fiintelor fabuloase - Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila.
Dupa trecerea mai multor incercari, fiica imparatului Ros accepta sa-l urmeze pe
Harap-Alb. Pe drum, cei doi se indragostesc. Punctul culminant este
reprezentat de demascarea spanului la palat si de uciderea eroului, care este
apoi inviat de fata imparatului. Spanul este pedepsit, fiind ucis de calul cel
nazdravan. In deznodamant, este precizata faptul ca Harap-Alb se casatoreste
cu fiica imparatului Ros si urmeaza la tron unchiului sau.
Relatii temporale si spatiale
Ca in orice basm, cult sau popular, timpul si spatiul sunt nedeterminate.
Aceasta lipsa de concretete ce vizeaza atat timpul in care se desfasoara actiunea,
cat si spatiul, este generata de faptul ca de obicei, sunt prezentate evenimente si
personaje simbolice. Viziunea despre lume exprimata prin aceste texte nu este
specifica pentru o anumita societate dintr-un timp si spatiu bine precizate, ci fac
referire la umanitate si problemelele ei la modul general. Situarea actiunii intr-un
trecut nedeterminat indreptateste existenta unor fapturi supranaturale sau a
unor insusiri neobisnuite ale unor fiinte reale. Pe de alta parte, spatiul este
incarcat cu semnificatii simbolice. Se przinta uneori o geografie stilizata,
deoarece referintele la munti, vai, paduri sau ape au valoarea de simbol. Uneori,
spatiile sunt ostile, alteori binevoitoare, cateodata ele ocrotesc; oricum, destul de
des, ele impun un anumit comportament al personajului. De exemplu, padurile
labirint pe care trebuie sa le traverseze tanarul fecior de crai se constituie in
adevarate provocari, menite sa ii creasca increderea in sine. Putem remarca si
spatiile din imparatia lui Verde Imparat, care se constituie si ele in adevarate
provocari. Gradina de salata a ursului si padurea ce adaposteste cerbul care are
pielea batuta cu pietre scumpe.
Constructia personajelor
Este evident pentru orice cititor al basmului faptul ca personajele se incadreaza
in categorii: protagonist/antagonist, adjuvanti/donatori,
principal/secundar/episodic, pozitiv/negativ, real/fabulos/real cu insusiri
supranaturale etc. Ceea ce este diferit fata de personajele din basmulele
populare se evidentiaza in constructia protagonistului si al fetei de imparat,

deoarece ei sunt evolutivi. O modalitate foarte importanta de constructie este

limbajul. Personajele lui Creanga vorbesc muly, sunt expansivesi acest lucru le
defineste. Aceasta particularitate a determinat critica literara sa vorbeasca
despre constructia personajelor lui Creanga, ca datorandu-se acelorasi principii,
fie ca e vorba de proza realista (Amintiri din copilarie, Mos Nechifor Cotcariu),
fie ca e vorba de basm, astfel incat, lumea povestilor pare una reala ridicata in
fabulos.
Relatiile dintre instantele comunicarii narative
Una dintre traaturile fundamentale ale operei lui Creanga este oralitatea
stilului. Limbajul scris imita astfel modul de comunicare orala. Povestile sale, desi
sunt transmise pe cale scripturala, par a fi povestite de catre un emitator care se
afla in acelasi loc si in acelasi spatiu cu receptorul. Prin urmare, opera pare a fi
spusa si nu scrisa. Naratorul, uneori, se proiecteaza in text, adresandu-se direct
cititorului/ascultatorului. Astfel, exista exprimari de genul Dumnezeu sa en
tie, D-apoi credeti ca doar in atata statea mestesugul sau?, Dar ia sa nu ne
departam cu vorba si sa continuam povestea noastra. Naratorul relateaza
intamplarile, implicandu-se deseori subiectuv, comentand, exprimandu-si opinii,
emotii, intr-un cuvant, fiind profund implicat in ceea ce relateaza. Portretele pe
care le face personajelor sunt realizate cu mult umor, accentuandu-se pe
aspectele neobisnuite ale acestora. Prin urmare, desi naratorul este
omniprezent si omniscient, el nu este si obiectiv.
Elemente ale oralitatii stilului
Povestirea faptelor este uneori insotita de reflectiile naratorului si este dublata
de un plan al semnificatiilor simbolice. Calitatea de povestitor a lui Creang se
ilustreaz i prin familiaritatea cu care se adreseaza cititorilor, realizat prin:
vocative, imperative, pronume i verbe persoanele I i a II-a, adresari directe
ctre cititor sau autoadresri: ma rog, foc de ger era, ce s v spun mai mult?,
folosirea dativului etic: i odat mi i-l nfc cu dinii de cap, proverbe i
zictori, unele preluate din folclor, altele inventate pe tiparul popular : Lac de-ar
fi, ca broate sunt destule, cine poate, oase roade, interjecii i onomatopee:
i-odata pornesc ei, teleap, teleap, teleap, folosirea lui i narativ la nceputul
frazelor pt accentuarea dinamismului, expresii populare: a veni de hac,
arhaisme, regionalisme i elemente populare.

Opinia personala:
Consider ca tema se reflecta in mod inedit in text , prezentand calatoria de
maturizare a unui tanar special, a unui erou atipic. Este impresionant felul in care
miraculosul si fanstasticul sunt estompate, in favoarea verosimilitatii. Astfel,
discursul literar ilustreaza viziunea autorului despre lume, care integreaza in
universul fictional doar elementele ce pot sugera un scop moralizator si o
perspectiva realista. Se remarca faptul ca, din basmul popular, autorul pastreaza
personajele fabuloase, dar si umanizarea fantasticului prin comportamentul,
gestica si limbajul personajelor.

Concluzia:

In concluzie, opera Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult si
poate fi considerata un bildungsroamn, cu subiect fabulos, structurat in modaitati
de exprimare realista. Autorul evidentiaza destinul unui personaj care, desi nu are
puteri supranaturale, cum se intampla, de regula, cu protagonistul din literatura
populara, izbuteste sa parcurga drumul initiatic.