1.

Scrieţi un eseu argumentativ de 2-3 pagini despre particularităţile de construcţie a două

personaje dintr-un roman inclus în programa de curs.
În elaborarea eseului veţi avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale textului epic
semnificative în construcţia personajului selectat (conflict, temă, perspectivă narativă, moduri de
expunere, relaţii temporale şi spaţiale, modalităţi de caracterizare a personajului, limbaj.);
- identificarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului, prin raportare la textul epic
selectat;
- precizarea a două modalităţi de caracterizare a personajului;
- exemplificarea trăsăturilor personajului ales, prin raportare la două scene/secvenţe semnificative;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat despre relevanţa personajului pentru tema
reflectată în opera epică selectată.
Notă: Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.

Romanul ,,Ion`` de Liviu Rebreanu,este un roman care prezintă drama unor personaje
dintr-un sat.
Ion este personajul principal al romanului,iar Ana este o unealtă în atingerea obiectivului
lui Ion.
În opinia mea,între Ion și Ana există o relație ce este bazată mai mult pe interes, fiind
anticipată tema, condiția țăranului fără pământ.Deși o iubește pe Florica, acceptă să se
căsătorească cu Ana, deoarece aceasta era bogată și putea să pună mâna pe averea ei.
În primul rând în romanul Ion sunt prezente: tema, conflictul dar și perspectiva narativă.
Astfel putem să observăm că încă de la început există un conflict puternic care este între Vasile
Baciu și Ion, acest conflict debutând la horă unde Ion o curtează pe Ana și o ia la dans. Vasile
Baciu observă acest lucru și începe să îl jignească pe Ion, făcându-l pe acesta ,,sărăntoc”. Ion își
propune să o lase pe Ana însărcinată pentru a putea să i-a averea, conflictul accentundu-se
atunci când intervine orgoliul celor doi, a căror victimă este Ana.
Acțiunea începe într-o zi de duminică în curtea Tudosiei,la Maxim Oprea, în care
locuitorii Pripas se află la horă.
În al doilea rând în roman sunt prezente și modalități de caracterizare a personajelor.Ion
este personaul principal al romanului, fiind întruchiparea tipului arivist, surprins în ivoluție.Ion
este un băiat sărac,lacom care dorește să facă avere. El alege zestrea Anei și renunță pentru un
timp la iubirea pentru Florica. Ana este o fată orfană de mamă și victima unui tată violent.
Aceasta speră să își găsească fericirea cu ajutorul lui Ion dar ea nu este decât un mijloc de
îmbogățire pentru aceasta.
Caracterizarea directă care este făcută de narator sugerează prezentarea personajului
Ion.Naratorul îi subliniază calitățiile. Caracterizarea facută de personaje demonstrează ce este
firesc ca personajul să fie văzut în mod diferit. Indirect arată degradarea umana,disprețul și ura
față de Ana, supusă și umilă pe care o consideră vinovată denefericire.
Din punct de vedere social, Ion este un țăran fără pământ. Se căsătorește cu Ana pentru a
putea obține pământurile tatălui său. În urma căsătoriei cu Ana, cei doi au un copil, Petrișor,care
moare în cele din urmă este inteligent și ambițios, dar în acelaș timp mândru și orgolios. Din
punct de vedere psihologic, Ion are o personalitate putrnică încă de la început dar în a doua parte
a romanului devine slab, aceasta fiind interesat doar de Florica.
Ana este orfană de mamă, crește împreună cu tatăl ei care este violent.Din punct de
vedere moral Ana este harnică, răbdătoare, dar și naivă în relația cu Ion.Statutul ei psihologic
este la fel ca Ion, o fire slabă, dorind într-un mod obsesiv afecțiunea și protecția lui Ion.
În al treilea rând, romanul se evidențiază și prin intermediul secvențelor.
O primă secvență este cea a horei.Hora se ținea într-o zi de duminică,în curea văduvei lui
Maxim Oprea, iar oamenii erau îmăpărțiți în tabere, sărătoncii fiind marginalizați. Na este o
unealtă pentru Ion, dar surprinsă de existența lui, se îndrăgostește.
A doua secvență este cea a nunții care are loc în același timp cu a Laurei cu Pintea. Ion o
ignoră pe Ana pe tot parcursul nunții, luând-o la dans pe cea care o iubește cu adevărat. Ana
începe să realizeze ce se întâmplă, dar Ion își motivează gestul prin faptul că soția sa este
însărcinată. Această secvență anticipează destinul tragic al Anei.
Ion este caracterizat prin comportament ca fiind materialist și mincinos.
Consider că Ion a fost un personaj care se gândea doar la el, deoarece gândul lui era mai
mult la a face avere decât la iubire. Chiar dacă o iubea pe Florica, Pe Ion nu l-a împiedicat să se
căsătoreascp cu Ana pentru a-i obține averea.
În concluzie, datorită Anei pe post de unealtă aceasta de vine bogat prin intermediul
pământului, tema fiind condiția țăranului fără pământ, se reflectă relația dintre Ion și Ana.
Relația celor doi este una tipică, bazată pe interes,Ion făcând tot ce îi stă în putință pentru a-și
îndeplini scopul.
2. Scrieţi un eseu argumentativ de 2-3 pagini despre particularităţile de construcţie a două
personaje dintr-un basm inclus în programa de curs.
În elaborarea eseului veţi avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale textului epic
semnificative în construcţia personajului selectat (conflict, temă, perspectivă narativă, moduri de
expunere, relaţii temporale şi spaţiale, modalităţi de caracterizare a personajului, limbaj.);
- identificarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului, prin raportare la textul epic
selectat;
- precizarea a două modalităţi de caracterizare a personajului;
- exemplificarea trăsăturilor personajului ales, prin raportare la două scene/secvenţe semnificative;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat despre relevanţa personajului pentru tema
reflectată în opera epică selectată.

Povestea lui Harap –Alb de Ion Creangă, este un basm unde se povestesc întâmplări
fantastice la care iau parte personaje înzestrate cu puteri supranaturale.
În opinia mea, tema textului,lupta dintre bine și rău se reflect în relația dintre cele două
personaje.
În primul rând relația personajelor Harap-Alb și Spân este conturată prin intermediul
elementelor de structură dar și de compoziție.Se observă că conflictual este unul dublu, fiind
present un conflict general, ce este specific basmului adica binele și răul, și conflictual particular,
aceasta fiind între Harap-Alb și Spân. Acest conflict debutează în momentul întâlnirii celor doi,
atunci când este păcășit de Spân și devine sluga acestuia. Întreaga evoluție a conflictului este
bazată pe toate probele la care este supus Harap-Alb, conflictual finalizându-se într-un mod
pozitiv deoarece Harap-Alb, desi este decapitate de Spân, este mai apoi readus la viață de fata
Împăratului Roș., iar Spânul este omorât de cal.
Relațiile temporale dar și spațiale sunt specifice basmului, deoarece se observă încă de la
incipit, că timpul nu este clar precizat, iar spatial, se conturează cele două tărâmuri adică cel al
realului și cel al fabulosului. Perspectiva narativa constă în prezența unui narrator omniscient,
obiectiv,car erelatează la persoana a III-a.
În al doilea rând în basm personajele sunt evidențiate și din punct de vedere social, moral
dar și psihologic. Astfel, din punct de vedere social,Harap –Alb este prezentat la început ca fiind
mezinul Craiului care face parte dintr-o familie de fița nobila. Odata cu întâlnirea Spânului își
pierde acest statut, îi devine sluga, dar, spre finalui textului acesta își recapată adevarata lui
indentitate. Din punct de vedere moral, acesta este înzestrat atât cu calități cât și cu defecte.
Astfel înainte de maturizare se dă dovadă de superficialitate,judecând după aparențe,fiind egoist
și laș, ca ulterior să ajungă persoană generoasă. Psihologic, Harap-Alb reprezintp tipul tânărului
ăn formare,acesta având la început o personalitate slabă, cu o fire introvertită, devenind mai apoi
o persoană sociabilă, comunicativă.
Spânul este un personaj tipic, fiind înzestrat cu attribute miraculoase. Încă de la început
putem remarca statutul social al acestuia. Acesta reprezintă o persoană trecută prin viață, știe
cum să îl păcălească pe fiul de Crai,prefăcându-se în slugă,pentru a-I fura identitatea. Așadar, o
data ajunși la curtea Împăratului Roș, acesta pretinde ca el este adevăratul fiu de Crai, însă,
dinnefericire își pierde în cele din urma acest statut fiind dat de gol de fata împăratului. Moral,
Spanul este înzestrat doar cu defecte, fiind caracterizat prin ipocrizie, lașitate,civlenie. Psihologic
acesta este înzestrat cu o personalitat puternică, chiar dacă este pusă în slujba Răului.
Mijloacele de caracterizare utilizate în construcția celor două personaje sunt de tip
direct.Caracterizarea indirectă domină și se dovedește a fi utilă în construirea portretului
complex al protagonistului. Indirect Harap-Alb este analizat prin intermediul
faptelor,gesturilor,atitudinilor sale,și prin intermediul interacțiunii cu celelalte personaje. Spânul
este caraterizat de către narrator ca fiind un om viclean, cu multe fete. Caracterizarea indirectă
prin fapte conturează atitudinea si caracterul bolnavicios de care spândul dă dovadă. Reușește să-
l păcălească pe fiul de crai, aici dând dovată de răutate, apoi, după ce se dă bun prieten, oferindu-
I ajutor, îl oblige să-I devina sluga printr-un jurământ.Îi tratează fără respect pe toti, vorbindu-le
pe un ton superior. Spânul încearcă să-l impresioneze pe împărat de puterea sa cu care își
tratează supușii, dar vorbele sale demonstrează a fi fără valoare.
În al treilea rând personajele sunt scoase în evidență și prin intermediul secvențelor.
Astfel o prima secvență este cea a fântânii, după întâlnirea dintre fiul Craciului și Spân, la un
botes spiritual în urma căruia fiul de Crai devine sluga,căpătând numele Harap-Alb.După ce
Spânul îl amăgește că știe un loc cu apă rece și bună, acesta este de fapt atras în capcană și închis
într-o fântână din care nu poate ieși decât după ce îi promite Spânului că îl va sluji.
O altă secvență este cea din deznodământ unde Harap-Alb se întoarce la curtea
Împăratului Verde cu fata Împăratului Roș. Aceasta îl dă de gol pe Spân, iar acesta se răzbună
pe fiul de crai și îi taie capul. Fata fiind îndrăgostită de el îl readuce la viață cu apa moartă și apa
vie, iar Spânul este omorât de cal.
Consider că fiul de crai desi a trecut probele la care a fost supus de tatăl său, pe parcurs a
dat dovadă de lașitate și naivitate o dată ce a cazut în capcana Spânului chiar dacă la finalul
basmului acesta a dat dovadă de curaj.
În concluzie,tema textului se reflect în relația dintre cele două personaje deoarece Spânul
îl forțează pe Harap –Alb să se maturizeze pentru a ajunge Împărat.Tema textului reprezintă
lupta dintre bine și rău.
3. Redactează un eseu argumentativ de 600-900 de cuvinte în care să prezinți tema şi
viziunea despre lume reflectate într-un text poetic, aparținând lui Tudor Arghezi, Ion
Barbu sau Nichita Stănescu.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,
într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică;
– prezentarea a două imagini artistice/idei poetice din textul studiat, relevante pentru tema și
viziunea despre lume;
– ilustrarea a patru elemente de compoziție şi de limbaj ale textului poetic studiat, semnificative
pentru tema și viziunea despre lume (imaginar poetic, titlu, incipit, relații de opoziție şi de
simetrie, motiv poetic, laitmotiv, figuri semantice/tropi, elemente de prozodie etc.);
– susținerea unei opinii despre modul în care tema şi viziunea despre lume se reflectă în textul
poetic studiat.
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 600 de cuvinte
şi să dezvolte subiectul propus

Poezia ,,Testament” de Tudor Arghezi este o artă poetică care a apărut în revista
,,Convorbiri literare”.
În opinia mea poezia reprezintă un testament este un document prin care se lasă
urmașilor bunurile sale după moarte.Această creație reflectă asupra realității evoluția spirituală,
socială și cuturală atât prin intermediul figurilor de stil, cât și prin intermediul elementelor.
În primul rând poezia este evidențiată prin anumite trăsături, iar o primă trăsătura care
face posibilă încadrearea acestei poezi în modernism este estetica urâtului. Astfel, prin
intermediul versurilor: ,,Din bube,mucegaiuri și noroi/iscat-am frumuseți și prețuri noi”, se
conturează ideea că poezia modernă își are resursele nu doar în realitatea placută, expresivă, ci și
în tot ce ține de boala, moarte, suferința,nedreptate socială.Această estetică a urâtului este pusă în
evidență și prin intermediul oxmoronului ,,Veninul strâns l-am preschimbat în miere/Lăsând
întreaga dulcea lui putere”. Aceasta sugerează ideea că limbajul poetic poate reprezenta
instrumentul prin intermediul căruia realitatea poate fi transfigurată.
O altă trăsătura este cea a prezenței subiectivității, textul ilustrnând unul dintre principiile
modernismului unde poezia se modernizează prin trecerea de la epic la liric. Această trăsătură se
evidențiază prin intermediul verbelor la persoana I, adicăȘ ,, nu voi lasă” , ,,am preschimbat”, ,,
făcui”.
În al doilea rând tema și viziunea despre lume sunt evidențiate prin prezența elementelor
de structură.Astfel titlu se află în directă relație cu conținutul textului ce oferă cititorului cheia de
interpretare a ideilor mesajului.Titlul mesajului este foarte sugestiv, poetul lasă fiului său
imaginar, adică urmașilor,cititorilor un ,,nume” și ,,o carte”.Morfologic titlul este alcătuit dintr-
un substantiv nearticulat.
De asemenea incipitul reprezintă adresarea directă a eului liric către cititor, creatorul
adresându-se acestuia ca unui fiu spiritual, introducându-ne în tema textului prin versurile ,, Nu-
ți voi lăsa drept bunui, după moarte/Decât un nume adunat pe-o carte. Aici se conturează și
motuvul morții,fiind accentuată astfel ideea muncii depuse de strămoși pentru a strânge
cunoștințe și a le transmite urmașilor, prin versurile ,,Prin rapi și gropi adânci/Suite de bătrânii
mei oe branci”. Finalul este adresat cititorului, ce capătă un alt statut social, adica cel de noblețe.
Poezia este structurată în 4 strofe care au un număr ilegal de versuri și sunt construite în
jurul elementului central, metafora ,,carte”. Poezia Testament are o rima împerecheată și un ritm
iambic. Relațile de opoziție se găsesc la nivel compozițional, pentrua se evidenția trecerile de la
munca fizică la cea pishică.În relație de opoziție se stabilește și între scriitor și cititor în ultima
strofa: ,,Robul a scris-o,Domnul o citește”, unde scriitorul este asemănat ca un rob care munceste
pe brânci pentru a compune,iar cititorul ca un domn, pentru că acesta nu depune efort, ci doar să
citească carte pentru a putea evolua.
În al treilea rând tema și viziunea despre lume sunt conturate în poezie și prin intermediul
imaginilor dar și a ideilor poetice.
O primă ideea poetică este cea a interpretării creației ca o treaptă de evoluție. Prin
intermediul culturii și al literaturii, omul se îmbogățește ,,urcând o treaptă” a vieții
intelectuale.Menirea creatorului este de a putea atrage atenția celor mai tineri asupra bogățiilor
din jurul lor, și a eforturilor depuse pentru o evoluție socială. Astfel această ideea este evidențiată
prin versurile:,,Prin răpi și gropi adânci/Suite de bătrânii mei pe brânci” și prin ,,Robul a scris-
o/Domnul o citește”.
O altă idee poetică este faptul că poezia reprezintă contopirea talentului cu munca sub
focul inspirației. Pentru a crea și a lăsa ceva urmașilor,elementele cheie sunt talentul și
munca:drumul către cunoaștere și succes.Această învățătură și lege a autorului este prezentă în
versurile:,,Slova de foc și slovă făurită/Împerecheate-n carte se mărită/Ca fierul cald împrăștiat în
clește”.
Poezia are trei secvențe poetice, prima sugerând legătura dintre poet și urmași, a doua
reprezintă rolul estetic și social al poeziei iar a treia secvență conține definirea operei artistice.
Limbajul artistic utilizat în poezie scoate în evidență, la nivel morfologic,preferința pentru
substantive.
Cuvântul carte are un loc aparte în poezie, fiind motiv central,reprezentând moștenirea pe
care o lasă poetul pentru generațiile următoare.Cartea reprezintă de fapt relația spirituală între
generații.
Evoluția poeziei este scoasă în evidență și prin termediul figurilor de stil.Repetițiilel a
nivel fonetic din versurile ,,Le-am prefăcut în versuri și-n icoane,/Făcui din zdrențe muguri și
coronae.” Accentuează ideea eveluției spirituale, resturile fiind transformate în concepții noi și
frumoase. În versurile ,,Veninul strând l-am preschimbat în miere,/Lăsând întreaga dulcea lui
putere” se conturează un osimoron, fiind puse în legătură cuvintele ,,venin-miere” și ,,dulcea-
putere”.
Consider că poezia este una tristă deoarece poetul lasă în urmă un ,,nume” și ,,o carte”,
cartea devenind un document important, o carte de căpătâi asemănătoare Bibliei.
În concluzie prin prezența libertății de exprimare și a valorificării esteticii urâtului care
caracterizează modernismul, prin intermediul imaginilor și ideilor poetice, prin prezența
elementelor de compoziție și de limbaj, putem afirma că poezia se conturează prin intermediul
creației evoluția spirutuală, culturală și socială a oamenilor.