Educarea și promovarea toleranței,

egalității de gen, diversității și

incluziunii copiilor
pentru prevenirea discriminării
minorităților etnice

CULEGERE DE PROGRAME PENTRU CADRE DIDACTICE

Finanțat de
Uniunea Europeană
EDUCAREA ȘI PROMOVAREA TOLERANȚEI, EGALITĂȚII DE GEN, DIVERSITĂȚII ȘI
INCLUZIUNII COPIILOR PENTRU PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE

CULEGERE DE PROGRAME PENTRU CADRE DIDACTICE

Această culegere de programe a fost elaborată în cadrul proiectului Parteneriate comunitare durabile pentru
protecția drepturilor minorităților etnice din Republica Moldova, decembrie 2017 – ianuarie 2020, implementat
de Fundația Terre des hommes Moldova, în parteneriat cu Institutul pentru Inițiative Rurale, cu suportul finan-
ciar al Uniunii Europene și cu susținerea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova.

Au contribuit:
Teodora Rebeja, Liliana Astrahan,
Vlad Oleatovschi, Cristina Triboi,
Octombrina Moraru, Anatolii Oprea

Coordonare: Teodora Rebeja

Redactare: Dumitrița Butnaru

Design și tipar: Casa Editorial-Poligrafică „Bons Offices”

Terre des hommes este cea mai importantă organizație elvețiană de ajutorare a copiilor. Fondată în 1960,

Prevenirea discriminării
organizația participă anual la eforturile internaționale de a îmbunătăți calitatea vieții a milioane de copii
vulnerabili din întreaga lume. Tdh activează în Republica Moldova începând cu anul 2004, fiind dedicată
protecţiei copiilor. Programele Tdh sunt orientate spre asigurarea ca toți copiii din țară să beneficieze de un

minorităților etnice
sistem care le poate garanta supraviețuirea, protecția, dezvoltarea și participarea la evenimentele sociale,
educaționale, culturale și de sănătate care îi influențează.

Uniunea Europeană

Culegerea de față fost elaborată și publicată cu susținerea financiară a Uniunii Europene. Conținutul acesteia
Educarea și promovarea toleranței,
egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
reprezintă responsabilitatea exclusivă a Terre des hommes Moldova și nu reflectă neapărat punctul de vedere
al Uniunii Europene.

Terre des hommes Moldova

str. Nicolae Iorga, nr. 6, ap. 3 SUPORT DE CURS PENTRU CADRE DIDACTICE
MD – 2009, Chișinău, Moldova,
+373 22 23 80 39 / 22 23 86 37
mda.office@tdh.ch
tdh-moldova.md | childhub.com
facebook.com/tdhmoldova

© Reprezentanța Fundației Elvețiene „Terre des hommes – Lausanne” în Republica Moldova, 2019
Finanțat de
Uniunea Europeană
Cuprins
Introducere  2

I. Aspecte teoretice privind noțiunile de bază  3

1.1. MODULUL Politica de protecție a copilului în Republica Moldova  3

1.2. MODULUL Politica Tdh de protecție a copilului  18

1.3. MODULUL Drepturile copilului. Abordare bazată pe drepturi  21

1.4. MODULUL Egalitatea de gen  30

1.5. MODULUL Stereotipuri, prejudecați și discriminare în bază de etnie  37

1.6. MODULUL Diversitate, toleranță și incluziune a minorităților etnice  45

II. Dezvoltarea personală și profesională a cadrelor didactice în educarea și

promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor  50
2.1. MODULUL Percepția și acțiunea  50

2.2. MODULUL Feedback-ul și cunoașterea de sine  55

2.3. MODULUL Leadership-ul  66

2.4. MODULUL Motivația  71

2.5. MODULUL Abordarea pro-socială în lucrul cu copilul (modelarea pro-socială)  77

2.6. MODULUL Instruirea copiilor versus instruirea adulților  86

1
Introducere I. Aspecte teoretice privind noțiunile de bază
1.1. MODULUL Politica de protecție a copilului în
Republica Moldova
Conform studiilor UNICEF, doar jumătate dintre copiii de etnie romă cu vârsta de 7–15 ani din Republica Moldova
frecventează școala, comparativ cu o rată a frecvenței de aproape 100 % a semenilor lor de alte etnii. Părinții
romi spun că preferă să-și țină copiii acasă de teamă că în instituțiile școlare aceștia vor fi expuși discriminării
și bullying-ului. Acestea reprezintă unul dintre principalele motive de abandon școlar printre copiii romi. Totuși,
cazurile de discriminare sunt raportate rar către autorități, deoarece romii au o încredere scăzută în acestea și
nici nu cunosc mecanismele prin care își pot revendica drepturile. SCOPUL

Toate aceste probleme sunt ținta proiectului „Parteneriate comunitare durabile pentru protecția drepturilor mi- Consolidarea cunoștințelor profesioniștilor cu privire la politica de protecție a copilului în R. Moldova.
norităților etnice din Republica Moldova”, implementat de Fundația Terre des hommes Moldova (Tdh), cu supor-
tul financiar al Uniunii Europene. Prin intermediul acestui proiect, realizat cu susținerea Ministerului Educației,
Culturii și Cercetării, Tdh Moldova își propune să obțină schimbări reale în combaterea discriminării minorităților OBIECTIVE
etnice, în mod special a persoanelor de etnie romă, contribuind astfel la inițiativele curente din societate de pe
acest segment. «« familiarizarea participanților cu politica de protecție a copilului la nivel national;
«« familiarizarea participanților privind rolul specialiștilor cu atribuții în protecția copilului în identificarea și in-
Rezultatele la care mizează Tdh să ajungă în final cuprind consolidarea rolului pe care îl au şcolile în educarea tervenția în cazurilor copiilor aflați în situații de risc;
și promovarea toleranței, diversităţii şi incluziunii sociale, asigurarea dialogului interetnic între membrii comuni- «« familiarizarea participanților cu privire la Codul de Conduită în protecția copilului.
tăților, mobilizarea membrilor minorităților etnice să participe activ la eradicarea stereotipurilor şi prejudecăților
și să solicite să le fie respectate drepturile, împuternicirea comunităților pentru a le facilita accesul minorităților DURATA
etnice la sistemele locale de protecție.
3 ore
Pentru a obține rezultatele propuse, Terre des hommes a elaborat un program de instruire destinat profesorilor
care vor lucra cu copiii și părinții acestora. Scopul acestui program constă în educarea și promovarea toleranței, MATERIALE NECESARE
egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor pentru a preveni discriminarea minorităților etnice.
«« baloane, ață
Programul de instruire este structurat în 3 părți: «« foi flipchart, cariocă, markere
«« film video
Partea I – Aspecte generale privind noțiunile de bază; «« fișe resurse
«« laptop, proiector
Partea II – Activități psihosociale de grup pentru copii;

Partea III – Activități psihosociale de grup pentru părinți. PAŞI

Acest suport de curs reprezintă prima parte a programului de instruire și conține două capitole: 1. Activitate de grup. Exercițiu „Protecția copilului” (45 min.)

1. Aspecte teoretice privind noțiunile de bază Formaţi 4 grupuri. Aduceţi la cunoştinţa participanţilor instrucţiunile în alt spațiu decât auditoriul.
2. Aspecte ce țin de dezvoltare personală și profesională a cadrelor didactice în educarea și promovarea tole-
ranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor. Instrucţiuni

Grupul I: vă întoarceți în auditoriu, pe masă sunt baloane şi aţă, umflaţi câte un balon şi legaţi-l de picior (partea
de jos a piciorului). În auditoriu să nu vorbiţi cu nimeni;

Grupul II: la comanda „Start!”, fără să folosiţi obiecte ascuţite, spargeţi baloanele membrilor din grupul I. Când
intraţi în auditoriu, să nu vorbiţi cu nimeni;

Grupul III: la comanda „Start!”, protejați baloanele membrilor din grupul I de spargere. Când intraţi în auditoriu,
să nu vorbiţi cu nimeni;

Grupul IV: înregistraţi reacţiile participanţilor după comanda „Start!”. Când intraţi în auditoriu, să nu vorbiţi cu
nimeni.

2
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
3
Notă: daţi instrucţiunile fiecărui grup în parte. Odată ce participanții îşi cunosc sarcinile, se dă startul jocului (15 Instrucţiuni:
min.).
Rugați participanții să analizeze studiul de caz, referindu-se la următoarele aspecte:
Recomandări
«« Pentru fiecare indicator de bunăstare – să se identifice care dintre specialiști trebuie să intervină.
În procesul formare a grupurilor, dacă numărul participanților nu este egal, încadrați un număr mai mare de par- «« Pentru fiecare indicator – să se identifice acțiuni din perspectiva responsabilității unui specialist (de ex.: me-
ticipanți în grupul I şi II. dic, profesor, primar, asistent social, polițist)
Timp disponibil: 20 min.
Discuții
Debrifare:
Cum v-aţi simţit, persoanele care au avut baloanele? Cum v-aţi simțit, persoanele care au protejat baloanele de
spargere? Cum v-aţi simţit, persoanele care au spart baloanele? Dar observatorii? Ce aţi sesizat? – Cum a decurs lucrul în echipă? 
– A fost dificil de realizat? 
Cum credeți ce reprezintă fiecare grup? (copii victime – cei cu baloane, adulții – cei care protejau, agresorii – Ce anume a fost dificil?
(adulți/copii) – cei care spărgeau baloanele, observatorii – cei care văd, dar nu intervin).
Fiecare grup prezintă rezultatele lucrurului în echipă și se oferă feedback: ce a fost bine, mai puțin bine și sugestii
Cum putem identifica un copil victimă? Ce tipuri de violență asupra copilului sunt? Cum pot fi protejați copiii victi- pentru îmbunătățire.
me? Cum sunt copii cu comportament deviant/delincvent? Cum pot fi protejați copiii cu astfel de comportament?

Cum credeți, care este motto-ul jocului? Ce ar putea face fiecare grup în parte, pentru a evita spargerea baloa-
nelor? (30 min.)

Mesajul cheie: responsabilitatea privind protecția copilului îi revine adultului, copiii trebuie să fie informați, dar
ei nu poartă vina pentru ce li se întâmplă.

După timpul rezervat discuțiilor, repetați jocul încă o dată: pregătirea pentru joc – 5 min., jocul – 10 min., discu-
ții – 10 min.

2. Discuţie. Politica de protecție a copilului la nivel național (30 min.)

Instrucțiuni

Facilitați schimbul de opinii între participanți cu privire la politica de protecție a copilului și elementele aceste-
ia. (Fișa resursă A-C) Analizați împreună cu participanții cadrul normativ internațional şi național pentru realiza-
rea politicii în domeniul protecției copilului. Identificați autoritățile publice implicate și nivelul lor de localizare.
Stabiliți algoritmul de protecție a copilului.

Recomandări:

Puteți utiliza următoarele întrebări pentru precizare:

Cum credeți, care este legătura dintre asigurarea drepturilor copiilor și politica de protecție? Ce înseamnă
Politica de Protecție a Copilului? Care sunt prioritățile acesteia? Ce acte normative internaționale și naționale
pentru realizarea politicii în domeniul protecției copilului cunoașteți? Care sunt autoritățile publice implicate în
politica de protecție a copilului? Unde vă situați dvs. în acest sistem? Care sunt etapele de intervenție în cazurile
când copiii se află în situații de risc?

3. Activitate de grup. Analiza studiului de caz (45 min.)

Inițial, prezentați un studiu de caz al unui copil în situație de risc, apoi formați 5 grupuri și oferiți pentru fieca-
re dintre ele o foaie flipchart și marchere. Fiecare grup va analiza cazul din perspectiva responsabilităților unui
specialist.

(Fișa resursă D, E)

4
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
5
 Fișe resursă
POLITICA DE PROTECȚIE A COPILULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Fișa resursă A
Bunăstarea copilului. Domeniile bunăstării
Bunăstarea copilului   – satisfacerea necesităţilor copilului în toate domeniile importante pentru creşterea și
1
dezvoltarea armonioasă a acestuia, care îi asigură un început bun în primii ani de viaţă şi pregătire pentru reali-
zări pe tot parcursul vieţii.
Domeniile bunăstării copilului sunt:2
Domenii de bunăstare
Ține de fiecare dintre noi în activitatea
profesională:
să fim atenți la orice fapt îngrijorător pentru
bunăstarea copilului, schimbări minore în
comportamentul și starea lui emoțională;
să reacționăm prompt la locul nostru de
muncă;
să implicăm alți profesioniști relevanți.
Siguranță – protecţie de violenţă, neglijare,
exploatare și vătămare acasă, în instituția
de învățământ sau în comunitate.
1 Hotărârea nr. 143 din 12.10.2018 pentru aprobarea Instrucțiunii cu privire la mecanismul de cooperare intersectorială pentru prevenirea
primară a riscurilor privind bunăstarea copilului
2 Managementul de caz, ghid de suport pentru aplicare practică, aprobat prin ordinul Ministrului Muncii, Protecției Sociale și Familiei nr.96 din
18.05.2016
6
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
Din perspectiva copilului
Mă simt în siguranţă:
Mă simt protejat de vătămare și în siguranță
acasă, la şcoală și în comunitate;
Sunt învățat cum să mă protejez de
accidentare și vătămare;
Nu mi-i frică să merg afară şi să mă plimb prin
localitate;
Nu sunt persecutat, discriminat sau agresat de
colegi sau adulți la școală sau în comunitate;
Nu mă implic în activități periculoase sau
anti-sociale;
Anunț părinţii unde și cu cine mă duc când
ies afară;
Nu sunt lăsat fără supravegherea adulților
când sunt mic sau am anumite necesități
speciale.
Evaluarea domeniilor de bunăstare2
5 întrebări cheie în procesul de evaluare a
bunăstării copilului:
Ce împiedică asigurarea bunăstării copilului?
Dețin toată informația necesară pentru a-l
ajuta pe acest copil și pe familia lui?
Ce pot face eu acum pentru a-l ajuta pe
acest copil și pe familia lui?
Ce poate face structura/serviciul pe care o/
îl reprezint pentru a-l ajuta pe acest copil și
pe familia lui?
Ce suport adițional poate fi necesar
din partea altor specialiști, servicii sau
organizații?
Se evaluează siguranța condițiilor din casa
copilului, școală/grădiniță, în comunitate,
existența condițiilor de securitate pentru
copilul cu dizabilități, precum și prezența
unei persoane de referință pentru copil,
pentru a se adresa după ajutor.
Sănătate – suport în adoptarea unui mod
sănătos de viaţă şi acces la asistenţă
medicală pentru atingerea standardelor de
sănătate fizică și mintală
Realizare – susținere și îndrumare în
procesul de învățare și de dezvoltare a
abilităților, încrederii și a respectului de
sine acasă, în instituția de învățământ și
în comunitate, în concordanță cu vârsta şi
potenţialul copilului.
Îngrijire cu afecțiune – asigurare a unui
mediu de creştere şi dezvoltare care oferă
dragoste, susţinere şi încurajare și care
răspunde necesităţilor copilului.
Activism – creare a oportunităților şi
încurajarea participării în diverse activități
în concordanță cu interesele, vârsta şi
potenţialul copilului, care contribuie la
o creștere și dezvoltare armonioasă a
acestuia.
Sunt sănătos:
Mama mea a dus un mod sănătos de viaţă în
timpul sarcinii;
Mănânc sănătos și la timp;
Sunt înregistrat la medicul de familie și fac
vaccinurile și investigațiile medicale periodice;
Fac exerciţii fizice, petrec timpul în aer liber,
învăț să duc un mod sănătos de viață;
Sunt îngrijit și primesc ajutor atunci când mă
îmbolnăvesc sau mă simt rău;
Sunt învățat și cunosc cum să am grijă de
corpul meu;
Știu cum să evit riscurile pentru sănătatea
mea (îmbolnăvire, accidentare, dauna
drogurilor, alcoolului și fumatului, etc.);
Nu sunt implicat în activități sau munci grele
care să-mi pună sănătatea în pericol.
Am realizări:
Vreau să merg la școală;
Mă descurc bine cu temele;
Sunt încurajat și ajutat la pregătirea temelor;
Particip la diferite activități și cluburi de
interes în școală şi comunitate;
Primesc ajutor la unele obiecte, dacă nu mă
descurc;
Știu și pot să soluționez problemele cu care
mă confrunt zilnic;
Sunt susținut și încurajat să învăț după un
program adaptat la necesitățile mele.
Sunt îngrijit cu afecțiune:
Simt dragostea și căldura sufletească din
partea celor apropiați;
Sunt susținut și încurajat să mă dezvolt și să
fac ceea ce îmi place;
Îmi iubesc familia, mă simt fericit și mulțumit
de viață;
Trăiesc într-o casă curată și caldă, am
îmbrăcăminte și alimentație;
Sunt ascultat atunci când vorbesc;
Am alături un adult cu care să discut, să-mi
împărtășesc bucuria, neliniștea sau tristețea și
pe care pot conta dacă am o problemă.
Sunt activ:
Am timp liber în care fac ceea ce îmi place;
Sunt susținut și încurajat să particip la
activități de odihnă, de joc şi sport organizate
în comunitate;
Merg împreună cu prietenii la cinema, circ,
concerte sau alte activități culturale;
Sunt implicat în evenimentele organizate în
familie, cu prieteni, rude și vecini;
Sunt ajutat și încurajat să comunic cu semenii
și să particip la activități organizate în școală
sau comunitate, cu toate că am necesități
speciale și nu pot face anumite lucruri.
Se evaluează dacă sunt asigurate condiții
pentru sănătatea fizică și emoțională a
copilului, asigurarea igienei personale,
a alimentației adecvate și a regimului
de alimentație, a tratamentelor în caz
de dizabilitate sau boli cronice. Aici se
recomandă, la necesitate, consultarea cu
medicul de familie/asistentul medical.
Se evaluează rezultatele copilului în cadrul
a diferite activități, prezența condițiilor
pentru dezvoltare și învățare, capacitatea
copilului de a face față problemelor, gradul
de pregătire pentru viața independentă (în
funcție de vârsta și potențialul copilului).
Evaluarea acestui indicator nu solicită
utilizarea unor tehnici speciale, dar
se încadrează în aprecierea generală
a indicatorului, în baza cunoașterii
normativelor generale pentru fiecare vârstă
și realizările copilului.
Se evaluează atașamentele copilului,
manifestarea afecțiunii părinților/îngrijitorilor
față de copil, existența unei persoane cu
care ar putea discuta, aspectul exterior al
copilului, etc.
Informațiile respective pot fi colectate din
discuția cu copilul, observații după exteriorul
și comportamentul copilului și relațiile
acestuia cu membrii de familie.
Se evaluează prin colectarea informației
despre activitățile copilului în timpul liber,
posibilitatea de realizare a intereselor
și capacităților, participare la diferite
activități în familie și în afara ei, echilibrul
dintre învățare/recreere/responsabilități
gospodărești.
Concluzia la acest aspect nu solicită
calcularea timpului investit pentru fiecare tip
de activitate, ci doar constatarea participării
copilului în diferite activități (în funcție de
vârsta și posibilitățile copilului).
7
Respect – recunoaștere a importanţei
şi asigurare a dreptului fiecărui copil de
a fi tratat cu stimă și demnitate oricând,
indiferent de vârsta, sex sau origine,
indiferent de ceea ce a făcut sau nu a
reușit să facă.
Totodată, respectul presupune asigurarea
condițiilor necesare în care copilul să fie
auzit și să participe la luarea deciziilor
ce îl vizează, în concordanță cu vârsta şi
potenţialul său.
Responsabilitate – încurajare şi sprijin
în asumarea sarcinilor și rolurilor active
acasă, în instituția de învățământ și
comunitate, capacitatea de autocontrol,
înţelegerea şi respectarea normelor morale
şi sociale, în corespundere cu vârsta şi
potenţialul copilului
Incluziune – acceptarea fiecărui copil,
fără nicio diferențiere, drept o persoană
care poate avea o contribuție valoroasă
în familie şi comunitate, eliminarea
inegalităților sociale, educaționale, fizice și
economice și acceptarea ca membru activ
al comunității în care trăiește și învață,
în concordanță cu vârsta şi potenţialul
copilului.
8
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
Mă simt respectat:
Sunt auzit și luat în serios atunci când adulții
iau decizii care mă privesc;
Părinții au încredere în mine că voi lua decizii
corecte și nu mă voi lăsa influențat să fac
lucruri nepotrivite;
Sunt tratat cu respect de copii și adulți în
familie, la școală și în comunitate;
Copiii și adulții de la școală și din comunitate
vorbesc amabil cu mine, nu mă bruschează și
nu strigă la mine;
Sunt susținut și încurajat când vreau să-mi
exprim opinia;
Oamenii din jur nu mă discriminează din cauza
etniei, vârstei, a genului, culturii, a necesităților
speciale.
Sunt responsabil:
Sunt susținut și încurajat să respect regulile
acasă, la şcoală şi în comunitate;
Ştiu care sunt aşteptările celorlalți de la mine
și depun efort să realizez sarcinile care îmi
sunt date;
Adulţii au încredere că voi face ceea ce mi-au
încredințat;
Ascult ce spun alții şi încerc să înţeleg opinia
lor;
Ştiu să fac deosebire între bine şi rău;
Sunt încurajat și pot să-mi controlez emoțiile
negative și comportamentul;
Sunt grijuliu şi îi ajut pe cei din jur dacă au
nevoie.
Mă simt inclus:
Mă simt parte din familia mea, din grupul de
copii de la şcoală și din comunitate;
Comunic cu alți copii și adulți;
Sunt apreciat de cei din jur;
Am la cine apela și cu cine discuta când am
nevoie de suport, încurajare sau vreau să
vorbesc despre bucurii ori neplăceri;
Sunt încrezut că oamenii care mă înconjoară
mă vor ajuta dacă se întâmplă ceva;
Simt că sunt important pentru familia mea, pot
face lucruri frumoase pentru colegi, vecini.
Se evaluează prezența respectului de
sine la copil, respectului din partea
persoanelor de contact (copii și adulți),
solicitarea opiniei copilului în familie/școală/
comunitate. Informațiile despre faptul dacă
copilul se simte important, ascultat, tratat
ca individualitate se adună din discuții/
observări.
Se constată dacă copilul își asumă
responsabilitatea pentru acțiunile proprii,
are responsabilități în familie, diferențiază
binele de rău.
Se evaluează dacă copilul comunică cu
semenii/adulții/colegii, participă la activități
comunitare, dacă copilul, inclusiv cel cu
CES, este integrat în procesul educațional.
Această informație poate fi obținută din
discuții cu diriginții de clasă, părinții/
îngrijitorii.
Fișa resursă B
Politica de protecție a copilului la nivel național
Prioritatea politicii de protecţie a copilului este promovarea drepturilor copilului şi protecţia acestuia, ţinând cont
de nevoile lui.Realizarea politicii în domeniul protecţiei copilului în conformitate cu cadrul normativ internaţional
şi naţional: Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și Protocoalele opționale ratificate de R. Moldova;
Constituţia Republicii Moldova; Strategia pentru protecţia copilului pentru anii 2014-2020; Strategia de dezvol-
tare a educației pentru anii 2014-2020; Educația – 2020; Strategia intersectorială de dezvoltare a abilităţilor şi
competenţelor parentale pentru anii 2016-2022; Programul de dezvoltare a educaţiei incluzive pentru anii 2011-
2020; Legea privind protecţia specială a copiilor în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi; Instrucţiunile
cu privire la mecanismul de cooperare intersectorială pentru prevenirea primară a riscurilor privind bunăstarea
copilului; Regulamentele şi standardele minime de calitate pentru organizarea şi funcţionarea diferitor servicii
sociale adresate copiilor şi familiilor.
Pentru implementarea prevederilor art. 20 din Legea 140/2013, în Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea
Instrucţiunilor privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asisten-
ţa şi monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului, nr. 270 din
08.04.2014 a fost prevăzut expres faptul că:
1. MSMPS, MECC și MAI vor întreprinde măsurile ce se impun pentru implementarea Instrucţiunilor privind
mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea
copiilor victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului.
2. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să întreprindă, în procedurile de lucru interne, mă-
surile necesare pentru a asigura aplicarea Instrucţiunilor privind mecanismul intersectorial de cooperare
pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale
violenţei, neglijării, exploatării şi traficului.
3. Ministerele cu responsabilităţi în domeniu vor asigura, în limitele competenţelor atribuite, coordonarea acti-
vităţilor de implementare şi monitorizare a acţiunilor de aplicare a Instrucţiunilor aprobate.
4. MECC și MAI vor prezenta MSMPS anual, până la 15 martie, rapoarte despre rezultatele implementării
Instrucţiunilor privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea,
asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului.
În continuare sunt prezentate schematic responsabilităţile specifice instituţiilor cu atribuţii în domeniul protecţi-
ei copilului pentru fiecare nivel a autorităţii publice, în conformitate cu prevederile Instrucţiunilor privind meca-
nismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor
victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului.
9
Fișa resursă C Fișa resursă D
Responsabilitățile specialiștilor din domeniul protecției copilului în promovarea și
RESPONSABILITĂŢILE AUTORITĂŢILOR PUBLICE protecția drepturilor copiilor
ÎN MECANISMUL INTERSECTORIAL DE COOPERARE

Domeniile de Responsabilitățile specialiștilor din domeniul protecției copilului în Convenția ONU cu privire la
GUVERNUL CNDPC bunăstare promovarea și protecția Drepturilor Copiilor drepturile copilului și Actele
normative naționale
DREPTURILE COPILULUI LA SUPRAVEȚUIRE – acoperă cele mai primare nevoi ale vieții și includ: dreptul la viață, nutriție, îngrijire medicală,
un standard adecvat de viață și adăpost.
SĂNĂTATE Specialistul în protecția drepturilor copilului sau Asistentul social comunitar Art. 24 al Convenției ONU
Autorităţi publice centrale

MSMPS
MSMPS Autoritate centrală Specialistul trebuie să contribuie la respectarea dreptului copiilor din Constituţia Republicii Moldova din
MAI comunitatea din care fac parte să se bucure de cea mai bună stare de sănătate 29.07.1994.
Autoritate centrală pentru protecţia copilului pentru protecţia
copilului pe care o pot atinge și să beneficieze de serviciile medicale și de recuperare Hotărârea Guvernului privind
necesare pentru a asigura realizarea efective a acestui drept. aprobarea Strategiei pentru
Lucrător medical protecţia copilului pe anii 2014–2020,
Personalul medical trebuie să ofere servicii medicale calitative. nr. 434 din 10.06.2014. Legea ocrotirii
sănătăţii, nr. 411-XIII din 28.03.1995.
Elaborarea politicilor în domeniul pe care îl reprezintă.
Elaborarea mecanismelor de implementare a politicilor în domeniul pe care îl reprezintă. Legea cu privire la asigurarea
Coordonarea activităţilor de implementare a Politicilor de protecție a copilului. obligatorie de asistenţă medicală, nr.
Monitorizarea acţiunilor de aplicarea a Politicilor de protecție a copilului, în limitele competenţelor atribuite. 1585-XIII din 27.02.1998.
Elaborarea Rapoartelor despre rezultatele implementării Politicilor de protecție a copilului. ÎNGRIJIRE CU Cadru didactic Art. 5, Art. 7, Art. 9 alin. 4, Art. 18 și
AFECȚIUNE Cadrele didactice trebuie să implice părinții în viața școlară a copiilor lor. Art. 27 al Convenției ONU
Școlile care îi consideră pe părinți parteneri ai școlii funcționează, de obicei, Constituţia Republicii Moldova din
mai bine decât celelalte. 29.07.1994.
Specialistul în protecția drepturilor copilului sau Asistentul social comunitar Codul Familiei RM, nr. 1316 din
Fiecare copil are dreptul să locuiască în familie, să-şi cunoască părinţii, să 26.10.2000.
beneficieze de grija lor, să coabiteze cu aceştia, cu excepţia cazurilor în care Hotărârea Guvernului privind
DASPF despărţirea de un părinte sau de ambii părinţi este necesară în interesul aprobarea Strategiei pentru protecţia
Autorităţi publice de nivelul II

Autoritate tutelară IMS / CMF / SR DGIT IP copilului. copilului pe anii 2014–2020, nr. 434
teritorială Specialistul trebuie să le ofere sprijin părinților pentru ca aceștia să poată din 10.06.2014.
Consiliul Raional

asigura dezvoltarea capacităților copilului și să le ofere îndrumarea și sfaturile Hotărârea Guvernului cu privire la
necesare pentru ca aceștia să își exercite în mod adecvat drepturile stipulate aprobarea Strategiei intersectoriale
de lege. de dezvoltare a abilităţilor şi
Aplicarea prevederilor legislative în domeniul protecției copilului. competenţelor parentale pentru anii
Cooperarea multidisciplinară în domeniul prevenirii, evaluării, referirii, asistenţei şi monitorizării copiilor victime. Lucrător medical
2016–2022, nr. 1106 din 03.10.2016.
Dezvoltarea şi oferirea serviciilor specializate pentru protecţia copiilor în situaţii de risc. Personalul medical trebuie să informeaz părinții și copiii cu privire la sănătatea
Informarea anuală a angajaţilor despre prevederile legislative în domeniul protecției copilului (inclusiv și alimentația copilului, inclusiv cu privire la avantajele alăptării, igienei și Legea privind drepturile copilului, nr.
modificările şi completările operate). salubrității mediului înconjurător. 338-XIII din 15.12.1994.
Oferirea angajaţilor formulare-tip, registre, precum şi asigurarea, la nivelul fiecărei instituţii, a implementării Personalul medical poate să informeze și să sfătuiască părinții și copiii cu Hotărârea Guvernului cu privire la
prevederilor legislative în domeniul protecției copilului. privire la planificarea familială, educația sexuală și vaccinare. aprobarea Programului de dezvoltare
Monitorizarea aplicării prevederilor legislative în domeniul protecției copilului la nivel local. a educaţiei incluzive în Republica
Moldova pentru anii 2011–2020, nr.
523 din 11.07.2011.
Legea privind protecţia specială a
copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a
copiilor separaţi de părinţi, nr. 140 din
14.06.2013.
Primarul Instituţii de învăţământ
Medicul de Sectorul de
Autoritate tutelară preşcolar, primar,
Autorităţi publice de nivelul I

familie poliţie
locală secundar
Consiliul Local

Aplicarea prevederilor legislative în domeniul protecției copilului

Cooperarea multidisciplinară în domeniul prevenirii, evaluării, referirii, asistenţei şi monitorizării copiilor victim
Înregistrarea sesizărilor referitor la cazurile de violenţă, neglijare, exploatare şi traffic
Informarea imediată a autorităţii tutelare locale, precum și alte instituții de resort
Asigurarea protecţiei copiilor în situație de risc
Realizarea Managementului de caz, de către specialistul în protecţia drepturilor copilului sau asistentul social
comunitar, în colaborare cu profesioniştii din diferite domenii, cu atribuţii în protecţia copilului

10
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
11
DREPTURILE COPILULUI LA DEZVOLTARE – includ drepturile esențiale la o dezvoltare sănătoasă a copilului, cum ar fi: DREPTURILE COPILULUI LA PROTECȚIE – asigură protecția copilului împotriva practicilor periculoase:
dreptul la educație, joacă, acces la informații, libertatea de religie și de a lua parte la activități culturale. abuz, exploatare, violență, război sau orice alt lucru care ar putea să îl pună în pericol pe copil
REALIZARE Cadrele didactice trebuie să asigure respectarea dreptului copilului la educație Art. 7, Art. 8, Art. 28, Art. 29 și Art. 31
prin: al Convenției ONU SIGURANȚĂ Cadru didactic Art. 2, Art. 3, Art. 19, Art. 28, Art. 32,
Cadrele didactice trebuie să asigure respectarea dreptului copilului de a fi Art. 33, Art. 34, Art. 35, Art. 36 și Art.
adaptarea programei, metodelor de predare și modalității în care este condusă Constituţia Republicii Moldova din
protejat împotriva oricăror forme de violență, rele tratamente sau neglijență: 39al Convenției ONU
clasa la diversitatea de copii din clasă; 29.07.1994.
dacă au suspiciuni în legătură cu existența unei situații de abuz sau de Constituţia Republicii Moldova din
asigurarea unei implicări active a fiecărui copil în procesul de instruire și Legea privind drepturile copilului, nr.
neglijare a unui copil, acestea trebuie să sesizeze imediat autoritatea tutelară 29.07.1994.
crearea unui mediu stimulant de învățare la școală. În acest fel se poate 338-XIII din 15.12.1994.
preveni abandonul școlar; locală sau teritorială; Legea privind drepturile copilului, nr.
Codul Educației RM, nr. 152 din
trebuie să colaboreze cu reprezentanții EMD și să ofere toate informațiile 338-XIII din 15.12.1994.
organizarea de cursuri speciale de pregătire pentru copiii care nu pot răspunde 17.07.2014
cerințelor programei școlare naționale, pentru a preveni intrarea acestora necesare pentru soluționarea sesizărilor; Codul Educației RM, nr. 152 din
Hotărârea Guvernului cu privire la
prematură pe piața muncii sau, după caz, transmiterea unor asemenea trebuie să fie conștienți de situația și sensibilitatea specială a copilului 17.07.2014
aprobarea Strategiei de dezvoltare
solicitări către inspectoratul școlar. a educației pentru anii 2014–2020. abuzat sau neglijat și să contribuie la readaptarea fizică și psihologică și la Legea ocrotirii sănătăţii, nr. 411-XIII
Cadrele didactice trebuie să se asigure că educația furnizată nu se limitează Educația – 2020, nr. 944 din 14.11.2014 reintegrarea lui socială: din 28.03.1995.
la transmiterea de cunoștințe și că aceasta cuprinde și formarea de aptitudini Hotărârea Guvernului privind să sprijine copilul ca să interacționeze cu ceilalți copii din clasă; Hotărârea Guvernului cu privire la
pentru viață, cum ar fi: gândirea critică, abilități de soluționare a problemelor, aprobarea Strategiei pentru protecţia să se concentreze asupra potențialului copilului; aprobarea Strategiei de dezvoltare
capacitatea de a lua decizii echilibrate și de a avea un stil sănătos de viață, de copilului pe anii 2014–2020, nr. 434 a educației pentru anii 2014–2020.
a deveni o persoană tolerantă, care respectă drepturile celorlalți oameni și alte să fie deschis față de nevoile copilului respectiv și să fie protector (într-o Educația – 2020, nr. 944 din 14.11.2014
din 10.06.2014. măsură adecvată).
capacități care oferă copiilor instrumentele necesare să își atingă potențialul și Hotărârea Guvernului privind
să-și optimizeze șansele de reușită în viață. Instrucţiunea privind evaluarea Cadrele didactice trebuie să se asigure că, în toate acțiunile lor cu privire la
şi dezvoltarea comportamentului aprobarea Strategiei pentru protecţia
Specialistul în protecția drepturilor copilului sau Asistentul social comunitar copii, interesul superior al copilului reprezintă o prioritate. copilului pe anii 2014–2020, nr. 434
elevului din învățământul primar
Trebuie să sprijine copiii în realizarea dreptului lor de a primi o educație, și secundar general (Ordinul Cadrele didactice trebuie să trateze toți copiii în mod egal și trebuie să din 10.06.2014.
care să le permită dezvoltarea, în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și Ministerului Educației nr. 1090 promoveze toleranța și înțelegerea față de copiii care sunt percepuți ca fiind Procedura de organizare
personalității lor. diferiți. instituţională şi de intervenţie a
din 29.12.2016)
Angajați ai poliției Sistemul disciplinar trebuie să ia în considerare interesul superior al copilului. lucrătorilor instituţiilor de învățământ
Hotărârea Guvernului pentru De exemplu, fetele însărcinate nu pot fi trimise acasă/exmatriculate. în cazurile de abuz, neglijare,
Au un rol în asigurarea respectării dreptului copiilor la educație. În îndeplinirea aprobarea Instrucţiunii cu privire
Specialistul în protecția drepturilor copilului sau Asistentul social comunitar exploatare, trafic al copilului (Ordinul
acestui rol, ei trebuie: să se asigure că acei copii din comunitatea lor care au la mecanismul de cooperare
vârstă școlară merg la școală și nu-și petrec timpul pe stradă, în compania intersectorială pentru prevenirea Specialistul trebuie să asigure respectarea dreptului copilului de a fi protejat Ministerului Educației nr. 77 din
unor persoane dubioase; să se asigure că disciplina școlară este aplicată primară a riscurilor privind împotriva oricărei forme de violență, abuz, rele tratamente sau neglijare, prin: 22.02.2013)
respectând demnitatea umană a copilului; să intervină atunci când sunt bunăstarea copilului, nr. 143 din monitorizarea situației copiilor din comunitate și menținerea contactului cu Metodologia de aplicare a Procedurii
solicitați, în particular pentru a asigura securitatea în jurul școlilor, pentru a 12.02.2018 alte instituții din comunitate, cum ar fi școala, biserica, unitățile sanitare, de organizare instituţională şi de
reglementa traficul și a preveni accidentele, pentru a preveni șantajul. Legea privind protecţia specială a poliția, pentru a identifica situațiile de risc și a lua măsurile necesare pentru intervenţie a
ACTIVISM Cadrele didactice copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a prevenirea neglijării, violenței sau a exploatării copiilor; lucrătorilor instituţiilor de învățământ
copiilor separaţi de părinţi, nr. 140 din dacă există motive temeinice de a suspecta că viața și securitatea copilului preuniversitar în cazurile de abuz,
RESPONSABILITATE Trebuie să faciliteze respectarea dreptului copiilor la odihnă și vacanță,
14.06.2013. sunt primejduite în familie, reprezentanții EMD au dreptul să viziteze copiii la neglijare,
asigurându-se că aceștia dispun de timp liber suficient.
Hotărârea Guvernului privind domiciliu și să se informeze despre felul în care aceștia sunt îngrijiți, despre exploatare, trafic al copilului (Ordinul
Specialistul în protecția drepturilor copilului sau Asistentul social comunitar
aprobarea Strategiei pentru protecţia sănătatea și dezvoltarea lor fizică, educarea, învățătura și pregătirea lor Ministerului Educației nr. 858 din
Trebuie să sprijine copiii în realizarea dreptului lor de a participa la activitățile copilului pe anii 2014–2020, nr. 434 profesională, acordând, la nevoie, îndrumările necesare; 23.08.2013)
recreative, culturale, artistice și sportive ale comunității, sesizând autoritățile din 10.06.2014. sesizarea imediată a autorității tutelare în vederea luării măsurilor prevăzute Legea cu privire la asigurarea
publice locale cu privire la serviciile necesare în acest scop (locuri de joacă,
Hotărârea Guvernului cu privire la de lege, dacă, în urma vizitelor efectuate, se constată că dezvoltarea fizică, obligatorie de asistenţă medicală, nr.
cluburi sportive, cluburi ale copiilor, cinematografe, teatre, biblioteci etc.).
aprobarea Programului de dezvoltare mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită. 1585-XIII din 27.02.1998.
a educaţiei incluzive în Republica Trebuie să se asigure că principiul interesului superior al copilului 3 va prevala Legea privind protecţia specială a
INCLUZIUNE Procesul de implementare a educaţiei incluzive este complex şi implică Moldova pentru anii 2011–2020, nr. în toate demersurile și deciziile privitoare la copii. copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a
participarea autorităţilor publice centrale şi locale, a familiei, instituţiilor de 523 din 11.07.2011. copiilor separaţi de părinţi, nr. 140
Specialistul trebuie să implice familia în toate deciziile, acțiunile și măsurile
educaţie, instituţiilor de cercetare, formare profesională iniţială şi continuă, a din 14.06.2013
privitoare la copil și să sprijine îngrijirea, creșterea și formarea, dezvoltarea și
serviciilor comunitare şi societăţii civile.
educarea acestuia în cadrul familiei. Hotărârea Guvernului cu privire la
Promovarea educaţiei incluzive drept prioritate educaţională în vederea evitării aprobarea Instrucţiunilor privind
Specialistul trebuie să trateze toți copiii în mod egal, fără nicio discriminare,
excluderii şi/sau marginalizării copiilor și tinerilor. mecanismul
indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de
Formarea unui mediu educaţional prietenos, accesibil, capabil să răspundă naționalitate, apartenență etnică sau origine socială, de situația materială, de intersectorial de cooperare pentru
aşteptărilor şi cerinţelor speciale ale copiilor și tinerilor. Formarea unei culturi gradul și tipul unei deficiențe, de statutul la naștere sau de statutul dobândit, de identificarea, evaluarea, referirea,
şi a unei societăţi incluzive. dificultățile de formare și dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinților asistenţa şi monitorizarea copiilor
ori ale altor reprezentanți legali sau de orice altă distincție. victime şi potenţiale victime ale
violenţei, neglijării, exploatării şi
traficului, nr. 270 din 08.04.2014.
Legea cu privire la prevenirea şi
combaterea violenţei în familie, nr. 45
din 01.03.2007.

3 Interesul superior al copilului– asigurarea condiţiilor adecvate pentru creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copilului, ţinînd cont de
particularităţile individuale ale personalităţii lui şi de situaţia concretă în care acesta se află.

12
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
13
 Angajat al poliției
Polițiștii trebuie să faciliteze realizarea dreptului copilului de a fi protejat şi statutul poliţistului, nr. 320 din
împotriva exploatării și de a nu fi constrâns la o muncă ce comportă un risc 27.12.2012
potențial sau care este susceptibilă să îi compromită educația. Codul Penal RM, nr. 985 din
Atunci când sesizează astfel de cazuri în comunitatea lor, ei trebuie să anunțe 18.04.2002
și să colaboreze cu colectivul de pedagogi, în vederea reintegrării școlare a Codul de Procedură Penală RM nr.
copilului. 122 din 14.03.2003
Polițiștii trebuie să contribuie la protecția copiilor împotriva oricărei forme
de exploatare și violență. Ei trebuie să contribuie la prevenirea utilizării sau
implicării copiilor în activități sexuale, prostituție, pornografie sau alte practici
sexuale ilegale.
Polițiștii trebuie să contribuie la protecția copilului împotriva răpirii sau a
oricăror forme de traficare.
Polițiștii trebuie să acționeze atunci când văd un copil cerșind sau pierdut pe
stradă.
Polițiștii trebuie să sprijine reprezentanții autorității tutelare, atunci când
aceștia verifică sesizările privind cazuri de abuzuri și de neglijare a copilului.
Polițiștii trebuie să se asigure că în toate acțiunile lor cu privire la copii,
interesul superior al copilului reprezintă o prioritate.
Polițiștii trebuie să fie conștienți de importanța contactului dintre copil și părinți
în orice situație, cu excepția cazului în care acesta contravine interesului
superior al copilului. Prin urmare, aceștia trebuie să faciliteze posibilitatea
părinților și a copilului de a întreține relații personale și contacte directe,
inclusiv în situația în care împotriva părinților sau a unuia dintre ei a fost luată
măsura reținerii sau a arestării preventive și a fost înștiințată autoritatea
tutelară în vederea luării unei măsuri de protecție.
Lucrător medical
Personalul medical trebuie să respecte dreptul copilului de a fi protejat
împotriva violenței, neglijenței, abuzului și tratamentului necorespunzător, după
cum urmează:
Dacă există suspiciuni în legătură cu existența unei situații de abuz sau de
neglijare a unui copil pe care îl tratează, personalul medical este obligat să
sesizeze autoritatea tutelată.
Instituțiile medicale trebuie să verifice periodic tratamentul primit de copiii care
au fost plasați pentru a primi îngrijire, protecție sau tratament, pentru a evita
prelungirea nejustificată a spitalizării și pentru asigurarea reîntoarcerii copilului
în familie sau stabilirea unei măsuri adecvate de protecție imediat ce starea
sănătății copilului o permite.
Copiii nu trebuie spitalizați în aceleași secții cu adulții și trebuie protejați
împotriva abuzului sau neglijării în timpul spitalizării.
Atunci când tratează sau interacționează cu copiii, personalul medical trebuie
să acționeze în interesul superior al copilului.
14
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
Legea cu privire la activitatea Poliţiei DREPTURILE COPILULUI LA PARTICIPARE – asigură faptul că vocea copilului se face auzită în deciziile care îl privesc personal și care
privesc și comunitatea din care face parte.
Opiniile copiilor trebuie auzite și luate în considerare și aceștia trebuie să aibă posibilitatea de a se alătura altora și de a-și exprima liber
opiniile.
RESPECT Cadru didactic. Copilul capabil de discernământ 4 are dreptul de a-și exprima Art. 12 și Art. 37 al Convenției ONU
liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește. Opinia copilului va fi luată Constituţia Republicii Moldova din
în considerare și i se va acorda importanța cuvenită, în raport cu vârsta și cu 29.07.1994.
gradul de maturitate ale copilului.
Legea privind drepturile copilului, nr.
Legislația națională prevede respectarea principiului respectării dreptului la 338-XIII din 15.12.1994.
opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învăţămînt.
Codul Educației RM, nr. 152 din
Specialistul în protecția drepturilor copilului sau Asistentul social comunitar 17.07.2014
Specialistul se va asigura că, în conformitate cu legea, copilul capabil de Legea ocrotirii sănătăţii, nr. 411-XIII
discernământ are posibilitatea de a-și exprima liber opinia asupra oricărei din 28.03.1995.
probleme care îl privește, opiniile copilului urmând să fie luate în considerare
potrivit vârstei și gradului său de maturitate. Dreptul de a fi ascultat îi conferă Hotărârea Guvernului privind
copilului posibilitatea de a cere şi de a primi orice informaţie adecvată, de a aprobarea Strategiei pentru protecţia
fi consultat, de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor copilului pe anii 2014–2020, nr. 434
pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum şi asupra din 10.06.2014.
consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte. Legea privind protecţia specială a
Angajat al poliției copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a
copiilor separaţi de părinţi, nr. 140 din
Polițiștii trebuie să asigure copilului capabil de discernământ posibilitatea 14.06.2013.
de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește, opiniile
copilului urmând să fie luate în considerare, potrivit vârstei și gradului său de Hotărârea Guvernului pentru
maturitate. aprobarea Instrucţiunii cu privire
la mecanismul de cooperare
Lucrător medical. intersectorială pentru prevenirea
Personalul medical trebuie să asigure copilului capabil de discernământ primară a riscurilor privind
posibilitatea de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl bunăstarea copilului, nr. 143 din
privește, opiniile copilului urmând să fie luate în considerare potrivit vârstei și 12.02.2018
gradului său de maturitate.
DREPTURILE LA MOBILIZARE – se referă la modul în care se va realiza punerea în aplicare, monitorizarea şi raportarea cu privire la CDC.
Acestea angajează la maximum resursele disponibile care urmează să fie mobilizate în vederea realizării drepturilor tuturor copiilor. Ele
descriu cadrul în care se vor elabora strategiile pentru mobilizarea tuturor nivelurilor comunităţii globale (internaţional, naţional, regional,
local) privind promovarea CDC şi protecţia drepturilor copiilor.
Drepturile legate de mobilizare se găsesc în articolele: 1, 2, 4, 5, 18, 26, 27, 41–54.
Aceste articole se referă la următoarele domenii: definiţia de lucru a copilului, respectul pentru părinţii şi reprezentanţii legali ai copiilor,
asistenţa socială şi/sau asigurările sociale, reformă juridică adecvată, reformă administrativă corespunzătoare, mecanismele oficiale de
aplicare a CDC, utilizarea la maximum a resurselor naţionale şi internaţionale disponibile, raportarea periodică şi monitorizarea continuă,
dialogul cu Comitetul pentru Drepturile Copilului.
Prin urmare:
Guvernul va întreprinde măsurile ce se impun pentru elaborarea, monitorizarea și implementarea politicilor în domeniul protecției copilului.
Autorităţilor administraţiei publice locale vor întreprinde măsurile necesare pentru a asigura aplicarea politicilor în domeniul protecției copilului
în procedurile de lucru interne.
Ministerele cu responsabilităţi în domeniu vor asigura, în limitele competenţelor atribuite, coordonarea activităţilor de implementare şi
monitorizare a acţiunilor de aplicare a Instrucţiunilor aprobate.
4 Discernământ – aptitudinea unei persoane de a înţelege natura şi urmările faptelor pe care le săvârşeşte.
15
Fișa resursă E
Studiu de caz
Familia Moraru este constituită din 3 membri: bunica (63 ani), mama (32 ani) și fiul (9 ani). Ei locuiesc împreună
într-un apartament cu o odaie din suburbia municipiului Chișinău, venitul familiei fiind mic.
Bunica este pensionară și venitul ei este mic, fiind constituit din pensia pentru limită de vârstă (800 lei) și venituri
din munci prestate ocazional. Starea sănătății este satisfăcătoare, nu se află la evidența medicului cu patologii
grave.
Mama a avut un frate geamăn, care a murit la vârsta de 21 ani într-un accident rutier. După părerea bunicii, ea
nu şi-a revenit după această pierdere. Băiatul poartă numele unchiului său. În mod constant, mama îi reproşează
fiului că nu este la fel de bun ca și unchiul său și deseori îl agresează verbal. Ea comunică rar cu fiul său și nu
manifestă interes pentru preocupările sale. Nu arată multă afecţiune pentru băiat, însă când are bani, îi cumpăra
dulciuri, considerându-se o mamă bună.
Familia nu se alimentează bine, mama nu găteşte nimic. Dimpotrivă, își încurajează feciorul să fure produse ali-
mentare din magazin, fapt pe care copilul refuză să-l facă. El preferă să lucreze în zile de odihnă într-o cantină la
spălatul vaselor. Ca recompensă, băiatul primeşte produse alimentare în fiecare zi. Bunica lucrează în aceeaşi
cantină și face o muncă similară.

Mama nu este încadrată în câmpul muncii și nu se află la evidență la ATOFM în calitate de șomer, respectiv nu are În fiecare vară, timp de 5 săptămâni, băiatul stă la rude (mătuşa şi unchiul), care au o fermă într-un sat la o dis-
niciun venit. Ea consumă alcool în exces, dar susţine că își ţine sub control dependența alcoolică și nu are nevoie tanță de 180 km de la Chişinău. La întoarcerea acasă, rudele îi dau produse alimentare. Rudele sunt foarte preo-
de ajutor. Nu se află la evidența medicului. Este mamă solitară, cu tatăl copilului nu menține niciun contact de la cupate de situaţia băiatului și au apelat la Primărie și la şcoală, exprimându-și dorința ca copilul să rămână la ei.
vârsta de 5 ani a copiluli. Din spusele mamei, tatăl lui Dumitru este miner în Ucraina. Băiatul, însă, nu vrea s-o părăsească pe bunică și să renunțe la şcoala sa.

Copilul a fost născut prematur și în primii ani de viață a fost internat de mai multe ori în spital. El are mai multe
probleme grave de sănătate, este astmatic și deseori are crize respiratorii. Pentru a asigura tratamentul nepotu-
lui, bunica împrumută bani de la prieteni/vecini pentru a plăti medicamentele necesare și, în rezultat, acumulează
datorii. Medicii au menționat că copilul este slab și anemic, motiv pentru care are capacitate de activitate redu-
să, de multe ori adoarme în timpul orelor de clasă. Copilul știe de existența tatălui, deși nu l-a văzut niciodată și
spune că atunci când va crește, va merge la el în Ucraina.

Apartamentul în care locuiește familia este foarte mic, dar curat. Cea mai mare parte a mobilei și a lucrurilor din
apartament au fost vândute de către mama pentru procurarea băuturilor alcoolice. Bunica încearcă să menţi-
nă apartamentul în ordine, dar mama de fiecare dată lasă dezordine în apartament când caută banii sau lucruri
pentru vânzare, ca să poată să-și cumpere băuturi alcoolice. Câteodată face cunoştinţă cu bărbaţi în baruri și le
propune servicii sexuale pentru bani. Daca bărbatul refuza să plătească, ea devine violentă și în aceste cazuri
intervine poliția, însă, oricum, acest fapt nu schimbă situaţia în familie. Dumitru i-a povestit profesoarei sale că,
pe parcursul ultimilor 6 luni, mama sa a încercat deja de două să-l prostitueze în apartamentul lor. Bunica a in-
tervenit şi în consecinţă a fost agresată fizic: s-a ales cu coaste rupte şi cu un ochi vătămat. Mulţi dintre vecinii
blocului de locuit s-au plâns din cauza zgomotului și a tulburărilor, dar situaţia persistă.

Profesoara de la şcoală spune că copilul este deştept, învaţă cu plăcere și are capacităţi creative. Recent a fost
al 3-lea în clasă după rezultatele testului scris (din cei 35 de elevi). Copilul îşi face temele pentru acasă, dar nu
frecventează şcoala regulat. Colegii îl tachinează, deoarece, chiar dacă se îmbracă curat, poarta haine prea mici
pentru vârsta lui.

Băiatul are din când în când un comportament provocator și atunci comunicarea cu colegii devine dificilă. Partea
bună este că el are abilităţi sportive şi profesorii vor ca el să frecventeze gimnaziul sportiv local.

Profesoara îl descrie ca pe un copil singuratic, care îşi exprimă cu greu emoțiile. Atunci când nu reuşeşte să-
şi exprime sentimentele, este furios și opune rezistenţă oricărei forme de solicitare. Nu-şi demonstrează, însă,
agresivitatea des și este, de fapt, un copil liniştit, care face diferenţa între bine și rău. De regulă, copilul manifes-
tă mai mult un comportament agresiv după zile de odihnă. El comunică mai uşor cu adulţii decât cu colegii săi.

Există o relaţie strânsă între el și bunică. Când mama nu se află în apropiere, ambii ascultă împreună programe
la radio sau pregătesc ceva gustos. Bunica vorbeşte deschis cu copilul despre situaţia lor și se întristează de
starea lucrurilor, dar spune că fiica sa este o mamă bună, doar că are nevoie de ajutor. Bunica încurajează bă-
iatul în tot ce face și participă la activitățile de la școală, la ședințele pentru părinți. Ei petrec ore întregi privind
fotografiile vechi și copilul este foarte mândru de faptul că bunicul a fost un militar important în armata sovietică,
decorat cu numeroase medalii. Dorinţa lui este să devină și el militar. Este foarte curios să afle cum au trăit buni-
cii în perioada sovietică. Ambii discută mult despre viitor.

16
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
17
1.2. MODULUL Politica Tdh de protecție a copilului Fișă resursă
SCOPUL POLITICA TDH DE PROTECȚIE A COPILULUI
Informarea profesioniștilor cu privire la politica Terre des hommes de protecție a copilului. Ce este?
OBIECTIVE Definiția conceptului de „protecție a copilului”
Protecţia copilului se referă la responsabilitatea organizaţiei de a se asigura că personalul, operaţiunile și pro-
«« familiarizarea participanților cu politica Tdh de protecție a copilului; gramele acesteia nu fac rău copiilor. Cu alte cuvinte, nu expun copiii riscului de vătămare sau de violenţă și că
«« familiarizarea participanților cu privire la Codul de Conduită în protecția copilului și semnarea lui. orice caz identificat de organizaţie ce periclitează siguranţa copiilor în cadrul comunităţilor din care fac parte
este raportat autorităţilor locale competente. Acest fapt înseamnă că organizația nu expune copiii riscului de vă-
DURATA tămare sau de violență și că orice caz identificat ce periclitează siguranța copiilor în cadrul comunităților unde
activează organizația, este raportat autorităților locale competente.345
35 minute
Scopul politicii de protecție a copilului
MATERIALE NECESARE
Scopul politicii și a procedurilor sale aferente este de a reglementa modul de derulare a activității organizației,
«« foi flipchart, cariocă, markere astfel încât copiii cu care intrăm în contact (direct sau indirect) să fie protejați și să fie luate cele mai potrivite
«« fișe resurse măsuri în direcția aceasta, iar măsurile întreprinse de noi pentru implementarea programelor sau activităților la
«« laptop, proiector nivel instituțional să nu aducă niciun prejudiciu situației copiilor.
«« Codul de conduită imprimat
Politica de protecție a copilului se bazează pe o serie de principii:
PAŞI
1. Toți copiii au dreptul egal la protecție, să le fie promovate bunăstarea și dreptul lor la participare.
«« Activitate de grup. Brainstorming (20 min.)
2. Toate acțiunile ce țin de protecția copilului vor fi întreprinse în interesul superior al copilului.
Cerem opinia participanților în privința noțiunii de „protecția copilului”. Ce presupune această noțiune? Notăm
răspunsurile pe flipchart. 3. Asigurarea protecției este responsabilitatea fiecăruia. Respectarea politicii este obligatorie pentru toți cei
care lucrează pentru sau în numele Terre des hommes, incluzând personalul angajat, voluntarii sau partenerii.
Cum practicăm protecția copilului? Ce fel de metode folosim? Când este nevoie copilul să fie protejat? Unde este Deși se va oferi instruire, consiliere și asistență, fiecare trebuie să se implice activ în îndeplinirea responsabili-
nevoie de protecția copilului? Cine se ocupă cu protecția copilului? tăților ce țin de protecția copiilor.

(Fișa resursă.) 5. Vor fi preluate și analizate conștiincios toate sesizările îngrijorătoare ce țin de securitatea și protecția unui
copil. Acolo unde va fi cazul, se vor lua măsurile necesare pentru a proteja copilul și a-l sancționa pe pretinsul
«« Lucru în perechi. Codul de conduită (15 min.) făptaș. Acestea ar putea include referiri la organele de drept şi de protecţie a copilului. Referitor la posibilele
plângeri în adresa personalului, voluntarilor şi a partenerilor, măsurile ar putea include suspendarea sau rezilie-
Folosiți o metodă creativă pentru a împărți participanții în perechi. rea angajamentului sau oricărui alt tip de colaborare.

Întrebați participanții dacă există un Cod de etică în domeniul în care activează și ce prevede acest cod? Propuneți 6. Nicio organizație nu poate să ofere protecție copiilor lucrând în izolare, din acest motiv vom colabora cu alte
să se discute, în perechi – sau, în dependență de dinamică, continuați discuția în grupul mare – asemănările și organizații, instituții (cum ar fi departamente şi ministere cu mandatul de a proteja copiii) și grupuri, după ne-
deosebirile unui Cod de etică (deontologic) și a unui cod de conduită (5 minute). Colectați răspunsurile. cesitate și caz.

Repartizați fiecărui participant câte o copie a Codului de conduit și propuneți să-l citească individual (3 minute). 7. Noi respectăm confidențialitatea și nu divulgăm datele personale ale celor implicați în activități ce țin de pro-
Discutați în grup eventualele întrebări. Rugați participanții să semneze codul de conduită. Colectați varianta sem- tecția copilului, inclusiv numele celor care raportează un caz, excepție fiind situațiile când e necesar să se trans-
nată și oferiți participanților copia lor. mită informații pentru a asigura protecția copilului (de exemplu, dacă copilul are nevoie de serviciile unui speci-
alist sau dacă s-a comis o infracțiune).

8. Noi contribuim la sporirea gradului de conștientizare și sensibilizare a alte persoane cu privire la importanța
protecției copiilor, apelând la politica și procedurile sale aferente pentru a sublinia angajamentul nostru și pentru

5 Coaliția Keeping Children Safe – www.keepingchildrensafe.org.uk

18
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
19
a explica valorile după care ne ghidăm. Vom împărtăși practicile noastre cu ceilalți și vom fi deschiși la recoman- 1.3. MODULUL Drepturile copilului. Abordare bazată
pe drepturi
dări privind aplicarea și relevanța acestora.

9. Noi lucrăm în cadrul legal al legislației și politicilor naționale și internaționale privind protecția copilului.
SCOPUL
10. Nu există un model tip de protecție a copilului și de promovare a drepturilor acestuia. Soluțiile ce țin de pro-
tecția copilului trebuie să reflecte cultura și mediul în care se desfășoară activitățile. Cu toate acestea, specificul Informarea participanților despre drepturile copilului și abordarea bazată pe drepturi în lucrul cu copiii.
cultural nu va servi niciodată drept pretext pentru violență. Deși delegațiile naționale pot propune amendamente
și modificări la procedurile existente, acestea trebuie să corespundă cerințelor stabilite de prezenta politică. Nu OBIECTIVE
se va accepta oferirea unui nivel mai scăzut de protecție.
«« cunoașterea drepturilor copiilor;
Întrebări pentru a facilita discuția «« cunoașterea abordării bazate pe drepturi.
Definiția conceptului ”protecția copilului”.
Ce este? Scopul politicii de protecție a copilului.
DURATA
Principiile politicii de protecție a copilului.
Curiozitatea profesională – abilitate utilă și necesară. Înainte de a vă face anumite concluzii sau de a întreprinde
1,5 oră
acțiuni, aflați cât mai multă informație.
Cei cinci pași: MATERIALE NECESARE
1. Recunoaștem cazul de abuz.
2. Răspundem – intervenim pe loc în cazul în care este nevoie de acțiuni prompte (de ex. oprim abuzatorul, chemăm «« foi flipchart, markere;
Cum? poliția, medicul), informăm persoanele/organele competente (managerul instituției, poliția, etc.). «« laptop, proiector;
3. Înregistrăm – în scris, în formă liberă, datele necesare, comunitatea, data, locul, participanții, vârsta și situația
«« fişa resursă A-C.
copilului, împrejurările, evenimentul în sine, etc.
4. Raportăm – transmitem informația persoanei de contact pentru protecția copilului din cadrul Tdh.
5. Revenim – peste un timp rezonabil ne interesăm de soarta copilului, a abuzatorului, măsurile întreprinse în
PAŞI
instituție.
În ce situații intervenim când suntem martori ai unei situații de abuz, de neglijare a copilului. La serviciu. În magazin. 1. Discuție despre drepturi (10 min.)
Când?
Pe stradă. La vecini. Lucrătorii din domeniile care are tangență cu protecția copilului trebuie să reprezinte un model
Unde? prin acțiunile sale.
Întrebați participanții: Ce este un drept? Ce drepturi există? Care sunt diferențele dintre drepturile copilului și ale
Fiecare („Eu”) are responsabilitatea de a se folosi de „curiozitatea profesională” și de a interveni, la necesitate, în adultului? Cine asigură/cum sunt asigurate drepturile copilului?
Cine?
cazul unui abuz asupra copilului, a neglijării sau exploatării copilului.

La finalul activității, faceți o generalizare a informației și prezentați informații suplimentare (fișa resursă A).

2. Activitate de grup: scala imaginară (10 min.)

Trasați pe podea o linie, la un capăt al liniei scrieți 0, la celălalt capăt - 100. Împărțiți linia în 4 și marcați puncte-
le - 25, 50, 75 și 100. Rostiți enunțurile care exprimă situații ce reflectă cum sunt respectate drepturile copiilor în
instituția pe care o reprezintă participanții. Pentru fiecare enunț rostit, participanții trebuie să se poziționeze pe
linie în dreptul cifrei care reprezintă cât de mult este de acord sau nu cu situația enunțată.

Enunțuri:

«« Toți copiii își exprimă liber opinia cu privire la problemele care îi privesc.
«« Toți copiii au posibilitatea să-și expună nemulțumirea, părerea, indignarea în raport cu problemele care îi
privesc.
«« Toți copiii se simt în siguranță: în clasă, în hol, în curte, la WC etc.
«« Toți copiii se simt protejați de orice formă de violență la școală.
«« Toți copiii sunt acceptați așa cum sunt (indiferent de etnie, nevoi speciale, religie, alegeri de stil, de. ex, băiat
cu cercel în ureche, păr vopsit etc.).
«« Timpul liber al copiilor este respectat.
«« Toți copiii se adresează cu respect unul față de altul.
«« Copiii au acces la jocuri în cadrul școlii.

20
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
21
3. Activitate de grup. Asigurarea drepturile copilului în școală (40 min.) Fișe resursă
Împărțiți participanții în 5 grupuri și oferiți-le foi flipchart şi markere. DREPTURILE COPILULUI. ABORDARE BAZATĂ PE DREPTURI
Instrucțiune:
Fişa resursă A
Care sunt acțiunile realizate sau care pot fi realizate în cadrul instituției pe care o reprezentați, pentru a asigura:
Drepturile copilului
Grupul I: egalitatea de gen
Grupul II: nediscriminarea Ce este un drept?
Grupul III: diversitatea
Grupul IV: incluziunea Totalitatea regulilor, normelor identificate și recunoscute de stat pentru a reglementa relațiile sociale, a căror
Grupul V: toleranța respectare este obligatorie și garantată de stat (legi).

Model de lucru: Astfel:

Grupuri țintă «« Drepturile copilului sunt drepturile tuturor persoanelor din momentul nașterii și până la vârsta de 18 ani.
Activități/servicii Responsabili
(de enumerat) «« Drepturile copilului nu sunt diferite de cele ale adultului. Fiecare copil are aceleași drepturi ca și orice altă
persoană.
«« Drepturile copilului recunosc vulnerabilitățile lui, determinate de vârsta fragedă și lipsa de maturitate a
Populație țintă acestora. Copiii deseori întâmpină dificultăți în accesarea propriilor drepturi.
(cei care cauzează probleme) «« Drepturile copilului impun o atenție deosebită nevoilor de protecție și îngrijire specială ale copiilor.
«« Drepturile copilului asigură tratarea copiilor cu demnitate și respect, protecție împotriva oricărei forme de
Beneficiari finali
discriminare, să le fie satisfăcute nevoile primare (siguranță, îngrijire, educație, sănătate, realizare).
(cei care suportă efectele «« Drepturile copilului pot fi privite mai mult ca „principii” care oferă un cadru comportamental și influențează
negative ale problemei) modul în care specialiștii își realizează responsabilitățile.
«« Drepturile copilului sunt stabilite în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și sunt aplicate tuturor
Grupurile au la dispoziție 20 min. pentru discuții, apoi vor desemna o persoană care să prezinte rezultatele lucru- copiilor. Convenția este unul dintre cele mai ratificate acte internaționale, la care au aderat 193 state ale lumii.
lui în grup.
Principii generale ale Convenției:
Discuții:
«« Non-discriminare (art.2) - copiii au acces la aceleași drepturi, oportunități și privilegii indiferent de rasă, cu-
După prezentarea rezultatelor, identificați, cu ajutorul participanților, caracteristicile abordării bazate pe drept loare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naționalitate, apartenență etnică sau originea so-
și avantajele acesteia atât pentru profesioniști, cât și pentru copii. La sfârșit, faceți o generalizare a activității şi cială, de situația materială, incapacitatea fizică, de statutul la naștere sau de statutul dobândit al copilului ori
oferiți participanților informații referitor la abordarea bazată pe drepturi (fișa resursă B). al părinților sau al reprezentanților legali ai acestuia.

4. Studiu de caz (30 min.)
Prezentați un studiu de caz al unui copil de etnie romă care a fost maltratat de către colegii de școală, apoi for-
mați 4 grupuri și le oferiți câte o foaie flipchart, markere (fișa resursă C).
Instrucțiune:
Rugați participanții să analizeze studiul de caz și să identifice următoarele:
Exemplu: o fată nu trebuie exclusă de la un curs de tâmplărie doar pentru că este fată sau niciun copil cu nevoi
speciale nu trebuie exclus din activitățile sportive. Uneori, nevoile sau abilitățile copilului pot impune un trata-
ment diferit astfel încât acesta să poată beneficia de pe urma acelorași oportunități ca și alți copii. În astfel de
cazuri, nediscriminare înseamnă că aceste diferențe trebuie luate în considerare, deseori printr-o altă modalitate
de a oferi sprijin copilului. Copiilor cu nevoi speciale s-ar putea să le fie necesar sprijin fizic sau asistență în a citi
sau a înțelege tema; copiii refugiați sau migranți pot avea nevoie de ajutor în învățarea limbii; copiii cu convingeri
religioase sau convingeri culturale diferite pot avea nevoie de măsuri speciale de protecție prin care accesul la
drepturile minime de bază să fie sprijinit.

Grupul I – II: acțiuni pentru a preveni astfel de situații. În general, atunci când circumstanțele copiilor sunt similare, tratamentul trebuie să fie similar, iar când circum-
stanțele sunt diferite, tratamentul trebuie să fie diferit. Evitați să emiteți judecăți de valoare cu privire la ce poate
Grupul III - IV: acțiuni de intervenție în astfel de situații. sau nu poate să facă un copil bazându-vă pe caracteristicile pe care le considerați relevante. Adoptați o abor-
dare individualizată a fiecărui caz în parte, pentru a preveni izolarea copilului din cauza circumstanțelor sale
Timp disponibil: 15 min. particulare. Izolarea bazată pe discriminare și stigmatizare va împiedica accesul acestuia la drepturi, alături de
ceilalți copii.
Discuție
«« Interesul superior al copilului (art. 3) - în toate acțiunile care privesc copiii interesele copilului prevalează.
Prezentarea rezultatelor. Copiilor le sunt asigurate protecția și îngrijirea necesară pentru bunăstarea sale. În toate deciziile care îi

22
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
23
 privesc pe copii, interesul superior al acestora trebuie să fie considerat cel mai important. Specialiștii care
lucrează cu copiii sunt responsabili să acționeze în cel mai bun mod pentru protecția, dezvoltarea și bunăs-
tarea acestora.
!!! Opiniile copilului despre cum este „cel mai bine“ sunt importante, el are nevoie să simtă că a fost ascultat şi
că opiniile sale au fost luate în serios.
!!! Evaluarea interesului superior al copilului poate fi realizat numai dacă se iau în considerare opiniile acestuia.
!!! Dacă opinia copilului nu este împărtășită de către adult, adultul trebuie să-și susțină poziția cu argumente și
să fie sigur că copilul a înțeles că acțiunile pot fi altele.
«« Viața, supraviețuire și dezvoltare (art.6) - copiii au dreptul la viață și dreptul de a se dezvolta fizic şi psihic, în
egală măsură. Copiii trebuie protejați împotriva amenințărilor și pericolelor externe, cum ar fi violențe, abu-
zuri, privare severă și îmbolnăvire, fiindu-le pus la dispoziție tot ce este necesar pentru o dezvoltare sănătoa-
să și bunăstarea lor generală.
Niciun copil nu trebuie privat de un serviciu de care ceilalți copii beneficiază din cauza unor caracteristici care
nu prezintă relevanță pentru decizia în cauză. Exemplu: un copil s-a comportat necorespunzător și nu i s-a dat
mâncare o zi întreagă - dreptul său la hrană nu a fost respectat.
Opinie (art. 12) - copilului capabil de discernământ îi este garantat dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra
oricărei probleme care îl privește, opiniile copilului sunt luate în considerare ținând cont de vârsta sa și de gradul
său de maturitate.
Principiul participării este cheia pentru a înțelege mai bine drepturile copiilor. Participarea copilului referitor la
luarea deciziilor care îl privesc este un principiu director al Convenției. Copiii au aceleași drepturi ca și adulții şi
trebuie întotdeauna consultați şi ascultați, iar opiniile lor trebuie luate în considerare.
Participarea trebuie să fie autentică:
«« Implicarea „simbolică“ a copiilor este o intervenție ușoară: se solicită opinia pentru a o putea ignora apoi.
«« Implicarea „reală” a copiilor este o intervenție mai dificilă, fiind necesară implicarea ambelor părți (adulți și
copii), care trebuie să creadă unii în ceilalți și în proces.
Procesul implicării:
1. Informarea copiilor - oferirea informațiilor de care au nevoie pentru a lua parte la procesul decizional. Este
necesar ca informațiile să fie accesibile tuturor copiilor: limbajul nu trebuie să fie exagerat de complicat și
trebuie să fie luate în considerare nevoile fiecărui copil în parte.
2. Discuție - copiii au nevoie de timp și de spațiu pentru a reflecta și a discuta problemele. În cazul copiilor
mai mici sau a celor care au o capacitate mai redusă de a participa şi discuta, trebuie să le fie asigurată
facilitarea.
3. Ascultare - adulții și copiii - trebuie să aibă, în egală măsură, capacitatea de a asculta! Copiii trebuie ajutați
să se asculte unul pe celălalt, iar adulții trebuie să se asigure că aud toate ideile copiilor, fiind contribuția lor
la proces.
4. Analiza - decizia finală luată de un adult, care trebuie să țină cont de ideile şi preferințele copiilor. Faptul că
ideile provin de la copii este important şi poate uneori să aibă o pondere mai mare, fie că adulții sunt de acord
sau nu cu opinia lor.
5. Feedback - copiii trebuie informați despre modul în care ideile şi dorințele lor au fost luate în considerare, iar
atunci când acestea nu au fost reținute, să fie informați despre motivul respingerii.
Toate aceste acțiuni necesită timp şi răbdare. Din perspectiva copilului, acesta va dori să vadă că opinia lui este
luată în considerare şi că adulții au dorință să găsească o soluție care să fie construită în jurul acestei opinii. Din
24
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
perspectiva adultului, trebuie să existe convingerea că opiniile copilului contează cu adevărat, că acestea pot
duce la un rezultat mai bun pentru toată lumea. Comunicarea între adult şi copil trebuie să fie efectivă, onestă şi
constructivă. Stabilirea unei relații bazată pe încredere este esențială.
Notă: Cu cât sunt implicați mai mult copiii și cu cât li se acordă mai multă încredere, cu atât vor fi mai mari re-
compensele pentru toți cei implicați în proces.
Republica Moldova a ratificat Convenția în 1993. În acest context, Guvernul:
«« Este responsabil prin legea internațională să asigure respectarea drepturilor copilului.
«« S-a angajat să adopte toate măsurile necesare pentru a atinge standardele stabilite în Convenție, inclusiv prin
adoptarea legislației, modificarea politicilor și practicilor existente.
«« Se obligă să aloce resursele necesare pentru implementarea prevederilor Convenției. Când un stat ratifică
Convenția, acesta își asumă o răspundere în fața propriului popor și a comunității internaționale și devine
principalul responsabil de asigurare a drepturilor copiilor.
Drepturile copilului pot fi grupate în 5 categorii:
Categorie Descriere Articole (Convenție)
Asigură nevoile de baze ale copiilor: 6, 24, 7, 9, 19, 20, 21, 23, 26, 27,
30, 32, 33, 34, 35, şi 38
Dreptul copiilor la asigurarea unor alimente hrănitoare, asigurarea dragostei şi grijii din partea
supraviețuire familiei şi a societății, asigurarea serviciilor de sănătate, asigurarea unor
deprinderi de viață adecvate, asigurarea educației, asigurarea unui adăpost şi
a protecției alternative, rolul opiniei publice în garantarea supraviețuirii şi/sau
promovarea vieții.
Asigură drepturile esențiale la o dezvoltare sănătoasă a copilului: 3, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14,
Dreptul copiilor la accesul la informații adecvate, educația, libertatea de gândire, conștiință şi 15, 17, 18, 22, 23, 24, 25, 26, 27,
dezvoltare religie, dezvoltarea personalității – pe plan social şi psihologic, identitatea 28, 29, 31
– cetățenia şi numele, sănătatea şi dezvoltarea fizică, dreptul la exprimarea
liberă a opiniilor, familia.
Dreptul copiilor la protecție Asigură protecția copilului împotriva practicilor periculoase, violențelor, 2, 3, 6, 7, 8, 10, 11, 16, 19, 20, 21,
exploatării, războiului sau oricărui alt lucru care ar putea să îl pună în pericol: 22, 23, 25, 30, 32, 33, 34, 35, 36,
37, 38, 39, 40
nediscriminarea, numele şi cetățenia, copiii cu dizabilităţi, copiii autohtoni,
reunificarea familiei, transferul ilegal şi nereturnarea, intimitatea, protecţia
împotriva abuzului şi neglijării, protecţia copiilor privaţi de mediul familial,
adopţia, verificarea periodică a plasamentului, exploatarea copilului prin
muncă, abuzul de droguri, exploatarea sexuală, vânzarea, traficul şi răpirea,
alte forme de exploatare, tortura şi privarea de libertate, serviciile de
recuperare, justiţia juvenilă, copiii refugiaţi, conflictele armate.
Asigură faptul că vocea copilului se face auzită în deciziile care îl privesc pe el 12, 13, 14, 15, 17, 24, 28, 29,
Dreptul copiilor la personal, precum și comunitatea din care face parte: 31, 42
participare opiniile copilului, libertatea de exprimare, libertatea de asociere, accesul la
informații corespunzătoare, accesul la informații despre Convenție.
Opiniile copiilor trebuie auzite și luate în considerare și aceștia trebuie să aibă
posibilitatea de a se alătura altora și de a-și exprima liber opiniile.
Dreptul copiilor la Asigură aplicare, monitorizare şi raportare cu privire la Convenție. Acestea 1, 2, 4, 5, 18, 26, 27, 41-54
mobilizare angajează la maximum resursele disponibile care urmează să fie mobilizate în
vederea realizării drepturilor tuturor copiilor:
definiţia de lucru a copilului, respectul pentru părinţii şi reprezentanţii legali ai
copiilor, asistenţa socială şi/sau asigurările sociale, reformă juridică adecvată,
reformă administrativă corespunzătoare, mecanismele oficiale de aplicare
a Convenției, utilizarea la maximum a resurselor naţionale şi internaţionale
disponibile, raportarea periodică şi monitorizarea continuă, dialogul cu
Comitetul pentru Drepturile Copilului.
25
Fişa resursă B De exemplu:
«« oferă mai multe realizări, datorită relațiilor bazate pe încredere și respect reciproc; oferă satisfacții pentru
Abordare bazată pe drepturile copiilor ambele părți datorită reușitelor;
«« reduce nivelul de stres, ceea ce facilitează identificarea problemelor şi o mai mare „responsabilitate“ asupra
Abordarea bazată pe drepturile copiilor - urmărește conștientizarea obligațiilor de către instituții privind garan- deciziilor din partea celor care trebuie să le aplice, deci, şanse mai mari de realizare;
tarea, respectarea, protejarea şi promovarea drepturilor copilului. La fel, formarea persoanelor și sprijinirea lor «« oferă o perspectivă mai mare datorită împuternicirii copiilor: această abordare permite familiarizarea lor cu
pentru înțelegerea drepturilor și cum pot fi utilizate. provocările cu care se vor întâlni mai târziu în viaţă şi îi „abilitează“ cu strategii pe care le pot aplica pentru
a depăși aceste provocări.

Abordare bazată pe drepturi:
«« Îndeamnă și îi împuternicește pe titularii acestor drepturi să le ceară.
«« Copiii nu sunt văzuți ca un obiect al binefacerii, ci ca persoane care își cer drepturile legale.
«« O abordare bazată pe necesități creează o viziune care ține de soluționarea unor probleme specifice care
necesită o atenție imediată și rapidă. În același timp, ea se axează asupra specificului și transformă copilul
într-un subiect pasiv6.
Diferența dintre abordarea bazată pe necesități și abordarea bazată pe drepturi7:
Abordarea pe bazată pe necesități
Munca realizată are o valoare enormă şi o importanță deosebită, atât pentru copii, cât şi pentru mediul social.
Deseori, însă, societatea nu reuşeşte să recunoască dificultățile care pot rezulta din responsabilitatea pusă pe
umerii profesioniștilor şi a stresului cauzat de munca desfăşurată:
«« adesea, provocările sunt intrinseci comportamentului copiilor cu care lucrați;
«« de multe ori, este necesar să fie luate decizii dificile, mai ales atunci când nevoile sau drepturile copiilor sunt
diferite;
«« este necesar să fie respectat un set de reguli, politici şi legi.
Totodată, găsirea unui echilibru între sarcinile administrative, lucrul direct cu copiii și sprijinul profesional de
care este nevoie, de cele mai multe ori poate fi un demers destul de dificil.
Abordarea bazată pe drepturi

Acționează în direcția obiectivelor Acționează în direcția obiectivelor de
de rezultat. rezultat și proces.
Accentuează satisfacerea necesităților. Accentuează realizarea drepturilor.
Recunoaște nevoile ca revendicări Recunoaște că drepturile
întemeiate. presupun întotdeauna obligații ale Statului.
Satisface nevoile fără a împuternici. Recunoaște că drepturile pot fi
realizate doar prin împuternicire.
Acceptă caritatea ca motivație Afirmă că caritatea este o motivație
determinantă pentru satisfacerea necesităților. insuficientă pentru satisfacerea necesităților.
Se axează pe manifestările problemelor Se axează pe cauzele structurale ale
și cauzele imediate ale problemelor. problemelor, precum și pe manifestările și
cauzele imediate ale problemelor.
Cuprinde proiecte sectoriale înguste. Cuprinde proiecte și programe intersectoriale,
holistice.
Se axează pe context social, cu puțin accent pe politică. Se axează pe context social, economic,
cultural, civil și politic și este orientată spre
politici.
Exemplu: „Dreptul la vaccinare a fost realizat pentru 80% din toți Exemplu: „Dreptul la vaccinare le-a fost
copiii“. refuzat la 20% din toți copiii“.
Avantajele abordării bazate pe drepturi:
Acceptarea abordării bazată pe drepturile copilului, în lucrul cu copiii, îmbunătățește atât asigurarea îngrijirii,
educațidei și dezvoltrea copilului, cât și activitatea profesioniștilor din diferite domenii cu atribuții în protecția
copilului.
Drepturile copiilor nu înseamnă muncă în plus: ele oferă un mod diferit de raportare la munca care se realizea-
ză în domeniul protecției copilului.8
Beneficiile pentru profesioniști Beneficiile pentru copii
O mai bună înțelegere a copiilor. Respectarea drepturilor primare.
Strategii în practică, noi abordări. Sentimentul de apreciere.
Sentimentul de responsabilitate pentru propriile vieți; abilități de a lua
Limite clar trasate, un proces decizional mai bun.
decizii mai bune și în cunoștință de cauză.
Relații de mai bună calitate, un plus de încredere. Relații de mai bună calitate, un plus de încredere.
Rezultate mai bune pentru profesionist şi pentru copil. Rezultate mai bune în timpul în care se află în instituție și după ulterior.
Abordarea bazată pe drepturile copilului utilizată în politicile educaționale:
Dreptul la educație nu este numai garantarea accesului universal la educație, ci și educația din perspectiva
drepturilor copilului (omului) este baza unei abordări globale, ceea ce înseamnă:
«« accesul la educație;
«« calitatea învățământului (bazat pe valori şi principii ale drepturilor copilului);
«« calitatea mediului propriu-zis în care educația se desfășoară.
Prin dreptul la educație se urmărește să se asigure tuturor copiilor o educație de calitate, care respectă şi
promovează drepturile acestora la respectul de sine şi la dezvoltarea personală9. Primul pas necesar pentru a
îmbunătăți rezultatele educației constă în construirea unor sisteme de învățământ integratoare, participative şi
responsabile, care să reflecte în mod direct așteptărilor părților interesate: părinţi şi elevi, profesori şi autorităţi
publice.
Un bun program educativ trebuie să recunoască părinții şi elevii ca fiind actorii principali ai educației, nu doar
beneficiarii pasivi ai serviciilor furnizate. De aceea, în contextul unei educații bazate pe drepturile copilului/omu-
lui, participarea tuturor actorilor comunităţii educaţionale, a copiilor și părinţilor, în mod special, la planificarea,
executarea, monitorizarea şi evaluarea sistemelor de învăţământ, constituie un drept fundamental, un proces
necesar şi un rezultat.

6 Roberto Liwski (membru al CRC): “Ghid la Comentariul General 7: Implementarea drepturilor copiilor de vârstă fragedă, Fundația Bernard van
Leer 8 „Protejarea drepturilor copiilor”, ghid pentru profesioniști care lucrează cu copii în îngrijire alternativă, SOS Satelor Copiilor Internațional
7 Agenția Canadiană de Dezvoltare Internațională, Plan de Acțiuni 2001 9 UNICEF / UNESCO, Une approche de l’éducation pour tous basée sur les droits de l’homme, 2008

26
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
27
Fişa resursă C
Studiu de caz
Cazul fetei de etnie romă care a fost bătută de o colegă: ce spun Poliția și directoarea Liceului.
O elevă de 13 ani, care își face studiile la Liceul, continuă să fie agresată fizic și verbal de către colegi. Cel puțin,
asta susține preşedinta Platformei femeilor rome „Romni”, care a povestit, în cadrul unei conferințe de presă,
despre conflictul în care a fost implicată tânăra de etnie romă. De cealaltă parte, directoarea Liceului spune că
este vorba de un conflict interpersonal și că instituția pe care o conduce nu încurajează discriminarea pe crite-
riu de etnie.
au fost duse la Inspectoratul de Poliție Botanica, unde au depus o declarație. Pe cazul dat a fost pornit proces
penal în baza art. 287 „Huliganism”. Persoanele urmează să fie supuse expertizei medico-legale. Reiterăm că
Poliția nu favorizează pe nimeni și va investiga obiectiv cazul”, a spus ofițerul de presă al Direcției de Poliție a
mun. Chișinău.
Și Direcția generală educație, tineret și sport s-a autosesizat în legătură cu acest caz. Șefa interimară a DGETS
a declarat că instituția așteaptă rezultatele anchetei desfășurate de oamenii legii.
„Condamnăm agresiunea în instituțiile de învățământ. Optăm pentru studii de calitate și pentru siguranța fizică și
emoțională în instituțiile de învățământ, indiferent de vârstă, gen, etnie, limbă”, a conchis aceasta.

Potrivit președintei platformei, eleva de etnie romă a fost bătută de o colegă pe data de 22 decembrie. După inci-
dent, tânăra a fost internată la Spitalul, având comoție cerebrală. Înaintea acestui caz însă, eleva ar fi fost brus-
cată de colegi, împinsă în WC-ul băieților.

„Când a revenit din vacanța de iarnă, pe data de 9 ianuarie, fetița a văzut că nimeni nu vorbea cu ea. A doua zi,
colega de bancă a încercat să discute cu ea. Ceilalți elevi au luat acea fetiță (de etnie găgăuză n. red.), au pus-o
într-un ungher și i-au spus în felul următor: „Dacă tu vei continua să vorbești cu țiganca aceasta, atunci vei fi și
tu bătută”. Fetița s-a dus la directoare și a povestit cele întâmplate”, mai spune președinta Platformei femeilor
rome „Romni”.

La 16 ianuarie curent, mama fetei de etnie romă a mers la liceu pentru a discuta problema, însă discuția a dege-
nerat într-o nouă confruntare, care s-a încheiat cu o bătaie. Administrația instituției a alertat poliția.

„Discursul de ură provoacă un pericol iminent care duce la violență, care vătămează atât fizic, cât și psihologic.
Autoritățile așteaptă să treacă timpul și mediatizarea acestui caz să ia sfârșit. Din păcate, discriminarea ia am-
ploare. Noi trebuie să fim acei care vom schimba acest sistem. Această discriminare trebuie oprită împreună cu
actorii de stat, cu ONG-urile”, a menționat avocata Victorina Luca.

În acest context, Marin Alla, reprezentantul Coaliţiei „Vocea Romilor”, cere oamenilor legii să fie imparțiali.
Coaliția susține că părinții din acea clasă și profesorii s-ar fi unit împotriva fetei de etnie romă, fapt pentru care
solicită tuturor instituțiilor abilitate să contribuie la elucidarea cazului și să sancționeze persoanele vinovate.

De cealaltă parte, directoarea Liceului ne-a povestit că este vorba despre un conflict dintre două adolescente
care luptă pentru autoafirmare:

„Pe data de 16 ianuarie, mama minorei de etnie romă a intrat în clasă, fără permisiunea administrației liceului, în
timpul lecției și a încercat de sine stătător să facă dreptate fiicei sale. Am chemat un echipaj de poliție, pentru că
situația scăpase de sub control. Cu regret, niciuna dintre fete nu vrea să cedeze și nici părinții nu doresc să se
întâlnească și să discute pentru a soluționa problema. Fetele învață împreună din clasa I, însă conflictul s-a is-
cat în acest an. Fetele fac parte din ansamblul muzical al clasei. Una dintre ele merge la lecții de vioară, cealaltă
cântă la fluier. Ambele participă la toate evenimentele care se desfășoară în cadrul liceului. Am propus mamelor
să o transferăm pe una dintre fete în clasa paralelă, însă nu au fost de acord”.

Directoarea a mai precizat că instituția nu promovează discriminarea persoanelor în bază de etnie. Mai mult de-
cât atât, sora fetei de etnie romă, care este elevă în clasa a VI-a, nu s-ar fi ciocnit cu astfel de probleme. La fel, a
adăugat că atât elevii, cât și părinții sunt îndemnați la toleranță, înțelegere și respect față de minorități.

Cazul a fost preluat de Inspectoratul de Poliție Botanica. Declarațiile directoarei au fost confirmate de către
Poliție:

„În timpul lecției, mama fetei de etnie romă a intrat în sala de clasă, fără permisiune și a îmbrâncit-o pe fata cu
care se certase fiica ei. A intervenit profesoara, a fost chemată și Poliția. Toate persoanele implicate în conflict

28
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
29
1.4. MODULUL Egalitatea de gen Facilitatorul va împărți grupul în trei echipe, le va pune la dispoziție câte o foaie flipchart și le va oferi spre analiză
câte un termen – Gen, Sex, Roluri de gen: fiecare grup va trebui să definească, în 5 minute, cum înțelege acești
SCOPUL termeni, după care un membru din echipă va prezenta rezultatul.

Distingerea terminologiei si reflectarea asupra noțiunilor de Gen, Sex, Egalitate de Gen, reflectarea asupra rolu-
lui societății privind formarea și dezvoltarea anumitor atitudini și comportamente bazate pe apartenența de gen.
OBIECTIVE
«« distingerea noțiunilor de sex, gen și egalitate de gen;
«« identificarea barierelor de gen cu care se confruntă la nivel social și cultural atât femeile și bărbații, cât și
băieții și fetele;
«« analiza rolului societății în formarea și dezvoltarea atitudinilor și comportamentelor bazate pe apartenența
de gen.
DURATA
1,5 ore
MATERIALE NECESARE
«« Fișa resursă A și B,
«« hârtie flipchart, markere,
«« foi de carton de culoare albă,
«« cărți de jucat.
NOTE DE PLANIFICARE
Mesajul principal al atelierului este că egalitatea de gen nu este o noțiune neclară, dar un termen care poate
defini un întreg spectru de atitudi/comportamental cu care ne ciocnim de zi cu zi și este foarte importantă înțele-
gerea acestui termen corect, fără a-i atribui sau a-l confunda cu stereotipurile existente.
PAȘI
1. Activitatea interactivă „Cutia cu asocieri” (Fișa resursă A).
Participanții vor fi integrați în cadrul unei reprize de brainstorming, pe durata căreia vor fi rugați să propună lu-
cruri sau situații pe care le asociază cu termenii Gen, Egalitate de Gen.
Participanții vor primi fișa resursă A și vor fi rugați să completeze spațiul rezervat exercițiului, descriind printr-un
singur cuvânt, o asociere, ce reprezintă pentru fiecare în parte o femeie, un bărbat, o fată și un băiat. Apoi, faci-
litatorul va încerca să plaseze răspunsurile prezentate de participanți în două coloane, în concordanță cu sensul
social și cel biologic al cuvintelor.
2. Desfășurarea discuțiilor asupra diferențelor de natură terminologică între noțiunile de sex, gen, egalitate
de gen și rol de gen.
Exercițiu 1
Participanții vor reflecta și analiza ce impact au avut rolurile de gen asupra vieții lor personale și modul în care
societatea reușește să impună un anumit mod de comportamente. De asemenea, participanții vor analiza modali-
tățile în care rolurile de gen influențează unele dintre comportamentele negative din societate, cum ar fi violența,
abuzul, discriminarea.
Amintiți-le participanților că nu există răspunsuri greșite.
La sfârșitul activității, moderatorul va citi definițiile adoptate la nivel internațional (fișa resursă C).
Exercițiu 2
Înainte de a începe exercițiul următor, explicați participanților că acesta este un exercițiu individual, de intros-
pecție, care îi invită la o meditație asupra unor scenarii din viața lor. Cereți participanților să se așeze confortabil
și împărțiți-le câte o foaie pentru notițe, pentru a răspunde la următoarele:
«« Gândiți-vă la succesele personale si profesionale pe care le-ați atins. Pe foaia de hârtie enumerați 5 realizări
cu care vă mândriți. *(pentru facilitator - nu contează câte realizări vor fi enumerate de participanți, orice re-
alizare enumerată contează)
«« Acum priviți înapoi și enumerați 5 eșecuri personale sau profesionale, lucruri pe care v-ați fi dorit să nu se fi
întâmplat.
Exercițiu 3
După ce participanții au terminat de scris, divizați grupul în patru prin transmiterea unui pachet de cărți de joc.
Odată ce membrii activității s-au divizat în patru grupuri, în funcție de simbolul de pe cărțile de joc, le spuneți par-
ticipanților că vom încerca să construim o lume alternativă, virtuală. Rugați participanți să-și imagineze că s-au
născut pe o altă planetă, o lume care este foarte aproape ca condiții de Terra, unica diferență fiind:
«« Grupul cu simbolul de cupă (roșu, inimă, inimă roșie): în viața așternativă sexul dvs. va fi diferit – dacă sunteți
bărbat, veți fi femeie și vice-versa, dacă sunteți femeie, veții fi bărbat, fără alte diferențe față de viața reală.
«« Grupul cu simbolul de caro (romb, „tobă”, „dobă”): veți fi de altă rasă – dacă sunteți de rasă caucaziană
(albă), în lumea alternativă totul va rămâne la fel, doar că veți fi de culoare.
«« Grupul cu simbolul de pică (verde, negru, frunză, inimă neagră): în viața alternativă veți fi provocat fizic – veți
fi utilizator de scaun cu rotile din fragedă copilărie.
«« Grupul cu simbolul de treflă („ghindă”, cruce): totul va fi la fel, dar veți suferi de un viciu – alcoolismul.
Oferiți-le participanților câteva minute să își imagineze cât de diferită ar fi viața lor în situațiile oferite și să ana-
lizeze cum ar influența aceste schimbări lista de succese și eșecuri scrisă anterior. Ce ar fi diferit? Cum ar fi?
Debrifare:
«« După această schimbare unică credeți că viața dvs ar fi mai ușoară sau mai dificilă? Ce schimbări s-ar pro-
duce în viața dvs. personală / profesională?
«« Care a fost reacția dvs. când ați aflat că trebuie să vă schimbați sexul?
«« Ce spune acest lucru despre oportunitățile și opțiunile disponibile femeilor și bărbaților? Pe ce se bazează
aceste oportunități? (Abilități fizice, roluri sociale, stereotipuri etc.)
Reflectări
«« Unele dintre realizările noastre se datorează în mare parte oportunităților pe care le-am avut,
«« pentru că ne-am născut de un anumit sex, rasă, cu anumite abilități fizice, etnie, cu pașaport.
«« Unele dintre eșecurile/dezamăgirile noastre și oportunitățile pe care nu le-am avut/folosit sunt cauzate de
sexul, rasa, abilitățile fizice, etnia etc. pe care le avem.
«« Privilegiile există și pot influența viețile oamenilor în moduri profunde.

30
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
31
«« Pentru a-i înțelege pe alții, trebuie să învățam să avem un anumit grad de empatie față de ceilalți ori să avem
abilitatea de a ne pune în locul celuilalt chiar și pentru o perioadă scurtă de timp și să nu judecăm.
 Fișe resursă
Egalitatea de gen
3. La scurt timp după acest exercițiu, înmânați-le participanților fișa resursă B, ce conține exercițiul practic și
rugați-i să completeze spațiul rezervat exercițiului prin a enumera barierele sociale sau culturale cu care
s-au confruntat în mod direct sau indirect. (Participanții nu sunt obligați să-și semneze fișele.) Fișa resursă A
După încheierea exercițiilor, facilitatorul va oferi mai multe informații desore particularitățile de gen, rolurile
de gen în procesul de dezvoltare, importanța și modul prin care genul influențează procesul de dezvoltare a Exercițiu: Caracteristică sau atribut (sesiuni de brainstorming)
oamenilor.
Rugați participanții să descrie, printr-un cuvânt, o asociere sau un simbol ce reprezintă pentru fiecare în parte o
La sfârșitul activității, rugați-i pe participanți să-și amintească ce și-au dorit în copilărie să devină din punct de femeie, un bărbat, o fată și un băiat.
vedere profesional: Femeie Bărbat Fată Băiat

«« s-a îndeplinit sau nu dorința?

«« ce anume i-a ajutat sau i-a împiedicat s-o realizeze?
«« dacă erau de alt gen, lucrurile ar fi stat altfel?

32
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
33
Fișa resursă B Pentru participanții de sex feminin:

Exercițiu: Jocul „Eu pot și eu aș putea”

Sunt o femeie și pot să: Dacă aș fi bărbat, aș putea să:

Pentru participanții de sex masculin:

Sunt un bărbat și pot să: Dacă aș fi femeie, aș putea să:

34
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
35
Fișa resursă C 1.5. MODULUL Stereotipuri, prejudecați și
Cadrul Teoretic discriminare în bază de etnie
Discuțiile despre gen, tot mai prezente în ultimul atât în cadrul cercetărilor științifice, cât și în mass-media, au SCOPUL
contribuind la stabilirea diferenței de terminologie între noțiunile de sex și de gen, reușind, astfel și reducerea
nivelului de confuzie asociat cu aceste concepte. Scopul de bază este ca participanții să poată conștientiza propriile stereotipuri și prejudecăți și cum pot acestea
genera discriminarea.
În sociologie, acești termeni acum sunt bine delimitați în două domenii, după conținut diferit:
OBIECTIVE
«« Sexul se referă la caracteristicile biologice care disting bărbații de femei. Această definiție pune accentul
pe diferențele de sex masculin și feminin și aduce în prim plan noțiuni precum cromozomi, anatomie, hormoni, «« participanții să accepte existența stereotipurilor şi a prejudecaților;
sisteme de reproducere și alte caracteristici fiziologice. «« participanţii să cunoască în ce mod prejudecățile duc la discriminare, şi apoi la excludere;
«« Genul se referă la caracteristicile sociale, culturale și psihologice asociate bărbaților și femeilor în cadrul «« participanţii să conştientizeze consecinţele prejudecaţilor şi a stereotipurilor;
anumitor contexte sociale. «« participanţii să înţeleagă cum poate fi evitată prejudecata şi discriminarea.

Sexul ne definește în calitate de bărbați sau femei; genul ne face să fim „mai bărbați” sau „mai femei”. Sexul este DURATA
un statut atribuit, deoarece o persoană se naște cu acesta, dar genul se dobândește, fiindcă trebuie manifestat.
Distincția de terminologie, relativ simplă, camuflează o serie de probleme ce apar în momentul acesteia. Asta ne 120 minute.
sugerează că oamenii se pot regăsi oricând în categorii ambigue de genul „ești fie una, fie alta”. Cu siguranță,
percepțiile ce țin de statutul de sex, atribuit, este mai puțin probabil să se schimbe decât percepțiile ce țin de MATERIALE NECESARE
statutul de gen, dobândit.
«« fişa resursă A;
Derivate conceptuale ale noțiunii de gen «« fişa resursă B, notată pe flipchart;
«« fişa resursă C;
Genul – se referă la deosebirile între bărbați și femei, construite sub aspect social și cultural, distinct de sex, care «« fişa resursă D;
presupune doar diferențele biologice între bărbați și femei. Construcțiile sociale dintotdeauna au variat în funcție «« fisă resursă E;
de caracteristicile culturale ale societății și de perioada de timp. «« fisă resursă F.

Sexul – se referă la deosebirile biologice și fiziologice între bărbați și femei, stabilite în mod natural. Este „dat de
la Dumnezeu”, un atribut comun pentru toți oamenii, care nu poate fi schimbat.
Rolurile de gen – se reflectă în activitățile specifice ale bărbaților și femeilor, atribuite pe baza diferențelor de
gen acceptate în societate și care prind contur odată cu diviziunea pe genuri a persoanelor în momentul anga-
jării lor în câmpul muncii. Aceste fenomene se inoculează în societate încă din primele etape ale vieții în cadrul
proceselor de socializare între indivizi, când sunt delimitate clar rolurile specifice masculine sau feminine.
Stereotipurilor de gen – reprezintă acele seturi de convingeri structurate în adresa caracteristicilor individuale
ale oamenilor, atitudinile, comportamentele și rolurile unui anumit grup social. Stereotipurile de gen sunt de cele
mai multe ori un ansamblu de opinii subiective și adesea exagerate, utilizate zilnic și în mod repetat.
Echitatea de gen – este condiția de a fi corect față de femei și bărbați în egală măsură. Pentru a asigura echitatea
într-o relație, trebuie să facem tot posibilul să anulăm handicapul creat de convingerile și atitudinile consolidate
de-a lungul istoriei, care împiedică femeile și bărbații să relaționeze în „condiții de echitate”.
PAŞI
1. Jocul „Etichete pe frunte” (fişa resursă A; durata – 30 min);
2. Discuţie despre prejudecată (fişa resursă B).
Se desfăşoară în grupuri mici (a câte 3 sau 4 persoane), participanţii analizează şi notează ce au învăţat nou
în timpul jocului; totodată sunt evidenţiate stereotipurile şi prejudecăţile din mediul lor.
Sunt definiţi termenii stereotip şi prejudecată (durata – 20 min);
3. Jocul „Călătoria cu trenul” (fişa resursă C; durata – 20 min);
4. De la stereotip la excludere (fişa resursă D; durata –10 min).
Este constituit şi simulat parcursul de la etapa stereotipului la situaţia excluderii;
5. Jocul ”10 pași” (fișa resursă E; durata – 30 min);

Egalitatea de gen – este lipsa discriminării din partea persoanei aflate pe poziție de putere, existența oportuni- 6. Prezentare şi discuţie. Strategii de succes şi eşec (fişa resursă F; durata –10 min).
tăților egale, alocarea resurselor sau beneficiilor și accesul la servicii în condiții egale pentru toți oamenii. Prin
urmare, egalitatea de gen reprezintă tratarea în mod egal de către societate atât a similitudinilor, cât și a diferen-
țelor dintre bărbați și femei, precum și a rolurilor diferite pe care aceștia le îndeplinesc.

36
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
37
 Fișe resursă Debrifare

STEREOTIPURI, PREJUDECAȚI ȘI DISCRIMINARE ÎN BAZĂ DE ETNIE Participanţii sunt rugaţi să formeze un cerc mare şi, înainte de a-şi scoate etichetele, să ghicească ce este scris
pe propria etichetă, să-şi expună, pe rând, părerile şi abia apoi să citească calificativele.

Fişa resursă A «« Cât de surprinşi sunt?

Etichete pe frunte
Materiale necesare
Etichete autocolante, pe fiecare dintre ele fiind indicat câte un cuvânt şi anume: prost; leneş; inteligent; sportiv;
onest; drogat; violent; fragil; slab; puternic; bogat; seducător; cleptoman; competent; corupt; înţelept; mincinos;
visător; amnezic; religios; alcoolic; trişor ş.a.
Sunt admise şi alte categorii, în funcţie de grupul implicat, printre care: student; director; gardian la închisoare;
bucătar; educator; medic; pedagog; director; cerşetor; psiholog; rom ş.a.
«« Cum s-au simţit pe parcursul jocului? Ce observaţii au făcut? Ce au învăţat nou?
«« Cât de dificil a fost să poarte etichetele?
«« Cum s-au simţit fiind obligaţi să catalogheze persoanele conform etichetelor pe care le purtau?
«« Cât de dificil a fost să facă abstracţie de persoana reală, calificând-o doar după etichetă?
«« Ce paralele au sesizat între acest joc şi viaţa reală?
Discuţie despre prejudecată
În realitatea, participanţii nu corespund neapărat calificativelor primite, rolurilor jucate, calităţilor sau neajun-
surilor atribuite pe parcursul jocului. Obiectivul acestui joc este de a atenţiona despre influenţa etichetărilor şi a
prejudecăţii asupra relaţiilor dintre oameni.

Modul de desfășurare
Fiecărui participant i se lipeşte pe frunte câte o etichetă cu calificative. Participanţii nu cunosc calificativul de
pe propria etichetă. Jocul este unul nonverbal, prin urmare, discuţiile în timpul jocului sunt interzise. În timpul jo-
cului, comportamentul unei persoane faţă de colegii săi va fi conform etichetelor pe care cei din urmă le poartă.
Obiectivul jocului este conştientizarea prejudecăţii, o atenţie deosebită fiind acordată schimbului de priviri între
participanţi şi gradului de influenţă a privirilor asupra interacţiunilor dintre aceştia. Schimbul de opinii are loc
odată cu finalizarea jocului.
Instrucţiuni de aplicare
Prejudecata este în contradicţie cu necesitatea de afecţiune, de recunoştinţă, de apartenenţă la un grup.
Judecata stă la baza necazurilor multor persoane. Obiectivul în cadrul jocului este de a înţelege cum apar condi-
ţiile care provoacă conflicte şi suferinţe. În ce momente observaţia este justă? Când sunt lucrurile percepute aşa
cum sunt ele, fără a fi judecate, fără a fi trecute prin filtrele percepţiei? Şi din contra, în ce momente se judecă,
după criterii subiective, ce este bine şi ce este rău?
În contextul respectiv, termenul de judecată este utilizat în sens larg, ceva ce conţine o evaluare conform criterii-
lor de bine şi de rău. Dacă părerea cuiva despre altcineva, despre ceva sau despre propria persoană conţine cea
mai mică interpretare asupra valorii aceluia/aceleia, înseamnă că se judecă. În sensul larg al cuvântului, senza-
ţia de bine este una ce corespunde expresiei este OK, în timp ce senzaţia de nu e bine va fi percepută ca nu e OK.

În momentul repartizării etichetelor sunt interzise reacţiile şi gesturile în legătură cu calificativele de pe etiche- Nu te simţi bine? Te simţi frustrat? = OK.
tele colegilor.
Eşti prea sensibil = Nu este OK.
1. Grupuri din şase persoane – grupurile se formează în conformitate cu numărul total al participanţilor. Odată
ce privesc etichetele colegilor săi, participanţii, în tăcere, se grupează în formă de cerc. Plângi ca un copil = Nu este OK.
2. Un preşedinte pentru fiecare grup. Participanţii privesc etichetele colegilor săi şi evaluează calităţile fiecă-
ruia şi, fără a vorbi sau a scrie, doar prin gesturi, este desemnat şeful potrivit. Alegerea preşedintelui trebuie Plângi şi este OK = OK.
să fie unanimă, adică să presupună şi acordul persoanei înaintate de grup. Când este atins un consensus, în
tăcere sunt așteptați şi colegii din celelalte grupuri. În timpul activităţii, participanţilor li se permite să adre- Mesajele ce exprimă o formă de neacceptare sau de judecată sunt extrem de variate. Chiar dacă nu există un
seze întrebări. mesaj explicit, simpla aluzie de neacceptare sau de judecată va avea efecte negative.
3. Atenţie! Este doar un joc. Participanţii înregistrează propriile senzaţii în procesul derulării acestei activităţi.
Relaţiile formate pe parcurs vor fi influenţate de calificativele etichetelor. Evident, calificativul nu corespunde
neapărat cu persoana în realitate, este doar un joc. În continuare este aleasă câte o persoană ce urmează să
părăsească grupurile, persoana cea mai vulnerabilă şi cel mai puţin dorită. Alegerea trebuie să fie unanimă.
Un interes deosebit îl prezintă modul de luare a deciziilor, în timp ce acţiunea se desfăşoară în tăcere deplină.
4. Pentru etapa următoare, fiecare grup desemnează un ambasador ce va fi trimis în misiune la alte grupuri.
Rolul de ambasador nu poate fi preluat de preşedinte. Decizia trebuie să fie luată în unanimitate.
5. Odată cu desemnarea ambasadorilor, aceştia sunt rugaţi să se îndrepte spre un alt grup (câte un ambasador
pentru fiecare grup) şi să indice persoana nepotrivită pentru grupul respectiv, cea din urmă fiind obligată să
părăsească grupul. Persoanele excluse formează un grup separat şi îşi aleg, la rândul lor, un preşedinte.
6. Ambasadorii urmează să vorbească şi să explice grupului în care se află (în funcţie de facilitator) cum s-au
desfăşurat lucrurile pentru ei, ce observaţii au înregistrat, ce sentimente i-au copleşit ş.a.

38
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
39
Fişa resursă B Fişa resursă C
Definiţii Jocul „Călătoria cu trenul”

Stereotipul Participanţilor li se explică că urmează să facă o călătorie îndelungată cu trenul, ce va dura o săptămână. Ei au
posibilitatea de a alege alte 3 persoane cu care vor calatori în cupeu și 3 persoane cu care vor cel mai mult să
În psihologia socială, un stereotip este o reprezentare, o imagine caricaturală, o idee primită, o opinie preconce- petreacă timpul. Apoi, participanţii sunt rugaţi să aleagă şi 3 persoane cu care nu doresc să călătorească.
pută, acceptată şi vehiculată fără o reflecţie, cu privire la un grup uman sau la o clasă socială.
Notă: Participanţii sunt înștiințați că nu au venit să judece pe cineva, doar să fie oneşti în cadrul jocului.
Prejudecata
Lista persoanelor:
Prejudecata poate fi definită ca o atitudine a unui individ, având o dimensiune evaluativă, deseori negativă, cu «« un poliţist;
privire la tipurile de persoane sau grupuri, în funcţie de propria apartenență socială. Este o predispoziţie formată, «« un bancher elveţian gras;
a cărei scop este de a stabili o diferenţiere socială. «« o adolescentă abuzată sexual;
«« o femeie africană care vinde piele;
Prejudecata este rezultatul credinţelor personale relativ conştiente, pe când stereotipul se bazează pe categorii «« un tânăr artist bolnav SIDA;
semiautomate şi din acest motiv este mai puţin susceptibil de a fi controlat. «« un rom;
«« un cerşetor;
Discriminare «« un rapper german cu un stil radical;
«« un acordeonist austriac orb;
Orice deosebire, excludere, restricţie ori preferinţă în drepturi şi libertăţi a persoanei sau a unui grup de persoa- «« o tânără moldoveancă cu copil, având probleme cu viza;
ne, precum şi susţinerea comportamentului discriminatoriu bazat pe criteriile reale sau pe criterii presupuse. «« o feministă irlandeză;
«« un skinhead rus beat;
«« o prostituată poloneză din Berlin;
«« un fermier francez ce vorbeşte doar franceză.

Participanţilor le sunt puse la dispoziţie 10 min pentru a se decide în legătură cu cele 6 persoane. Sunt rugaţi să
formeze grupuri mici (3-4 grupuri a câte 3-4 persoane), să explice în grup alegerea făcută, apoi să ajungă la un
consens vizavi de cele 6 persoane.

Urmează prezentarea grupurilor cu explicaţii, în timp ce deciziile referitoare la cele 6 persoane sunt notate pe
flipchart.

Debrifare:

«« Care au fost factorii decizionali în alegerea persoanelor?

«« Descrierea procesului de luare a deciziilor în grup şi existenţa divergenţelor.
«« Ce stereotipuri sunt recunoscute (vizavi de ce persoane/grupuri/comportamente?) şi care este sursa acestor
stereotipuri?
«« Ce anume a deranjat la persoanele nedorite în tren (persoanele la general sau anumite trăsături ale compor-
tamentului acestora)?
«« Care sunt senzaţiile şi reacţiile persoanelor eliminate?

40
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
41
 Fişa resursă E
Fişa resursă D
Jocul ”10 Pași”
De la stereotip la excludere
Participanții se vor așeza de-a lungul liniei de start și în fața lor, la o distanță de aproximativ 10 pași se va afla
o altă linie paralelă celeia pe care sunt aliniați. Scopul fiecărui participant este să ajungă la linia de sosire.
Participanților le vor fi adresate o serie de întrebări care îi va determina să face pași înainte sau înapoi:

«« Cine are o dizabilitate fizică, fie din naștere, fie survenită?

1 pas înapoi

«« Cine deține propria casă sau pământ?

2 pași înainte

«« Cine are un venit lunar și crede că acesta ajunge pentru nevoile familie?
3 pași înainte

«« Cine aparține unui grup etnic minoritar și crede că acest grup suferă din cauza discriminării?
3 pași înapoi

«« Cine beneficiază de servicii medicale adecvate?

2 pași înainte

«« Cine beneficiază de apă curată pentru familie?

1 pas înainte

«« Cine are studii superioare?

1 pas înainte

«« Cine este divorțat?

2 pași înapoi

Notă: Jocul va lua sfârșit după runda de întrebări, indiferent dacă cineva a ajuns sau nu la linia de sosire.

Debrifare

«« Cum v-ați simțit atunci când a trebuit să faceți un pas înapoi?

«« Credeți că este corect ca, din cauza apartenenței la un grup etnic, să fie nevoie să faci pași înapoi?
«« Care este legătura dintre acest joc și situațiile din viață, ați fost martor sau implicat în astfel de situații?
«« Formatorul va încheia atrăgând atenția participanților asupra faptului că fiecare dintre noi s-a confruntat cu
prejudecăți sau atitudini discriminatorii sub diverse forme. Este important să se recunoască faptul că nu pu-
tem schimba ce a fost în trecut dar că trebuie să avem grijă la comportamentul pe care îl avem în viitor.

42
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
43
Fişa resursă F 1.6. MODULUL Diversitate, toleranță și incluziune a
Strategii de succes şi eşec minorităților etnice
SCOPUL
SUCCES EŞEC

Consolidarea cunoștințelor profesioniștilor cu privire la politica de protecție a copilului.

«« Eu am prejudecăţi şi conştientizez acest lucru «« Eu nu am prejudecăţi.
pentru a le combate. «« Oamenii sunt diferiţi, dar există rase, limbi, naţiona- OBIECTIVE
«« Eu conştientizez că oamenii sunt diferiţi, deoarece lităţi superioare.
vin din diferite familii, comunităţi, ţări, credinţe şi «« Dacă nu faceţi parte dintr-o anumită clasă socială, familiarizarea participanților cu privire la noțiunile de diversitate, toleranță, incluziune;
religii. ţară sau religie, sunteţi inferior.
«« Eu conştientizez că fiecare cultură are specificuri- «« Valorile, credinţa şi religia mea sunt unicele ve- familiarizarea participanților cu educația interculturală;
le, bogăţiile şi particularităţile sale; ceea ce e con- ridice, greşiţi să nu le împărtăşiți şi vă acuz de
siderat bine pentru o cultură, poate fi considerat imoralitate. identificarea avantajelor acceptării diversității, dezvoltarea toleranței.
rău pentru alta. Aceste diferenţe sunt o şansă de «« Principiile mele de viaţă sunt cele corecte, voi, de
a învăţa despre alte culturi şi de a-ți lărgi propria trăiţi diferit, greşiţi. DURATA
cultură.
«« În anumite culturi se mănâncă câini şi broaşte. 1,5 ore
«« Eu sunt deschis(ă), curios(oasă) şi dau dovadă de
respect pentru alte culturi şi tradiţii, credinţe, va- MATERIALE NECESARE
lori şi limbi.
«« Eu conştientizez faptul că nicio cultură, limbă, re- «« foi flipchart
ligie nu poate fi superioară altei culturi, limbi sau «« cariocă, creioane colorate, markere
religii. «« fișe resurse A-B
«« laptop, proiector
«« foi A4
«« lipici
«« foarfecă

PAŞI

1. Activitate de grup. Discuţie. Diversitate. Toleranță. Incluziune (60 min.)

Activitatea va fi realizată în câteva etape:

«« individual – fiecare participant primește o foaie A4 și își ia creioane colorate pentru a desena casa de vis/
ideala (timp: 10 minute);
«« participanții sunt împărțiți în 4 grupuri - în fiecare echipa, participanții vor face casa ideală folosind casele
ideale ala fiecărui membru al echipei. Participanții vor folosi doar desenele create individual, putând decupa
și lipi elementele existente (timp: 15 min.);
«« reuniți în cerc, participanții vor construi - prin consens - casa ideala pentru tot grupul de participanți utilizând
elemente din casele ideale ale fiecareia dintre cele 4 echipe (timp: 15 min.).

Regula de baza – participanții nu au voie să introducă alte elemente în afara primului desen!!

Debrifare

«« Cum arată casa? Ce vă place, ce nu vă place?

«« Ași schimba ceva acum, cine ar locui, pe cine ați invita, câte persoane ar încăpea, cum ați împărți spațiul
pentru fiecare persoană?
«« Cum v-ati simțit pe parcurs, au fost situații de neînțelegere, cum ați depășit, cum ați ajuns la o decizie comu-
na, în functie de ce ați decupat elementele? Ce a fost dificil și la ce etapă, de ce? Unde a fost mai ușor, de ce?
«« Opinia voastră a fost luată în considerare?

44
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
45
«« Dacă ați face din nou activitatea, ce ați schimba, cum ați proceda?
«« Cum se întâmplă în realitate – care e legătura cu realitatea, în viață de zi cu zi cum se întâmplă lucrurile?
Idee:
«« prima etapă (individual) – diversitate
«« a doua etapă – toleranță/incluziune într-un mediu restrâns
«« a treia etapă – toleranță/incluziune în comunitate.
La final se face o generalizare a discuțiilor și se prezintă informații adăugătoare. (fișa A)
2. Discuții. Educația interculturală (30 min.)
Instrucțiuni
Inițial, facilitați schimbul de opinii între participanți cu privire educația interculturală, utilizând metoda
„Ciorchinele”. Fiecare participant spune 3 asocieri/descrieri (un cuvânt) pentru educația interculturală, ulterior
fiind grupate în: caracteristici, activități etc.
Apoi se inițiază o discuție despre care sunt avantajele educației interculturale, de ce este nevoie de ea, cum poa-
te fi utilizată, cum este un model de școală ce utilizează educația interculturală, cine poate fi implicat în procesul
de educație etc.
La final se face o generalizare a discuțiilor și se prezintă informații adăugătoare. (fișa B)
46
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
Fișe resursă
DIVERSITATE, TOLERANȚĂ ȘI INCLUZIUNE A MINORITĂȚILOR ETNICE
Fişa resursă A
Diversitatea. Toleranța. Incluziune
Diversitate - diferențe între oameni, atât la nivel exterior cât și interior, fiind regăsite în grupuri de două sau mai
multe persoane. Diferențele pot fi în funcție de vârstă, etnie, gen, orientare sexuală, educaţie, religie, experien-
țele de viață etc. Diferențele dintre persoane oferă avantaje şi caracteristici unice şi o perspectivă clară asupra
vieții. Inițial, este nevoie de recunoașterea punctelor forte ale diversității și apoi să fie identificate beneficiile
acesteia. Sunt persoane mai înalte sau mai scunde, mai timide sau mai curajoase; ne îmbrăcăm, gândim, vorbim,
visăm diferit – suntem cu toții diferiți. Caracteristicile şi particularități sunt diferite şi tocmai aceste lucruri îi fac
pe oameni să fie unici. Această diversitate salvează monotonia.
Evident că nici şcoala / educaţia nu sunt excluse din acest proces al diversităţii. Școala este un spaţiu al plura-
lităţii, al diferenţelor, al culorilor. În spaţiul şcolii se intersectează personalităţi, comportamente diferite, oferind
multiple provocări abordărilor educaţionale. În acest context, e nevoie să se găsească răspuns la următoarele
întrebări:
«« Care este atitudinea optimă a şcolii faţă de această diversitate pe care trebuie să o gestioneze?
«« Cine trebuie să se adapteze: elevii sau şcoala?
«« Este necesar ca cei diferiţi să se schimbe pentru a se încadra în fluxul majorităţii sau instituţiile şcolare tre-
buie să se restructureze pentru a le respecta acestora specificul cultural?
Diversitatea este necesar să fie considerată o caracteristică firească a vieţii cotidiene, care există indiferent de
voinţa noastră. Diversitatea va fi tratată ca un privilegiu, o sursă de îmbogăţire culturală, un beneficiu reciproc,
dar nu o povară. Datoria respectării diferenţelor dintre elevi revine prioritar şcolii şi celor responsabili pentru
educaţia tuturor elevilor, indiferent de apartenenţa culturală, etnică, religioasă, socială a acestora.
«« Toleranță – abilitatea de a accepta diferența dintre persoane, de a-i respecta pe ceilalți și de a învăța de la
ceilalți, înlăturând stereotipurile, valorificând diferențele şi creând noi legături de comunicare în baza lor.
Componentele toleranței sunt următoarele:
cognitivă (schimbarea reală a perceperii, a înțelegerii, a gândirii)
emoțională (empatia)
comportamentală
verbală
47
Toleranța este necesară atât la nivel de relaționare interpersonală, cât și în familie, comunitate. Conform artico- Fişa resursă C
lului 3 din Declaraţia Principiilor Toleranţei, diversitatea caracterizează orice zonă a lumii şi, de aceea, creșterea
intoleranței şi riscul confruntărilor constituie ameninţări potenţiale pentru orice regiune, Educația interculturală
Competenţele esenţiale necesare pentru practicarea cu succes a toleranței, după părerea lui B. Reardon, sunt: Educaţia interculturală se regăsește în comunităţile interculturale, unde persoanele de diferite etnii locuiesc în
acelaşi spaţiu şi interacţionează. Pentru o bună convieţuire este necesară implementarea educaţiei intercultu-
«« a trăi în condiţiile diversităţii; rale în programele educaţionale, ceea ce ar eficientiza prevenirea conflictelor interetnice, prin promovarea tole-
«« a trata conflictele într-o manieră constructivă; ranţei, a egalităţii de şanse între membrii aceleiaşi comunităţi.
«« a exercita propria responsabilitate.
Educaţia pentru interculturalitate cere din partea angajaților instituțiilor de învățământ o implicare şi participare
Toleranţa10, ca atitudine şi comportament, se învaţă / se preia pe bază de modele începând din copilărie, de la cea activă, creativitate și responsabilitate. Această educație nu se limitează numai la intenții bune, o acțiune spe-
fragedă vârstă. Instituțiile de învățământ pot fi numite „laborator principal” pentru practicarea toleranței și un cială și demonstrativă, prezentată doar în cazul unor schimburi de experiență. Educația interculturală este mai
mediu de integrare socială, un centru cultural al comunităţii, reprezentând o mică societate care poate promova mult decât o măsură temporară, de exemplu, o nouă activitate introdusă în orar sau o nouă disciplină școlară
toleranța și care să învețe copiii/părinții să practice toleranța în mai multe medii și relații: etc. Interculturalismul trebuie să fie un element important și esențial în mediul școlar, astfel să devină un mod de
Pentru părinţi
viață permanent.
Pentru practicarea toleranții în cadrul școlii, sunt propuse
următoarele principii: Planificarea unor acţiuni comune ale clasei/şcolii şi familiei în
vederea realizării educaţiei pentru toleranţă, cum ar fi: În mediul școlar sunt copii de diferite etnii (români, romi, ruși, bulgari, ucraineni etc. ) şi care sunt influențați de
adulți (părinți, rude etc.). Este necesar să fie implicați și adulții în procesul de educație interculturală, atât ca par-
• asumarea de către şcoală a responsabilității de a educa prin şi • şedinţe de informare pentru părinţi vizavi de metodele de teneri cât și ca susținători neangajați ai procesului educativ prin participarea la întâlniri peridocie.
pentru toleranţă; educare a copiilor pentru dezvoltarea toleranței;
• abordarea pozitivă a diversităţii sociale, culturale, etnice, • organizarea în comun cu părinţii a unor întâlniri ale elevilor cu În viziunea lui James Banks, educaţia interculturală reprezintă cel puţin trei perspective:
religioase; specialişti şi activişti în domeniul drepturilor omului, cu persoane
• dezvoltarea unui mod pozitiv de a gândi despre ceilalţi; cu dizabilităţi, cu reprezentanţi ai asociaţiilor pentru persoane
cu deficienţe, ai unor culte religioase, ai diferitelor minorităţi «« o idee/ un concept, o mişcare de reformă educaţională şi un proces: toţi elevii, fără deosebire de apartenenţa
• integrarea educaţiei culturale şi interculturale în şcoală; naţionale; etnică sau culturală, trebuie să beneficieze de oportunităţi egale de învăţare;
• concentrarea permanentă asupra similitudinilor, asupra • organizarea unor activităţi extracurriculare în cadrul cărora elevii
lucrurilor care ne unesc şi ne fac să ne simţim bine împreună; «« este o mişcare de reformă capabilă să producă schimbări majore în şcoală şi în cadrul altor instituţii educa-
să aibă oportunitatea de a afla lucruri noi despre alte culturi, alţi
• combaterea naţionalismului şi a rasismului; oameni; ţionale, astfel încât toţi elevii să beneficieze de egalizarea şanselor de instrucţie;
• crearea unei atmosfere pozitive şi cooperante în şcoală. • iniţierea unui club al promotorilor toleranţei, în cadrul căruia «« este un proces în permanentă derulare, care include idei ca echitatea şi preocuparea continuă pentru stimu-
să se prezinte cărţi, cântece, evenimente culturale, sărbători larea realizărilor şcolare.
naţionale şi internaţionale etc. în legătură cu subiectul vizat;
• colaborarea cu revista şcolii sau cu presa locală;
Cum este un model de succes al școlii interculturale?şcoala interculturală reprezintă un spaţiu al comunicării şi
• sărbătorirea în clasă a zilei Internaţionale a Toleranţei;
al respectului pentru cei diferiţi;
• afişarea într-un loc vizibil din clasă a Regulilor de aur ale
toleranţei, elaborate împreună cu părinţii şi elevii etc.
«« toţi elevii sunt valorizaţi şi stimulaţi să-şi dezvolte propriul potenţial, au oportunităţi egale de învăţare, sunt
favorizate interacţiunile între elevi, schimbul cultural, munca în echipă;
Incluziune - proces care începe cu aprecierea diversității într-o comunitate și care presupune identificarea as- «« cultura şcolii este favorabilă promovării diversităţii;
pectelor pozitive și a talentelor pe care le posedă fiecare, în afara limitelor sale. «« principiul respectului pentru diferenţe sau cel al egalităţii şanselor fundamentează toate acţiunile şi interac-
ţinile din şcoală;
Persoanele percepute ca fiind „diferite”, „altfel” din cauza deficienței, originii etnice, limbii, sărăciei etc. sunt, «« cadrele didactice promovează dialogurile interculturale în interiorul clasei;
deseori, excluse din societate și din comunitățile locale. «« valorificarea specificificului fiecărui elev şi gestionarea adecvată a diferenţelor culturale dintre medii;
«« în şcoală se desfăşoară activităţi şcolare şi extraşcolare care solicită adecvat toate categoriile de elevi, care
Incluziunea este un proces de abordare și de răspuns la diversitatea nevoilor tuturor persoanelor (copii și adulți) ţin cont de specificul acestora, de resursele culturale pe care aceştia le pot aduce în spaţiul şcolii, din comu-
prin creșterea participării la procesul de învățare, la culturi și în comunități și prin reducerea excluziunii din nitatea din care fac parte;
educație. «« curriculumul este intercultural, atât în dimensiunile sale explicite, cât şi în ceea ce priveşte aspectele
„ascunse”;
O societate incluzivă înseamnă societate în care diferența este respectată și valorizată, iar discriminarea și pre- «« mediul de învăţare al şcolii stimulează dezvoltarea şi participarea adecvată la viaţa şcolară a fiecărui elev,
judecățile sunt combătute activ, prin politici și practici adecvate. indiferent de apartenenţa sa culturală.

10 https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/49_51_Educatie%20pentru%20toleranta%20in%20clasele%20primare.pdf

48
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
49
II. Dezvoltarea personală și profesională 2. Discuţie. Filtrele percepţiei (15 min.)

a cadrelor didactice în educarea și Întrebaţi participanţii care este, după părerea lor, originea acestor interpretări şi percepţii. Lansaţi o discuţie

promovarea toleranței, egalității de gen,

asupra diferitelor filtre de percepţie. Demonstraţi prin exemple concrete fiecare tip de filtru. (Fişa resursă A)

3. Activitate de grup. Imagini Zoom (30 min.)

diversității și incluziunii copiilor Repartizaţi fiecărui participant câte una sau două imagini pentru observare şi analiză.

Instrucţiuni

2.1. MODULUL Percepția și acțiunea Scopul acestui exerciţiu este să se găsească legătra dintre imagini şi să se formeze un ansamblu în maximum 20
de minute. Începeţi prin a examina imaginea pe care o aveţi şi imaginaţi-vă contextul ce i se potriveşte (5 min.),
SCOPUL apoi apropiaţi-vă, în tăcere, de colegi şi încercaţi să uniţi cele 33 de imagini (15 min.).

Scopul de bază al modului este ca participanții să fie conștienți de varietatea percepțiilor și să țină cont de aces- Debrifare (10 min.)
tea atunci când acționează sau iau decizii.
«« Aţi reuşit să asamblaţi toate imaginile în timpul acordat?
OBIECTIVE «« Cum a fost lucrul în grup? V-aţi simţit integrat sau exclus?
«« Cum v-aţi simţit să lucraţi în tăcere? Ce strategii aţi folosit?
«« experimentarea în grup a varietăţii percepţiilor şi recunoaşterea opiniei tuturor membrilor grupului; «« A fost unul sau mai mulţi lideri?
«« înţelegerea funcţionării percepţiei; «« S-a schimbat părerea iniţială asupra propriei imagini?
«« luarea în considerare a contextului şi a diverselor opinii, în cazul analizării unei situaţii; «« Ce vă inspiră imaginea finală asamblată etc.?
«« respectarea celor trei etape de intervenţie în situaţii concrete.
(Fişa resursă A şi B)
DURATA
4. Discuţie. O privire asupra intervenţiei (10 min.)
120 min
În baza celor realizate în activitatea precedentă, iniţiaţi o discuţie asupra importanţei lucrului în comun, pentru a
MATERIALE NECESARE acţiona într-un mod adecvat. Discutaţi cele trei etape necesare pentru o intervenţie orientată şi eficace: obser-
varea, analiza, acţiunea. Faceţi schimb de impresii. (Fişa resursă C)
«« zece imagini din ziare sau reviste locale, lipite pe zece foi de hârtie A4, de culoare albă;
«« imaginile Zoom imprimate color (fişa resursă B); 5. Joc de rol. Cum să intervii ? (35 min.)
«« fişa resursă A pe flipchart; Formaţi patru grupuri. Întrebaţi participanţii dacă doresc să însceneze o situaţie reală, trăită de ei. Dacă nu do-
«« fișa resursă C pe flipchart. resc acest lucru, propuneţi-le patru situaţii inspirate din experienţele lor de viaţă. Fiecare grup pregăteşte o si-
tuaţie (5 min.), apoi, pe rând, situaţia este jucată şi analizată de către observatori. Este important să respectaţi
PAŞI cele trei etape, înainte de a lua o decizie. În caz contrar, puteţi să jucaţi încă o dată situaţia cu un spectator care
devine actor şi propune o altă soluţie.
1. Activitate individuală. Foto - limbaj (30 min.)

Divizați participanții în două grupuri a câte opt, maximum zece persoane. Distribuiţi câte cinci imagini fiecărui
grup. Participanţii vor face schimb de imagini între ei. Activitatea are loc în tăcere.

Instrucţiuni

Scrieţi în josul foii ce vedeţi în imagine, îndoiţi foaia în aşa mod, încât să ascundeţi cele notate şi transmiteţi ima-
ginea colegului, care va scrie, la rândul său, sub pliu (dar nu pe pliu). După ce toţi participanţii au adnotat fiecare
poză, desfaceţi pliurile şi afişaţi foile pe perete. Invitaţi participanţii să viziteze expoziţia improvizată. În cazul în
care nu dispuneţi de mult timp, citiţi cu voce cele mai interesante observaţii, pentru a marca similitudinile şi dife-
renţele. Discutaţi percepţiile fiecărui participant în raport cu una şi aceeaşi imagine.

50
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
51
 Fișe resursă Fişa resursă B
PERCEPȚIA ȘI ACȚIUNEA
Imagini Zoom
Fişa resursă A
Filtrele percepţiei

Filtrele descrise mai jos sunt parte integrantă a fiecărei persoane. Acest fenomen este valabil pentru toţi şi, dacă
nu este conştientizat, interpretările, presupunerile sau judecăţile, făcute în mod automat, vor deforma esenţial
relaţia cu persoanele din jur. Dimpotrivă, dacă recunoaştem şi conştientizăm că părerea personală este subiecti-
vă şi nu corespunde realităţii obiective, putem să gândim şi să reacţionăm, fără a ne baza pe propria experienţă,
emoţii, dorinţe sau fobii. Este ca şi cum am purta ochelari roz, pe care-i putem scoate.

1. Filtrul fiziologic (sens şi emoţie).

Exemplu.

O persoană furioasă nu va putea reacţiona adecvat într-o situaţie de conflict, deoarece este copleşită de emoţii.

O femeie slăbuţă nu va rezista la un concert rock la fel ca și un bărbat viguros etc.

2. Filtrul sociocultural (coduri de conduită, valori, genuri etc.).

Exemplu.

Într-o ţară musulmană, o femeie care vorbeşte şi râde tare, nu va fi bine văzută. Va fi chiar ameninţată că nu se
va mărita, dacă se va comporta astfel în continuare.

Pentru un elveţian este inadmisibilă întârzierea trenului cu cinci minute. În aceeaşi situaţie, un francez va consi-
dera că trenul soseşte la timp.

Filtrul experienţial (experienţă de viaţă variată, vârstă).

Exemplu.

Dacă nu aţi călătorit niciodată în China şi nu ştiţi că acolo este politicos să faceţi mare zgomot mâncând, pentru
a vă manifesta satisfacţia, veţi putea fi şocaţi de o asemenea practică.

O persoană în etate nu are aceeaşi atitudine faţă de moarte ca şi una tânără etc.

52
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
53
Fișa resursă C
Privirea de intervenţie
Baza activităţii fundaţiei Terre des hommes o constituie intervenţia. Este important să putem interveni în mod
adecvat, ceea ce presupune: observare, analiză şi acţiune. Aceste trei etape importante permit să analizăm
cele mai diverse situaţii sau proiecte.
1. Faza de observare implică mai multe condiţii: conştientizarea existenţei propriilor filtre, obiectivitate maximă
la etapa observării, confruntarea propriei percepţii asupra realităţii nemijlocite cu percepţia altor persoane.
2. Faza de analiză presupune adresarea unor întrebări diferitor persoane şi păstrarea abordării faptice, fără a
face interpretări.
3. Faza de acţiune presupune, în primul rând, consultarea altor persoane care văd lucrurile diferit şi, deseori,
posedă informaţii complementare. Este bine ca mijloacele utilizate să fie întotdeauna cunoscute şi adaptate
persoanelor şi situaţiei
54
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
2.2. MODULUL Feedback-ul și cunoașterea de sine
SCOPUL
Scopul modulului este ca participanţii să conțtientizeze importanţa feedback-ului şi să-și dezvolte competenţe de
a oferi un feedback constructiv atât adulţilor, cât şi copiilor.
OBIECTIVE
«« înţelegerea importanţei feedback-urilor şi a modalităţii de a da şi a primi un feedback;
«« punerea în aplicare a feedback-urilor eficiente şi constructive, pentru adulţi şi copii.
DURATA
120 minute
MATERIALE NECESARE
«« Fişa resursă A;
«« Fişa resursă B;
«« Fişa resursă C;
«« Fişa resursă D;
«« Fişa resursă E.
PAŞI
1. Exerciţiu. Aruncarea orbului (30 min.)
Explicaţi etapele primului exerciţiu - Aruncarea orbului. Scopul este de a pune grupul în situaţia unei absenţe a
feedbackului, a unui feedback mai puţin constructiv şi a unui feedback constructiv, pentru a demonstra utilitatea
acestui instrument, precum şi modalitatea de a-l pune cât mai bine în aplicare. (Fişa resursă A)
2. Discuţie. Utilitatea şi dificultăţile feedback-ului (15 min.)
«« Reveniţi asupra exerciţiului Aruncarea orbului, pentru a explica utilitatea feedback-urilor în evoluţia pozitivă
a unui grup.
«« Prezentaţi schema Fereastra Johari (Fișa resursă B) şi explicaţi semnificaţia şi funcţionarea fiecărui cadran.
Discutaţi cu grupul. Clarificaţi, cum văd participanții propria lor fereastră acum, în cadrul acestui grup.
«« Abordaţi dificultăţile legate de feedback, mecanismele de apărare. Întrebaţi-i cum se simt atunci când dau
sau primesc feedback-uri, ce trebuie să se ia în consideraţie  etc.
Purtaţi o discuţie scurtă, deoarece cel mai important, în etapa următoare a misiunilor de grup, este să-i puneți
pe participanți în situaţia respectivă.
3. Activitate. Misiune cu feedback-uri eficiente (75 min.)
Separaţi grupul în două subgrupuri, care vor avea fiecare, pe rând, câte o misiune de executat, în timp ce ce-
lălalt subgrup observă şi dă un feedback la sfârşit. Cereţi unui subgrup voluntar să înceapă cu prima misiune
Chibriturile nebune, în timp ce ceilalţi observă.
Odată terminată misiunea (10 min.), organizaţi un ritual de feedback în privința spaţiului, timpului şi al conţinu-
tul. Pentru acest exerciţiu, în mod excepţional, cuvântul nu este dat grupului care a îndeplinit misiunea, ci direct
spectatorilor, care dau fiecare câte un feedback (un punct pozitiv şi un punct de ameliorat) asupra diferitelor ni-
vele (individual, grup şi sarcină) (15 min.).
55
După primul feedback şi înainte ca al doilea grup să-şi înceapă activitatea, întrebaţi primul grup care dintre fee-
dback-uri au fost constructive și care mai puţin.
Fișe resursă
FEEDBACK-UL ȘI CUNOAȘTEREA DE SINE
Elaboraţi împreună o listă a strategiilor de succes şi de eşec când se oferă un feedback. Specificaţi ce atitudine
trebuie adoptată sau evitată când primeşti un feedback (10 min.).
Fişa resursă A
Al doilea subgrup începe activitatea cu realizarea misiunii Căutătorii de aur, în timp ce ceilalţi sunt pe post de
observatori (10 min.). Aruncarea orbului
După feedback (15 min), reluaţi discuţia despre mecanismele de apărare şi despre modalităţile de protecţie (10 Material
min.).
4 fulare, mingi mici şi o găleată (de plastic etc.)
(Fişa resursă D, C, E)
Aptitudini de dezvoltat:

«« la nivel psihosocial, participanţii vor resimţi ce înseamnă să dai sau să primeşti un feedback; ei îşi dezvoltă
cunoaşterea de sine, deschiderea spiritului, încrederea şi respectul faţă de celălalt, afecţiunea, comunica-
rea şi receptarea;
«« pe plan mental, ei au nevoie de observare, de concentrare, de gândire creativă şi critică, pentru a formula
nişte feedback-uri constructive;
«« la nivel fizic, participanţii care aruncă mingile în coş, îşi dezvoltă precizia, exactitatea acţiunilor.

În final, scopul pentru toţi este să înţeleagă importanţa modului în care se efectuează un feedback eficient
(descriptiv, specific, fără judecăţi etc.), pentru a ajuta pe cineva să realizeze o sarcină sau să amelioreze un
comportament.

Desfăşurare

În introducere, faceţi legătura dintre performanţă şi feedback (exemplu, coaching sportiv). Feedback-ul contribu-
ie la ameliorarea acţiunilor, la învăţare şi evoluţie. Astfel, este o şansă să primeşti feedback-uri.

Cereţi unui număr de patru voluntari să părăsească sala, având fiecare câte un fular. Ceilalţi participanţi devin
spectatori. Animatorul aşează găleata în sală, punând un semn la o distanţă de aproximativ cinci metri, de unde
voluntarii vor arunca mingile. Animatorul explică spectatorilor că fiecare voluntar va fi introdus în sală unul după
altul, legat la ochi şi va trebui să arunce o minge într-o găleată la o distanţă de cinci paşi mari. Ei au dreptul la
trei încercări pentru a reuşi, iar comportamentul spectatorilor se va schimba de fiecare dată, după indicaţiile
animatorului.

«« Prima etapă. Animatorul cere spectatorilor să rămână tăcuţi, să nu spună absolut nimic. Apoi, în sală este in-
trodus primul voluntar, legat la ochi. Este plasat la locul indicat şi animatorul îi dă următoarele instrucţiuni: De
aici, trebuie să arunci această minge (i-o pune în mână) într-o găleată, care se află la aproximativ cinci metri
în faţa ta. Ai dreptul la trei încercări. Spectatorii păstrează o linişte totală. După ce a aruncat mingea de trei
ori, voluntarul îşi scoate fularul şi îşi expune impresiile. Apoi se alătură spectatorilor.

«« A doua etapă. Animatorul cere spectatorilor să aibă o atitudine total negativă faţă de ceea ce se întâmplă. Al
doilea voluntar este adus, cu ochii legaţi, şi i dau aceleaşi instrucţiuni. Spectatorii îl descurajează permanent,
îl critică în timpul încercărilor (Eşti la kilometri distanţă. Aoleu, eşti un zero. Nu vei reuşi niciodată. Nu te ajută
cu nimic că mai încerci o dată. Este imposibil să reuşeşti etc.). După cele trei încercări, voluntarul se dezlea-
gă la ochi şi îşi prezintă impresiile.

«« A treia etapă. Animatorul solicită audienţei să adopte o atitudine complet pozitivă la cele întâmplate. Urmează
aceeaşi desfăşurare, cu al treilea voluntar. În timpul încercărilor sale, ceilalţi îl încurajează, îl susţin şi dau
feedback-uri pozitive, care nu sunt, însă, şi constructive (Dă-i drumul. Vei reuşi cu certitudine. Continuă, eşti
genial etc.). După cele trei încercări, persoana respectivă îşi prezintă impresiile şi se alătură grupului.

56
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
57
«« A patra etapă. Animatorul îi îndeamnă pe membrii grupului să fie constructivi şi să dea feedback-uri specifi-
ce şi pertinente, care să ajute persoana să-şi îndeplinească sarcina. Se repetă aceeaşi situaţie. Voluntarul
realizează cele trei tentative de aruncare a mingii, iar grupul îl ajută cu comentarii, exprimate obligatoriu în-
tre aruncări, nu atunci când acesta aruncă mingea (Coşul este la cinci metri în faţa ta. Avansează cu un pas,
dacă doreşti să reuşeşti. Ţinteşte direct în faţă etc.). Urmează acelaşi ritual: voluntarul îşi împărtăşeşte im-
presiile, apoi se alătură grupului.
Debrifare
«« Cum s-au simţit spectatorii în cele patru etape ale desfăşurării jocului? În care etapă li s-a părut mai interesant?
«« A fost uşor sau dificil să ajuţi persoana, agreabil sau dezagreabil? De ce?
«« Care modalitate de participare a fost, în sfârşit, cea mai constructivă?
«« Cum poate fi transferat acest exerciţiu în viaţa de zi cu zi? Ce învăţăminte pot fi preluate?
58
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
Fişa resursă B
Instrument de cunoaştere a sinelui şi a celorlalţi – Fereastra Johari 
Fereastra Johari este un instrument care demonstrează utilitatea feedbackului în grupuri. El se compune din pa-
tru arii sau cadrane, care simbolizează comportamentele, emoţiile, senzaţiile şi sentimentele unui individ, când
se află în relaţie cu altul.
Fereastra Johari permite :
«« a-i cunoaşte pe ceilalţi: observându-i, stimulându-i, oferindu-le încredere, pentru ca ei să se descopere şi
să-şi deschidă propria arie ascunsă;
«« a se cunoaşte pe sine mai bine: a-şi descoperi aria oarbă şi aria necunoscută, ascultându-i pe ceilalţi, obser-
vându-i, solicitând feedback-uri, acceptând critici şi sfaturi; 
«« a-i ajuta pe ceilalţi să se cunoască: observând şi oferindu-le feedback-uri constructive.
1. Aria deschisă conţine ceea ce cunosc despre mine însumi şi ceea ce cunoaşte şi grupul (Ştiu că sunt o
persoană care are umor. Şi grupul ştie aceasta.). Ea este caracterizată prin schimburi de informaţii libere şi
deschise, despre mine însumi şi despre ceilalţi. Acest comportament este public şi disponibil pentru toţi. Aria
deschisă creşte, în general, în dimensiune, pe măsură ce crește nivelul de încredere între membrii grupului.
2. Aria oarbă conţine informaţii pe care nu le cunosc despre mine însumi, dar pe care grupul le poate şti
(Anturajul meu m-a învăţat şi m-a făcut să înţeleg că, într-o conversaţie, nu eram atent la ceea ce spuneau
ceilalţi. Eu, însă, nu îmi dădeam seama de acest fapt.) Într-un grup, nu sunt conştient de informaţiile pe care
le dau, prin comportamentul meu nonverbal, modalitatea mea de a spune lucrurile sau stilul meu în relaţia cu
celălalt. În cadrul acestei arii, feedback-urile celorlalţi sunt utile, pentru a mă ajuta să descopăr mai multe
lucruri şi să mă cunosc mai bine.
3. Aria ascunsă conţine informaţiile pe care le cunosc despre mine însumi, dar pe care grupul nu le ştie (În fond,
sunt un solitar, dar nu o afişez. Grupul nu ştie acest lucru.). Nu divulg informaţia, deoarece îmi este, probabil,
teamă că, dacă grupul va cunoaşte sentimentele şi opiniile mele adevărate, ar putea să mă atace, să mă res-
pingă sau să mă rănească. Înainte de a mă expune celorlalţi, trebuie să simt că ei sunt un suport şi că nu mă
vor judeca atunci când îmi voi dezvălui emoţiile şi gândurile. Experienţele şi activităţile ne oferă ocazia să ne
dezvăluim mai autentic, uneori chiar în mod inconştient. Există, însă, o parte tainică a sufletului, care nu are
59
 nevoie să fie descoperită, cu excepţia cazului în care unele informaţii ascunse prejudiciază buna dinamică a
grupului.
4. Aria necunoscută conţine lucruri, pe care nici eu, nici grupul nu le ştie despre mine (Eu nu ştiu cum aş reac-
ţiona în faţa morţii. Ceilalţi cu atât mai puţin cunosc.). Această arie necunoscută reprezintă dinamici inter-
personale, amintiri din frageda copilărie, potenţialităţi latente şi resurse ignorate. Limitele interne ale acestui
cadran se modifică în funcţie de numărul feedback-urilor cerute şi primite. Unele exerciţii structurate, jocuri
sau activităţi creative permit să se facă descoperiri despre sine, datorită propriei explorări a sinelui şi obser-
vărilor făcute de ceilalţi. Dar este imposibil să se cunoască totul despre sine, o parte va rămâne mereu total
necunoscută.
Cadranele ferestrei sunt interdependente. Informaţiile furnizate de feedback-ul pe care îl dăm şi de cel pe care îl
primim de la ceilalţi le fac să evolueze.
Zona deschisă reprezintă bogăţia comunicării cu ceilalţi. Când o persoană se încadrează într-un grup, rămâne,
într-o oarecare măsură, inhibată. Zona sa deschisă este redusă. Pe măsură ce inhibiţiile dispar, această zonă se
dezvoltă, iar grupul descoperă treptat persoana respectivă. Cu cât zona deschisă se măreşte, cu atât mai bună
este integrarea persoanei în grupul respectiv.
Scopul solicitării de feedback-uri este de a se dezvălui celorlalţi. A oferi feedback-uri înseamnă a mări zona des-
chisă în detrimentul celorlalte trei zone.
«« Cel care solicită feedback: observă, ascultă, dialoghează şi măreşte aria deschisă în detrimentul zonei oarbe,
şi, deci, se cunoaşte mai bine pe sine.
«« Cel care oferă feedback: comunică, îşi dezvăluie personalitatea, măreşte aria deschisă în detrimentul ariei
ascunse, iar grupul îl cunoaşte, astfel, mai bine.
Solicitarea şi primirea de feedback presupune, aşadar, un proces reciproc indispensabil, dacă se dorește o fe-
reastră ideală pentru activitatea în grup, adică o zonă deschisă mare cu alte trei zone mai mici.
Acordarea unor feedback-uri eficiente şi constructive presupune relaţii şi afecţiune, iar solicitarea unor feed-
back-uri necesită încredere în sine.
60
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
Fişa resursă C
Capcane întinse şi dificultăţi legate de feedback
Tradus literalmente, termenul anglofon feedback ar însemna în limba română a hrăni înapoi , dezvăluind, astfel,
un aspect fundamental pozitiv, care este parte integrantă a proceselor de comunicare (bucla de retroacţiune) şi
de învăţare. Această traducere presupune şi alte cuvinte, precum încredere, bunăvoinţă, ascultare, deschidere
etc. Este, aşadar, un concept pozitiv în sine şi, totuşi, majoritatea oamenilor asociază acest cuvânt cu ceva ne-
gativ, o judecată sau o critică.
În funcţie de nivelul de stimă pe care îl au despre ei înşişi, oamenii vor avea tendinţa să se închidă de teama
unei provocări a identităţii lor, în timp ce feedback-urile vizează, în mod esenţial, o revizuire a comportamentelor.
Rezistenţele şi mecanismele de apărare sunt foarte frecvente la cel care primeşte un feedback, în timp ce riscu-
rile de interpretare şi teama de confruntare sunt dificultăţi pentru cel care prezintă un feedback.
Mecanisme de apărare
Mecanismele de apărare se pun în funcţiune, pentru a proteja persoana contra vorbelor celuilalt (feedback sau
altceva), care ar fi percepute ca nişte atacuri externe, ameninţând organizarea sa mentală. Se manifestă, în prin-
cipiu, ca nişte antiviruşi care, de îndată ce se produce anxietatea şi teama, protejează stima de sine a individului.
Mecanismele de apărare sunt mult mai active la o persoană care, prin istoria proprie, este puţin încrezătoare, are
o identitate fragilă şi o puternică nevoie de valorificare şi de recunoştinţă. Dacă feedback-ul se îndreaptă spre
interpretare mai mult decât spre observare, spre judecată mai mult decât spre bunăvoinţă, unele mecanisme de
apărare se vor pune, cu siguranţă, în funcţiune. Astfel, ele vor împiedica deschiderea şi evoluţia persoanei.
În acest caz apare:
«« negarea: a nu privi în faţă realitatea, a o transforma (Nu, nu este adevărat. Nu am remarcat că copiii nu as-
cultă. Totul a fost foarte bine etc.);
«« proiecţia: a interpreta acţiunile şi comportamentele celorlalţi în funcţie de propria sa istorie sau de pro-
pria stare emoţională (Copiii sunt dificili, pentru că sunt agitaţi. De fapt, eu sunt cel stresat în acest mo-
ment. Colegul mi s-a părut foarte puţin cooperant. În realitate, eu sunt cel care nu are chef să lucreze cu el.);
«« justificarea: a manifesta rea-credinţă, a renunţa la responsabilitate (Totul s-a întâmplat din cauza copiilor,
care au fost indisciplinaţi în momentul în care dădeam instrucţiuni. În plus, era foarte cald şi terenul era prea
mic. Da, dar nu a fost ideea mea de a face acest joc aşa. Eu am propus cu totul altceva etc.);
«« raţionalizarea: a-şi folosi gândirea, raţiunea, pentru a explica acţiuni sau comportamente, evitând aspectul
emoţional. (Eu ştiu că sunt foarte timid şi, de altfel, în familia mea, am fost mereu neglijat. De aceea nu îndrăz-
nesc să mă impun într-un grup şi să stabilesc reguli şi sancţiuni concrete etc.);
«« umorul: a face glume, pentru a nu trebui să-şi modifice comportamentul. (Da, dar eu mă simt mai bine în pos-
tura de jandarm, nu? Aşa va răspunde acela, căruia i s-a spus că a fost prea autoritar.).
Este, aşadar, foarte important să fim conştienți de tipul de mecanism pe care îl utilizăm cel mai des, pentru a-l
putea identifica şi dejuca atunci când simțim că baza noastră de securitate este ameninţată. Din fericire, aceste
mecanisme de apărare pot să se diminueze în măsura în care celălalt este resimţit ca o resursă binevoitoare (cel
care prezintă feedback-ul), o bază de securitate, care înlătură dezechilibrul cauzat de feedback şi conduce spre
noi învăţături, ce vor necesita reorganizarea convingerilor personale (diminuarea ariei oarbe a ferestrei Johari
în favoarea ariei deschise).
61
Rezistenţe Fişa resursă D
Dacă, în pofida feedback-ului, persistă acelaşi comportament, singurul lucru ce rămâne de făcut este continua- Chibriturile nebune
rea confruntării persoanei cu propriul comportament. E bine, însă, să amintim faptul că nimeni nu poate fi forţat
să se schimbe. Presiunea poate, din contra, să îl facă pe cineva să afişeze o conformare în fața cerinţelor, antre- Misiunea dezvoltă aptitudinile următoare şi necesită debrifare.
nând, concomitent, sentimente de mânie şi de ranchiună. În realitate, doar încrederea, adevărul, securitatea şi
bunăvoinţa, constituie cadrul necesar pentru a determina schimbarea. Aptitudini de dezvoltat:

Interpretări «« la nivel psihosocial, comunicarea şi cooperarea sunt dezvoltate pentru a negocia şi a lua decizii în grup, în
spiritul respectului faţă de celălalt;
Procesul de feedback trebuie să se focalizeze pe comportamente, adică ceea ce se vede în mod obiectiv, şi nu pe «« în plan mental, capacitatea de analiză şi gândirea strategică sunt primordiale, pentru a trece în revistă solu-
intenţiile cuiva, pe care nu le putem vedea şi pe care doar le presupunem. Interpretarea pură a acţiunilor poate ţiile posibile;
constitui o capcană, deoarece adeseori comportamentele sunt percepute ca fiind rău intenţionate, deşi nu este «« în plan fizic, coordonarea şi agilitatea, precum şi precizia, sunt necesare.
cazul (Ea a pedepsit acest copil, pentru că nu-l iubeşte sau El nu surâde niciodată, deoarece vrea să fie perceput
ca un om cu autoritate.). Durata

Interpretările sunt deseori provocate de proiecţiile propriei istorii asupra altora. Nu este întotdeauna uşor să 10 minute
facem distincţie între ceea ce ne aparţine şi ceea ce aparţine, într-adevăr, celui căruia îi oferim feedback-ul.
Trebuie, aşadar, să fim conştienţi că o parte importantă a feedback-ului îşi are originea în sentimentele şi istoria Materiale
emiţătorului (proiecţie). De aceea, o bună cunoaştere poate să ajute la păstrarea distanţei şi la recunoaşterea
propriei contribuţii la feedback-ul oferit. Un pachet de chibrituri

Desfăşurare

Grupul dispune de şase chibrituri de aceeaşi mărime. Scopul este să realizeze patru triunghiuri echilaterale iden-
tice fără a rupe chibriturile şi fără ca acestea să se suprapună.

Soluţie

Debrifare

«« Sarcina a fost clară pentru toţi? Cum vi s-a părut activitatea? Uşoară, dificilă, plictisitoare, motivantă?
«« Care au fost comportamentele constructive şi cele mai puţin constructive în realizarea sarcinii?
«« Au existat persoane influente în cadrul exerciţiului (lideri)? Care sunt acestea şi ce au permis să se realizeze
sau să nu se realizeze?
«« Cum a lucrat grupul? În armonie, confruntare, conflict, cooperare? Ce influenţă a avut această atmosferă de
grup asupra realizării sarcinii?
«« Cum a fost receptarea şi comunicarea în grup? Au existat frustrări şi dificultăţi de comunicare? Când, în ce
moment şi din partea cui?
«« Cum s-a desfăşurat activitatea la nivelul realizării tehnice (agilitate, coordonare, precizie)?
«« V-aţi distrat? Dacă nu, de ce?
«« Ce aţi modifica, dacă aţi repeta activitatea? De ce?

62
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
63
Fişa resursă E Feedback-ul descrie comportamentul. Feedback-ul evaluează, interpretează.
A descrie comportamentul pe care îl vedem şi efectele lăsate asupra Nu încercaţi să vă imaginaţi motivele unui asemenea comportament.
noastră. A vorbi despre propriile trăiri şi propria percepţie. Nu interpretaţi aspectul sau acţiunea unei persoane.
Feedback-uri constructive sau mai puţin constructive Când vorbeam, tu băteai din picior. Şi mi-a fost foarte greu să mă De ce ai bătut expres din picior, pentru a-mi distrage atenţia? Aveai
concentrez asupra a ceea ce vroiam să spun. un aer de parcă te-ai fi plictisit.
Este important să ne îndepărtăm de noţiunile de feedback-uri pozitive sau negative, noţiuni prea binare şi pline Feedback-ul presupune un comportament, care poate fi schimbat. Feedback-ul presupune calităţi interne care nu pot fi controlate.
de judecată, pentru a înţelege feedback-urile ca pe nişte instrumente constructive sau mai puţin constructive, în Când vorbeşti în franceză, nu te înţeleg mereu, din cauza unor greşeli Nu înţeleg, când vorbeşti franceza, accentul tău este prea pronunţat.
funcţie de conţinutul lor, modalitatea şi momentul ales pentru prezentare. Adeseori, feedback-urile se confundă de conjugare.
cu critici sau judecăţi, ceea ce nu stimulează deschiderea. Astfel, se recomandă feedback-urile pozitive asupra Feedback-ul este specific şi clar. Feedback-ul este general şi vag.
comportamentelor (cuvinte de laudă, aprecierea unui lucru bine făcut), feedback-urile despre comportamente Un feedback precis are mai multe şanse să fie înţeles. A face generalităţi lasă uşa deschisă interpretărilor.
care frânează, spre exemplu, progresarea în activitate a unui grup. Atenţie, însă, să nu cădeţi în capcana unor Am remarcat că ţi-a lipsit materialul de care aveai nevoie pentru Nu erai deloc pregătit pentru activitate.
această activitate. A trebuit să întrerupi cursul, pentru a merge să-l
feedback-uri formulate printr-un „da, dar...”, deoarece, în acest caz, persoana nu va auzi decât ceea ce urmează Cursul tău a fost super!
cauţi.
după ,,dar”, adică o critică. Am fost complet fascinat de cursul tău privind rezilienţa, care a fost
atât de bine organizat şi ritmat.
Momentele ce urmează permit formularea unor feedback-uri cât mai constructive posibil şi evitarea feed- Feedback-ul este dat la momentul potrivit şi în doze mici. Feedback-ul este dat prea târziu şi este prea încărcat.
back-urilor mai puţin constructive, ineficiente sau chiar distructive. Acestea orientează atitudinea care trebuie Este important ca faptele să fie încă vii în mintea persoanei. A se referi A nu face referire la problemele trecutului.
adoptată, pentru a putea accepta un feedback în cea mai bună manieră posibilă. la situaţia respectivă, aici şi acum. Îţi aminteşti, când am venit ultima oară pentru coaching, ai întrerupt
Am considerat că momentul în care ai întrerupt jocul a fost, într-adevăr, jocul la momentul potrivit.
bine ales.
Ritual de feedback Prea multe feedback-uri în acelaşi timp pot pune persoana în situaţia
Este mult mai uşor pentru o persoană să accepte şi să integreze de a se apăra şi justifica.
câteva feedback-uri în acelaşi timp. Este foarte important să se facă
Este important să se găsească un loc cunoscut, confortabil, calm, la adăpost de priviri indiscrete, unde oamenii trierea feedback-urilor cele mai utile în momentul cel mai potrivit
se simt în siguranţă (nu la soare, în căldură sau în frig, aşezați incomod, în mijlocul unei mulţimi etc.) Este foarte pentru persoana dată.
important, de asemenea, să se acorde suficient timp şi să nu se forţeze lucrurile. Feedback-ul se adresează cuiva în mod special. Feedbackul nu este frontal şi direct.
A privi persoana atunci când îi adresezi un feedback în mod deosebit. A vorbi pe la spate sau a privi grupul în general, nu permite persoanei
să se simtă vizată.
Feedback-urile care urmează animării unor sesiuni de activităţi formative se pot desfăşura după un anumit sce-
nariu şi într-un anumit cadru: animatorii sunt aşezaţi în faţa unui semicerc al celorlalţi membri ai grupului, inclusiv Feedback-ul este aşteptat sau cerut şi înţeles de persoană. Feedbackul este forţat, impus.
Oamenii acceptă mai bine feedback-urile atunci când le cer sau când li Uneori nu este, într-adevăr, momentul bun pentru a oferi un feedback,
formatorii, punându-i, astfel, în poziţia de concentrare şi de receptivitate maximă. Apoi ritualul de feedback se se cere permisiunea de a le prezenta. deoarece persoana nu este pregătită sau este preocupată de altceva
desfăşoară în patru timpi: Spune-mi, te rog, ce gândeşti despre activitatea mea? şi nu are chef să asculte. În aşa caz, este mai bine să vă abţineți.
Eşti de acord să-ţi prezint un feedback? Chiar dacă nu ai chef să auzi ceea ce vreau să-ţi spun, ascultă-mă.
1. Actorii principali, adică animatorii, spun fiecare pe rând cum se simt şi cum li s-a părut sesiunea: ce a decurs Este important să acordăm posibilitatea de reformulare, pentru a fi
Cred că ai nevoie de aceasta.
bine şi ce ar schimba la o reluare a activităţii (autoevaluare). sigur că feedback-ul este bine înţeles.
2. Ceilalţi membri ai grupului, care au participat pe post de ,,copii” sau care au observat activitatea cu copiii, - Vrei să spui că copiii nu au înţeles instrucţiunile şi de aceea nu au
selectează fiecare câte un moment pozitiv şi unul care urmează a fi îmbunătăţit, prezentând şi sugestii de respectat întocmai regulile jocului?
- Nu, vreau să spun că este ca şi cum nu erai sigur de alegerea jocului
ameliorare. Formatorul (sau un voluntar) trebuie să fie atent la gestionarea timpului și a luărilor de cuvânt. şi că, la un moment dat, ai devenit timid.
Deoarece, prea multe feedback-uri omoară feedback-ul. - Şi ceilalţi aţi avut aceeaşi impresie?
3. Formatorul completează cu alte aspecte care au fost, eventual, omise (fără să pretindă a fi exhaustiv, va se-
lecta doae ce este prioritar). Modalităţi de primire a unui feedback
4. Se oferă apoi cuvântul animatorilor, care vorbesc despre cele două momente importante, pe care le-au reţi-
nut din feedback şi cum se simt după aceasta. STRATEGII DE SUCCES (deschise) STRATEGII DE EŞEC (închise)

Modalităţi de acordare a unui feedback

STRATEGII DE SUCCES
(Feedback Constructiv)
Feedback-ul este bine intenţionat sau binevoitor.
Nu oferiți un feedback decât dacă intenţia este să ajutați persoana să
fie mai eficientă. Trebuie să doreşti să acorzi timp pentru clarificarea
unor lucruri.
Am remarcat că ai avut unele dificultăţi în această dimineaţă cu
grupul. Vrei să vorbim despre aceasta ?
Feedback-ul este formulat la persoana I singular – EU.
A vorbi despre sine, despre ceea ce ai perceput şi ai văzut. A-i lăsa pe
ceilalţi să vorbească despre ei înşişi.
Am avut impresia că, în momentul în care se făcea instructajul jocului,
erai mai puţin sigur pe tine. Am observat că nu ai mai zâmbit.
STRATEGII DE EŞEC
(Feedback mai puţin Constructiv)
Feedback-ul este ofensator şi critic.
Nu oferiți niciodată un feedback pentru a vă răzbuna, a pedepsi sau a
ofensa pe cineva.
Rar te-am văzut atât de slab în faţa unui grup.
Feedback-ul este formulat la persoana I plural – NOI.
A îngloba restul grupului într-o reflectare care este personală, pentru
a renunţa inconştient la propria responsabilitate.
Ni se pare (s-ar spune) că, atunci când le vorbeşti copiilor, nu ai
încredere în tine.
Persoana este deschisă şi relaxată.
A asculta ceea ce se spune cu mintea deschisă, gata să înveţe ceva. A
folosi această ocazie pentru a învăţa şi a înţelege ceea ce spun ceilalţi
despre munca sau despre comportamentele sale.
Persoana reformulează ceea ce a auzit.
Dacă considerăm că o acțiune / un fapt a fost înţeles sau judecat
greşit, lăsaţi persoana care face feedback-ul să termine şi cereţi
formatorului să explice grupului punctul său de vedere.
Persoana este conştientă de utilitate şi de recunoştinţă.
A fi recunoscător persoanei care vrea să ne prezinte un feedback,
ştiind că este util, pentru a ne dezvolta şi a progresa. Fiecare, la rândul
său, oferă şi primeşte feedback-uri. Întotdeauna există o şansă de a
le primi.
A fi conştient că ceea ce este spus se referă la comportamentele
noastre şi nu la identitatea noastră.
Persoana se justifică şi se apără.
A explica sau a justifica comportamentele, acţiunile sau alegerile. Nu
există noţiunea de atac şi de apărare în feedback. Dacă modalitatea
de a da un feedback nu este corectă, atunci aceasta poate declanşa
mecanismele de apărare.
Persoana se închide şi acuză.
A îndrepta atenţia asupra erorilor unui alt grup, pentru a evita
responsabilitatea.
Persoana este ingrată, puţin recunoscătoare.
A purta pică persoanei care ne spune anumite lucruri, uitând că a
oferi un feedback cere, de asemenea, curaj.
A avea impresia că persoana noastră, identitatea noastră sunt
atacate şi a refuza să ascultăm.

64
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
65
2.3. MODULUL Leadership-ul Fișe resursă
SCOPUL LEADERSHIP-UL
Scopul de bază al modului este ca participanții să înțeleagă importanța de a fi lider pentru copii și tipurile adec-
vate de leadership în lucrul cu copiii. Fişa resursă A
OBIECTIVE Misiunea grupului. Triunghiul orbilor
«« înţelegerea diferitelor roluri ale animatorului şi competenţelor necesare pentru a fi un bun animator; Durata
«« cunoaşterea calităţilor de leadership a unei persoane şi aplicarea în activitate a leadershipului;
«« identificarea propriului stil de leadership şi aplicarea în activitate a diferitor stiluri de leadership. 30 minute pentru activitate şi două reprize a câte 15 minute pentru debriefing, în cazul în care vor fi două grupuri
de observatori sau 30 minute, dacă va fi un singur grup de observatori.
DURATA
Materiale
120 min
O funie (sau două) cu lungimea de 30 metri, înnodată la capăt, un fular per persoană, pentru a se lega la ochi, un
MATERIALE NECESARE ceas sau un cronometru.

«« Fişa resursă A; Desfăşurarea

«« Frânghie (20m);
«« Fişa resursă B; Găsiţi un spaţiu suficient de mare, ideal ar fi să fie în aer liber. În funcţie de mărimea grupului, divizaţi-l în două
«« Situaţii din Fişa resursă C pe foiţe mici de hârtie. subgrupuri (a câte opt persoane maximum). Dacă aveţi un co-formator, fiecare va gestiona câte un grup, atât în
timpul exerciţiului, cât şi în cadrul debriefingului. La încheierea activităţii, puteţi propune un schimb de impresii
PAŞI între ambele grupuri. Dacă nu este al doilea formator, puteţi alege între două opţiuni:

1. Misiunea grupului. Triunghiul orbilor (60 min.)
În funcţie de mărimea grupului, lucraţi cu două subgrupuri a câte 8 persoane maximum sau cu un grup de maxi-
mum 10 participanţi activi şi şase observatori. Este important ca numărul observatorilor să nu depăşească numă-
rul participanţilor activi, deoarece vor fi numeroase interacţiuni şi gestionarea debriefing-ului va fi dificilă. Pentru
mai multe detalii, consultaţi Fişa resursă A.
2. Discuţie. Funcţionarea leadership-ului (15 min.)
«« Două grupuri active concomitent. Veţi selecta, în prealabil, doi voluntari care vor primi anumite instrucţiuni.
Fiecare dintre voluntari va observa un grup. Grupurile vor rămâne la o anumită distanţă între ele astfel încât
să nu deranjeze comunicarea, dar în aşa mod, încât să poată fi observate de către voluntari. Voluntarii pot
aplica penalizări, dacă este necesar.
«« Un grup activ şi observatori: Puteţi lucra cu opt sau zece persoane maximum, ceilalţi membri vor fi voluntari
pentru a observa activitatea. Fiecare voluntar va fi responsabil de o sarcină specifică (de exemplu, crono-
metrarea, penalizarea, leadership-ul etc.).

Întrebaţi participanţii care este diferenţa între lider şi leadership şi ce reprezintă, în viziunea lor, un leadership
eficient. Descrieţi împreună modelul de leadership şi cele trei părţi componente ale sale. Prezentaţi exemple de
cazuri concrete.
3. Joc de rol. Stiluri de leadership (45 min.)
Întrebaţi membrii grupului ce stiluri de leadership cunosc şi ce reprezintă aceste stiluri în viziunea lor. Notaţi cele
expuse pe flipchart şi încheiaţi discuţia asupra celor şase categorii. Apoi, formaţi patru subgrupuri. Fiecare sub-
grup primeşte câte o situaţie pe care trebuie să o însceneze, adoptând cel mai potrivit stil de leadership. După
prezentarea fiecărei situaţii, faceţi o scurtă sesiune de feedback (25 min.).
Discutaţi în comun tabelul cu cele şase stiluri (10 min.). Apoi solicitaţi voluntari, pentru a înscena situaţia B, apli-
când două sau trei stiluri, la alegere (în funcţie de timpul disponibil). Acest lucru vă permite să înţelegeţi că, în
funcţie de situaţie, unele stiluri sunt mai mult sau mai puţin adecvate. După fiecare joc de rol, faceţi o ședință de
feedback şi discutaţi stilul fiecăruia (10 min.).
Instrucţiuni
Când grupul este pregătit, aranjat în linie, o funie legată la capete întinsă pe pământ, distribuiţi fiecărui partici-
pant câte un fular, pentru a se lega la ochi. Instrucţiunile le veți dat când toţi participanții au ochii legaţi (dacă
grupul dvs. are puţină experienţă în realizarea acestui tip de exerciţii, puteţi explica condiţiile până la legarea
ochilor, pentru a facilita sarcina). Rugaţi participanţii să se concentreze şi citiţi o singură dată cu voce tare şi
inteligibilă următoarele instrucţiuni:
Obiectivul acestui exerciţiu în grup este formarea unui triunghi echilateral, adică un triunghi cu trei laturi şi trei
unghiuri egale. Un unghi al triunghiului trebuie să fie îndreptat spre Nord. Toţi participanţii trebuie să menţină
contactul cu funia. Trebuie să folosiţi toată lungimea funiei. Trebuie să folosiţi funia simplă, nu dublă. Nu aveţi
voie să desfaceţi nodul. Dacă cineva dă drumul funiei, va fi penalizat cu excluderea din grup timp de 3 minute.
Puteţi începe când veţi avea funia în mâini şi când vă voi deplasa într-un spaţiu sigur”.
Comentarii privind rolul animatorului

«« Nu răspundeţi la întrebările participanţilor după ce au fost date instrucţiunile. Puteţi relua citirea instrucţiu-
nilor pe scurt, dacă e necesar.

66
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
67
«« După ce daţi funia fiecărui participant, conduceţi-i, cu ajutorul acestei funii în alt loc, puneţi-i să se rotească Fişa resursă B
în cerc pentru ca să-şi piardă reperele.
Definiţia şi modelul de leadership 
«« Când penalizaţi pe cineva cu excluderea din joc timp de 3 minute, nu-i spuneţi nimic şi nu daţi grupului nici o
informaţie. Dacă persoana penalizată face acest lucru, acceptaţi. Definiţii

«« Jocul se încheie atunci când întregul grup este de acord că scopul este atins, ridicând mâna dreaptă pentru Lider (rol): conducător, ghid, şef care conduce (în engleză „to lead”), care comandă, care dirijează. El ghidează
a-şi semnala acordul. Dacă măcar un participant nu a ridicat mâna dreaptă, nu acceptaţi decizia şi respingeţi grupul în direcţia dorită. 
grupul până la luarea unei decizii comune. Dacă grupul nu a reuşit să finalizeze jocul, oricum, opriţi-l după 30
minute. Leadership (capacitate): influenţă asupra grupului pentru a-l ghida spre un anumit scop. Leadership-ul se împar-
te între membrii grupului, fiind transmis de la unul la altul. Persoana care are cele mai bune abilităţi şi curaj preia,
«« Este foarte important ca dvs. (împreună cu fiecare dintre observatori, dacă este cazul) să observaţi şi să no- la un moment dat, leadership-ul.
taţi etapele jocului, diverse comportamente de leadership, rolurile asumate care au fost utile şi cele care au
fost mai puţin utile, menţionând, eventual, penalizările. Acest lucru necesită prezenţă şi concentrare maximă Liderul numit nu dispune neapărat de leadership, aşa cum l-ar putea avea un alt membru al grupului. Toate gru-
pentru un debriefing constructiv. Faceţi notiţe. Nu interveniţi pentru a salva grupul, dacă observaţi că s-a cre- purile au nevoie de leadership, însă nu toate au nevoie de lider (şef).
at o ambianţă de tulburare sau de haos. Rămâneţi neutru.
A gândi:  capacitate de a indica un sens, o direcţie
Debrifare
Viziune şi Direcţie 
Dacă cele două grupuri au lucrat simultan cu un singur formator, folosiţi metoda acvariului: primul grup se aşează
în cerc împreună cu animatorul şi observatorul. Membrii celui de-al doilea grup stau în picioare în cerc în jurul
primului grup, observând în tăcere discuţia. Aceasta le permite să realizeze fenomenele de grup şi, în special,
ceea ce se întâmplă la nivel mai global. După expirarea celor 15 minute de debriefing, rugaţi grupul exterior să se
pronunţe, dacă au comentarii sau observaţii, fără a se referi la propria experienţă din exerciţiul respectiv. Apoi,
schimbaţi grupurile, interior şi exterior. Reluaţi acelaşi proces în decurs de 15 minute.

«« Numiţi o cifră de la 1 la 10, pentru a defini gradul vostru de frustrare: 1 – nivel foarte redus de frustrare, 10 –
nivel de frustrare foarte înalt. Este important să discutaţi decalajul dintre cifre: cu cât decalajul este mai mare,
cu atât mai mult starea de disconfort a împiedicat grupul la realizarea sarcinii.
Motivare şi Valori Organizare şi Eficacitate
«« Cum v-aţi simţit pe parcursul activităţii? Emoţii, frustrare, entuziasm, motivare etc. Rugaţi două persoane,
A simţi: capacitate de a te simţi bine, A acționa: a dispune de competențe 
care au dat aprecieri extreme, să-şi argumenteze aprecierea. A fost clar de la bun început obiectivul exerci-
de a fi energic şi pasionat  care‐ți dau încredere
ţiului? Aţi avut o viziune comună clară înainte de a-l începe?

«« Aţi putea identifica persoana care a preluat conducerea grupului şi în ce moment a făcut-o?
«« Care comportamente au contribuit la găsirea soluţiei?
«« Care comportamente au blocat, au tensionat şi au dezorganizat grupul?
«« Ce aţi înţeles despre rolul leadership-ului după finalizarea exerciţiului şi cum îl veţi aplica în activitatea
voastră?
A gândi. Un animator trebuie să găsească timp pentru a reflecta asupra scopului pe care vrea să-l realizeze cu
copiii într-o perioadă de timp stabilită (o şedinţă, un trimestru sau un an). El trebuie să determine care este vizi-
unea şi intenţia sa, să stabilească obiective reale, interesante, utile şi adecvate. Animatorul este capabil să in-
dice un sens, o direcţie activităţii.
A simţi. Un animator trebuie să acţioneze în armonie cu propriile valori şi cu valorile instituţiei. Entuziasmul şi
motivarea de care dispune sunt motorul acţiunilor sale. Animatorul este capabil să fie el însuşi, să fie pasionat
de ceea ce face.

«« Ce schimbări aţi introduce, dacă aţi repeta acest exerciţiu. A acţiona. Un animator trebuie să dispună de abilităţi intrinsece necesare organizării activităţilor. Aceste capa-
cităţi vor permite copiilor să-şi dezvolte abilităţile personale şi sociale în timpul jocului. Animatorul este capabil
să acţioneze fiind sigur de propriile abilităţi.

Cele trei aspecte sunt interdependente şi nu pot funcţiona separat sau câte două.

«« Să ai entuziasm şi să acţionezi, fără a avea un obiectiv clar, este ineficient.

«« Să ştii ce trebuie să faci şi cum să faci, fără a avea energie sau plăcere, este ineficient.
«« Să fii motivat şi să ai un scop, fără să dispui de abilităţile necesare, este ineficient şi frustrant.

68
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
69
Fişa resursă C 2.4. MODULUL Motivația
Situaţii pentru jocuri de rol SCOPUL

A. Exemple de situaţii pentru a fi înscenate cu adoptarea stilului potrivit Informarea participanților despre mecanismele motivației și experimentarea lor.

Atenţie! Scrieţi pe foi de hârtie situaţiile şi distribuiţi foile grupurilor. Nu le sugeraţi care ar fi stilul potrivit pentru OBIECTIVE
situaţiile propuse. Puteţi să vă imaginaţi alte situaţii pentru fiecare stil. Fiţi creativi.
înțelegerea mecanismelor de motivare și impedimentele acesteia;
1. Stilul democratic
înțelegerea modalității de interacționare, comportamentul și elementele care generează efecte stimulative și po-
Patru-cinci copii (10-12 ani) şi un adult zitive asupra motivației.

Un mic grup de copii vine după amiază la centru ca să participe la activităţi. Copiii discută asupra alegerii activi- DURATA
tăţii: fotbal, pictură sau lectură. În final, nu ajung la un acord comun. Cum reacţionează animatorul?
80 min
2. Stilul de afiliere
MATERIALE NECESARE
Trei copii (6-8 ani) şi un adult
«« șase mingi pentru jonglat (sau mingi de tenis);
În timp ce se desfăşoară o cursă cu depăşirea obstacolelor în sală, copiii care stau în rând ajung în faţa barei «« foi flipchart, markere;
ce trebuie trecută. Primul copil trece fără nicio problemă, cel de-al doilea se teme şi blochează restul grupului, «« lumânări, chibrituri, 2 cutii cu pioneze
refuzând să sară. Al treilea copil împinge şi manifestă nemulţumire pentru că trebuie să se oprească. Cum reac- «« fişele resursă A, B, C
ţionează animatorul?
PAŞI
3. Stilul coercitiv
1. Un mic exercițiu. Jonglarea (15 min.)
Patru - cinci copii (8-10 ani) şi un adult
Rugați doi voluntari să jongleze în fața grupului. Alegeți o persoană care știe să jongleze și alta care nu știe.
Sunteţi în excursie cu un grup de copii şi trebuie să traversaţi un pod peste un râu adânc. Podul este pe jumătate Încurajați persoana care știe să jongleze și criticați-o pe cea care nu știe. Insistați asupra eșecului prin conso-
distrus şi trebuie să găsiţi un alt drum, ceea ce ar necesita o jumătate de oră. Copiii insistă, totuşi, să traverseze lidări negative și tensiuni, impuse în fața tuturor. Valorificați reușita prin consolidări pozitive. Dacă ambele per-
râul. Care este reacţia animatorului? soane nu știu să jongleze, alegeți una dintre ele, pentru a-i oferi consolidarea pozitivă. Celei de-a doua persoană
aplicați-i consolidare negativă. Starea emoțională și performanțele persoanelor respective vor fi automat influ-
4. Stilul de acompaniere ențate de cuvintele dvs. Continuați jocul timp de 3-4 minute.

Patru - cinci copii (15-16 ani) şi un adult
Un grup de adolescenţi a primit nişte bani pentru a monta un spectacol de teatru cu prilejul sărbătorii anua-
le a comunităţii. Copiii, însă, nu reuşesc să se înţeleagă cum să înceapă această activitate. Care este reacţia
animatorului?
B. O situaţie care trebuie diminuată succesiv la fiecare stil (şase modalităţi diferite)
Exercițiul este o modalitate de a demotiva pe cineva (cel care nu știe să jongleze) și de a-l motiva pe celălalt (care
știe deja să jongleze).
Întrebați persoana care nu știe să jongleze cum s-a simțit și rugați-o să facă o mică schema în care să indice
curba motivației, descriind etapele prin care a trecut din momentul când a acceptat să fie voluntar. Care i-a fost
starea de spirit? Cum și-a apreciat capacitățile? Ce gânduri a avut? Știa din ce motiv participă la activitatea
respectivă?

Grupul vostru de copii (12-14 ani) joacă streetball, trei contra trei. Doi adolescenţi mai mari se apropie şi vor şi ei Îndemnați persoana care știe să jongleze să răspundă la aceleași întrebări. Comparați răspunsurile și inițiați o
să joace, însă una din cele două echipe nu este de acord. Tensiunea creşte în paralel cu demotivarea. Cum reac- discuție.
ţionaţi, în funcţie de stilul care vă este propriu:
2. Discuție. Modalități de funcționare și stimulare a motivației (25 min.)
«« stil vizionar;
«« stil democratic; Întrebați participanții ce înțeleg prin motivație, apoi discutați împreună definiția prezentată pe flipchart.
«« stil perseverent;
«« stil de acompaniere; Explicați termenii: consolidare pozitivă (încurajare) sau consolidare negativă (critică), convingeri, etc. (fișa re-
«« stil de afiliere; sursă A).
«« stil coercitiv.

70
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
71
Prezentați modelul motivației pe flipchart și explicați interacțiunea celor trei dimensiuni prin exemplu exercițiului
jonglării. Demonstrați importanța corelării între reprezentare (cunoaștere), stima de sine (abilități de viață) și efi-
cacitate (performanțe) / (fișa resursă B).
3. Misiunea grupului. Problema cu o lumânare (40 min)
Pentru această misiune, formați două subgrupuri (8-10) persoane. Fiecare grup va avea în față explicațiile referi-
tor la misiune și materialele necesare.
Debriefing-ul asupra acțiunilor desfășurate se va face prin prisma explorării și înțelegerii motivației. Pentru de-
talii consultați fișa resursă C.
Propuneți participanților să se gândească (să-și aducă aminte din experiența lor), individual, timp de 3 minute și
să noteze în caiet 7-8 lucruri care i-au motivat sau îi motivează în viață. Anunțați participanții că descrierea fie-
cărui lucru motivant poate conține nu mai mult de 5-7 cuvinte!
Creați grupuri de 4 - 5 participanți. Oferiți-le 8 foi A5 și markere. Propuneți să împărtășească în grup cele 8 lucruri
pe care le-au notat în caiet. Apoi să aleagă cele mai importante 8 dintre ele și să le noteze pe foi A5 (un singur
lucru trebuie descris în maxim 5-7 cuvinte, per foaie A5, notat lizibil).
Notați pe flipchart sau plasați pe perete (sticky wall) mai întâi 4 lucruri pe care ei le vor alege ca fiind prioritare.
Grupați noțiunile care au ceva în comun, în clustere (limitați numărul clusterelor la maxim 10, pregătiți câte o ima-
gine, figuri geometrice, animăluțe, obiecte, pentru a marca fiecare cluster). Apoi solicitați încă 4 lucruri notate pe
foi A5, afișați-le pe flipchart sau pe perete (stiky wall) și repartizați-le în clusterele existente.
Propuneți fiecărui grup să-și aleagă câteva clustere și să le atribuie o denumire, reieșind din noțiunile care se
regăsesc în el și caracteristicile lor comune.
Introduceți noțiunile de Autonomie, Măiestrie și Apartenență (motivație intrinsecă) și Apreciere din exterior (mo-
tivație extrinsecă). Propuneți participanților să se uite peste clusterele existente și lucrurile motivatoare pe care
le conțin. Le putem regupa în aceste patru categorii?
Care sunt lucrurile care ne motivează cel mai mult? De ce depind aceste lucruri?
(Fișa resursă C)
72
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
Fișe resursă
MOTIVAȚIA
Fişa resursă A
Definiţii
Ce este motivaţia?
Motivaţia este starea care incită individul să adopte anumite comportamente, ansamblul forţelor conştiente sau
inconştiente care determină comportamentul acestuia. Sinonime – ambiţie, dorinţă, voinţă, determinare.
Motivaţia extrinsecă este motivaţia care porneşte din exterior. Astfel, subiectul acţionează pentru a obţine o re-
compensă ce se află dincolo de limitele activităţii. Spre exemplu, evitarea sentimentului de vinovăţie, aprobarea
din partea celor din jur etc.
Aprecierea pozitivă sau negativă, numită şi atribuire, este faptul de a atribui anumite calităţi sau caracteristici
unei persoane sau unui lucru. Aprecierile pozitive (încurajări, laude, sprijin etc.) motivează, pe când cele negative
(critici, aprecieri negative, pedepse etc.) descurajează.
Motivaţia intrinsecă, care vine din interior, sentimentul de satisfacţie ce nu depinde de influenţele din exterior,
fiind rezultatul unui impuls interior, în acord cu propriile valori.
Motivaţia intrinsecă se caracterizează prin doi factori importanți:
«« curiozitatea de a descoperi
«« autodeterminarea individului ce îşi selectează comportamentul.
Tot ce este perceput ca presiune, constrângere sau control, reduce autodeterminarea şi diminuează motivaţia
intrinsecă. Şi din contră, motivația intrinsecă sporeşte atunci când persoana are posibilitatea de a-şi alege sar-
cinile şi are obiective determinate.
Dacă motivația intrisecă lipsește, nu o putem crea sau înlocui cu motivații externe, cum ar fi banii sau cuvintele
de laudă. Și din contra, dacă există o cât de mică motivație internă, ea poate fi stimulată în diferite moduri: prin
încurajări sau activități bine construite, care au drept scop ridicarea nivelului stimei de sine și eficiența perso-
nală a adultului sau a copilului.
Convingerea, numită şi deducere, se manifestă prin crearea şi consolidarea mesajelor interne (idei, reprezen-
tări). Convingerile se bazează pe nişte idei preconcepute, logice sau ipotetic adevărate. Convingerile limitative
provin din mesaje reluate din trecut şi din fraze negative (nu sunt capabil, nu voi reuşi niciodată etc.). Acestea
sunt convingeri negative şi este important să le identificăm, pentru a le influenţa şi a le transforma în gânduri
pozitive şi în resurse.
Gândirea reprezintă energie, cuvintele sunt energie, sunetele sunt energie. Așadar, gândurile şi cuvintele au pu-
tere, forţă şi, cu cât mai multă forţă şi intenţie atribuim cuvântului, cu atât mai mare va fi efectul produs de acesta.
Dacă gândiţi în termeni de demotivare, incapacitate, veţi avea probleme în realizarea sarcinilor propuse. Dacă
gândiţi în termeni de motivare, forţă, veţi avea succes.
Gândirea negativă este determinată de sentimentul de frică (lipsă de încredere), limitări şi aprecieri negative.
Gândirea pozitivă, din contră este orientată spre găsirea soluţiilor şi provine din încredere, deschidere şi apre-
cieri pozitive.
Fiecărei persoane în parte îi revine alegerea modului de gândire care să-i caracterizeze acţiunile.
73
Fişa resursă B În scopul creării condiţiilor de asimilare a ceva nou sau pentru a evolua spre ceva mai bun, este nevoie să pro-
vocăm destabilizarea convingerilor devenite deja obişnuite, să privim lucrurile dintr-o altă perspectivă, fără a
Modul de funcţionare şi de stimulare a motivaţiei neglija motivul şi direcţia progresării dorite. Pentru a crea o stare de spirit motivată, încercăm să ne concentrăm
asupra unuia dintre cele trei elemente menţionate mai sus sau asupra elementelor simultan.

VIZIUNE ‐ OBIECTIVE Baza de securitate este fundamentală pentru generarea motivaţiei în realizarea unei acţiuni.

Ataşamentul şi crearea relaţiilor cu o persoană sau mai multe persoane importante sunt esenţiale în procesul
de dezvoltare a copilului sau a adultului. E nevoie de o persoană sau de mai multe persoane binevoitoare, pen-
Cunoaştere 
tru a oferi copilului posibilitatea de a se cunoaşte pe sine şi a se dezvolta în condiţii de încredere. Aceasta îi va
stimula şi motivaţia.

Relaţiile cu alţii sunt tot atât de importante ca şi nevoia de a se separa de ele, pentru a construi, prin cunoaştere
de sine, propria identitate. Dimensiunile de existenţă şi practică, susţinute de o bază adecvată de securitate, per-
mit consolidarea stimei de sine şi sporirea încrederii în propriile competenţe pentru a realiza lucruri noi.
Starea de spirit
Neîncrederea în sine, frica de eşec sau de critică vor frâna mobilizarea energiei în desfăşurarea activităţilor. Iată
Baza de securitate de ce persoana ce ghidează activitatea trebuie să fixeze obiective corespunzătoare şi succesive, pentru a asi-
gura dezvoltarea competenţelor persoanelor implicate.

Dorința de a fi mai bun A ști cum

ÎNCREDERE ÎN SINE ‐ VALOARE  EFICIENȚĂ   ABILITĂȚI 

Acest model ilustrează specificul funcționării motivației, ce se bazează pe trei elemente fundamentale. Dacă unul
dintre elemente lipseşte, acesta trebuie stimulat în aşa fel, încât motivaţia să fie optimă:

«« angajamentul pentru scopul dorit, a ceea ce vrei să realizezi, obiective clare, a ști cauza angajamentului
(viziune);
«« încrederea în sine, dorința de a deveni mai bun, exprimarea entuziasmului, preţuirea propriei munci (valoare);
«« deținerea unor competențe în realizarea unei sarcini (abilități).

Elementele menţionate sunt strâns legate de două aspecte psihosociale foarte importante: starea de spirit şi
baza de securitate.

Starea de spirit este dispoziția interioară de a acționa sau de a fi pasiv, capacitatea noastră de a cunoaşte, de a
simţi, de a gândi, de a avea o viziune clară asupra direcţiei în care dorim să mergem şi asupra motivului acestei
decizii. Starea de spirit declanşează reacţii emoţionale şi fizice: dacă e pozitivă, rezultatul va fi, în mod cert, po-
zitiv; dacă e negativă şi rezultatul va fi pe potrivă.

Gândul este energie și, asociat cuvântului, acesta capătă vigoare şi forţă. Gândirea pozitivă depinde de noi înşi-
ne. Starea de spirit este legată de percepţia individului asupra lumii şi de convingerile sale care, uneori, pot de-
veni obstacole în calea progresului.

Reprezentările noastre depind, în mare parte, de părerea despre noi înşine şi despre lume în general. Creierul
selectează şi reţine experienţele. O experienţă nereuşită se poate transforma, deseori, într-o convingere limitati-
vă. Iniţial, creierul reproduce ceea ce cunoaşte, cu riscul de a se repeta sau de a se înşela şi respinge ceea ce
vine din exterior, ceea ce este necunoscut. Iată de ce e important să ieşim din propria zonă de confort, pentru a
genera motivaţia de a învăţa, de a progresa şi de a evolua.

74
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
75
Fişa resursă C Problema
2.5. MODULUL Abordarea pro-socială în lucrul cu
Problemă cu o lumânare copilul (modelarea pro-socială)
«« Este un exercițiu clasic pentru a testa rezolvarea creativă a pro- SCOPUL
blemelor, elaborat de psihologul Karl Duncker în anul 1945.
Participanților li se dă o lumânare, o cutie de pioneze și o cutie de Conștientizarea avantajelor abordării pro-sociale în lucru copii.
chibrite. Sarcina participanților este să plaseze lumânarea aprinsă
pe perete în așa mod, încât ceara care se topește să nu curgă pe OBIECTIVE
masă. Testul pune la încercare rigiditatea funcțională și prejudeca-
tă cognitivă care face dificilă utilizarea obiectelor familiare în mod înțelegerea metodei modelarea pro-socială ;
diferit, necorespunzător.
«« Creați două echipe. Pregătiți instrucțiunile scrise pe o foaie pen- cunoașterea elementelor principale a metodei pro-sociale;
tru fiecare echipă. Adăugați două condiții separate pentru fiecare
echipă în parte. conștientizarea necesității de formare a abilităților necesare în aplicarea modelării pro-sociale.

Condiția 1: Durata soluționării problemei va fi cronometrată pentru a stabili o normă a timpului necesar pentru DURATA
rezolvarea acestei probleme.
1,5 oră
Condiția 2: Veți primi o remunerare în cazul în care veți rezolva problema mai rapid de 15 minute.
În mediu, echipa motivată din exterior are nevoie de mai mult timp. Remunerarea, prin natura sa, îngustează MATERIALE NECESARE
focusul și ne împiedică să privim lucrurile mai larg, în ansamblu. Acest lucru poate fi util atunci când cunoaș-
tem algoritmul. «« foi flipchart, markere;
«« laptop, proiector;
Înțelegerea motivației: Soluția «« fişa resursă A-C.

«« Interpretați motivul comportamentului dvs. sau al celorlalți. PAŞI

«« Întrebați-vă „De ce fac ceea ce fac?”
«« Când vă vine răspunsul, continuați să vă întrebați „de ce?”. 1. Activitate individuală (20 min.)

Motivația intrinsecă (elementele): Rugați participanții să-și amintească cine a fost profesorul favorit și să noteze timp de 10 min. următoarele: de
ce v-a plăcut?; care dintre calitățile profesorului v-au influențat?.
«« Autonomie
Dorința de a-ți controla, de a direcționa lucrurile, în propria viață. Discuții:
Posibilitatea de a decide cum faci lucrurile pe care trebuie să le faci
la serviciu. Cum vă simţiţi? A fost uşor să vă amintiţi? Ce v-a determinat să alegeți anume acest profesor? Cum v-a influențat?

«« Măiestrie Împreună cu participanții, identificați metodele pe care le-au folosit profesorii pentru a influența gândirea, com-
Dorința de a fi mai iscusit în ceea ce faci, de a fi priceput, de a-ți îm- portamentul și apoi le explicați ce înseamnă modelarea pro-socială (fișa resursă A).
bunătăți competențele și de a căpăta mai multe abilități. Dorința de a deveni tot mai bun și mai bun în ceva ce
contează, ce are valoare. 2. Asalt de idei. Identificarea elementelor principale a metodei pro-sociale (10 min.)

«« Apartenența Întrebaţi participanţii cum cred, care ar fi elementele principale ale modelării pro-sociale. Notaţi răspunsurile pe
Conexiunea cu un cerc de semeni sau cu o idee mai mare. Sentimentul de a fi conectat. Relații durabile. Dorința foaie flipchart. Continuaţi cu explicarea informației cu privire la elementele metodei pro-sociale (fișa resursă A).
de a contribui, prin ceea ce facem, la o cauză mai mare.
3. Activitate de grup. Competenţele necesare unui profesionist în vederea oferirii unei modelări pro-sociale
Motivație extrinsecă: (40 min.)
«« Apreciere din exterior.
«« Un salariu mai bun, premii, etc. Grupaţi participanţii a câte 4 persoane, max. 5, în fiecare grup. Oferiți-le foi flipchart şi markere.
Cultivați motivația. Căutați să o creșteți, să o dezvoltați, să o mențineți. Neglijarea elementelor motivației auten-
tice – autonomie, măiestrie, apartenență, poate fi cauza limitărilor în atingerea unor performanțe sau realizări Instrucţiune:
posibile.11
Cum credeţi, care sunt caracteristicile unui profesionist ce aplică modelarea pro-socială? Analizați în modul
11 Daniel H. Pink, Drive, 2009 următor:

76
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
77
 Fișe resursă
Este ... (aspecte pro);

Nu este ... (aspecte contra).

ABORDAREA PRO-SOCIALĂ ÎN LUCRUL CU COPILUL
Grupurile au la dispoziţie 10 min., apoi vor desemna o persoană să prezinte rezultatele lucrului în grup.

Discuții: Fişa resursă A

După prezentarea listelor cu caracteristici, cu ajutorul participanţilor, clasificaţi-le în cunoştinţe, abilităţi şi atitu- Ce este modelarea pro-socială12
dini. La sfârșit, faceţi o generalizare a activităţii şi oferiţi participanţilor informaţii suplimentare (fișa resursă B).
Felul în care lucrăm, colaborăm cu copiii/adulții determină abilitatea de a putea face intervenții pozitive, care
4. Discuţii. Particularități legate de comportament și aspectul exterior al profesionistului (20 min.) vor genera, la rândul lor, schimbări pozitive.

Întrebaţi participanţii ce comportament ar trebui să posede un profesionist şi notaţi răspunsurile. La fel, analizați Odată ce ne angajăm să relaționăm cu copiii sau cu adulții, este important să ținem cont de:
și cum ar fi bine să fie aspectul fizic al unui profesionist. La finalul activității, faceţi o generalizare a informației şi
prezentați informaţii suplimentare (fişa resursă C). «« modalitatea în care relaționăm;
«« abordarea, stilul și abilitatea de angajare și participare în relații.

Calitățile necesare pentru aplicarea modelării pro-sociale sunt:

«« atitudine deschisă, prietenos, binevoitor;

«« îți pasă de alții și îi încurajezi;
«« ești sigur pe tine dar fără a fi arogant;
«« ești calm fără a fi indiferent etc.

Studiul lui Chris Trotter evidențiază faptul că succesul modelării pro-sociale depinde de aceste calități.

Trotter susține că acest model:

«« nu este o soluție simplă, aplicabilă;

«« nu există baghete magice care să schimbe peste noapte felul de a fi al oamenilor;
«« nu este un proces ușor sau direct pentru obținerea unei schimbări pozitive, de multe ori implică obstacole și
multă stăruință; necesită efort susținut în timp;
«« nu este o concepție nouă, pentru că am avut cu toții astfel de experiențe pozitive, cum ar fi la școală, acasă,
în relațiile noastre.

Elementele principale ale metodei pro-sociale sunt următoarele:

I. Abilitatea de a dezvolta relații de înaltă calitate

Conform teoriei modelării pro-sociale, un aspect foarte important îl reprezintă abilitatea de a înțelege care sunt
limitele unei relații, unde încep și unde se termină. La fel, o relație depinde în mare măsură de caracteristicele,
regulile și limitele sale. Mai jos, sunt enumerate unele aspecte ce contribuie la stabilirea unei relații de înaltă
calitate:

1. Un stil deschis, cald, înțelegător și entuziast.

2. Abilitatea de a permite altora să exprime ceea ce simt - atât părerile proprii, cât și împărtășirea experienței
lor fără a se simți amenințați sau preocupați de faptul că nu sunt ascultați sau luați în seamă.

3. Nevoia de a-i simpatiza pe cei cu care lucrezi sau cel puțin de a avea respect față de ei.

12 Modelarea pro-socială, John Teasdale (Manual de probațiune, coordonatori: V. Schiucu, R. Canton)

78
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
79
4. Abilitatea de a folosi umorul la timpul potrivit este de asemenea crucială pentru a avea succes. Trebuie să
fim conștienți de faptul că umorul ne poate ajuta uneori să facem față unor situații foarte dificile și amenin-
țătoare. Umorul folosit la timpul potrivit, cu abilitate, poate diminua și dispersa adesea unele dintre cele mai
delicate situații.
5. Contact frecvent sau periodic: nu putem să întreținem relații de înaltă calitate cu persoanele cu care nu avem
suficient contact.
6. Înțelegerea reciprocă despre cum trebuie să ne încadrăm în limitele relației respective.
De exemplu, în lucrul cu infractorii, studiile au arătat că, relațiile bazate pe stimă între infractor și specialist,
numărul recidivelor a scăzut cu 40%. La fel, s-a constatat faptul că a plăcea / a nu plăcea pe cel cu care lu-
crezi era un aspect care ținea mai degrabă de specialist decât de infractor. (Graham Smith, Oslo, 1994)
II. Abilitatea de a acționa ca model și de a demonstra prin acțiunile și comportamentul propriu ce fel de com-
portament aștepți de la alții
Inițial, ar fi bine să avem aceeași înțelegere a semnificației termenului „model”:
Model – este o persoană care, prin valoare sau calități, poate servi ca exemplu pentru ceilalți.
Trotter menționează existența a două tipuri de bază:
1. Modelul „suprem” – celebrități care apar în presă, eroi, personaje fictive, pozitive, care fac
numai bine, dar care nu pot fi egalate vreodată de noi. În general un model nerealizabil.
2. Modelul „realist/realizabil” - sunt persoanele:
«« cu care putem relaționa în viață de zi cu zi;
«« care s-au confruntat cu aceleași probleme ca și noi;
«« care s-au afirmat și au relații de succes;
«« capabile să se bucure de un stil de viață care implică un comportament pro-social;
«« care au satisfacții și împliniri.
În cadrul modelării pro-sociale, este necesar să tindem către al doilea tip de model, care pune accentul pe as-
pecte și motivație pozitivă. Cele mai bune modele sunt persoanele care:
«« sunt punctuale și de încredere;
«« sunt corecte și deschise;
«« sunt capabile să respecte sentimentele celorlalți și manifestă respect față de cei cu care lucrează, nu doar
față colegi, dar și cu copiii/părinții cu care interacționează;
«« își dau seama că oamenii au uneori puncte de vedere diferite, ceea ce va contribui la înțelegerea viziunii al-
tora și respectarea diverselor opinii;
«« pot analiza motivele și comportamentul altora în mod pozitiv până când au dovezi contrare;
«« vor aproba numai comportamentul pro-social și își vor exprima întotdeauna părerile negative față de efectele
comportamentului delincvent;
«« vor promova întotdeauna imagini pozitive legate de atitudini sociale constructive, relații bune de familie și im-
portanța prietenilor și a partenerilor care nu sunt certați cu legea;
«« reușesc să demonstreze concret și real comportamentul pe care ar trebui să-l urmeze ceilalți;
«« sunt capabili să se facă înțeleși și să fie interpretați întocmai;
«« vor motiva oamenii când aceștia vor face ceea ce li se cere și nu îi vor critica atunci când lucrurile nu merg
bine;
«« vor lua în considerare faptul că fiecare persoană are temeri față de schimbări și că nu au încredere în speci-
aliști și organizații care își manifestă puterea și care încearcă să îi influențeze;
«« recunosc faptul că niciunul dintre noi nu este perfect: toți suntem modele care încercăm să reușim;
80
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
«« vorbesc deschis despre anumite probleme pe care le-ar avea, care adesea sunt similare cu dificultățile prin
care trec copiii (victime, în conflict cu legea);
Rețineți!
Schimbarea are loc în timp, toți suntem oameni și facem parte din umanitatea care include și succese, și eșecuri,
bucurie și tristețe, durere și plăcere.
III. Abilitatea de a reafirma comportamentul așteptat și de a descuraja celelalte tipuri de comportamente care
trebuie schimbate
Susținerea, încurajarea și motivarea comportamentelor pe care dorim să le obținem se poate face mai ușor
dacă reușim să acționăm și să răspundem imediat comportamentelor pe care încercăm să le influențăm. Puterea
acestei reacții imediate poate fi foarte eficientă în declanșarea schimbării.
Sugestii referitor la cum ar fi bine să reacționăm la anumite comportamente:
«« să dăm explicații clare și realiste referitoare la un comportament care ar fi acceptabil sau inacceptabil;
«« să fim foarte clari atunci când încurajăm sau întărim un comportament adecvat, prin transmiterea unui mesaj
clar, categoric și susținut cu tărie;
«« să venim cu argumente clare atunci când dorim să încurajăm anumite comportamente și să ne asigurăm că
beneficiarii înțeleg motivul pentru care le susținem;
«« să fim empatici și să arătăm că i-am înțeles pe cei cu care lucrăm, ceea ca va consolida și mai mult această
susținere.
Ce poate contribui la motivarea unui comportament pe care dorim să-l obținem?
Cercetările au demonstrat că măsurile pedagogice cu caracter pozitiv (recompensele, laudele) au o influență
mai puternică asupra rezultatelor şi comportamentului elevului decât măsurile pedagogice cu caracter negativ
(sancțiunile, mustrările).
Recompensa reprezintă o formă de premiere în cazul unor rezultate care depășesc nivelul de exigență impus.
Problema recompenselor este una dificilă, care depinde de contextul politic, social. De exemplu, unele socie-
tăți nu acceptă recompense financiare și în astfel de cazuri ar fi bine să ne gândim la recompense care nu sunt
materiale.
Sugestii pentru a oferi recompense nemateriale care are un impact pozitiv asupra schimbărilor comportamentale:
Lauda - este un instrument foarte puternic din inventarul nostru, mai ales atunci când se țintește susținerea, în-
curajarea și motivarea schimbării (Trotter)
Știm și noi cum ne simțim atunci când suntem lăudați și complementați de către șefii noștri sau de alții, cum ne
motivează și ne încurajează acest fapt, dorind în continuare să avem performanțe și mai bune. Acest efect îl are
și asupra altora, motiv pentru care trebuie s-o folosim atunci când este cazul.
Trebuie să avem grijă, totuși, să transmitem aceste laude numai atunci când sunt meritate; laudele trebuie să fie
reale, să se simtă că vin din suflet. Atunci când laudele sunt transmise fără tact, pot fi percepute ca fiind o lipsă
de respect sau, și mai rău, sarcastice.
Timpul - este important, iar timpul nostru oferit celorlalți poate fi considerat ca o recompensă.
Putem spune „O să petrec mai mult timp cu tine, pentru că văd că răspunzi bine și ești entuziasmat”. În conver-
sații, spunem: „Merge bine, faci progrese. Nu trebuie să ne întâlnim atât de des și nu o să-ți mai iau așa de mult
din timpul tău”.
81
Felul în care folosim timpul - mai mult decât timpul în sine – este crucial pentru a fi eficient. Un scop clar definit
și o judecată echilibrată conduc spre o reușită sigură.
Înregistrarea comentariilor pozitive în agende/rapoarte etc. - transmiteți copiilor că faceți acest lucru și ară-
tați-le ceea ce ați scris.
Adesea înregistrăm numai aspectele negative, incidentele când au apărut probleme sau când cineva nu a avut
un comportament adecvat. Trebuie să avem grijă să înregistrăm și progresele făcute, și punctele tari.
Susținerea – trebuie să fie întotdeauna legată de comportament: trebuie să încurajăm numai comportamente
bune. Nu putem să lăudăm un comportament fără un anumit motiv. Lauda care este neașteptată, adesea are cel
mai mare efect.
Descurajarea, dezaprobarea unui comportament necesită o înțelegere foarte bună, deoarece:
«« anumite comportamente sunt inacceptabile;
«« o reacție susținută, categorică și imediată în fața acestor comportamente ar fi foarte eficientă;
«« o reacție întârziată nu va avea același efect.
Rețineți!
Dacă sunteți capabili să transmiteți căldură, interes și preocupare față de cineva care se comportă bine și, în
același timp, să vă schimbați total atitudinea atunci când se comportă rău, veți obține reușite. Un răspuns pozitiv
și imediat față de cineva care caută să se schimbe sau să își modifice comportamentul, care exprimă regrete și
păreri de rău, va avea cu siguranță efectul dorit.
De obicei, insistăm sau ne concentrăm numai asupra laturii negative a comportamentelor altora și mai puțin pe
aspectele pozitive. Studiile referitoare la modelarea pro-socială ne încurajează să reacționăm invers:
Fişa resursă B
Abilitățile cheie necesare unui specialist în vederea oferirii unei modelări pro-sociale.
Aplicarea eficientă a modelarii pro-sociale depinde și de dezvoltarea abilităților care să completeze practica
dvs., permițându-vă să puneți teoria în practică într-un mod în care să poată susține obiectivele pe care doriți să
le atingeți.
Abilitățile necesare pentru a obține eficiență:
1. Abilitatea de a transmite un feedback constructiv este crucială și probabil cea mai importantă în interacțiu-
nea cu ceilalți.
Unele puncte generale legate de feedback pot fi folositoare, dar trebuie să aveți în vedere faptul că, pe mă-
sură ce practicați și deveniți mai abili în transmiterea de feedback, o să începeți să aveți o abordare mult
mai sofisticată și mai rafinată decât cea oferită de aceste puncte generale.
2. Rezolvarea problemei este o altă abilitate importantă și necesară implementării acestui model.
Aceasta este abilitatea de a aduna informații, de a le sorta, de a vă gândi la opțiunile disponibile și la conse-
cințele legate de aceste opțiuni și apoi de a acționa.
3. Abilitatea de a asculta. Adesea putem interpreta greșit ceea ce spun oamenii, permitem să fim întrerupți în
timp ce dialogăm și facem presupuneri legate de ceea ce ni s-a spus, fără a reflecta și fără a verifica dacă am
înțeles corect (v. modulul „Atitudini și percepții. Acțiuni și reacții”).
4. Negocierea. Este foarte importantă posibilitatea de a aduna și centraliza informațiile, de a le transmite al-
tora, de a vedea rezultatele și de a găsi situațiile în care aveți numai de câștigat în urma unor compromisuri
(v. modulul „Inteligența emoțională și managementul conflictelor”).

«« să ne concentrăm asupra aspectelor pozitive;

«« să transmitem patru comentarii pozitive pentru fiecare aspect negativ, cu alte cuvinte, să schimbăm dramatic
echilibrul răspunsurilor noastre;
«« să avem grijă ca comentariile de dezaprobare să fie orientate spre comportament, nu spre persoană respec-
tivă: vrem să schimbăm comportamentul, nu persoana în sine;
«« să ne asigurăm de faptul că obiectivul și așteptările stabilite pentru schimbarea comportamentului sunt rea-
liste și realizabile: dacă stabilim niște obiective prea mari, cel mai probabil vom avea un eșec.

82
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
83
Fişa resursă C «« să îmbunătățim și să recunoaștem importanța dezvoltării unor relații de înaltă calitate cu cei cu care lucrăm;

Comportament și aspect «« să ne canalizăm abilitățile către cunoașterea și înțelegerea acestor comportamente pe care dorim să le
susținem;
1. Comportament - este foarte important modul în care te comporți pentru a fi un specialist eficient.
«« să acceptăm faptul că nu putem schimba comportamentul numai prin a evidenția aspectele negative – prin pe-
Comportamentul este expresia: depsirea sau prin concentrarea tuturor eforturilor asupra aspectului negativ din comportamentul persoanelor;

«« Gândirii «« să punem accent pe aspectele pozitive din viața copiilor, pe punctele lor forte și pe potențialul pe care aceștia
«« Motivației îl au de a se schimba și de a progresa;
«« Atitudinii
«« Sentimentelor «« să știm care este scopul nostru, să știm exact ceea ce dorim să facem și când putem realiza aceasta. Trebuie
să avem un obiectiv, o structură și limite clar stabilite care ne vor ajuta să realizăm ceea ce ne-am propus.
Rețineți! Trebuie să gestionăm cu grijă aceste limite și să ne asigurăm că le stabilim atât pentru noi, cât și pentru cei-
Acestea nu se pot vedea, dar se reflectă în comportamentul pe care îl aveți. Oamenii vă observă și vă judecă în lalți. Nu ne putem supăra pe cineva care a întârziat dacă noi întârziem mereu!;
funcție de comportamentul pe care îl manifestați – ce spuneți și ce faceți!
«« să fim capabili să descriem și să explicăm cerințele, să demonstrăm prin comportamentul propriu ce fel de
Din aceste considerente ar fi bine să ținem cont de următoarele: comportament dorim de la alții;

«« să fim foarte conștienți de faptul că noi suntem responsabili de propriul comportament; «« să avem abilitatea de a asculta pentru a-i putea înțelege pe cei cu care lucrăm și pentru a putea interpreta
cu precizie ce simt aceștia;
«« comportamentul și atitudinea pe care le manifestăm față de ceilalți vor genera și felul în care se vor comporta
și alții cu noi; «« să fim empatici și sensibili în fața a ceea ce îi motivează pe oameni și să știm cum să răspundem.

«« un anumit tip de comportament dă naștere la același fel de comportament: dacă suntem nepoliticoși cu În final, țineți minte că ceea ce spunem și ceea ce facem, dar și felul în care o facem, reprezintă modelul după
oamenii, trebuie să ne așteptăm să fie și ei nepoliticoși; dacă nu îi respectăm, nici ei nu ne vor respecta. care se va evalua eficiența noastră.
Comportamentul nostru poate ajuta sau înrăutăți toate tranzacțiile și interacțiunile noastre cu ceilalți.

Rețineți!
Dvs. alegeți cum trebuie să vă comportați. Comportamentul este o alegere conștientă pe care o faceți, de aceea
trebuie să faceți alegerea corectă. Folosiți-vă comportamentul la muncă în avantajul dvs.

2. Aspectul - este foarte important, pentru că spune multe despre tine.

De exemplu, dacă mă duc la un dentist, mă aștept ca acesta să fie curat, să aibă mâinile curate și să fie îmbrăcat
adecvat. Dacă îmi angajez un avocat care să mă reprezinte în instanță, aș dori ca acesta să aibă un aspect de
om inteligent, îngrijit, să nu apară în ultimul moment nepregătit.

La fel gândesc și cei cu care lucrăm: nu numai că trebuie să avem un comportament adecvat, să ascultăm ce au
de spus și să avem încredere, ci să fim și un exemplu prin aspectul nostru. Nu aș dori ca specialistului care se
află lângă de mine să nu îi pese cum este îmbrăcat, pentru că aceasta ar reflecta și o lipsă de atenție față de alte
aspecte din comportamentul său. Acesta este un aspect controversat și mereu evităm să-l discutam, dar este,
totuși, important.

În concluzie, pentru a fi eficienți în munca noastră, este nevoie:

«« să fim încrezători în noi înșine și siguri pe noi atunci când lucrăm;

«« să fim competenți și eficienți, dar mai ales să demonstrăm un interes entuziast și real în ceea ce facem - mo-
delarea pro-socială se bazează în mare măsură pe aceste calități pentru a avea succes;

«« să ținem cont că schimbarea comportamentului copilului pe termen lung trebuie să fie axa pe care ne
concentrăm;

84
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
85
2.6. MODULUL Instruirea copiilor versus instruirea 4. Chestionar pentru determinarea stilului de învățare. (15 min)

adulților Participanții sunt încurajați să completeze un chestionar care îi va ajuta să găsească modul prin care pot învăța
mai bine. Completarea chestionarului nu presupune întrebări corecte sau greșite. Participanții își determină sin-
SCOPUL guri stilul de învățare în baza unui barem. (Fişa resursă E)

Familiarizarea participanţilor cu principiile, metodele şi tehnicile utilizate în învățarea la adulți versus învățarea 5. Brainstorming (10 min.)
la copii.
Întrebaţi grupul despre metodele şi tehnicile utilizate în instruirea adulților versus cele utilizate în instruirea copi-
OBIECTIVE ilor. Faceţi o generalizare în baza celor expuse de participanţi, apoi prezentaţi materialul teoretic corespunzător.
(Fişa resursă B, C şi E)
«« participanții vor însuși metodologia de instruire a adulţilor;
«« participanţii vor cunoaște diferențele dintre instruirea adulţilor şi cea a copiilor;
«« participanţii vor însuși principiile de instruire a adulţilor;
«« participanţii vor identifica barierele în instruire a adulților și a copiilor;
«« participanţii vor însuși metodele şi tehnicele utilizate în cadrul instruirii adulților și a copiilor.

DURATA

90 minute

MATERIALE NECESARE

«« fişe resursă;
«« foi flipchart;
«« cariocă.

PAŞI

1. Discuţie (10 min.)

Întrebaţi grupul ce înţelege prin instruirea adulţilor. Faceţi o generalizare în baza celor expuse de participanţi,
apoi prezentaţi materialul teoretic corespunzător. (Fişa resursă A)

2. Activitate de grup (30 min.)

Participanţii formează 4 grupuri (max. 6 pers. în grup). Facilitatorul explică participanților metoda de lucru în grup
mic, având la dispoziţie 10 min să răspundă la următoarele sarcini:

Gr. 1, 3 – elementele specifice în instruirea copiilor;

Gr. 2, 4 - elementele specifice în instruirea adulților.

Răspunsurile vor fi scrise pe foaie flipchart. În cadrul grupurilor se desemnează o persoană ce va prezenta rezul-
tatele. Odată cu prezentarea rezultatelor activităţii în echipă, sunt identificate şi asemănările şi deosebirile dintre
răspunsuri. Facilitatorul iniţiază discuţii în baza deosebirilor şi pe final prezintă materialul teoretic corespunzător.
(Fişa resursă B şi E)

3. Brainstorming (15 min.)

Întrebaţi grupul despre stilurile de învăţare la adulţi. Apoi, prezentaţi tabelul stilurilor de învăţare al lui D. Kolb.
Participanţii sunt invitaţi să identifice propriul stil de învăţare (asimilare). În cadrul activităţii, se discută despre
necesitatea recunoaşterii stilurilor de învăţare şi selectarea metodelor potrivite de instruire. (Fişa resursă D)

86
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
87
 Fișe resursă Fişa resursă B
INSTRUIREA COPIILOR VERSUS INSTRUIREA ADULȚILOR Principiile organizării activităţilor de instruire a adulţilor

Specificul învăţării la adulţi influenţează în mod decisiv procesul de planificare, organizare şi desfăşurare a acti-
Fişa resursă A vităţii de instruire. Pentru asigurarea succesului acestuia este necesar ca instructorul să ţină cont de un set de
principii ce vor fi integrate în activităţile programului de instruire:
Modelul andragogic
1. Experienţa participanţilor este importantă pentru activităţile de instruire a adulţilor şi, respectiv, este inclusă
Andragogia este arta şi ştiinţa de a ajuta adulţii să înveţe, un cadru conceptual util în organizarea modalităţilor de în procesul desfăşurării instruirii.
instruire a adulţilor. Cercetătorul M. Knowles (1984) a pus bazele dezvoltării celui mai elocvent model de instru-
ire a adulţilor – modelul andragogic – fundamentat pe ceea ce pare a fi, la o primă impresie, opusul pedagogiei. 2. Activităţile de instruire sunt centrate pe dezvoltarea abilităţilor necesare adulţilor. Este important ca pre-
zentările formatorului să constituie 10-15% din timpul total al instruirii, să fie urmate de exerciţii practice şi
Knowles susţine că, metodele andragogice (centrate pe educabil) sunt în opoziţie cu cele pedagogice (centrate aplicaţii, ce vor contribui la dezvoltarea abilităţilor de aplicare în practică a noilor cunoştinţe şi vor încuraja
pe profesor) şi că adulţii deprind modalităţi specifice de abordare a învăţării (asimilarea cunoştinţelor şi experi- modificările necesare în performanţele viitoare ale participanţilor.
enţelor). Pentru a înţelege mai bine, propunem următoarea prezentare comparativă.
3. Participanţii simt necesitatea să fie implicaţi activ în activităţile de instruire. Participanţii au nevoie de activi-
tăţi prin care să fie încurajaţi să se confrunte experienţele anterioare și cu cele noi, oferite de formator şi să
deţină un control asupra procesului prin care se desfăşoară instruirea. Formatorul va încuraja participarea
tuturor celor implicaţi în instruire, ţinând cont de specificul fiecărui individ, valorificându-i pe deplin.
EducabiluI
COPIL ADULT 4. Strategiile şi tehnicile aplicate sunt semnificative pentru adulţi. Pornind de la premiza că participanţii învaţă
Variabila
mai mult şi mai bine prin aplicarea corectă a procesului de instruire, devine important ca formatorul să selec-
teze cu grijă strategiile şi tehnicile relevante atât pentru valorificarea cunoştinţelor şi a experienţei anterioare
Caracteristica de bază Dependent Independent, autodirectiv a participanţilor, pentru încurajarea schimbului de idei şi opinii cu privire la posibilităţile ulterioare de aplicare
în practică a noilor informaţii, cât şi pentru realizarea obiectivelor activităţii.
Importantă, oferă resurse pentru
Experienţa anterioară Neimportantă 5. Deoarece există mai multe stiluri de învăţare, strategiile şi tehnicile utilizate sunt adaptate la diverse stiluri.
facilitarea învăţării
Este important ca procesul de instruire să fie conceput şi organizat astfel încât acesta să fie relevant din
Se bazează pe dezvoltarea fizică, punctul de vedere al diversităţii stilurilor de învăţare.
Montajul psihologic al educabilului Se bazează pe necesităţi
mentală şi socială
6. Utilizarea materialelor vizuale contribuie la perceperea şi, respectiv, la înţelegerea corectă a informaţiei pre-
zentate. Implicarea mai multor canale de percepere a informaţiei contribuie la sporirea gradului de asimilare
Relevanţa cunoştinţelor Aplicabilitate tardivă Aplicabilitate imediată a acesteia.

Competitiv, formal, centrare pe
Mediul curricular
disciplină, orientare spre autoritate
Colaborativ, informai, adaptai 7. Informaţia şi cunoştinţele noi sunt consolidate prin exersarea lor în activităţile practice. În caz contrar este
necesităţilor educabilului, centrare foarte probabil ca această informaţie, deşi importantă şi valoroasă, să fie uitată, fără a putea fi utilizată ulte-
pe probleme, sarcini, etc. rior în activitatea profesională.

Planificarea Efectuată de profesor Efectuată în comun cu profesorul 8. Activităţile de instruire indică, în mod evident, posibilitatea aplicării noilor cunoştinţe şi abilităţi. Nu este su-
ficient însă ca participanţii să fie implicaţi în orice activităţi practice. Este important ca formatorul să le con-
ceapă şi să le desfăşoare pornind de la relevanţa acestora în raport cu noile cunoştinţe, oferite prin prezen-
Efectuată în comun cu profesorul, tare sau materiale distributive.
Determinarea necesităţilor Efectuată de profesor
autodiagnosticare
9. Instaurarea unui climat de respect contribuie simţitor la creşterea eficienţei instruirii adulţilor. Pentru a accentua
Secţionată în funcţie de subiect,
Secţionată în funcţie de necesităţi, valoarea personalităţii şi experienţei fiecărui participant, este important ca formatorul să asigure atmosfera de
Designul lecţiei focusată pe conţinutul materiei de
focusată pe probleme, sarcini, etc. respect reciproc atât între participanţi, cât şi între trainer şi fiecare persoană implicată în activitatea de instruire.
studiu

10. Rolul formatorului este cel de a facilita învăţarea şi nu de a o impune. Specificul învăţării la adulţi ne oferă o
Activitatea de bază Transmiterea informaţiei Experimentarea imagine clară asupra rolurilor pe care trebuie să le adopte formatorul în timpul unui eveniment de instruire.
Dacă instructorul insistă asupra propriului punct de vedere, nu încurajează exprimarea sau neglijează opiniile
Efectuată în comun cu profesorul şi participanţilor, o asemenea abordare nu va contribui la instruirea participanţilor. Trebuie de menţionat că mo-
Evaluarea Efectuată de profesor dificarea rolului – de la autoritate deplină, ce impune noile cunoştinţe în mod directiv la facilitator – necesită
reciproc
competenţe profesionale suplimentare, ce vor fi cultivate şi dezvoltate continuu de către formator.

88
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
89
Fişa resursă C
Metode şi tehnici utilizate în instruirea adulţilor
1. Studiu de caz
a. Definire - prezentarea, analiza detaliată şi discuţia unei situaţii reale sau fictive, relevantă pentru problemele
grupului.
b. Utilitate în învăţare - pe baza analizei unei situaţii reale sau fictive, membrii grupului învaţă mai multe despre:
«« particularităţile unui anumit tip de situaţie (dacă se prezintă o situaţie de conflict, participanţii pot vedea şi
înţelege care sunt particularităţile unei situaţii de conflict);
«« problema sau dificultatea cu care se confruntă;
«« moduri prin care poate fi abordat şi rezolvat un anumit tip de situaţie;
«« modalităţi de interacţiune în cadrul grupului pentru generarea unor soluţii.
2. Brainstorming
a. Definire - generarea a cât mai multor idei legate de un anumit aspect, de către cât mai mulţi membri ai
grupului.
Principiile fundamentale ale brainstorming-ului sunt:
«« orice persoană este capabilă să producă idei. În această formă de lucru cu grupul este important să încura-
jam toţi participanţii să formuleze cât mai multe idei, soluţii;
«« cantitatea stimulează calitatea. Cu cât se generează mai multe idei, de cât mai mulţi participanţi, cu atât mai
reuşită va fi sesiunea de brainstorming;
b. Utilitate în învăţare - sunt generate cât mai multe idei, soluţii, moduri de a asimila o situaţie pentru a:
«« înţelege cât mai bine acea situaţie;
«« avea o bază mare de soluţii, idei pentru abordarea situaţiei;
«« implica toţi membrii grupului în acest proces.
Brainstorming cu schimb de roluri – se bazează pe principiile brainstormingului.
3. Joc de rol
a. Definire - punerea „în scenă” de către două sau mai multe persoane a unui joc legat de tema trainingului.
b. Utilitate în învăţare -      oferă ocazia participanţilor să înţeleagă consecinţele acţiunilor lor asupra altor
persoane:
«« oferă ocazia participanţilor de a înţelege cum se simt şi cum reacţionează diferiţi oameni în aceeaşi situaţie;
«« asigură un cadru securizat, în care participanţii pot să discute despre anumite dificultăţi personale, pe care
le consideră, în general, ca fiind dificile de abordat;
«« participanţii pot înţelege că există mai multe modalităţi de a aborda şi soluţiona o situaţie.
4. Demonstrare
a. Definire - prezentarea şi exersarea pas cu pas a unei tehnici, deprinderi prin care se poate face un lucru.
b. Utilitate în învăţare -  învăţarea unei anumite deprinderi sau tehnici de lucru; exersarea pas cu pas a deprin-
derii/tehnicii de lucru de către participanţi.
90
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
5. Simulare
a. Definire - executarea unei sarcini corelate muncii în cadrul trainingului.
b. Utilitate în învăţare -  îi ajută pe participanţi să înveţe cum se face un lucru „pe viu”, fără a-şi face griji în le-
gătură cu eventuale greşeli ce pot apărea în timpul executării; este un mod eficient de a aplica cunoştinţe, de
a învăţa noi deprinderi şi de a analiza dificultăţi în cadrul unei situaţii reale de muncă.
6. Lucru în grupuri mici
a. Definire - un tip de activitate care permite participanţilor să facă schimb de experienţe şi idei pentru a rezolva
o problemă;
b. Utilitate în învăţare -  participanţii au ocazia de a învăţa din experienţele celorlalţi membrii ai grupului:
«« promovează munca în echipă;
«« ajută la formarea unor abilităţi de soluţionare a problemelor;
«« acordă membrilor grupului o responsabilitate mai mare în găsirea unei soluţii.
7. Prezentare teoretică
a. Definire - este o activitatea realizată de un specialist, care prezintă grupului informaţii teoretice despre un
anumit subiect.
Prezentarea teoretică a unui material implică în mod diferit grupul. Astfel, există prezentări teoretice în care gru-
pul este doar audienţă pasivă, care primeşte informaţiile. Există însă şi prezentări interactive ale materialului, în
care grupul poate interveni cu întrebări şi este provocat sa răspundă la întrebări.
b. Utilitate în învăţare -  informează participanţii cu privire la aspectele teoretice legate de un anumit subiect;
asigură o sinteză, o trecere în revistă a unor materiale teoretice.
8. Lucru individual
O formă de activitate ce poate fi folosită de facilitator când e necesar să se afle opinia, atitudinea fiecărui parti-
cipant faţă de un eveniment, subiect sau problemă.
Utilizarea lucrului individual permite:
«« sporirea gradului de implicare a fiecărui participant;
«« încurajarea participanţilor pentru a împărtăşi idei;
«« ascultarea cu respect a opiniilor diferite;
«« sporirea încrederii participanţilor în forţele proprii şi conştientizarea valorii ideilor şi opiniilor susţinute de ei.
Notă: nu se recomandă utilizarea frecventă a acestei forme de lucru, întrucât participanţii se pot plictisi. După
lucrul individual, facilitatorul trebuie neapărat să pună în aplicare o metodă interactivă de lucru.13
9. Exerciţii de încălzire
Exerciţiile de încălzire sunt folosite pentru a da participanţilor posibilitatea să se implice mai uşor în activitate sau
să-şi recupereze resursele interne după anumite activităţi mai dificile. Este, de asemenea, utilizată pentru spo-
rirea atenţiei, alteori poate să completeze acţiunile din faza de evocare a activităţii. În literatura de specialitate,
13 http://www.scritube.com/management/Educatia-adultilor203791815.php
91
aceste exerciţii se mai numesc exerciţii de spargere a gheţii, ce mai au şi scopul sporirii nivelului de autoapreci-
ere, a climatului psihologic pozitiv şi a sentimentului de susţinere reciprocă.
Notă: nu se recomandă folosirea excesivă a exerciţiilor de acest tip. Ele trebuie să corespundă vârstei şi speci-
ficului participanţilor. 14
Fişă resursă D
Stiluri de învăţare la adulţi
Stilul convergent – conceptualizare abstractă şi experimentare activă: subiecţii convergenţi acumulează cu-
noştinţele prin analiză şi apoi aplică noile idei/concepte în practică. Abilitatea de a aplica noi idei este punctul
forte al acestora. Convergenţii sistematizează informaţia prin intermediul raţionamentelor ipotetico-deductive,
pun un accent deosebit pe gândirea raţională şi concretă, rămânând relativ „reci”. Decât să „irosească” timpul
cu oamenii, ei preferă să mediteze, să inventeze ceva.

Stilul divergent – experienţă concretă şi observare reflexivă: divergenţii acumulează cunoştinţe cu ajutorul in-
tuiţiei. Subiecţii ce preferă acest stil de instruire îşi utilizează la maxim aptitudinile imaginative şi abilitatea de a
vedea situaţii complexe din mai multe perspective, ajungând, prin sinergie, la formarea unui gestalt semnificativ
(esenţă sau forma unei entităţi complete). Divergenţii posedă, de asemenea, abilitatea de a integra eficient infor-
maţia într-un tot întreg. Punctul forte al divergenţilor îl constituie abilitatea lor imaginativă, fiind consideraţi opuşii
convergenţilor. Aceşti subiecţi sunt emoţionali şi excelează în artă şi literatură.

Stilul asimilator – conceptualizare abstractă şi observare reflexivă: abilitatea de a crea modele teoretice şi ra-
ţional-inductive este punctul forte al asimilatorilor, ce învaţă prin analiză, planificare şi reflectare. Asimilatorii nu
pun accentul pe aplicarea practică, ci se focusează pe dezvoltarea teoriilor, deseori ignorând faptele dacă aces-
tea nu corespund cu teoria.

Stilul acomodator – experienţă concretă şi experimentare activă: spre deosebire de asimilatori, acomodatorii
vor ignora teoria, dacă faptele nu coincid cu aceasta. Subiecţii stilului dat excelează în situaţiile în care trebuie
să aplice teoriile ştiute unor circumstanţe specifice. Punctul forte al acestora este abilitatea de a realiza ceva şi
de a se implica într-o nouă experienţă. Acomodatorii abordează problema într-o manieră intuitivă, mergând pe
calea încercărilor şi erorilor, obţin cunoştinţe mai curând de la alte persoane decât prin intermediul abilităţilor lor
analitice. Din toate aceste patru stiluri, acomodatorii sunt cei care-şi asumă riscuri.

Alţi discipoli ai lui D. Kolb, cercetătoarele B. McCarthy şi S. Leflar, studiind în profunzime teoria originală a aces-
tuia, au elaborat în baza ei descrieri pentru patru tipuri fundamentale, care însă se pot combina uneori între ele.
În tabelul ce urmează, propunem prezentarea celor patru tipuri „pure”.

Tipul 4 - “Ce-ar fi dacă?” Tipul 1 - “De ce?”

Aceşti subiecţi solicită opţiuni şi vor genera ei înşişi
câteva în procesul de învăţare. Punându-şi o astfel de
întrebare în orice situaţie, ei descoperă lucruri noi şi le
împărtăşesc şi altora. Aceştia interpretează informaţia
bazându-se pe modalitatea în care o pot utiliza şi
vor experimenta pentru a o face chiar mai eficientă.
Concluziile le trag intuitiv şi de aceea uneori nici nu pot
explica cum au ajuns la ele. Caută adevărul absolut şi
aduc argumente elocvente pentru a-l demonstra.
Cei din această categorie mai întâi stabilesc “de
ce” este importantă pentru ei informaţia respectivă.
Pentru a prelucra informaţia ei îşi utilizează intuiţia
şi simţurile. Subiecţii din această categorie caută să
asocieze informaţia curentă cu experienţa personală.
Pentru ei este important ca mediul în care învaţă să
fie plăcut, gălăgia îi deranjează. Cel mai eficient învaţă
atunci când văd, aud şi îşi împărtăşesc ideile. Cea mai
indicată tehnică pentru ei este discuţia în grup.

Tipul 3 - “Cum?” Tipul 2 - “Ce?”

Subiecţii din această categorie preferă să facă ceva
concret, sunt educabilii cei mai nerăbdători, care vor
ca informaţia să le fie prezentată succinct, în teze.
Ei se focusează pe întrebarea de tip “cum?” deseori
întrebând: “Cum este (se face) asta în practică?”.
Se plictisesc atunci când nu văd utilitate imediată în
ceea ce fac sau când trebuie să citească foarte mult.
Execută totul foarte rapid, rezolvă problemele repede şi
ard de nerăbdare să ştie care sunt rezultatele.
14 2 Feedback (vezi modulul ”Feedbackul și cunoașterea de sine”)
Subiecţii din această categorie gândesc predominant
prin termenul “ce?”. Aceştia doresc să obţină
informaţia aşa cum o prelucrea­ză ei înşişi: logic şi
ordonat. Înainte de a veni la lecţii, ei îşi recitesc
notiţele. Dacă nu sunt pregă­tiţi de lecţie, se simt foarte
stânjeniţi. Rareori îşi exprimă (verbal şi nonverbal) dacă
au înţeles explicaţia conceptelor. Tăcerea lor pare
rezis­tenţă, dar nu e aşa: ei, pur şi simplu, trebuie să
mediteze, să “treacă” cele aflate prin prisma lor.

92
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
93
Fişa resursă E CHESTIONAR PENTRU IDENTIFICAREA STILURILOR DE ÎNVĂŢARE

Bariere în instruirea adulţilor. Motivarea adulţilor pentru învăţare. Acest chestionar vă va ajuta să găsiţi modul prin care puteţi învăţa cel mai bine.

Bariere în instruirea adulţilor «« Nu există răspunsuri corecte sau greşite.

«« Pentru completarea chestionarului aveţi la dispoziţie atât timp de cât aveţi nevoie, între 10 şi 30 minute, dar
Spre deosebire de copii şi adolescenţi, adulţii au mai multe responsabilităţi, fapt ce creează, implicit, mai multe nu este NICIO PROBLEMĂ dacă durează mai mult.
bariere în angajarea într-un proces instructiv. «« Răspundeţi la toate întrebările pentru a obţine cele mai bune rezultate, sinceritatea este foarte importantă
pentru completarea acestui chestionar.
Motivele evocate cel mai frecvent de adulţi: «« Răspundeţi la întrebări prin DA sau NU.
«« Încercuiţi doar un singur răspuns la fiecare întrebare
«« lipsa timpului: indiferent dacă sunt cursuri serale sau de scurtă durată, oricum, somează adultul să „piardă” «« Dacă doriţi să răspundeţi prin „uneori”, gândiţi-vă dacă mai mult sunteţi de acord sau mai mult dezaprobaţi
ceva timp (să piardă câştigând, de fapt); enunţul respectiv, şi răspundeţi prin Da sau NU.
«« lipsa banilor: în prezent există un număr infim de instituţii ce acordă servicii gratuite de instruire, de aceea,
problema banilor este una dintre cele mai importante, în special, în ţările cu o economie şubredă; Când descrieţi o vacanţă/ o petrecere a unui prieten, vorbiţi în detaliu despre muzica, sunetele şi
1 DA NU ■
zgomotele pe care le-ați ascultat acolo?
«« responsabilităţi familiale: grija pentru copii, relaţiile cu soţul/soţia, obligaţiunile casnice etc. „fură” prea mult
din timpul predestinat studiilor; 2 Vă folosiţi de gestica mâinilor când vorbiţi? DA NU □
«« organizarea orarului: obligaţiunile de serviciu, familia necesită mult timp, iar implicarea în procesul de studiu
În locul ziarelor, preferaţi radioul sau televizorul pentru a vă ţine la curent cu ultimele noutăţi sau ştiri
implică şi modificări de orar şi sacrificii etc.; 3 DA NU ■
sportive?
«« probleme de motivaţie: adultul trebuie să înveţe deoarece este forţat să o facă;
«« lipsa încrederii în sine: stima de sine redusă, un eşec care nu poate fi uitat sau alte lucruri care au marcat La utilizarea unui calculator consideraţi că imaginile vizuale sunt utile, de exemplu iconițele, imaginile
4 DA NU ♦
din bara de meniuri, sublinierile colorate, etc.?
adultul, îl va împiedica pe acesta să-şi învingă frustrările şi temerile.
Când notaţi anumite informaţii preferaţi să nu luaţi notiţe, ci să desenaţi diagrame, imagini
5 DA NU □
Motivarea adulţilor pentru învăţare reprezentative?

6 Când jucaţi „X şi 0”sau dame puteţi să vă imaginaţi semnele „X” sau „=” în diferite poziţii? DA NU ♦
Un alt aspect de o importanţă incomensurabilă a instruirii adulţilor este motivaţia, ce diferă mult de cea a copiilor.
Şi asta, pentru că aceste două categorii de vârstă au surse de motivaţie variate. Vă place să desfaceţi în părţi componente anumite obiecte şi să reparaţi anumite lucruri? De exemplu:
7 DA NU □
bicicleta dvs., motorul maşinii dvs.,etc..

Sursele motivaţionale ale adulţilor: 8

Când încercaţi să vă amintiţi ortografia unui cuvânt, aveţi tendinţa de a scrie cuvântul respectiv de
DA NU ♦
câteva ori pe o bucată de hârtie până când găsiţi o ortografie care arată corect?

«« relaţiile sociale: adulţii vin la cursuri de perfecţionare/reciclare sau la alte activităţi instructive pentru a-şi 9 Când învăţaţi ceva nou, vă plac instrucţiunile citite cu voce tare, discuţiile sau / şi cursurile orale? DA NU ■
face noi prieteni sau pentru a fi împreună cu prietenii/colegii/rudele;
«« expectaţiile sociale: adulţii se angajează în activităţi instructive la insistenţa unei autorităţi, la recomandările 10 Vă place să asamblaţi diferite lucruri? DA NU □

soţului, la sugestiile prietenilor; La utilizarea calculatorului consideraţi că este util ca sunetele emise să avertizeze utilizatorul asupra
11 DA NU ■
«« bunăstarea socială: pentru a-şi dezvolta disponibilitatea de a fi în serviciul comunităţii, de a fi util societăţii, unei greşeli făcute sau asupra terminării unui moment de lucru?
adulţii fac cursuri fără tangenţe cu profesiunea de bază;
12 Când recapitulaţi / studiaţi sau învăţaţi ceva nu vă place să utilizaţi diagrame şi / sau imagini? DA NU ♦
«« avansarea profesională: adulţii se angajează în procesul de instruire pentru a obţine beneficii materiale,
avansare profesională, prestigiu social, pentru a ţine piept concurenţei; 13 Aveţi rapiditate şi eficienţă la copierea pe hârtie a unor informaţii? DA NU ♦
«« refugiu sau stimulare: pentru a scăpa de plictiseală, pentru a evita rutina de acasă sau de la serviciu, adulţii
14 Dacă vi se spune ceva, vă amintiţi ce vi s-a spus, fără necesitatea repetării acelei informaţii? DA NU ■
îşi găsesc salvarea în învăţare;
«« interes cognitiv: majoritatea adulţilor învaţă de dragul învăţării, caută informaţii noi pentru a-şi satisface 15 Vă place să efectuaţi activităţi fizice în timpul liber? De exemplu: sport, grădinărit, plimbări, etc. DA NU □
curiozitatea.
16 Vă place să ascultaţi muzică când aveţi timp liber? DA NU ■
Sursa: http://www.proeducation.md/art.php3?f=%2Ffiles%2FPerfectionarea%20cadrelor%2Fexodul%20adultilor%20in%20instruire.
htm&ad=efcinracdeo00000.stf&display=4&page Când vizitaţi o galerie sau o expoziţie, sau când vă uitaţi la vitrinele magazinelor, vă place să priviţi
17 DA NU ♦
singur(ă), în linişte ?

18 Găsiţi că vă este mai uşor să vă amintiţi numele oamenilor decât feţele lor? DA NU ■

19 Când fotografiaţi un cuvânt, scrieţi cuvântul pe hârtie înainte? DA NU □

20 Vă place să vă mişcaţi în voie când lucraţi? DA NU □

21 Învăţaţi să ortografiaţi un cuvânt prin pronunţarea acestuia? DA NU ■

Când descrieţi o vacanţă/ o petrecere a unui prieten, vorbiţi despre cum arătau oamenii, despre hainele
22 DA NU ♦
lor şi despre culorile acestora?

94
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
95
 23 Când începeţi o sarcină nouă, vă place să începeţi imediat şi să rezolvaţi ceva atunci, pe loc? DA NU □ Note
24 Învăţaţi mai bine dacă asistaţi la demonstrarea practică a unei abilităţi anume? DA NU ♦

25 Găsiţi că vă este mai uşor să vă amintiţi feţele oamenilor decât numele lor? DA NU ♦ 

26 Pronunţarea cu voce tare a unor lucruri vă ajută să învăţaţi mai bine? DA NU ■ 

27 Vă place să demonstraţi şi să arătaţi altora diverse lucruri? DA NU □ 

28 Vă plac discuţiile şi vă place să ascultaţi opiniile celorlalţi? DA NU ■ 


Aflaţi care este stilul dvs de învăţare:


Încercuiţi numai numărul întrebărilor la care aţi răspuns cu DA

Marcaţi pe grafic numărul total pentru fiecare stil de 
învăţare , după care uniţi cele 3 puncte.

♦ ■ □

4, 6, 8, 12,13, 17, 22, 24, 25, 1, 3, 9, 11, 14, 16, 18, 21, 26, 2, 5, 7, 10, 15, 19, 20 , 23, 27, 13___________________________________13
29, 33, 35, 37 28, 32, 36, 38 30, 31, 34, 39 12___________________________________12 
Total întrebări încercuite Total întrebări încercuite Total întrebări încercuite 11___________________________________11
________ _________ _________ 10___________________________________10 
VIZUAL AUDITIV PRACTIC 9____________________________________9
8____________________________________8

7____________________________________7

6____________________________________6
5____________________________________5 
4____________________________________4
3____________________________________3 
2____________________________________2

1____________________________________1
0____________________________________0 
VIZUAL AUDITIV PRACTIC

Notă: Cea mai înaltă curbă de pe grafic arată stilul dvs. de învăţare preferat. Dacă curba are o evoluţie aproxima-
tiv egală înseamnă că vă place să utilizaţi toate stilurile de învăţare. 

96
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
97
 Note Note
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

98
PREVENIREA DISCRIMINĂRII MINORITĂȚILOR ETNICE
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
99
Activități psihosociale
de grup pentru copii
Educarea și promovarea toleranței, egalității de
gen, diversității și incluziunii copiilor

SUPORT DE CURS PENTRU CADRE DIDACTICE

Finanțat de
Uniunea Europeană
Cuprins
CAPITOLUL I: Aspecte generale privind activitățile psihosociale de grup pentru copii  2
1.1 Abordarea psihosocială în activitățile de grup pentru copii  2
1.2 Competențele animatorului  5
1.3 Metodologia activităților psihosociale pentru copii  6

CAPITOLUL II: Activități psihosociale de grup cu copiii  8

2.1 Haideți să ne cunoaștem!  8
2.2 Suntem diferiți și acceptăm diversitatea!  10
2.3 Ce drepturi am eu, ce drepturi au ceilalți!  12
2.4 Ce este etichetarea?  14
2.5 Avem sau nu stereotipuri și prejudecăți și cum ne influențează acestea?  18
2.6 Ce sunt emoțiile? Harta emoțiilor mele.  19
2.7 Ce se întâmplă în corpul meu când am emoții?  22
2.8 Ce să fac când trăiesc emoții intense?  24
2.9 Conflictul - ce este și cum îi fac față?  28
2.10 Haideți să cooperăm! Împreună este mai bine!  30

1
CAPITOLUL I: Aspecte generale privind
activitățile psihosociale de grup pentru copii
1.1 Abordarea psihosocială în activitățile de grup
pentru copii
Activitățile psihosociale de grup cu copiii (AGC) constituie o parte importantă a intervențiilor de tip psihosocial,
ca metodă și strategie. Împreună cu alte tipuri de intervenție, AGC ajută copilul să se dezvolte, întrucât în cadrul
activităților de grup un complex de necesități ale copilului pot fi satisfăcute la nivel individual, social și existen-
țial. Aspectul social însă rămâne prioritar în cadrul AGC. Atunci când AGC au o dinamică pozitivă, acestea ajută
copilul să își satisfacă astfel de necesități ca: securitatea, prietenia, sentimentul de apartenență la un grup, res-
pectul de sine, recunoașterea, încredere în sine etc.
Metodologia AGC are la bază conceptul de Abordare psihosocială. Prin psihosocial se înțelege relația strânsă
dintre psihologic și social, fiecare dintre acești factori influențând continuu pe celălalt. Mai concret, fiecare per-
soană se construiește pe integrarea celor două nivele:
ü aspecte psihologice: spirit, gândire, emoții, sentimente și comportamente;
ü aspecte sociale: contextele sociale în care trăim; contextul, cultura, tradițiile, spiritualitatea, relațiile inter-
personale cu familia restrânsă și lărgită; comunitatea și activitățile școlare și profesionale.
Am împărțit nevoile fundamentale ale bunăstării psihosociale a copilului în trei dimensiuni specifice, interdepen-
dente și, totuși, distincte în modul lor de a fi satisfăcute:
ü în câmpul psihologic, nevoile individuale: dezvoltarea personală, afirmarea identității, recunoașterea
personală;
ü în câmpul sociologic, nevoile sociale: grupuri de apartenență, recunoașterea socială;
ü în câmpul spiritual, nevoile existențiale: religie, credință, sensul vieții.
Dezvoltarea psihosocială a copilului se realizează prin stimularea acestei capacități de a se auto-realiza, ținând
cont de trei nevoi fundamentale: individuală, socială și existențială. Aceste nevoi, numite „invizibile”, trebuie să
fie alimentate regulat, ca și nevoile materiale de hrană și adăpost.
Este important să nu uităm de ele, mai ales în contexte dificile care, uneori, pot împiedica individul să-și dezvolte
capacitățile pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă (catastrofă naturală, sărăcie, foamete, război, trauma-
tism etc.).
Intervenția psihosocială va stimula copilul în dezvoltarea:
ü gustului său de a fi (identitatea), răspunzând nevoilor sale individuale de iubire, de recunoștință, de tandre-
țe, de securitate, de protecție. Fiecare stimulare pe această axă afectivă (necondițională) contribuie la îm-
bogățirea încrederii și a stimei de sine;
ü gustului său de a face, răspunzând nevoilor sale sociale, legate de natura socială a fiecărui individ. Sunt
nevoile de limite, de reguli, de exigențe, de ordine, de autoritate, etc. Fiecare stimulare pe axa normativă
(condițională) contribuie la apariția competențelor sociale, cum ar fi interiorizarea legii, cooperarea cu celă-
lalt, dobândirea unor abilități, capacitatea de a-și stăpâni frustrarea, însușirea unei meserii care presupune
niște calități;
ü gustului său de a trăi, răspunzând nevoilor sale existențiale, care sunt legate de nevoile de legitimare a
unui proiect de viață, de înțelegere a sensului vieții, a rolului său în lume. Fiecare stimulare pe această axă a
2
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU COPII
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor pentru a preveni discriminarea minorităților etnice
sensului (credință) contribuie la dezvoltarea sentimentului de apartenență la umanitate și responsabilitatea
sa în transmiterea valorilor universale.
Aceste trei dimensiuni sunt, într-un fel, alimentele psihosociale indispensabile creșterii și dezvoltării bunăstării
copiilor, pentru ca ei să-și poată construi o viață demnă de a fi trăită. Proiectele noastre trebuie, deci, să fie ela-
borate în baza acestor nevoi fundamentale, care trebuie întărite, pentru a favoriza cât mai repede cu putință, în-
tr-o situație de urgență, întoarcerea la dezvoltarea normală a copilului. Este vorba despre redobândirea, de către
copil, a gustului de a trăi, de a face și de a fi, în pofida situațiilor de criză traversate!
În baza contribuției umaniste al lui A. Maslow, care consideră fiecare persoană ca pe un actor al propriei sale
vieți, capabilă de alegeri și de inițiative, în funcție de locul pe care îl are în societate, considerăm că orice copil
este în măsură să-și dezvolte resursele proprii și, deci, bunăstarea sa, cu condiția, totuși, ca el să fie însoțit de
adulți care știu să acorde un suport psihosocial adecvat. Asigurarea bunăstării psihosociale a copiilor înseamnă,
deci, o investiție-cheie în capitalul uman, care întărește toate celelalte procese pentru dezvoltarea și stabilitatea
societăților.
ABORDAREA PRIN JOC
Jocurile sunt parte integrantă din universul copiilor și sunt necesare dezvoltării lor fizice și psihice. Nu mai tre-
buie demonstrat că ele sunt instrumente prețioase pentru achiziții la nivelul gestionării emoțiilor și a relațiilor so-
ciale, precum și la nivelul pur recreativ.
Există diferite tipologii ale jocurilor. Noi am ales-o pe cea a psihologiei genetice, care are avantajul de a fi univer-
sală din punct de vedere cultural. Este, de asemenea, reluată de CRL1, în patru categorii:
ü jocuri de Exercițiu: jocuri senso-motorii simple, jocuri de manipulare simple (jucărioare, …);
ü jocuri Simbolice: jocuri care permit copilului să imite, să reprezinte: jocuri de rol, de regizare (păpuși,…);
ü jocuri de Asamblare: etapă intermediară înaintea jocului de reguli, în cadrul căreia copilul combină elemen-
te, jocuri de construcție: puzzle, Lego etc.;
ü jocuri de Reguli: jocuri în care copilul se inițiază în regulament, trebuie să urmeze un ordin, să urmărească
un raționament logic, să elaboreze strategii.
Toate aceste jocuri pot fi libere, adică copiii aleg ei înșiși ce categorie de joc îi interesează și când vor să-l joa-
ce, fără prezența vreunui adult. Ei pot, de asemenea, să fie îndrumați de un adult (animator, educator, profesor
etc.). Într-un centru recreativ dedicat activităților pentru copii, ideal ar fi să se găsească un echilibru între cei doi.
Prezentul manual se concentrează pe categoria jocurilor simbolice și de reguli integrate într-un set de activități,
pentru a explora noțiunile de discriminare, anti-discriminare, toleranță, diversitate, incluziune, egalitate de gen.
Pentru a fi puse în practică, aceste activități necesită prezența unui adult care să le modereze. Paginile următoa-
re se adresează profesioniștilor care se ocupă de copii.
Aceste activități și jocuri constituie un instrument puternic de dezvoltare, deoarece ele îl angajează pe copil în
globalitatea sa:
a. capul preia comenzile, deoarece trebuie să găsească strategii și să ia decizii adecvate și rapide;
b. corpul este în mișcare, simțurile stau de veghe;
c. inima are rol important în stăpânirea emoțiilor proprii și față de ceilalți, precum și în aplicarea unor valori
fundamentale.
1 Nicole Dagnino, Philippe Valls, „Copii Refugiați ai Lumii; Lada internațională cu jucării: restaurarea activităților ludice ale copiilor în situație de
criză”, Colecție Practică, Fundația din Franța, 2004.
3
a. Fiecare activitate sau joc angajează mentalul copilului, care își va desfășura capacitățile sale intelectuale:
ü Abilitatea de a se concentra, de a observa, de a anticipa;
1.2 Competențele animatorului
ü Abilitatea de a reflecta, de a elabora o strategie, de a lua o decizie.
b. Fiecare activitate sau joc se face în mișcare și dezvoltă abilități fizice sau/și creative: COMPETENȚE PERSONALE
ü Fizice: suplețe / forță / îndurare / rezistență / viteză;
ü De coordonare: orientare / reacție / diferențiere / ritm / echilibru; ü Recunoașterea, înțelegerea și stăpânirea emoțiilor sale și impactul lor asupra celorlalți.
ü Creative: imaginația / sunete / culori / cântec / dans. ü A avea încredere în sine, a ști să se afirme în fața celorlalți și a fi demn de încredere.
c. Fiecare activitate sau joc este de natură să dezvolte capacități psihosociale, care vor conduce la o mai ü A se adapta la situații schimbătoare sau dificile, a fi deschis în fața diferențelor.
bună gestiune a emoțiilor și a relațiilor sociale, și, deci, la o mai bună cooperare între copii: ü A ști să se autoevalueze și să învețe din propriile experiențe.
ü Competențe personale: stimă de sine, entuziasm, creativitate, responsabilitate, onestitate, determinare
etc; COMPETENȚE SOCIALE ȘI PEDAGOGICE
ü Competențe sociale: încrederea în celălalt, respect, empatie, comunicare, angajament, cooperare etc.
ü A avea abilități de conducător, a putea conduce un grup spre un obiectiv, a fi entuziast și comunicativ, a mo-
tiva copiii, dându-le feedback-uri constructive.
ü A menține o legătură afectivă cu copiii, știind să impună reguli și limite clare, pentru a le permite să integreze
norme sociale indispensabile vieții în grup.
ü A avea empatie, a ști să recunoască și să răspundă nevoilor tuturor copiilor.
ü A putea gestiona conflicte în mod pozitiv (fără excludere sau pedeapsă neconstructivă), responsabilizând
copiii în rezolvarea problemelor.

COMPETENȚE METODOLOGICE

ü Planificarea unei activități ținând cont de curba de intensitate, de timpul și de materialul necesar.
ü Fixarea unor obiective clare, adaptate publicului-țintă și care dezvoltă competențe mentale, fizice și
psihosociale.
ü A conduce copiii spre un obiectiv fixat (formă finală a unui joc, meci, competiție, cursă etc.) în mod progre-
siv, prin intermediul unor exerciții structurate.
ü Organizarea unor activități care să permită copiilor să participe cu idei noi și să fie mereu activi (fără
așteptare).
ü Alternarea momentelor de experimentare, de discuție și de corectare, pentru a asigura activitatea practică.
ü Varierea exercițiilor și a activităților, pentru a permite copiilor să rămână motivați: exerciții nici prea lungi
(plictisitoare), nici prea scurte (imposibilitatea practicii).
ü Favorizarea situațiilor de cooperare pentru a construi relații bune între copii.
ü Asigurarea condițiilor de securitate în orice circumstanțe, pentru a evita accidentele și violența.

COMPETENȚE TEHNICE

ü A fi într-o bună condiție fizică și a fi conștient de propriile sale forțe și limite fizice.
ü A cunoaște regulile jocurilor mici și mari și a le transmite copiilor, pentru ca aceștia să se responsabilizeze
la nivelul arbitrajului.
ü A cunoaște și a stăpâni un număr suficient de jocuri și de sporturi adaptate publicului-țintă. 3.

4
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU COPII
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor pentru a preveni discriminarea minorităților etnice
5
1.3 Metodologia activităților psihosociale pentru 1. Introducere, inițiere, încălzire (15 min.)

copii Începutul activității. Adesea, copiii se prezintă la activități foarte agitați. Inițierea serveşte la consolidarea gru-
pului şi la pregătirea minții şi a corpului pentru activitate, fie ea fizică, creativă sau mentală. În cazul activităților
Metodologia pe care o propunem aici se fizice, este important să se înceapă cu exerciții de intensitate slabă. O încălzire prea energică ar putea fi neplă-
inspiră din teoriile practicii experimenta- cută pentru muşchii reci şi pentru inima care n-a avut încă destul timp să-şi adapteze ritmul la efort. Pentru acti-
le. Un număr de teoreticieni și practicieni vitățile creative este de dorit să se inițieze mintea şi inima asupra tematicii care va fi abordată în timpul creației
s-au gândit la procesele de practică, iar (el însuşi, familia, eveniment important, eveniment dificil etc.).
conceptul de mai jos, în patru etape, a fost
dezvoltat de Kolb: 2. Partea principală (35 min.)

Convingerea noastră este că practica nu Partea principală este adeseori compusă dintr-o singură activitate sau un singur joc, desfăşurat în mod progre-
poate să se facă decât prin intermediul siv, şi care aprofundează tema. Conştientizați obiectivele fixate, deoarece acum veți putea verifica dacă se pro-
unei experiențe urmate de o reflectare. duce învățarea şi veți putea ajusta nivelul, dacă este necesar. În cadrul activităților creative, aceasta reprezintă
Dacă obiectivul animatorului constă în a adesea o imersiune în sine şi o reflecție.
pune accentul pe latura ludică, recreativă
a jocului, el îl va conduce în manieră clasi- 3. Revenirea la calm, întoarcerea la grup şi feedback-ul (10 min.)
că, adică dând indicații, apoi lăsând copiii
să joace o dată, astfel încât aceștia să aibă Este sfârşitul sesiunii şi, în cazul jocurilor dinamice, propuneți o activitate care permite tuturor să revină la calm,
plăcere și să se defuleze. Dacă obiectivul animatorului este de a pune accentul pe o practică precisă, el va folosi după agitarea şi mişcarea din plin în cadrul părții principale. Există activități simple de întoarcere la calm (rela-
o metodologie care să integreze și să pună în evidență cele trei nivele: mental (capul), fizic (corpul) și emoțional xare, respirație, vizualizarea unor locuri unde se simt bine, masaj uşor cu mingi sau cu fulare, întinşi pe pământ
(inima). câte doi etc.). Există, de asemenea, jocuri simple, nonverbale, pentru a ajuta copiii să se calmeze (vezi fragmen-
tul încadrat).
Pentru a exista o practică, este necesară o experiență concretă, urmată de un moment de discuție și de corec-
tări. Practic, jocul este descompus în patru etape-cheie, care reiau conceptul expus mai sus, în cadrul unui ciclu Important este, de asemenea, şi momentul feedback-ului, în cadrul căruia participanții îşi împărtăşesc impresiile
continuu: şi trăirile, iar animatorul revine asupra obiectivelor şi a lecțiilor învățate, a lucrurilor care trebuie ameliorate la o
eventuală reluare a activității, sugestii, cuvinte de laudă etc.
1. Prima experimentare a jocului (practică): după ce s-au dat explicațiile (scurte și clare), copiii descoperă și
experimentează jocul. În cazul activităților creative, se asistă mai degrabă la o întoarcere la grup, după o imersiune în sine, un moment
2. Oprire pentru discuție și corectări (analiza a ceea ce s-a întâmplat și sinteza ameliorărilor de realizat): după de împărtăşire a experiențelor şi a trăirilor în care fiecare spune ceva despre propria creație. Rezervați suficient
un moment suficient de joc, animatorul oprește jocul, adună copiii și îi întreabă ce dificultăți au întâmpinat și timp pentru aceasta, deoarece cei mai mulți copii sau adulți sunt încântați şi pot afla lucruri interesante despre ei
cum pot ei ameliora calitatea jocului. Propuneri precise de corectări și de ameliorări. Animatorul focalizea- sau despre ceilalți, atunci când au posibilitatea să spună ceva despre unul-două aspecte importante ale creației
ză atenția copiilor pe unul sau pe două puncte importante (corespunzând obiectivelor sale psihosociale, de lor, sau despre modul în care le-ar plăcea să-şi continue opera. Gândiți-vă, aşadar, la timpul rezervat discuțiilor
exemplu onestitatea, o mai bună comunicare etc.) sau decideți şi informați încă de la începutul activității că, de data aceasta, nu va exista un astfel de moment de
3. A doua experimentare (aplicare și ameliorare): copiii experimentează jocul pentru a doua oară, de data împărtăşire. În schimb, întotdeauna există un moment de feedback, în cadrul căruia se discută despre activitate
aceasta în mod conștient, deoarece ei au fost atenționați asupra unor elemente importante. Acum se reali- în general, dacă le-a plăcut, ce au simțit în timpul activității, ce au descoperit etc.
zează practica propriu-zisă, iar calitatea jocului devine mai bună.
4. Oprire pentru feedback și discuție (constatarea ameliorărilor): copiii verbalizează această a doua expe-
riență și își întăresc deprinderile. Animatorul este atent la ceea ce se petrece în timpul jocului și restituie
elementele observate prin întrebări. Aceste opriri pentru feedback-uri pot fi oricât
de dese, timp de mai multe zile, până când obiectivul vizat este atins și compor-
tamentul urmărit este obținut. Repetarea aceleiași activități sau a aceluiași joc
nu va părea niciodată obositoare pentru copii. Dimpotrivă, ea constituie unul din
principiile practicii, pentru ca obiectivele propuse să fie precise și jocul să fie
adaptat la nivelul lor. Această metodologie cere animatorului să rămână în afa-
ra jocului, pentru a păstra distanța necesară observării desfășurării jocului și a
competențelor copiilor, pentru un feedback pertinent și vizat.

Structura activităților psihosociale de grup cu copii

Activitățile de grup sunt realizate în trei etape distincte: introducere, partea de bază și încheierea. Aceste etape
pot avea diferită durată, în funcție de numărul de copii în grup, de obiectivul propus și de cadrul în care se re-
alizează. Dacă activitatea se realizează în cadrul orelor de clasă, durata ei va fi de aproximativ 45 de minute, și
poate fi extinsă până la 1,5 ore.

6
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU COPII
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor pentru a preveni discriminarea minorităților etnice
7
CAPITOLUL II: Activități psihosociale de grup Răcirea / Încheierea activității. „Transmite impulsul”

cu copiii Profesorul și copiii stau în picioare, în cerc, ținându-se de mînă. Un impuls este transmis fie printr-o strângere de
mână, fie prin două strângeri de mână succesive, fie din trei sau patru. Impulsul (secvența de strângere de mână)
se transmite atunci când un copil a fost strâns de o mână de un număr de ori (a primit un impuls) şi strânge, cu

2.1 Haideți să ne cunoaștem!

mâna cealaltă, de acelaşi număr de ori (trimite impulsul), pe celălalt copil, pe care îl ține de mînă. Copiii trebuie
să țină ochii închişi. Impulsul este transmis corect de grup atunci când cel care a trimis un impuls într-o direcție
în cerc, îl primeşte din cealaltă direcție, identic. Impulsurile pot fi trimise de orice participant, de comun acord.

Obiective: Copiii vor face cunoștință cu colegii de grup, într-o modaliatate creativă, și vor descoperi lucruri noi
despre colegi.

ü Copiii vor fi capabili să se exprime prin gesturi și verbal, să povestească despre sine.
ü Copiii vor fi mai siguri pe sine.
ü Copii vor învăța să aibă încredere în alți copii.
ü Copiii vor înțelege că toți suntem unici în felul nostru și toți avem ceva în comun.

DURATA

b 45 min. + (în funcție de numărul de copii în grup)

Vârsta: 7–18 ani

Materiale necesare: Foi, creoiane/carioci

PAŞI:

Încălzirea. Numele prin gesturi

Grupul este în picioare, în cerc. Profesorul începe, spunându-și numele cu voce tare și inteligibilă, executând
un gest clar care să-l identifice. Ceilalți îl observă atent și, după ce acesta a terminat, imită gestul toți în același
timp, repetând prenumele cu aceeași intonație. Următorul se prezintă, la rândul său, cu un gest diferit de primul,
și ceilalți îl imită și îi pronunță cu voce tare numele. Și așa mai departe, până când fiecare și-a spus numele în-
soțit de un gest.

Partea de bază. „Acesta sunt eu”

Copiii se așază în cerc, primesc o foaie A4 și creioane colorate sau/și carioci (materialele sunt plasate în centrul
cercului). Fiecare scrie pe foaie, în centru, numele său, și în jur desenează și/sau scrie lucrurile care îi plac cel
mai mult (jocuri, jucării, bucate, prietenii, activități în timpul liber, locurile unde merge, cărți preferate, filme și/sau
personaje preferate etc). În perechi sau în grupul mare, fiecare povestește despre lucrurile sale preferate. După
ce toți copii s-au prezentat, facilitatorul îi invită să compună o galerie din desenele lor, agățându-le pe perete.

Discuție:

ü Cum v-ați simțit, când ați povestit colegilor despre lucruri personale?
ü Ce lucruri noi ați aflat despre colegi?
ü Ce ați aflat despre voi?
ü Cum credeți, de ce suntem diferiți?
ü Cum credeți, ce avem în comun?
ü Cum credeți, care sunt avantajele de a comunica și a relaționa cu persoane diferite de noi?
ü Cum putem ajuta oamenii să accepte diversitatea?

8
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU COPII
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor pentru a preveni discriminarea minorităților etnice
9
2.2 Suntem diferiți și acceptăm diversitatea! ü Dacă ați relua activitatea, ce ați schimba și cum ați proceda?
ü Cum se întâmplă în realitate?
ü În ce situații sunteți mai toleranți și mai puțin toleranți?
OBIECTIVE: Copiii vor fi capabili să observe diferențele și similitudinile, să identifice frumusețea și unicitatea fie- ü Care copii sunt mai des izolați? Din ce cauză?
căruia și vor înțelege în ce mod fiecare persoană adaugă la frumusețea acestei comunități/societăți/lumi. ü Ce am putea face pentru a schimba situația?

ü familiarizarea copiilor cu noțiunile de diversitate și avantajele acesteia; Evaluare:

ü familiarizarea cu noțiunea de toleranță și avantajele ei.
ü Cum vă simțiți momentan?
DURATA ü Numiți un lucru care v-a plăcut cel mai mult în activitatea de astăzi.

b 45 – 90 min. (în funcție de numărul de copii)

VÂRSTA: 7 – 18 ani

MATERIALE NECESARE: Foi A4, creoiane/carioci, foarfece, lipici

ü Numiți un lucru care v-a plăcut mai puțin în activitatea de astăzi.
ü Cu ce gânduri vă duceți acasă după această activitate?

Notă: prima etapă (individual) – diversitate, a doua etapă – toleranță / incluziune într-un mediu restrâns, a treia
etapă – toleranță/incluziune în comunitate.

Fiecare copil are nevoie să fie acceptat, fără a fi judecat, are nevoie de dragoste. Gândiți-vă la ceea ce ați putea
PAŞI: face pentru ca colegii voștri să fie acceptați de grup.

Încălzirea. Portretul Răcirea / Încheierea activității. „Alege un suvenir”

Participanții vor fi împărțiți în 2 grupuri și se vor așeza de o parte și de alta a mesei, fiecare având în față un parte-
ner. Un rând va fi format din modele, iar celălalt rând va fi format din pictori, ce vor desena portretele persoanelor
aflate în fața lor. În fața fiecărui participant se va afla o foaie și o cariocă. Foaia va rămâne pe loc, carioca va fi
luată de persoană. Când facilitatorul spune „Start!”, pictorii încep să deseneze portretele, fiecare – al persoanei
din fața sa. Când facilitatorul spune „Stop!”, cei de pe rândul pictorilor se vor muta cu un loc înspre dreapta, iar
cel de la capăt va merge la celălalt capăt al mesei. Acțiunea se repetă până când pictorii ajung înapoi la modelul
inițial. Apoi fac schimb de roluri: pictorii devin modele, iar modelele devin pictori. La final, portretele se lipesc în
spațiul de lucru.
Materiale necesare: obiecte mici: jucării, vederi, figurine, orice obiect de dimensiuni mici care se gasește în
clasă.
La finele activității profesorul aşază diferite obiecte în mijlocul camerei, iar jucătorii sunt invitați să-şi aleagă câte
unul dintre ele, care să reprezinte cât mai bine experiența fiecăruia cu restul grupului, din cursul lecției. În conti-
nuare, pe rând, fiecare explică de ce a ales obiectul respectiv și cum se leagă el cu cele întâmplate la activitate.

Partea de bază. „Casa de vis”

Activitatea va fi realizată în câteva etape:

ü Individual – fiecare copil primește o foaie A4 și își ia creioane colorate pentru a desena casa de vis.
ü Copiii sunt împărțiți în grupuri a cate 4 sau 6 persoane (în funcție de numărul copiilor din clasă). Fiecare grup
va construi o casă ideală a grupului, folosind elemente din casele fiecărui membru al echipei. Copiii vor folo-
si doar desenele create individual, vor decupa și vor lipi elemente acceptate de toți membrii grupului. Casa
de vis a grupului trebuie să conțină elemente din casele tuturor membrilor echipei.
ü Dacă va exista posibilitatea (in funcție de numărul de copii din grup), copiii vor construi casa de vis a clasei,
utilizând elemente din casele fiecărui grup.

Regula de baza – nu este voie să introduceți alte elemente decât cele existente în desenele grupurilor!

Discuție:

ü Cum arată casa pe care ați construit-o împreună?

ü Ce vă place, ce nu vă place la ea?
ü Ați schimba ceva acum? Cine ar locui în ea? Pe cine ați invita în ospeție? Ați încăpea toți în această casă?
ü Câte persoane ar încăpea, cum ați împărți spațiul pentru fiecare persoană?
ü Cum v-ati simțit pe parcursul activității? Au fost situații de neînțelegere, cum le-ați depășit? Cum ați ajuns la
o decizie comună? De ce ați ținut cont când ați decupat elementele?
ü Ce a fost dificil și la care etapa? De ce? Unde a fost mai usor? De ce?
ü Opinia voastră a fost luată în seamă?

10
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU COPII
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor pentru a preveni discriminarea minorităților etnice
11
2.3 Ce drepturi am eu, ce drepturi au ceilalți! ü Este acest scenariu real? Se poate întâmpla așa ceva în viața reală?
ü Cunoașteți din istorie exemple de situații în care oamenilor li se negau valorile în acest fel?
ü Poate exista o autoritate / putere, la un nivel mai înalt, care ar proteja valorile ce ar fi respectate și de inva-
OBIECTIVE: A înțelege în ce mod se stabilesc valorile/regulile după care este organizată viața lor în comun; cum datori și de cei invadați?
sunt asigurate și protejate drepturile de către societate și nu de persoane în parte. ü Cum ar putea această putere/ autoritate să devină eficientă?

DURATA Răcirea / Încheierea activității

b 45 min.

VÂRSTA: 12 ani +

MATERIALE NECESARE: Hârtie, pixuri, varianta originală sau prescurtată a diferitelor documente internaționale
care proclamă drepturile omului (Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția cu privire la Drepturile
Copilului, Convenția asupra Eliminării Tuturor Formelor de Discriminare Împotriva Femeii etc.)
PAŞI:
La final, elevii se adună în cerc, în picioare, stând umăr lângă umăr. Primul elev (voluntar, sau numit de instruc-
tor) îşi întinde brațul spre centrul cercului, cu palma în sus, apoi le spune colegilor ceva ce i-a plăcut şi ceva ce
nu i-a plăcut în cursul lecției. Vecinul repetă: îşi întinde brațul spre centrul cercului şi pune mâna deasupra celei
existente, tot cu palma în sus, apoi le spune colegilor ceva ce i-a plăcut şi ceva ce nu i-a plăcut în cursul lecți-
ei. Următorul vecin repetă: îşi întinde brațul spre centrul cercului şi pune mâna deasupra celorlalte mâini întin-
se deja ş.a.m.d. Activitatea se termină când fiecare membru al grupului are mâna prinsă în coloana centrală de
mâini, ce seamănă cu un kebab, şi după ce ultimul şi-a spus cele două păreri. La final, toți ridica mâinile în sus,
exclamând, concomitent, același cuvânt (de ex., URAAAA).

Încălzirea. Dansul irlandezilor

Elevii se aranjează în perechi, față în față. Profesorul îi întreabă dacă știu cum dansează irlandezii. De regulă, în
grup este cel puțin o persoană care va pune mâinile la spate. Pornind de aici, facilitatorul va arăta care este po-
ziția: cu mâinile la spate, se va sări când pe un picior, când pe celălalt. Doar că participanții vor avea un scop în
plus: să calce (cu grijă) pe picioare persoana din fața sa și să se asigure că aceasta nu îl calcă. După 2 minute,
activitatea se oprește. Se poate folosi muzica.

Partea de bază

Explicăm grupului de elevi că ei reprezintă o comunitate de persoane care trăiesc într-o țară în care valorile lor
sunt împărtășite și susținute la nivel de stat. Divizăm participanții în grupuri de 4–6 elevi. Fiecare grup va elabora
o listă de afirmații despre valorile în care cred (ex.: a spune adevărul, a nu fura, a nu aplica violența asupra altor
persoane etc.). Explicăm elevilor condițiile activității:

ü Vă imaginați că țara voastră a fost invadată și ocupată de o altă țară. Invadatorii au dat populației un șir de
instrucțiuni care trebuie respectate cu strictețe. Invadatorii insistă ca toate valorile existente (lista de valori
elaborate de grup) să fie anulate; oamenii nu trebuie să aibă în genere nici un fel de valori; oamenii trebuie
să facă doar ceea ce le ordonă invadatorii.
ü Discutați în grup despre situația respectivă și răspundeți la următoarle întrebări:

Care dintre valorile stabilite de grup sunt atât de importante, încât invadatorii trebuie și să le respecte și ei?

Ce trebuie să faceți pentru ca să-i convinge pe invadatori de necesitatea respectării acestor valori?

Acțiunile pe care le puteți întreprinde nu trebuie să contravină propriilor voastre valori, pe care le-ați notat inițial.
De exemplu: fără violență.

ü Fiecare grup își va prezenta răspunsurile în fața celorlalte grupuri. După prezentări, elevii discută aceste
răspunsuri în grupul mare. Există asemănări sau diferențe între răspunsurile diferitor grupuri? Ideile și gân-
durile voastre inițiale s-au schimbat/au evoluat?

La final, profesorul prezintă documentele ONU ca declarații ale principiilor/valorilor universale, utilizând urmă-
toarele întrebări:

12
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU COPII
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor pentru a preveni discriminarea minorităților etnice
13
2.4 Ce este etichetarea? Odată ce aceștia au răspuns la întrebări, solicitați grupului mare de participanți să-și expună opiniile pe lângă
jocul de rol.

SCOPUL
Înțelegerea cum etichetarea persoanelor poate limita potențialul individual al acestora și în aceeași măsură să
afecteze procesele de relaționare între oameni.
OBIECTIVE: Copiii vor învăța să evite etichetarea; să determine ce ne apropie sau ce ne face diferiți de ceilalți
membri ai echipei; să construiască și să consolideze bazele de încredere reciprocă în sânul echipei/clasei.
DURATA
Oferiți șansa și altor participanți să participe la jocul de rol și acordați-le timp suficient pentru a încerca să ghi-
cească etichetele atribuite lor și a reflecta asupra senzațiilor din timpul jocului. De această dată, la fel, integrați
grupul larg de participanți în cadrul discuțiilor.
Desfășurarea discuțiilor cu implicarea participanților
Abordați subiectele importanței evitării practicii de a „eticheta” persoanele și modul în care etichetarea poate
afecta și conduce la izolarea individului sau încuraja alte forme de abuz;

b 1.5 ore.

VÂRSTA: 10 –14 ani

MATERIALE NECESARE: Bucăți de hârtie, pixuri/creioane, bandă adezivă și foițe cu lipici.

ü Cum obișnuiești să reacționezi atunci când ești tratat pe baza unei etichete?
ü Ce atitudine deprinzi când tratezi, sau altcineva tratează o persoană pe baza unei etichete?
ü Sunt aceste etichete atribuite frecvent în comunitatea ta? La ce alte etichete apelează
ü oamenii?
ü De ce oamenii se etichetează între ei?
ü Care sunt potențialele consecințe ale etichetării? Cum se răsfrâng acestea asupra relațiilor între oameni?
ü Să revenim un pic la subiectele poziția de putere și relaționarea între oameni, și să încercăm să identificăm
NOTE DE PLANIFICARE: elementele de legătură dintre acțiunea de a eticheta și poziția de putere?
ü Ce cunoștințe ați obținut în cadrul activităților de atelier, pe care să le aplicați în viața de zi cu zi și în comu-
Este important să ne asigurăm de faptul că nici unul dintre participanți nu va reacționa agresiv sau se va simți nitățile voastre?
jignit de oricare dintre etichetările utilizate. ü Cum puteți înceta etichetarea, începând cu faptul că voi să nu mai etichetați pe alții?
ü În ce mod ați putea convinge tinerii să nu mai aplice etichete?
PAȘI:
Încheiere. Jocul „Obișnuit sau neobișnuit”
Brainstorming
Organizați participanții în grupuri de minimum cinci, până la opt persoane. Oferiți fiecărei echipe o foaie de hârtie
Ce etichete negative și pozitive se aplică frecvent în clasa, școala și comunitatea voastră? și un pix sau creion.

Printre acestea s-ar putea număra următoarele etichetări, cum ar fi: inteligent, leneș, timid, violent etc.
Încercați să identificați un număr de etichete diferite nu mai mic de numărul participanților la atelier;
Jocul interactiv „Etichetele de pe frunte”
În continuare, indicați etichetările pe bucăți de hârtie și cu ajutorul bandei adezive lipiți-le, câte una, pe spatele
fiecărui participant.
Notă: Ca această activitate să reușească, este foarte important ca participanții să nu vadă etichetele indicate pe
bucata de hârtie de pe propriul spate; în schimb, aceștia ar trebui să vadă doar etichetările însemnate pe spatele
celorlalți;
În mod aleatoriu, rugați doi sau trei participanți să se implice într-un scurt joc de rol pe durata căruia își vor vorbi
unul altuia cum consideră ei mai potrivit în funcție de etichetările interlocutorilor; (de exemplu dialogul baiat –
fata, soț – soție etc.)
Rugați participanții la jocul de rol să încerce și să ghicească pe ce se bazează etichetările atribuite lor fiind atenți
la modul în care au fost tratați și apoi, tot ei, să reflecteze asupra următoarelor întrebări:
Pentru prima parte a activității, aceștia au sarcina să identifice câte mai multe caracteristici comune între mem-
brii fiecărei echipe în parte și să le noteze pe foaia primită. Pentru a obține o listă valoroasă, asemănările trebuie
dezbătute în detaliu în cadrul echipelor, încât să fie siguri că acestea se aplică tuturor membrilor și nicidecum să
propună o listă de caracteristici obținută doar din priviri reciproce (de genul, activăm în aceeași instituție, avem
cu toții păr șaten, purtăm încălțăminte etc.). Rezervați pentru activitate cinci minute, după care, fiecare echipă
va nominaliza câte o persoană să prezinte listele de caracteristici.
În cazul în care lucrați cu un număr mare de participanți, pentru a doua parte a activității, fie puteți comasa echi-
pele de 5–8 persoane, formând echipe mai mari, fie păstrați echipele în componența inițială. Pe partea verso a
hârtiei, rugați echipele să indice caracteristicile individuale particulare ale fiecărui membru de echipă. Din nou,
este foarte important faptul că o anumită caracteristică să fie atribuită unei singure persoane și atât (și, la fel, să
încercăm să evităm caracteristicile superficiale). Încurajați echipele să indice câte cel puțin două caracteristici
pentru fiecare persoană. Rezervați activității timpul de șapte minute și apoi, fiecare persoană va avea ocazia să
le spună tuturor prin ce se deosebește de ceilalți membri ai echipei.
Activitatea dată este una excelentă din considerentul că dezvoltă la participanți capacitatea de a soluționa con-
flicte și le induce ideea că au foarte multe lucruri în comun, mai multe decât și-ar fi imaginat. Precum și este
benefică activitatea de identificare și recunoaștere reciprocă a caracteristicilor individuale particulare între
membrii echipelor, deoarece astfel obținem senzația că fiecare din noi putem contribui în echipă cu ceva diferit.

ü Cum te-ai simțit să fii tratat pe baza unei etichete?; Întrebări de suport:
ü Cum te-ai simțit să abordezi o altă persoană pe baza unei etichete?;
Ați fost surprinși de cât de multe lucruri aveți în comun?
În ce mod acest factor promovează omogenitatea echipei?

14
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU COPII
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor pentru a preveni discriminarea minorităților etnice
15
În ce mod identificarea caracteristicilor individuale comune beneficiază relațiilor?
Cum anume cunoașterea caracteristicilor individuale particulare poate beneficia relațiilor?
În ce mod acest factor influențează nivelul de încredere reciprocă?
În ce mod acest factor influențează capacitatea noastră de a comunica eficient și soluționa conflicte?
Încheiere:
Etichetele și stereotipurile dăunează indivizilor în mod personal și în aceeași măsură afectează și procesele de
relaționare între oameni. La acest nivel, devine foarte important că indivizii să preia o abordare critică în ceea ce
privește modul în care tratează oamenii și în care sunt tratați ei înșiși de oameni, ca în final să ne debarasăm de
unele practici anevoioase prin care interacționăm unii cu ceilalți.
Recomandări:
ü Să nu judecăm pe cineva înainte de-al cunoaște mai bine;
ü Să nu aplicăm persoanelor etichete sau porecle negative;
ü Să nu discriminăm pe motive de apartenență de sex, religie, etnică sau socio-economică;
ü Să nu înaintăm pe nimeni din familie și/sau comunitate în calitate de țap ispășitor;
ü Să nu fim intransigenți și încăpățânați în atitudinile noastre;
ü Să nu dăm dovadă de indiferență, tăcere sau ranchiună.
Sentimentul de apartenență la un grup și de a fi acceptat așa cum ești, reprezintă elemente fundamentale în
cunoașterea și dezvoltarea potențialului nostru individual și general. Ar fi un lucru extraordinar că, după toate
aceste ateliere și în continuare, în cadrul tuturor proceselor cotidiene ale vieții Dvs., să încercați să renunțați la
aplicarea etichetelor și să fiți mai toleranți în relația cu ceilalți.
16
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU COPII
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor pentru a preveni discriminarea minorităților etnice
aa FIȘĂ RESURSĂ
Ce numim etichetare?
Etichetarea poate fi înțeleasă în calitate de actul de aplicare a unei etichete unui individ sau plasarea acestuia
într-o anumită categorie de oameni. În cele mai multe cazuri, etichetarea are un aspect negativ și dăunează in-
dividului. În sociologie, etichetarea este preluată drept concept teoretic în studierea interacționismului simbolic.
În această direcție, sociologul american Howard Becker a fost acela care a introdus teoria etichetării în raport
cu conceptul de devianță. Acesta era de părerea că, în cadrul numeroaselor relații cotidiene, oamenii își atribuie
etichete unii, celorlalți. De exemplu, o persoană poate fi etichetată în calitate de „infractor”. Odată ce o astfel de
etichetă este aplicată unui individ, aceasta devine statutul său de bază în societate. Prin urmare, din cauza aces-
tei etichete, el niciodată nu-și va putea relua stilul său normal de viață. Acest lucru scoate în evidență caracterul
negativ al etichetării și consecințele acesteia pentru viața persoanei etichetate.
Acum, să încercăm să înțelegem aspectele de legătură și diferențiere dintre noțiunile de etichetare și stereoti-
pizare. Imaginați-vă că, sunteți la școală și vedeți o fată extrem de frumoasă. Drept urmare, etichetezi această
persoană în calitate de frumusețe. În același timp, în mintea Dvs. presupuneți că fata este mândră și arogantă.
Anume aceasta din urmă reprezintă convingerea noastră stereotipică sau perceperea generalizată a lucrurilor
pe care o avem.
Ce înseamnă stereotipizarea?
Un stereotip este o generalizare efectuată de un grup de persoane. Aceasta se poate baza pe percepția pre-
concepută a grupului în legătură cu ceva sau cineva, prin intermediul căreia individul își creează o perspectivă
simplificată despre ceva sau cineva. De exemplu, situațiile gen băieții sunt obraznici, fetele sunt neputincioase
sunt doar câteva exemple de stereotipizare. Acest lucru subliniază faptul că stereotipizarea ne oferă o opinie
generalizată a unui grup, care poate fi considerată falsă de o majoritate sau minoritate de oameni. Pe lângă ste-
reotipizarea negativă, există și stereotipizarea pozitivă.
Renumitul psiholog Gordon Allport, a precizat faptul că „stereotipurile apar ca rezultat al gândirii umane norma-
le”. Oamenii obișnuiesc să asocieze evenimentele din jurul lor unor categorii logice pentru a asimila mai bine
amalgamul de informații. Autorul face referire la aceste procese în calitate de scheme. Schemele sau, în alte cu-
vinte, o serie de concepte simplificate ne permit să dăm sens lumii. Odată ce o schemă a fost dezvoltată, acum
putem să identificăm și persoanele din cadrul acesteia, în conformitate cu caracteristicile generale ale schemei.
De exemplu, cum ar fi cazul unui medic sau profesor. Veți observa că există anumite așteptări cu privire la aspec-
tul și comportamentul acestor indivizi. Aceste așteptări și reprezintă schemele.
Stereotipizarea are loc în funcție de diferențele existente între oameni. Stereotipizarea poate fi de gen, religie,
rasă etc. Majoritatea convingerilor stereotipe asociate apartenenței oamenilor la diferite religii, rase și națiuni a
persoanelor pot fi derogatorii și cad în grupul actelor discriminatorii, care sunt investigate penal.
17
2.5 Avem sau nu stereotipuri și prejudecăți și cum 2.6 Ce sunt emoțiile? Harta emoțiilor mele.
ne influențează acestea?
Obiective: Elevii vor fi capabili să-și conştientizeze emoțiile și să le poată exprima; să eticheteze corect emoțiile,
Obiective: A înțelege importanța cunoașterii și înțelegerii stereotirpurilor și a prejudecăților care influențează să învețe cuvinte noi, care denumesc diverse emoții; să conștientizeze trăirile emoționale ale celor din jur și să
relațiile oamenilor în societate. Această activitate ne ajută să înțelegem ce factori influențează luarea deciziilor empatizeze cu ei; să se familiarizeze cu contextul de apariție a emoțiilor, ceea ce facilitează identificarea conse-
individuale și în grup. cințelor trăirilor emoționale.

Durata DURATA

b 45 min.

Vârsta: 12 ani +

Materiale necesare: Hârtie, pixuri, varianta originală sau prescurtată a diferitelor documente internaționale
b 30 min.

Materiale: Fișe care reprezintă diverse emoții, povești

Vârsta: 7–10 ani

care proclamă drepturile omului – Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția cu privire la Drepturile
Copilului. Încălzirea: Jocul – Prinde mingea!

PAŞI: Reguli și detaliere: Jocul va decurge rapid. Participanții stau, formând un cerc. Un voluntar care stă în centru
aruncă mingea în sus, spunând un prenume, apoi intră repede in cerc. Persoana numită va prinde mingea, înainte
Încălzirea. „Atinge-ți partenerul” ca aceasta să cadă jos şi va repeta procedura. Jocul continuă pană cand toți au prins mingea cel puțin o dată.

Etapele jocului: Pas cu pas:

ü Elevii merg prin sala de clasă în ritm normal, în direcții aleatorii. La semnalul „Stop” al profesorului, fiecare
atinge cu o mână spatele unui alt elev și se oprește.
ü Profesorul dă semnal ca să continue jocul, elevii continuă să meargă prin clasă aleatoriu, la semnalul „Stop”
fiecare elev atinge cu mâna dreaptă spatele unui elev și cu mâna stângă spatele altui elev.
ü Jocul continuă – elevii se mișcă aleatoriu. La semnalul „Stop” al profesorului elevii ating cu o mană spatele
unui coleg și totodată se feresc să nu fie atinși.
ü Jocul poate continua cu noi sarcini, mai complexe.
Partea de bază
Selectați și decupați din mai multe reviste poze care reprezintă persoane. Încleiați pozele tăiate pe cartonașe se-
parate. Acest proces ar putea face parte din activitate. Împărțiți participanții în 5–6 grupuri mici. Pregătiți câte un
set pentru fiecare grup. Explicați grupului că oamenii de pe fișe sunt într-un balon cu aer fierbinte. Balonul este
defectat și doar trei dintre acești oameni pot fi salvați. Ei vor fi singurii care vor supraviețui pe pământ. Rugați
grupul să decidă pe cine vor salva, de ce anume, și să justifice de ce nu i-au ales pe alții. Discutați deciziile gru-
purilor în grupul mare. Folosiți întrebările de mai jos.
ü Citiți-le copiilor o poveste. Acolo unde se pot identifica reacții emoționale ale personajelor, cereți-le să le
indice cu ajutorul „hărții emoțiilor” („Cum s-au simțit…?”).
ü Identificați împreună cu copiii etichetele verbale corespunzătoare fiecărei emoții.
ü Solicitați copiilor să noteze pe cartonașe toate emoțiile și trăirile emoționale pe care le-au identificat din
lectura poveștii.
ü Puneți într-o cutie toate cartonaşele cu emoții pozitive, iar în cea de-a doua – pe cele cu emoții negative.
Cereți fiecărui copil să scoată din cele două cutii câte un cartonaş, astfel încât să aibă în mână un cartonaş
reprezentând o emoție „pozitivă” (bucurie, surprindere) şi una „negativă” (furie, tristețe, teamă).
ü Cereți fiecărui copil să identifice denumirile emoțiilor de pe cartonaşe şi să se gândească la o situație în
care s-a simțit bucuros; respectiv, o situație în care a simțit tristețe/teamă/furie/dezgust. Încurajați copilul
să identifice etichetele verbale ale emoțiilor.
ü Explicați copiilor diferența între emoții și trări emoționale funcționale și disfuncționale.
ü Puteți să repetați această activitate în mai multe situații, utilizând diferite poveşti. Nu uitați să lăudați copiii
pentru recunoaşterea şi etichetarea corectă a emoțiilor!
Reflecții:

ü Cum a luat deciziile grupul vostru?
ü Cât de importante erau aspectele ca sexul sau vârsta, atunci când se luau deciziile?
ü Cum credeți, de ce am decis să eliminăm anume aceste imagini din joc?
ü Care sunt aspectele care ajută sau împiedică un tânăr să participe la luarea deciziilor în societate?
ü Ce ar putea facilita implicarea voastră mai activă în comunitate?
Răcirea / Încheierea activității
Să desfacem nodurile. Pentru această activitate avem nevoie de o sfoară lungă. Pe sfoară se fac cât mai multe
noduri simple, succesive (nu foarte strânse!), astfel ca fiecărui participant să îi revină cel puțin un nod. Apoi sfoa-
ra se trece pe rând pe la fiecare participant, care desface un nod şi exprimă o părere despre ce s-a întâmplat la
activitate sau ce a învățat el la lecția respectivă, după care transmite sfoara vecinului. Acțiunea se repetă până
se desface ultimul nod.
Copiii ar trebui să reflecteze asupra faptului că fiecare om trăiește o mulțime de emoții și de stări emoționale.
ü Cum a fost pentru voi să simțiți acea emoție?
ü Cum acționați atunci când ați simțit această emoție?
ü Cum vă simțiți știind că și alți oameni au diverse stări emoționale în baza cărora acționează, uneori adecvat,
alteori, inadecvat?
ü Cum putem să conștientizăm emoția și să acționăm mai potrivit, atunci când avem o stare emoțională
apăsătoare?
Deseori, copiii denumesc greșit emoțiile pe care le trăiesc și aceasta are consecințe negative asupra lor. Ajutând
copiii să conștientizeze faptul că o emoție considerată „negativă” poate avea consecințe asupra altora, care nu
au legătură cu contextul, minimizăm riscul ca trăirile emoționale intense ale copiilor să determine comportamen-
te inadecvate (de exemplu, anumite circumstanțe de familie, precum divorțul, conflictele, abuzul de alcool, pot

18
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU COPII
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor pentru a preveni discriminarea minorităților etnice
19
provoca dezgust, furie, rușine sau sentimente de inferioritate la un copil, ceea ce îl poate determina să recurgă
la comportamente de bullying în raport cu alți copii, iar conștientizarea legăturii „cauză – efect” îl va ajuta să-și
controleze emoțiile fără să-și facă rău sie sau altora). De asemenea, le vom explica copiilor că unele emoții, chiar
dacă sunt considerate „negative”, pot fi funcționale dacă le analizăm și le înțelegem (de exemplu, frica de câini
poate avea un impact benefic, dacă păstrăm o atitudine vigilentă atunci când întâlnim o haită de câini vagabonzi).

Încheiere: Jocul „Prrrrr” şi „Pukutu”

aa
FIȘĂ RESURSĂ

Reguli și detaliere: Propune participanților să-şi imagineze două păsări. Pe una o cheamă „prrr”, iar pe alta „pu-
kutu”. Dacă spui „Prrr!”, toți trebuie să se ridice in varful degetelor, să se mişte prin sală şi să-şi mişte coatele
in părți, de parcă ar fi păsări care vor să-şi intindă aripile. Dacă spuneți „Pukutu!”, toți stau pe loc şi incearcă să
nu mişte nici o pană.

20
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU COPII
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor pentru a preveni discriminarea minorităților etnice
21
2.7 Ce se întâmplă în corpul meu când am emoții? ü Prezentați următoarea situație: Într-o dimineață, când trebuia să meargă la şcoală, Marian nu reuşea să se
trezească. Deşi mama lui a venit la el de mai multe ori şi i-a cerut să se trezească, el adormea la loc. Într-un
final, nervoasă, mama l-a ridicat din pat şi l-a trimis la baie să se spele, certându-l îngrozitor. A ajuns la şcoa-
OBIECTIVE: Copiii vor învăța să identifice cât mai multe emoții, să înțeleagă că experimentarea emoțiilor ne aju- lă supărat, pentru că nu dormise cât şi-a dorit, şi furios pentru că mama lui l-a certat atât de rău. Mergea
tă să ne adaptăm contextului social, să înțeleagă schimbările care se produc în corpul uman atunci când trăim încruntat, cu capul în jos, şi nu voia să vorbească cu nimeni. Dar Maria, buna lui prietenă care îl aştepta deja
emoții, să înțeleagă importanța controlului emoțiilor. de un sfert de oră să vină să se joace cu ea, a şi venit spre el: „În sfârşit, ai ajuns şi tu! Hai să ne jucăm!”.
„Nu vreau!”, i-a răspuns scurt Marian. Maria însă l-a apucat de mână şi-l trăgea spre ea spunând „Ba da!
DURATA Ba da!”. Atunci Marian, nervos cum era, a împins-o tare şi Maria a căzut pe asfalt şi s-a lovit foarte tare la

b 45 min.

VÂRSTA: 10 ani +

MATERIALE NECESARE: un CD-player sau alt aparat (calculator, telefon), difuzoare şi două melodii scurte: una
cap.
ü Facilitați discuția pe marginea aceastei situații, subliniind faptul că:
• Maria nu l-a ascultat pe Marian atunci când i-a spus că nu vrea să se joace şi nici nu a remarcat limba-
jul nonverbal prin care băiatul îi comunica acest lucru. Întrebări ajutătoare: A observat oare Maria că
Marian că era supărat? L-a auzit Maria pe Marian atunci când i-a spus că nu vrea să se joace cu ea?
• Marian nu îşi dăduse seama că, de fapt, nu Maria îl înfuriase, ci tot ce se întâmplase cu el în acea di-
rapidă şi una lentă; cartonaşe/foi A4 cu figuri care exprimă cele şase emoții de bază: fericirea, furia, dezgustul, mineață, până să ajungă la şcoală. Întrebări ajutătoare: Marian era supărat pe Maria? Dar de ce era
uimirea, tristețea şi frica. supărat Marian?
• Ce-ar fi făcut Maria dacă observa starea adevărată a lui Marian? Cum ar fi trebuit Marian să reacțio-
PAŞI: neze la insistențele Mariei? Ce ar trebui să facă Marian acum? Listați pe tablă / flipchart răspunsurile
prosociale oferite de copii.
Încălzirea. Aranjare în ordine crescătoare • Concluzionați că este firesc să ne simțim furioşi uneori, furia este o emoție normală, însă este important
să ne dăm seama de ceea ce trăim, altfel riscăm să rănim chiar şi persoane care ne sunt dragi.
Participanții trebuie să se alinieze în ordinea crescătoare vârstei/zilei şi lunii nașterii /înălțimii /numărului de la
pantofi etc. Nu se vorbeşte doar se poate mima. Evaluarea activității: Cereți copiilor să noteze pe o foaie răspunsurile la următoarele întrebări:

Acest exercițiu presupune foarte multă atenție, observare și concentrare, cât și muncă în echipă. Este unul foar- ü Care sunt emoțiile pe care le trăim cel mai des?
te simplu la prima vedere, dar poate fi complicat cu alte sarcini. De exemplu: Așezați-vă în ordine crescătoare a ü Care sunt schimbările care se produc în corpul nostru când ne înfuriem?
intensității culorii ochilor, de la persoana cu cea mai deschisă culoare a ochilor la persoana cu cea mai închisă ü De ce este important să ne dăm seama de emoțiile pe care le trăim?
culoare a ochilor.
Incheiere: Jocul Hopa
Participanții vor fi amuzați și în același timp derutați, întrucât indiferent dacă membrii grupului se cunosc dinainte
sau nu, își vor da seama că sunt detalii importante peste care trecem zilnic fără să le dăm mare importanță și vor Reguli şi detaliere: grupul se împarte în grupe de 4–6 jucători care primesc câte un balon ce trebuie umflat. Apoi,
realiza astfel că de fapt nu se cunosc foarte bine unii pe alții. tinându-se de maini, membrii grupului formează un cerc şi se vor strădui să mențină balonul în aer, lovindu-l, fără
a-şi desprinde mâinile. Dacă balonul atinge solul, grupa „pierde” pentru inceput mâinile, adică nu mai pot atinge
Partea de bază balonul cu mâinile. În continuare, mereu fără a-şi desprinde mâinile, de fiecare dată cand balonul atinge solul,
jucătorii „pierd” dreptul de a-şi folosi coatele, umerii, capetele, picioatele.
ü Pentru introducerea temei, puteți întreba copiii de ce culoare se simt azi. Anunțați-i că astăzi veți vorbi des-
pre emoții și rugați copiii să se aşeze într-un cerc. Spuneți-le că vor dansa şi că ați pregătit două melodii
(NU le spuneți că una va fi rapidă și una lentă!). Când, în timpul dansului, veți bate din palme (după 10 de
secunde), ei trebuie să rămână „înghețați” în poziția în care se aflau în acel moment (5 secunde). Bateți din
nou din palme, urmează melodia lentă şi, la fel, după 10 de secunde, „înghețați” elevii. Schimbați consemnul:
pe melodia rapidă, trebuie să danseze lent – bateți din palme după 10 secunde -, iar pe cea lentă trebuie să
danseze în ritm alert.
ü Facilitați discuția privind varietatea emoțiilor întrebându-i cum s-au simțit când: (1) au trebuit să rămână în-
ghețați; (2) să schimbe ritmul. Scrieți pe tablă/flipchart emoțiile lor. Repetați exercițiul şi reluați întrebările.
Listați răspunsurile şi întrebați-i de ce există diferențe între cele două momente. Facilitați discuția subliniind
faptul că, de data aceasta, emoțiile au fost mai diminuate ca intensitate, deoarece au învățat „regula” jocu-
lui. Situațiile noi de viață ne provoacă emoții mai mult sau mai puțin intense; odată cu experiența, învățăm să
ne recunoaştem emoțiile şi să le controlăm.
ü Propuneți următorul exercițiu: urmează să le arătați câte un cartonaş reprezentând o emoție (cele şase
emoții de bază: fericirea, furia, dezgustul, uimirea, tristețea şi frica). Când ridicați un cartonaş, toți copiii
să strige cuvântul „Corina”, astfel încât să reflecte emoția arătată. Încurajați copiii să strige cât mai tare.
Facilitați discuția despre schimbările care se petrec în corpul uman atunci când trăim diferite emoții, prin
întrebări cum ar fi: Cum a reacționat corpul vostru când ați strigat pe cartonaşul cu fericirea/furia/dezgustul/
uimirea/tristețea/frica? (ex., schimbările faciale, încordarea muşchilor, senzații de căldură etc.)

22
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU COPII
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor pentru a preveni discriminarea minorităților etnice
23
2.8 Ce să fac când trăiesc emoții intense? ü Ce ați putea face pentru a evita să încercați lucruri care ar putea avea consecințe negative pe termen lung,
chiar dacă ați considera că pe termen scurt vă pot face să vă simțiți mai bine?
ü La ce vă veți putea gândi în baza informației învățate în această lecție?
OBIECTIVE: Elevii vor fi capabili să identifice strategii eficiente pentru gestionarea emoțiilor; să distingă între
strategii sănătoase şi nesănătoase de gestionare a emoțiilor. Încheiere: Joc – Așezarea împreună

DURATA Reguli şi detaliere: la început, jucătorii se grupează în perechi stând spate în spate cu coatele agățate. Perechile

b 45 min.

Materiale și pregătirea activităților: coli de flipchart, markere, plicuri cu carduri din fișa-resursă, pentru fiecare
grup.
vor încerca să se aşeze cu fundul pe sol, fără a desprinde brațele. Dupa 2–3 aşezări și ridicări reuşite, perechi-
le se grupează câte două si incearcă să facă exercitiul cu patru jucători sprijiniți spate în spate și brațele agă-
țate. Se trece apoi la 4 perechi, pentru ca în final toată grupa aşezată spate în spate să se ridice și să se aşeze
deodată.

Vârsta: 12–16 ani

Încălzirea: Jocul Ritzy-Pitzy

Reguli și detaliere: Participanții vor număra de la 1 la orice număr își propun, indiferent de numărul celor implicați.

După prima etapă se trece la cea în care se vor înlocui toate numerele divizibile cu 2 cu cuvântul Ritzy și toate
cele diizibile cu 3 cu cuvântul Pitzy. Dacă se dorește complicarea jocului, se va propune grupului și al treilea ele-
ment. În loc de numerele divizibile atât cu doi, cât și cu 3 se va spune Ritzy-Pitzy.

Pas cu pas:

ü Inițiați o scurtă discuție despre necesitatea capacității de a gestiona emoțiile. Cum ar arăta lumea dacă oa-
menii nu ar avea această abilitate? Cum se formează abilitatea de a gestiona emoțiile?
ü Împarțiți elevii în grupuri de câte patru şi distribuiți câte o foaie de flipchart şi un marker, pentru fiecare grup
de elevi. Fiecare grup va desemna o persoană care să noteze ideile pe flipchart.
ü Rugați elevii să discute ce fac ei pentru a-şi controla emoțiile. Strategiile identificate în grup vor fi notate pe
flipchart.
ü După ce au terminat, solicitați grupurilor să-şi împărtăşească ideile. Sunt afişate posterele cu listele de su-
gestii, pentru a putea fi văzute ulterior.
ü Oferiți fiecărui grup Fişa de sortare „Gestionarea emoțiilor” şi un plic cu Carduri de joc din Fișa-resursă.
Explicați sarcina: Citiți cardurile din plicuri şi le sortați pe spațiile din fişa de sortare. Se oferă timp pentru a
realiza activitatea, apoi se discută întrebările de Conținut şi Personalizare.

Reflecții

ü A fost dificil să identificați lucrurile pe care le faceți pentru a vă controla emoțiile? Ideile voastre au fost si-
milare cu cele identificate de alte grupuri?
ü A fost dificil să decideți unde să plasați sugestiile pentru gestionarea emoțiilor, pe fişa de sortare? Care din-
tre ele au fost mai uşoare? Care dintre ele au fost mai dificil de sortat? Ați fost de acord cu cei din grupul
vostru în legătură cu sugestiile pe care să le puneți în fiecare spațiu?
ü Gândiți-vă la itemii pe care i-ați pus în spațiile pentru consecințe negative. De ce credeți că oamenii încear-
că aceste lucruri pentru a se simți mai bine?
ü Ați încercat vreuna din aceste idei pentru a vă controla emoțiile? Care dintre ele au funcționat cel mai bine
pentru voi?
ü Care dintre idei par mai logic de încercat data viitoare, când veți experimenta suişuri şi coborâşuri
emoționale?
ü Ați încercat vreodată ceva care să vă ajute să vă simțiți mai bine pe termen scurt, dar care a avut consecințe
negative pe termen lung? (Invitați-i să ofere exemple.)

24
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU COPII
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor pentru a preveni discriminarea minorităților etnice
25
aa FIȘA RESURSĂ 1
FIŞĂ DE SORTARE

Instrucțiuni: Citiți cardurile din plic şi sortați-le pe spațiile de pe această fişă.

aa FIȘA RESURSĂ 2
CARDURI DE JOC

A asculta muzică tare. A lua medicamente.

A scrie mesaje răutăcioase persoanelor care te-au

A analiza situația și a vedea totul din altă perspectivă.
supărat.

Foarte util
A scrie poezii. A încerca să te tai / automutilezi.

A executa activități fizice: la sala de forță, baschet sau A găsi pe cineva mai slab de fire și a-ți descărca emoțiile pe
plimbări. acesta.

A renunța la mâncare. A te răzbuna pe alți oameni.

Oarecum util
A pleca din acea situație. A mânca în mod compulsiv.

A spune cuiva. A te izola de ceilalți.

A lovi în perete, în pernă. A vorbi cu unul dintre părinți.

Inutil

A te concentra pe net, pe rețele de socializare. A te refugia în filme la TV sau pe net.

A discuta cu un adult sau cu un consilier. A vorbi cu un prieten.

Inutil A căuta insistent vinovatul stării tale emoționale. A-ți concentra atenția pe ceva pozitiv.
și consecințe
negative

26
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU COPII
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor pentru a preveni discriminarea minorităților etnice
27
2.9 Conflictul - ce este și cum îi fac față?
OBIECTIVE: Copiii vor explora conceptele de conflict și negociere; vor identifica diferite căi de rezolvare a con-
flictelor și vor dezvolta abilități de negociere.

DURATA
aa FIȘĂ RESURSĂ
METODE DE REZOLVARE A CONFLICTULUI

ü Evitarea: retragerea dintr-o situație de conflict.

ü Acomodarea: pretinzi că nu există niciun conflict și totul este bine.
ü Competiția: obții ceea ce-ți dorești, cealaltă persoană pierde.

b 90 min.

VÂRSTA: 10 ani +

Materiale necesare: Hârtie flipchart, hârtie A4, pixuri/creioane, bandă adezivă (scotch) și copii după fișa resursă.
ü Compromisul: renunți la ceva ce-ți dorești pentru a obține altceva ce îți dorești.
ü Negocierea: rezolvarea problemei într-un mod creativ pentru ca ambele părți să obțină ceea ce-și doresc
sau au nevoie.

Patru pași pentru negocierea de tip câștig-câștig

ü Afirmă-ți poziția. Folosește mesaje la persoana I, spune ce dorești sau ai nevoie.

Încălzirea: Jocul Codița
Reguli și detaliere: Toți participanții se împart în perechi. Unuia din pereche i se lipeşte pe spate o foiță şi el va sta
la spatele primului, punând mâinile pe umerii lui. La semnalul facilitatorului, perechile încep să se mişte prin în-
căpere. Scopul lor este să smulgă foițele de pe spatele altor perechi, în acelaşi timp păstrand-o pe a lor. Numărul
doi din pereche nu trebuie să ia mainile de pe umerii colegului său.
ü Ascultă poziția celeilalte persoane. Află ce vrea sau de ce are nevoie. Repetă ce a zis cealaltă persoană
pentru a fi sigur că ai înțeles corect.
ü Caută soluții de tip câștig – câștig. Ia în considerare dorințele și nevoile ambelor părți. Fii creativ.
ü Alege una dintre soluții. Pune-o în practică. Dacă nu funcționează, reia de la capăt.

Cine a reuşit să-şi păstreze foița pe spate? Cine a adunat mai multe foițe? Ce i-a ajutat? Ce strategii au folosit?

PAŞI:

ü Înainte de a începe atelierul, fromatorul pregătește 2 foi de flipchart cu informația din fișa resursă.
ü Desfășurați o sesiune de brainstorming despre scenariile obișnuite de conflict pe care participanții le întâl-
nesc în relațiile și în comunitatea lor. Încurajați participanții să se gândească la diferite tipuri de relații (pă-
rinte-copil, angajator-angajat, soț-soție etc.).
ü Împărțiți participanții în grupuri mici. Oferiți fiecărui grup câte un scenariu de conflict.
ü Afișați foaia de flipchart cu titlul „Căi de soluționare a conflictelor” și anunțați că fiecare grup trebuie să
pregătească o schiță și să explice pe foaia de flipchart cum ar folosi una dintre metodele specificate pentru
a rezolva scenariul de conflict.
ü Invitați grupurile să-și prezinte ideile și rugați participanții să identifice diferite metode de soluționare a
conflictului.
ü Discutați cu participanții care sunt avantajele și dezavantajele pentru fiecare metodă.
ü Afișați foaia de flipchart cu titlul „Patru pași ai unei negocieri de succes”.
ü Rugați participanții să discute în grupuri mici exemple de negociere cu un rezultat pozitiv pentru ambele păr-
ți implicate și să facă un joc de rol.
ü Rugați grupurile să prezinte jocurile de rol.

DEBRIFARE:

Ø Din ce cauză uneori este dificil să rezolvi un conflict prin negociere?

Ø Ce factori ușurează procesul de negociere? Care factori îl fac mai dificil?
Ø Care sunt situațiile în care nu ați vrea să faceți compromisuri?
Ø Ce ați învățat din această activitate? Cum puteți aplica acestea în viața de zi cu zi?

28
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU COPII
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor pentru a preveni discriminarea minorităților etnice
29
2.10 Haideți să cooperăm! Împreună este mai bine! Încheiere: Am încredere!!!

Reguli si descriere: Într-un cerc strâns, fiecare stă cu mâinile întinse, palmele în față. În mijlocul cercului va sta o
OBIECTIVE: elevii vor fi capabili să facă distincția între comportamente de cooperare și cele necooperante/de persoană, cu ochii închiși care se va lasa purtata în jurul cercului, pe mâinile celorlalți. Participanții pe rând vor
opunere; să exerseze modalități de comportament cooperant. intra în cerc și vor fi cei purtați în interiorul cercului. (Dacă cineva din copii refuză nu se insista, cei care sunt în
cerc sunt rugați să fie atenți să nu provoace disconfort celui din interiorul cercului).
DURATA

b 45 min.

Materiale și pregătirea activităților: foi de flipchart sau ziare, două benzi adezive (pentru fiecare grup), o copie
a Fișei de Instrucțiuni pentru echipă „Împreună este mai bine” (fișa resursă), pentru ambele grupuri – o copie a
Fișei de Observare și un creion pentru fiecare copil care nu este membru al vreunui grup, o cameră video sau un
telefon care filmează (opțional), o versiune nouă a Fișei de Observare (pentru activitatea de follow-up, opțional).

Vârsta: 7–10 ani

Încălzirea: Jocul – Apă, Foc, Furtună!

Reguli și detaliere: Aranjează scaunele in formă de semicerc şi explică regulile: cand veți rosti „Apă”, toți vor
urca pe scaune pentru a nu-şi uda picioarele, cand vei striga „Furtună”, toți se vor aşeza în pirostrii în mijlocul
semicercului, iar la comanda „Foc”, participanții vor fugi afară din semicerc. Alternează comenzile de cateva ori
şi incheie activitatea pană va scădea energia grupului.

Pas cu pas:

– Explicați copiilor că vor forma două echipe pentru această activitate și fiecare grup va demonstra două mo-
dalități diferite de a lucra la un proiect. Copiii trebuie să privească cu atenție și să fie pregătiți să discute
diferențele dintre modalitățile de lucru ale celor două grupuri.
– Formați două grupuri a câte 5 copii fiecare. Dați-le elevilor din primul grup Fișa de instrucțiuni „Împreună
este mai bine” (nr. 1) și rugați-i să o studieze astfel încât ceilalți copii să nu audă. La fel procedați și cu grupul
al doilea, dar oferiți-le Fișa de Instrucțiuni nr. 2.
– Accentuați faptul că ceilalți elevi, care nu sunt în nicio echipă, au un rol foarte important, fiind observatori.
Oferiți-le fiecăruia Fișa de Observare. Ajutați-i să înțeleagă cum anume trebuie să urmărească procesul.
– Solicitați echipei nr. 1 să realizeze sarcina descrisă, în 15 minute. După ce au terminat, solicitați observato-
rilor să facă notițe și să-și expună observațiile. Extrageți exemple specifice de comportamente adecvate și
inadecvate și discutați despre modul în care acestea au afectat rezultatul. Întrebați-i pe membrii echipei ce
părere au cu referire la produsul lor final și despre participarea în echipă.
– Solicitați echipei nr. 2 să realizeze activitatea. Utilizați același algoritm ca în cazul primei echipe. Întrerupeți
echipa nr. 2 dacă observați că trec cele 15 minute alocate. La fel, solicitați copiii-observatori să-și prezinte
observațiile.
– Opțional: facilitatorul poate filma cele două echipe atunci când acestea lucrează asupra proiectului, pentru a
folosi înregistrarea atunci când se va discuta despre modalități cooperante și necooperante de participare.

Reflecții:

ü Ce tipuri de comportamente este indicat să avem atunci când lucrăm într-o echipă?
ü Dacă ați fi cooperanți, ce rezultate credeți că veți obține? Ce rezultate credeți că veți avea dacă acționați
prin opoziție, necooperant, fiind membru al unei echipe?
ü Credeți că e mai bine sau e măi rău să lucrați împreună cu alții,? Care credeți că sunt motivele pentru care
unii oameni nu cooperează?
ü Care vi se pare cel mai dificil lucru referitor la cooperare, ca membru al echipei?
ü În ce sens sunteți favorizat, lucrând în echipă? În ce mod sunteți nefavorizat?
ü Cum ați putea deveni mai cooperant, dacă credeți că mai puteți ameliora ceva la voi în acest sens?

30
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU COPII
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor pentru a preveni discriminarea minorităților etnice
31
aa FIȘE RESURSĂ
INSTRUCȚIUNI PENTRU GRUPUL NR. 1

Alegeți un/o lider/ă pentru grupul vostru, prin indicarea lui cu mâna. Liderul/lidera va trebui să prezinte în mod
clar problema: să construiți un tunel scurt din hârtie și bandă adezivă, suficient de spațios, încât membrii echi-
pei să poată trece prin el, pe rând. Fiecare din grup trebuie să-și spună, pe rând, ideea despre cum să construiți



Note

tunelul, înainte ca echipa să înceapă lucrul la proiect. Lider-ul/-a trebuie să fie atent ca toți membrii grupului să

nu vorbească și nimeni să nu întrerupă colegii. Lider-ul/a va alege ideea cea mai potrivită dintre cele sugerate și
echipa va începe să lucreze la proiect, după ce lider-ul/a va distribui câte o sarcină fiecăruia. Membrii echipei 
vor lucra într-un mod cooperant, cu respect și cu grijă unul pentru altul, se vor ajuta reciproc.



INSTRUCȚIUNI PENTRU GRUPUL NR. 2

Fiecare începe să spună, concomitent cu alți colegi, cine vrea să fie lider-ul/a echipei. Certați-vă pe acest mo-
tiv timp de un minut, după care decideți că nu este neapărat nevoie de un/o lider/ă. După asta, un copil sau mai 
mulți, întrerupându-se unul pe altul, vor citi sarcina: să construiți un tunel de hârtie și bandă adezivă, prin care să 
puteți trece cu toții, pe rând. Fiecare din grup trebuie să înceapă să strige idei. Nimeni însă nu ascultă pe nimeni.
În cele din urmă, un elev ar trebui să spună ca grupul ar trebui să încerce ideea lui/ a ei. Ceilalți sunt de acord, 
dar nu reușesc să termine de construit tunelul pentru că se ceartă, se întrerup unul pe altul, nu se ajută, nu împart

banda adezivă unul cu altul, își iau unul altuia hârtia, spun unul altuia că ideea lui/a ei e proastă etc.


FIȘĂ PENTRU OBSERVATORI 


Nume_______________________________ data_____________

Instrucțiune: Observați modul în care fiecare echipă realizează proiectul. Puneți câte un X lângă fiecare compor-
tament pe care îl observați la membrii echipei 


Descrieri Echipa nr. 1 Echipa nr. 2

Împărtășesc idei

Se întrerup unii pe alții 

Cooperează 


Strigă

Se ceartă

Împart între ei materialele de lucru

Sunt de acord unii cu alții 

Îi ascultă pe alții din echipă 


Nu termină sarcina

Reușesc să termine sarcina în timpul alocat


32
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU COPII
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor pentru a preveni discriminarea minorităților etnice
33
 Note Note
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

34
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU COPII
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor pentru a preveni discriminarea minorităților etnice
35
Activități psihosociale
de grup pentru părinți
Educarea și promovarea toleranței,
egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor

SUPORT DE CURS PENTRU CADRE DIDACTICE

Finanțat de
Uniunea Europeană
Cuprins
I. Aspecte generale privind activitățile psihosociale de grup pentru părinți  3
1.1. Metodologia realizării activităților de grup cu părinții  3
1.2. Motivarea părinților  6

II. Activități psihosociale de grup cu părinții  10

2.1 ACTIVITATEA Istoria numelui  10
2.2 ACTIVITATEA Desenul copilăriei mele  12
2.3 ACTIVITATEA Diferențe și asemănări  14
2.4 ACTIVITATEA Eu și alții  16
2.5 ACTIVITATEA Egalitatea de gen  19
2.6 ACTIVITATEA Amintiri din copilărie  22
2.7 ACTIVITATEA Eu - model pentru copilul meu  24
2.8 ACTIVITATEA Necesitățile, emoțiile și comportamentele copiilor  26
2.9 ACTIVITATEA Încurajarea copilului meu  35
2.10 ACTIVITATEA Comunicarea cu copiii  38

Surse bibliografice  43

Link-uri utile  45

Acte normative naționale  47

1
 I. Aspecte generale privind activitățile
psihosociale de grup pentru părinți
1.1. Metodologia realizării activităților de grup cu
părinții
Motto:
„Spune-mi şi voi uita.
Arată-mi şi voi ține minte.
Implică-mă şi voi înţelege.”
(Proverb chinezesc)

În general, comportamentul parental este inspirat din experienţa de viaţă a propriilor părinţi, în acest mod perpe-
tuându-se, pe parcursul mai multor generaţii, atât aspecte pozitive, cât şi negative. Programul pe care îl propu-
nem vine în sprijinul tuturor celor implicaţi în educaţia copilului, scopul acestuia constând în modificarea opticii
pe care o au părinţii asupra întâlnirilor din mediul şcolar. Această schimbare poate fi un pas înainte în îmbună-
tăţirea relaţiei dintre părinte şi copil și a relației dintre părinte şi cadrul didactic.

Educaţia părinţilor poate însemna:

– educaţia copilului;
– un studiu al dezvoltării copilului;
– formare de abilităţi de comunicare şi analiză a copilului;
– un examen cognitiv al sarcinilor secvenţiale în creşterea, dezvoltarea şi educarea copilului.

Programul de față nu-şi propune să substituie şedinţele clasice cu părinţii, dar, pe lângă acestea, este oportun
să se lucreze cu părinții și întru dezvoltarea relaţiei şcoală-familie.

Ghidul conţine descrierea a 10 ateliere ce vor fi realizate în cadrul programului. Atelierele sunt interactive, conţi-
nând şi aplicaţii cu caracter ludic, ce necesită un grad mare de implicare din partea părinţilor, cadrelor didactice
şi, unde e cazul, din partea copiilor.

Pentru a asigura o participare activă a părinţilor, vă recomandăm să le trimiteţi o scrisoare, înainte de prima în-
tâlnire, prin care să-i invitaţi să se implice, alături de copiii lor, în derularea programului.

Vă sugerăm să respectaţi structura fiecărui atelier, având posibilitatea totodată să fiţi creativi, adaptând activi-
tăţile propuse la specificul clasei, şcolii, mediului dvs.

Pe parcursul implementării programului, indiferent la ce etapă vă aflați:

*Reţineţi: la începutul fiecărei activităţi, pe măsură ce părinţii intră în sală – vă salutaţi, vorbiţi cu ei în grupuri
de 2–3 persoane despre ce li s-a întâmplat recent, despre cum le-a decurs ziua, despre vreme sau alte subiecte
neutre, dar uşoare pentru conversaţie.

*Evitaţi să staţi de vorbă în grup cu colegii dvs., să ignoraţi intrarea părinţilor, să aşteptaţi sosirea participanţilor
fără să comunicaţi cu cei care sunt prezenți deja, oricât de obosit ați fi. Lipsa de comunicare de până la şedinţă
se va răsfrânge negativ asupra cursului acesteia, deoarece va provoca o închidere a canalelor de comunicare.

2
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
3
*Respectaţi:
F Aranjați scaunele în cerc (acest mod de aranjare a scaunelor reflectă poziţii egale pentru toţi participanţii,
totodată le oferă participanţilor posibilitatea să se vadă reciproc).
F Dacă în sală mai sunt colegi care vă ajută în timpul şedinţei, e bine să vă aşezaţi în poziţii diametral opuse,
astfel încât să vă puteţi privi permanent pentru a coordona eficient grupul.
Notă: descrierea activităţilor psihosociale de grup cu părinţii se regăsesc în Capitolul II al suportului de curs.
Rolul facilitatorului într-un grup de maturi
În lucrul cu grupurile, în funcţie de împrejurări şi de scopul urmărit, facilitatorul poate juca unul – sau mai multe –
dintre următoarele roluri:
1. Arhitect al relaţiilor sociale – creează atmosfera astfel încât participanţii să se simtă confortabil şi în si-
guranţă, că sunt apreciaţi și li se poartă de grijă, ca să obţină cele mai bune rezultate. Acest rol se pune în
aplicare din momentul intrării primului participant în sală.
2. Organizator  – se asigură că toate lucrurile de care va avea nevoie să fie la locul cuvenit, mobilierul din
sală să fie aranjat în aşa fel încât să contribuie la realizarea scopurilor urmărite, toate materialele să fie
pregătite.
3. Catalizator activ – susţine grupul şi îl ajută să progreseze, se asigură că grupul e suficient de energic pentru
a realiza activităţile calitativ, stimulează permanent grupul.
4. Interpretatorul sarcinilor şi conceptelor de bază ale cursului – explică de ce li se cere participanţilor să
realizeze o activitate sau alta şi în ce mod activităţile se integrează în obiectivele generale ale cursului.
Motivaţia participanţilor care cunosc scopul activităţilor e cu mult mai mare. La fel, facilitatorului îi revine
rolul de a explica momentele-cheie ale discuţiei, ideile de bază şi conceptele noi.
5. Compozitor şi dirijor – un program de instruire presupune o mulţime de idei, activităţi, exerciţii; totodată,
aici sunt prezenţi participanţii care suplinesc experienţa generală a grupului cu ceva individual. Facilitatorul
e compozitor, deoarece proiectează programul cursului, îmbinând eficient activităţile şi e dirijor, deoarece
contribuie la armonizarea activităţii grupului, încurajând fiecare participant să interpreteze aceeași „piesă”
într-o manieră proprie, unică.
6. Antrenor – contribuie la crearea condiţiilor oportune pentru participanţi pentru a le dezvolta noi deprinderi şi
a le consolida pe cele existente. În acest sens, facilitatorul ajută participanţii să găsească cele mai eficiente
căi de aplicare a noilor deprinderi, iar instrucţiunile concrete şi precise vor stimula participanţii să încerce
noile modele de comportament.
7. Îndrumător – încurajează, conduce şi educă, reprezintă modelul tipurilor de comportament pe care partici-
panţii le vor prelua pe parcurs. E important să stabilescă relaţii optime atât cu grupul, în întregime, cât şi cu
fiecare participant în parte.
8. Învăţător – în sens tradiţional, facilitatorul e cel care posedă informaţia pentru a o transmite participanţilor.
Informaţia trebuie percepută şi înţeleasă de participanţi, astfel încât să înveţe s-o aplice în viaţa de zi cu zi.
9. Iniţiator – provoacă participanţii la anumite acţiuni, reprezintă un imbold pentru a-i ajuta să-şi conştientize-
ze valorile şi convingerile în ceea ce fac. Schimbarea e dificilă, deoarece subiectul schimbării e convins de
corectitudinea comportamentului lui. Facilitatorul pune la îndoială aceste convingeri şi o face cu mult tact şi
respect, fără a judeca sau ironiza.
10. Actor – facilitatorul îşi continuă activitatea chiar dacă e indispus, stresat sau obosit.
Un bun facilitator, deşi posedă şi însuşirile tradiţionale caracteristice învăţătorului, se deosebeşte de acesta,
prin:
4
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
ÎNVĂŢĂTOR TRADIŢIONAL FACILITATOR
Oferă informaţia. Dirijează discuţia.
Propune întrebări corecte, oferind participanţilor posibilitatea să-şi
Propune răspunsuri corecte.
actualizeze experienţa personală.
Vorbeşte şi ascultă în egală măsură, oferind participanţilor
El vorbeşte, participanţii ascultă.
posibilitatea să discute unul cu altul.
Coordonează activităţile astfel încât actorii principali devin
E figura centrală a procesului de instruire.
participanţii, care îşi asumă responsabilitatea pentru învăţare.
Îşi centrează atenţia asupra sarcinilor în baza propriei Îşi centrează atenţia asupra necesităţilor grupului sau a fiecărui
înţelegeri a scopului instruirii. participant în parte.
Face parte din grup, dar, totodată, este responsabil de dirijarea
Există separat de grup.
acestuia.
Predă conform unui plan întocmit preventiv.
Are un plan pregătit din timp, dar este flexibil, introduce modificări
în funcţie de necesităţi.
Se consideră expert într-un anumit domeniu.
E persoana care posedă cunoştinţe, dar tinde să afle mai multe,
permite participanţilor să-şi prezinte cunoştinţele lor.
Povesteşte despre sine suficient pentru a fi perceput de către grup
De regulă, povesteşte puţin despre sine.
precum o persoană ca oricare alta, nu doar în calitate de învăţător.
Sugestii pentru facilitatorii activităţilor de grup cu părinţii
Atitudini şi practici:
Ø Ascultaţi activ. Permiteţi-le părinţilor să-şi încheie gândurile.
Ø Când un părinte vorbeşte despre copilul său doar în termeni negativi, ajutați-l să-și reorienteze atenția prin
întrebarea: „Ce a fost pozitiv în comportamentul copilului?”.
Ø Încurajați părintele în rolul său.
Ø Permiteţi părinţilor să-şi dezvolte gândurile. Când se discută în grup şi credeţi că mesajul unuia dintre părinţi
nu a fost clar, puneţi întrebări de concretizare.
Ø Nu judecaţi comportamentul părintelui, chiar dacă sunteţi de părerea că acesta nu e unul bun. Excludeţi
aprecierile de tipul: „Aţi procedat foarte rău sau urât”, „Nu trebuie să procedaţi aşa” etc.
Ø Nu daţi sfaturi; cereţi grupului să se dea cu părerea referitor la o situaţie sau alta.
Ø Fiţi empatic cu părinţii, însă nu înseamnă să acceptaţi tot ceea ce fac sau cred ei.
Ø Permiteţi părinţilor să vorbească despre ce cred pe moment că-i interesează mai mult în legătură cu copiii lor.
Ø Încurajaţi părinţii să participe la discuţie. Întrebaţi-i ce cred despre un subiect sau altul.
Ø Ascultaţi și dirijaţi discuţia mai mult decât să vorbiţi.
Ø Daca nu vă reuşeşte să realizaţi programul la timp, fiţi flexibil, puteţi să-l schimbaţi în funcţie de necesităţile
grupului. Astfel, veţi avea mai multe şanse să obţineţi rezultate decât atunci când încercaţi să ţineţi partici-
panţii în limitele stricte ale planului.
Ø Valorificaţi experienţele pozitive ale părinţilor, cerându-le să le împărtăşească cu membrii grupului.
Ø Fiţi tolerant. Acceptaţi faptul că veţi întâlni situaţii sau comportamente inadmisibile. Discutaţi-le în grup, fără
a le judeca.
Ø Creaţi un mediu favorabil de exprimare pentru toți părinţii.
Ø Când nu ştiţi cum să procedaţi într-o anumită situaţie, nu întreprindeți nimic. Menţineţi o pauză împreună cu
grupul, asta o să vă permită să vă adunaţi gândurile.
Ø Glumiţi cu părinţii, când e cazul.
5
1.2. Motivarea părinților
Principii ale organizării instruirii adulţilor
Specificul învăţării la adulţi influenţează în mod decisiv procesul de planificare, organizare şi desfăşurare a ac-
tivităţii de instruire. Pentru a asigura succesul acestuia, este necesar ca instructorul să ţină cont de un set de
principii ce vor fi integrate în activităţile programului de instruire:
1. Experienţa participanţilor este importantă pentru activităţile de instruire a adulţilor şi, respectiv, este in-
clusă în procesul de desfăşurare a instruirii.
2. Activităţile de instruire sunt centrate pe dezvoltarea abilităţilor necesare adulţilor. Este important ca pre-
zentările formatorului să constituie 10–15% din timpul total al instruirii, urmate de exerciţii practice şi aplica-
ţii, ce vor contribui la dezvoltarea abilităţilor de punere în practică a noilor cunoştinţe şi vor încuraja modifi-
cările necesare în performanţele viitoare ale participanţilor.
3. Participanţii simt necesitatea să fie implicaţi în activităţile de instruire. Ei au nevoie de activităţi prin care
să fie încurajaţi să confrunte experienţele anterioare cu cele noi, oferite de formator şi să deţină un control
asupra procesului de instruire. Formatorul va încuraja participarea tuturor celor implicaţi în instruire, ţinând
cont de specificul fiecărui individ, valorificându-l pe deplin.
4. Strategiile şi tehnicile aplicate sunt semnificative pentru adulţi. Pornind de la premiza că participanţii înva-
ţă mai mult şi mai bine prin aplicarea corectă a procesului de instruire, devine important ca formatorul să se-
lecteze cu grijă strategiile şi tehnicile relevante atât pentru a valorifica cunoştinţele şi experienţa anterioară
a participanţilor, pentru a încuraja schimbul de idei şi opinii cu privire la posibilităţile ulterioare de aplicare
în practică a noilor informaţii, cât şi pentru a realiza obiectivele activităţii.
5. Deoarece există mai multe stiluri de învăţare, strategiile şi tehnicile utilizate vor fi adaptate la diverse sti-
luri. Este important ca procesul de instruire să fie conceput şi organizat astfel încât acesta să fie relevant
din punctul de vedere al diversităţii stilurilor de învăţare.
6. Utilizarea materialelor vizuale contribuie la perceperea şi, respectiv, la înţelegerea corectă a informaţiei
prezentate. Implicarea mai multor canale de percepere a informaţiei contribuie la sporirea gradului de asi-
milare a acesteia.
7. Informaţia şi cunoştinţele noi sunt consolidate prin exersare în cadrul activităţilor practice. În caz contrar
este foarte probabil ca informaţia nouă, deşi importantă şi valoroasă, să fie uitată, fără a mai fi utilizată ulte-
rior în activitatea profesională.
8. Activităţile de instruire indică, în mod evident, posibilitatea aplicării noilor cunoştinţe şi abilităţi. Nu este
suficient, însă, ca participanţii să fie implicaţi în anumite activităţi practice. Este important ca formatorul să
le conceapă şi să le desfăşoare pornind de la relevanţa acestora în raport cu noile cunoştinţe, oferite prin
prezentare sau materiale distributive.
9. Un climat de respect contribuie simţitor la creşterea eficienţei instruirii adulţilor. Pentru a accentua va-
loarea personalităţii şi experienţei fiecărui participant, este important ca formatorul să asigure o atmosferă
de respect reciproc atât între participanţi, cât şi între trainer şi fiecare persoană implicată în activitatea de
instruire.
10. Rolul formatorului este cel de a facilita învăţarea şi nu de a o impune. Specificul învăţării la adulţi ne oferă
o imagine clară asupra rolurilor pe care trebuie să le adopte formatorul în timpul unui eveniment de instruire.
Dacă instructorul insistă asupra propriului punct de vedere, nu încurajează exprimarea sau neglijează opi-
niile participanţilor, o asemenea abordare nu va contribui la instruirea participanţilor. Trebuie de menţionat
că modificarea rolului – de la autoritate deplină, ce impune noile cunoştinţe în mod directiv, la facilitator –
necesită competenţe profesionale suplimentare, ce vor fi cultivate şi dezvoltate continuu de către formator.
Sursa: http://hr-club.md/index. php?category=197
6
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
Bariere în instruirea adulţilor
Spre deosebire de copii şi adolescenţi, adulţii au mai multe responsabilităţi, fapt ce creează, implicit, mai multe
bariere în angajarea într-un proces instructiv.
Motivele evocate cel mai frecvent de către adulţi:
F lipsa timpului: indiferent dacă sunt cursuri serale sau de scurtă durată, oricum, somează adultul să „piardă”
ceva timp (să piardă câştigând, de fapt);
F lipsa banilor: în prezent există un număr infim de instituţii ce acordă servicii gratuite de instruire, de aceea,
problema banilor este una dintre cele mai importante, în special, în ţările cu o economie şubredă;
F responsabilităţi familiale: grija pentru copii, relaţiile cu soţul/soţia, obligaţiunile casnice etc. „fură” prea
mult din timpul predestinat studiilor;
F organizarea orarului: obligaţiunile de serviciu, familia necesită mult timp, iar implicarea în procesul de stu-
diu implică şi modificări de orar, şi sacrificii;
F probleme de motivaţie: adultul trebuie să înveţe, deoarece este forţat să o facă;
F lipsa încrederii în sine: stima de sine redusă, un eşec care nu poate fi uitat sau alte lucruri care au marcat
adultul, îl va împiedica pe acesta să-şi învingă frustrările şi temerile.
Motivarea adulţilor pentru învăţare
Un alt aspect de o importanţă incomensurabilă a instruirii adulţilor este motivaţia, ce diferă mult de cea a copiilor.
Şi asta, pentru că aceste două categorii de vârstă au surse de motivaţie diferite.
Sursele motivaţionale ale adulţilor:
F relaţiile sociale: adulţii vin la cursuri de perfecţionare/reciclare sau la alte activităţi instructive pentru a-şi
face noi prieteni sau pentru a fi împreună cu prietenii/colegii/rudele;
F așteptările sociale: adulţii se angajează în activităţi de instruire la insistenţa unei autorităţi, la recomandă-
rile soţului/soției, la sugestiile prietenilor;
F bunăstarea socială: pentru a-şi dezvolta disponibilitatea de a fi în serviciul comunităţii, de a fi util societăţii,
adulţii fac cursuri fără tangenţe cu profesiunea de bază;
F avansarea profesională: adulţii se angajează în procesul de instruire pentru a obţine beneficii materiale,
avansare profesională, prestigiu social, pentru a ţine piept concurenţei;
F refugiu sau stimulare: pentru a scăpa de plictiseală, pentru a evita rutina de acasă sau de la serviciu, adulţii
îşi găsesc salvarea în învăţare;
F interes cognitiv: majoritatea adulţilor învaţă de dragul învăţării, caută informaţii noi pentru a-şi satisface
curiozitatea.
Alte sugestii pentru formatori
Formatorul poate motiva adulţii prin câteva mijloace:
Stabilirea unui mediu pozitiv pentru curs. Îndrumătorii ar trebui să asigure o atmosferă deschisă, prietenoasă,
ce le va indica participanţilor că rolul lor este de a-i ajuta să înveţe.
Stabilirea unui nivel potrivit de preocupare. Nivelul de preocupare trebuie să corespundă gradului de importan-
ţă a obiectivului. Dacă materialul este foarte important, ar trebui să existe în clasă un nivel mai ridicat de preocu-
pare şi atenţie. Totuşi, oamenii învaţă mai bine în condiţii de stres redus sau moderat; dacă aceste condiţii sunt
prea ridicate, stresul devine o barieră în procesul de învăţare.
ü Stabilirea unui grad potrivit de dificultate. Gradul de dificultate ar trebui să fie suficient de mare încât să-i
provoace pe participanţi, dar nu atât de mare încât aceştia să devină frustraţi de supraîncărcarea cu infor-
maţii. Instruirea trebuie să încurajeze şi să răsplătească participarea, culminând cu succesul obținut.
7
ü Facilitatorul trebuie să determine scopul implicării adultului în procesul instructiv sau într-un training de
perfecţionare.
ü Utilizarea metodelor centrate pe educabil (discuţii în grup, sarcini pentru grupuri mici, aranjarea mobilierul
într-o modalitate netradiţională, adresarea pe nume etc.).
ü Facilitatorul trebuie să cultive tendința de deschidere a adulţilor spre schimbare, creştere personală şi
profesională.
Cum putem depăşi aceste situaţii:
Ø prezentarea programului faţă în faţă;
Ø prezentarea beneficiilor pe care le-ar putea transmite părinţii care au participat deja la întâlniri;
Ø pentru unii părinţi va fi suficientă doar lectura unor materiale informative transmise de şcoală;
Ø aceste sesiuni nu sunt pentru toţi părinţii (unii au nevoie de programe specializate).

Motivarea părinţilor de a participa la activităţile psihosociale de grup cu părinţii Cele mai frecvente nevoi de instruire ale părinţilor:

Pentru ca părinţilor să le fie încurajată atitudinea de implicare în programele de instruire a adulţilor, este nece- Ø disciplinarea şi metode de gestionare/modificare a comportamentelor problematice ale copiilor;
sar ca aceştia să perceapă beneficiile unor astfel întâlniri şi să se simtă confortabil emoţional în cadrul întruni- Ø elemente de psihologia dezvoltării copilului;
rilor. Dacă părintele este „chemat” la şcoală doar atunci când copilul are probleme de indisciplină, părintele va Ø abilităţi sociale şi emoţionale ale copiilor; managementul furiei sau a altor emoţii negative intense.
asocia şcoala cu un mediu negativ, ameninţător la adresa rolului de părinte. Similar, dacă părintele este criticat,
judecat sau apostrofat în şcoală, el va avea tendinţa de a evita şcoala, deoarece îi creează un disconfort emoţi-
onal, ce nu îl ajută să rezolve problema de comportament al copilului.

Modalităţi de încurajare a părinţilor să participe la activităţile cu părinţii:

F întâlniri individuale cu părinţii, planificate la intervale mici de timp, pentru a le oferi acestora informaţii
despre progresele pe care le-a făcut copilul lor (NU se recomandă punerea accentului pe probleme sau pe
ceea ce nu ştie sau nu poate copilul);
F întâlniri de grup cu părinţii ce au ca obiectiv prezentarea şi discutarea unor teme de interes pentru toţi pă-
rinţii, de exemplu, metode de disciplinare a copiilor sau cum valorificăm timpul liber al copiilor etc.;
F primirea de către părinţi a unui raport scris cu progresele copiilor la sfârşitul fiecărui semestru, cu accent
pe aspectele pozitive şi pe acele abilităţi şi comportamente pe care părinţii să le încurajeze la rândul lor;
F participarea părinţilor la diverse evenimente organizate de şcoală, festivităţi etc.;
F susţinerea de către şcoală a organizării unor asociaţii profesori-părinţi sau a unor asociaţii de părinţi care
să organizeze evenimente în susţinerea implicării părinţilor în viaţa şcolară a copilului.

Cum anunţăm părinţii?

Pentru a participa la aceste întâlniri, este nevoie ca părinţii să perceapă beneficiile directe ale sesiunilor, cum
ar fi faptul că vor învăţa cum să îşi rezolve dificultăţile pe care le au în gestionarea anumitor comportamente ale
copiilor sau că vor învăţa să optimizeze dezvoltarea cognitivă, socială și/sau emoţională a copilului.

Părinţii au propriile întrebări şi temeri despre cum să îşi educe copiii: de ce copiii lor au un anumit comportament
şi nu altul, cum să reacţioneze ca părinte în unele situaţii sau cum să îi ofere copilului un mediu cât mai sănătos
în care să se dezvolte etc.

Oferirea unui cadru în care părinţii pot găsi răspunsuri la întrebările care îi frământă în legătură cu educația co-
piilor este un beneficiu imediat al participării la aceste întruniri.

Temerile şi îngrijorările părinţilor

Motivele pot fi multiple:

F Fiind o activitate nouă, părinţii nu au experienţa unor întâlniri unde învaţă cum să fie părinţi şi ar putea să
respingă ideea, deoarece nu îşi dau seama cum i-ar putea ajuta aceste întruniri.
F Unii părinţi au experienţe negative cu şcoala şi asociază acest program cu respectivele experienţe.
F Unii părinţi se pot simţi jenaţi sau ruşinaţi să vorbească despre dificultăţile lor, gândindu-se că un părinte
trebuie să ştie întotdeauna ce să facă şi să fie „perfect”.
F Unii părinţi pot avea convingerea că „nimeni nu îmi poate spune cum să îmi cresc copilul”, „nu am nevoie
de sfaturi”.

8
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
9
II. Activități psihosociale de grup cu părinții 3. Evaluare (20 min.)

2.1 Istoria numelui

– Cum vă simţiţi?
ACTIVITATEA – V-a fost uşor sau dificil să faceţi acest exerciţiu?
– Ce v-a plăcut cel mai mult în activitatea de azi?
SCOPUL – Ce v-a plăcut mai puţin în activitatea de azi?
– Ce gânduri v-a provocat activitatea de azi?
Părinţii să realizeze importanța cunoașterii istoriei numelui propriu şi să fie conștienți de importanța pe care o – Cum puteţi să aplicaţi cele învățate în relaţia cu copilul/copiii dvs.?
poate avea utilizarea numelui diminutiv în relația cu copilul.
Temă pentru acasă:
OBIECTIVE
• Cât de curând posibil, găsiţi timp să staţi de vorbă cu copilul dvs. şi să-i povestiţi istoria numelui lui: Cine i-a
Ø Familiarizarea părinților cu privire la importanța cunoașterii numelui asupra dezvoltării copilului. dat numele? De ce i-a fost dat numele pe care-l poartă? Ce semnificaţie are numele pe care îl poartă (dacă
Ø Familiarizarea părinților cu privire la impactul utilizării numelui diminutiv asupra dezvoltării copilului. cunoaşteţi)? Îi denaturează cineva numele? Cum se simte? Ce se poate face pentru a fi oprit? Etc.
• Încercaţi, ori de câte ori aveţi ocazia, să dezmierdaţi copilul numindu-l cu diminutivul numelui său, întrebân-
DURATA du-l în prealabil cum îi place să i se spună.

b 1,5 ore

MATERIALE NECESARE

– Nu sunt necesare.
• Observaţi care va fi reacţia copilului dvs.

Notă. La sfârşitul activităţii țineți minte să le mulţumiţi părinţilor pentru participare, anunţaţi părinţii încă o dată în
ce zi urmează să vă reîntâlniţi şi la ce oră.

PAŞI

1. Activitate de grup. Încălzire (10 min.)

Părinții iau loc pe scaune, care sunt aranjate în cerc. Facilitatorul ține în mână un obiect, care va fi transmis, pe
rând, fiecărui participant. Când fiecare dintre părinți primește obiectul, povestește despre cum se simte, ce dis-
poziție are, dacă acest fapt are legătură cu venirea lui la activitate sau cu un alt eveniment etc.

2. Activitate „Istoria numelui meu” (60 min.)

Ø În grupul mare, facilitatorul roagă participanţii să se gândească pentru un moment la numele pe care îl poar-
tă fiecare, să-și amintească aspecte legate de istoria acestui nume, de persoana /persoanele care l-au ales,
precum şi la motivul acestei alegeri.
Ø Participanţii povestesc, pe rând, istoria numelui lor, aşa cum o ştiu ei, cum şi-o amintesc sau cum le-a fost
povestită de cineva din familie. Totodată, la dorinţă, părinţii pot să numească o calitate care îi caracterizea-
ză, să prezinte un lucru pe care ştiu să-l facă cel mai bine etc.

Analiza activităţii:

– Ce înseamnă pentru voi numele vostru?

– Vă place numele pe care-l purtaţi? Dacă ar fi să vi-l schimbaţi cu un altul, care ar fi acesta?
– Credeţi că numele persoanei poate să-i influențeze viaţa în vreun fel?
– Cât de important este pentru un om să-şi cunoască istoria numelui?
– Aţi vorbit vreodată cu copiii voştri despre istoria numelui lor? Cum s-au simţit ei? Cum v-aţi simţit voi? 
– Cum se simte cineva când îi este denaturat numele? Care este impactul? Cum reacționează oamenii la po-
recle? De ce credeți că se folosesc poreclele?
– Cum credeți că se simt copiii când le sunt denaturate?
– Este important pentru voi să fiţi dezmierdat cu diminutivul numelui vostru? De ce?
– Cine vă dezmiardă cel mai des?
– Cât de des vă dezmierdaţi copiii utilizând diminutivul numelui lor?
– Cum vă simţiţi când faceţi asta? Cum credeţi că se simt copiii când îi dezmierdaţi?

10
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
11
2.2 ACTIVITATEA Desenul copilăriei mele Atenţie! Nu li se fac observaţii celor care nu au realizat tema pentru acasă, dar sunt încurajaţi să încerce s-o
facă cu prima ocazie.

SCOPUL 3. Activitate de grup „Desenul coplăriei” (60 min.)

Părinţii să conştientizeze efectul stereotipurilor și prejudecăților asupra bunăstării copilului.
OBIECTIVE
Ø Familiarizarea părinților cu noțiunile de stereotip și prejudecată.
Ø Familiarizarea părinților cu efectele stereotipurilor și prejudecăților.
DURATA
Ø Facilitatorul roagă participanții să se gândească la copilăria pe care au avut-o, să-şi amintească evenimen-
te din copilăria lor, scenarii care le-au rămas în memorie sau persoane care au avut o atitudine greșită în
raport cu ei.
Ø Participanţii sunt invitaţi să utilizeze toate materialele care le sunt puse la dispoziţie: creioane colorate,
guaş, cariocă, acuarelă, lipici etc., pentru ca, prin desen/modelare/colaj să reprezinte într-un mod creativ
niște „amintiri din copilărie”. Participanţii sunt încurajaţi să utilizeze culorile, materialele care consideră că
vor reda cel mai bine emoţiile pe care le-au trăit atunci.
Ø După 20 minute de lucru individual, lucrările participanţilor sunt aranjate jos pe podea, astfel încât să fie vi-

b 1,5 ore

MATERIALE NECESARE

– Foi albe A4
zibile pentru toţi.
Ø Facilitatorul invita participanții să prezinte grupului rezultatele lucrului individual.

Analiza activităţii:

– V-a fost uşor să vă amintiţi despre copilăria voastră?

– Pixuri – Cum vă simțiți acum?
– Cariocă, creioane colorate – Cum ați retrăit evenimentul/scenariul?
– Acuarelă – Cum v-ați simțit?
– Plastilină – Ce credeți că a determinat să se întâmple astfel de situații?
– Foarfece (Notă: discuțiile vor fi orientate spre noțiuni de stereotip, prejudecată.)
– Hârtie colorată, carton colorat – Ce stereotipuri/prejudecăți ați întâlnit în copilărie? Dar acum?
– Lipici – V-au afectat în vreun fel? În ce mod?
– Ce ați vrea să schimbați? Cum ar influența aceste modificări?
PAŞI – Credeți că astăzi copiii au astfel de amintiri? Dar copilul dvs.?
– Cum se simt copiii și cum ați putea să îi ajutați să depășească aceste situații dificile?
1. Tehnica „Măsurarea temperaturii” (10 min.)
4. Evaluare (20 min.)
APRECIERI: părinţii fac o apreciere a unei persoane care este prezentă în grupul de părinţi sau din afara aces-
tuia, a unui lucru care le place, a unui eveniment frumos care s-a întâmplat recent în viaţa persoanei care apre- – Cum vă simţiţi?
ciază etc. – Ce gânduri v-a provocat activitatea de astăzi?
– Numiţi un lucru care v-a plăcut cel mai mult în activitatea de astăzi.
SPERANŢE ŞI DORINŢE: părinţii pot să vorbească despre speranţele, dorinţele sau aşteptările pe care le au în – Numiţi un lucru care v-a plăcut mai puţin în activitatea de astăzi.
raport cu activitatea curentă / faţă de viitorul apropiat / în raport cu viaţa lor personală sau a copiilor lor ori faţă – Cu ce gânduri mergeți acasă în urma acestei activități?
de evenimentele care urmează să se întâmple în viaţa lor sau a copiilor lor etc.
Temă pentru acasă:
2. Discuţii asupra temei de acasă (10 min.)
• Fiecare copil are nevoie de dragoste, are nevoie să fie acceptat, fără a fi judecat, în special de către părinţii
Notă. Discuțiile au loc cu părinții care au participat la activitatea anterioară. săi (prin vorbele pe care i le adresează copilului, prin atitudinea față de acesta, prin timpul pe care i-l acordă
etc).
Facilitatorul le aminteşte părinţilor care a fost tema pentru acasă şi le propune acestora să discute despre rezul- • Gândiţi-vă la ce aţi putea face pentru copilul dvs. pentru a-i oferi încredere, siguranță.
tate, succesele, dar şi despre aspectele la care au întâlnit dificultăţi: • În următoarea perioadă concentraţi-vă asupra a trei posibilităţi prin care să creşteţi nivelul de dragostei și
de siguranță al copilului dvs. Aplicaţi în practică.
– Cum aţi găsit momentul potrivit să vorbiţi cu copilul dvs. despre istoria numelui său?
– Cum v-a fost să faceţi asta: uşor sau mai dificil? Notă. La sfârşitul activităţii țineți minte să le mulţumiţi părinţilor pentru participare, anunţaţi părinţii încă o dată în
– Cum v-aţi simţit vorbind cu copilul? ce zi urmează să vă reîntâlniţi şi la ce oră.
– Cum credeţi că s-a simţit copilul vorbind despre aceasta? De ce credeţi astfel?
– Copilul v-a relatat dacă are porecle? Cum se simte? Cum ați reacționat? Ce ați decis?
– Cât de des aţi folosit diminutivul numelui copilului vostru când aţi comunicat cu el?
– Cum a reacţionat copilul?
– Aţi observat anumite schimbări în comportamentul copilului? Daca da, care anume?

12
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
13
2.3 ACTIVITATEA Diferențe și asemănări Ø În grupuri: părinții sunt grupați în 4 grupuri; în fiecare echipă părinții vor face casa ideală folosind casele
ideale ale fiecărui membru al echipei. Părinții vor folosi doar desenele create individual, putând decupa și
lipi elemente. Timp: 15 minute.
SCOPUL
Ø Reuniți în cerc, părinții vor construi casa ideală pentru tot grupul de participanți, utilizând elemente din ca-
Părinţii să conștientizeze beneficiile pe care le are expunerea la diversitate și educarea toleranței asupra dez- sele ideale ale fiecăreia dintre cele 4 echipe (prin consens). Timp: 15 minute.
voltării copilului.
Regula de bază – participanții nu au voie să introducă alte elemente în afara primului desen!
OBIECTIVE
Analiza activității:
Ø Familiarizarea părinților cu noțiunile de diversitate și toleranță. – Cum arată casa pe care ați construit-o împreună?
Ø Înțelegerea de către părinți a avantajelor diversității și toleranței sociale. – Ce vă place și ce nu vă place la ea?
– Ați schimba ceva acum? Cine ar locui în ea? Pe cine ați invita în vizită? Ați încăpea toți în această casă?
DURATA – Câte persoane ar încăpea, cum ați împărți spațiul pentru fiecare persoană?

b 1,5 ore

MATERIALE NECESARE

– Foi albe A4
– Cum v-ați simțit pe parcursul activității?
– Au fost situații de neînțelegere? Cum le-ați depășit? Cum ați ajuns la o decizie comună?
– De ce ați ținut cont când ați decupat elementele?
– Ce anume a fost dificil și la ce etapă? De ce?
– Unde a fost mai ușor? De ce?
– Opinia dvs. a fost luată în considerare?
– Cariocă, creioane colorate – Dacă ați face din nou activitatea, ce ați schimba și cum ați proceda?
– Foarfece – Cum se întâmplă în realitate? Care ar fi legătura cu viața de zi cu zi?
– Lipici
Notă:
PAŞI *prima etapă (individual) – diversitate;
*a doua etapă – toleranță/incluziune într-un mediu restrâns;
1. Tehnica „Măsurarea temperaturii” (10 min.) *a treia etapă – toleranță/incluziune în comunitate.

APRECIERI: părinţii fac o apreciere a unei persoane care este prezentă în grupul de părinţi sau din afara aces-
tuia, a unui lucru care le place, a unui eveniment frumos care s-a întâmplat recent în viaţa persoanei care apre-
ciază etc.
SPERANŢE ŞI DORINŢE: părinţii pot să vorbească despre speranţele, dorinţele sau aşteptările pe care le au în
raport cu activitatea curentă / faţă de viitorul apropiat / în raport cu viaţa lor personală sau a copiilor lor ori faţă
de evenimentele care urmează să se întâmple în viaţa lor sau a copiilor lor etc.
2. Discuţii asupra temei de acasă (10 min.)
Notă. Discuțiile au loc cu părinții care au participat la activitatea anterioară.
Facilitatorul le aminteşte părinţilor care a fost tema pentru acasă şi le propune să discute despre rezultate: suc-
cesele, dar şi aspectele la care s-au confruntat cu dificultăţi.
– Cum sunt copiii cu care învață copilul dumneavoastră? Care sunt deosebirile dintre copii și părinți?
– Care sunt avantajele comunicării și relaționării cu cei diferiți de noi?
– În ce situații sunteți mai toleranți și mai puțini toleranți?
– Cu cine dintre copiii din clasă îi permiteți copilul dvs. să se joace? Cu cine nu? Care ar fi motivele?
4. Evaluare (20 min.)
– Cum vă simţiţi?
– Ce gânduri v-a provocat activitatea de astăzi?
– Numiţi un lucru care v-a plăcut cel mai mult în activitatea de astăzi.
– Numiţi un lucru care v-a plăcut mai puţin în activitatea de astăzi.
– Cu ce gânduri mergeți acasă în urma acestei activități?
Temă pentru acasă:

Atenţie! Nu li se fac observaţii celor care nu au realizat tema pentru acasă, dar sunt încurajaţi s-o facă cu prima • Fiecare dintre noi ne deosebim și, totodată, ne asemănăm. Care sunt deosebirile între adulți și copii? Dar
ocazie. între copii – copii? Încercați să identificați aceste deosebiri / asemănări împreună cu copilul dvs.
• Identificați împreună cu copilul care sunt avantajele deosebirilor / asemănărilor și cum poate fi sporit gradul
3. Activitate de grup. Discuţie: diversitate, toleranță, incluziune (60 min.) de toleranță.

Activitatea va fi realizată în câteva etape: Notă. La sfârşitul activităţii țineți minte să le mulţumiţi părinţilor pentru participare, anunţaţi părinţii încă o dată în
ce zi urmează să vă reîntâlniţi şi la ce oră.
Ø Individual: fiecare părinte primește o foaie A4 și își ia creioane colorate pentru a desena casa de vis/ideală.
Timp: 10 minute.

14
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
15
2.4 ACTIVITATEA Eu și alții Ø Fiecare grup trebuie să desemneze o persoană care va fi observator și va nota ce fac sau spun membrii grupului.

Ø Facilitatorul va trece pe rând pe la fiecare grup pentru a le distribui materialele și instrucțiunile despre ce au
SCOPUL de făcut:

Părinții să înțeleagă în ce constă discriminarea altor persoane și care este impactul acestui fenomen. • grupul 1 – primește un set de materiale și următoarea instrucțiune:
„Aveți o foaie flipchart, o revistă, foarfece, cariocă și lipici. Trebuie să faceți un colaj reprezentând Primăvara.
OBIECTIVE Aveți la dispoziție 15 min. Puteți începe oricând doriți.”

Ø Familiarizarea părinților cu noțiunea de discriminare. • grupul 2 – i se oferă un set de materiale și primește următoare instrucțiune:
Ø Experimentarea discriminării. „Aveți o foaie flipchart, o revistă, foarfece, cariocă și lipici. Va trebuie să faceți un colaj reprezentând Vara.
Aveți la dispoziție 15 min. Puteți începe oricând doriți.”
DURATA

b 1,5 ore

MATERIALE NECESARE

– 4 foi flipchart
•

•
grupul 3 – i se oferă un set de materiale și primește următoare instrucțiune:
„Aveți o foaie flipchart, o revistă, foarfece, carioci și lipici. Va trebuie să faceți un colaj reprezentând Toamna.
Aveți la dispoziție 15 min. Puteți începe oricând doriți.”

grupul 4 – primește un set de materiale și următorul mesaj:

„Mso, flosamd loerabtbz losnise bauqvxa oyeks, nseioamans sajiyudo lavreza losifalitome. Aveți la dispoziție
– 4 reviste vechi 15 min. Puteți începe oricând doriți.”
– 4 foarfece
– 4 seturi de cariocă Ø În timp ce grupurile lucrează, facilitatorul trece pe la fiecare grup încurajându-l și sprijinindu-l pe primul, pe
– 4 tuburi de lipici al doilea și pe al treilea, dar blamând grupul patru pentru că nu face ce i s-a cerut.
– Opțional: 4 seturi de alte obiecte, cum ar fi – sfoară, lână, nasturi, agrafe de hârtie
– Foi A4 și stilouri pentru observatori Ø După 15 minute facilitatorul oprește activitatea și le cere participanților să-i dea colajele. Dacă primul grup
nu a terminat încă activitatea, i se mai oferă 3–4 minute în plus.
PAŞI
Analiza activității:
1. Tehnica „Măsurarea temperaturii” (10 min.)
Ø Facilitatorul începe prin a face turul celor care au fost implicați în activitate. Sunt încurajați să spună ce im-
APRECIERI: părinţii fac o apreciere a unei persoane care este prezentă în grupul de părinţi sau din afara aces- presie au despre activitate, cum a derulat lucrul în cadrul grupului, dacă au participat toți.
tuia, a unui lucru care le place, a unui eveniment frumos care s-a întâmplat recent în viaţa persoanei care apre-
ciază etc. Ø Discuțiile continuă cu implicarea observatorilor, facilitatorul cerându-le să relateze ce s-a întâmplat în fie-
care grup.
SPERANŢE ŞI DORINŢE: părinţii pot să vorbească despre speranţele, dorinţele sau aşteptările pe care le au în
raport cu activitatea curentă / faţă de viitorul apropiat / în raport cu viaţa lor personală sau a copiilor lor ori faţă Ø În final, sunt implicați toți părinții în discuție, corelând această activitate cu realitatea:
de evenimentele care urmează să se întâmple în viaţa lor sau a copiilor lor etc.
– Există vreo legătură cu viața reală?
2. Discuţii asupra temei de acasă (10 min.) – Dacă da, cu ce asociați/cu ce se aseamănă?
– Ce reprezintă în realitate fiecare grup din cadrul activității?
Notă. Discuțiile au loc cu părinții care au participat la activitatea anterioară. – De ce credeți că se întâmplă ca un grup din comunitate să fie victimă a înjosirii, blamării, să nu fie tratat co-
rect, să fie nedreptățit?
Facilitatorul le aminteşte părinţilor care a fost tema pentru acasă şi le propune să discute despre rezultate: suc- – Cum credeți că reacționează oamenii care se simt victime ale nedreptății în comunitate?
cesele, dar şi aspectele la care s-au confruntat cu dificultăţi. – Credeți că ei reacționează în același fel ca și membrii celui de-al patrulea grup?
– Ce credeți că se poate face pentru a opri astfel de comportamente?
Atenţie! Nu li se fac observaţii celor care nu au realizat tema pentru acasă, dar sunt încurajaţi s-o facă cu prima – Cine ar putea să le oprească?
ocazie. – Cum ar putea să le oprească?

3. Activitate de grup „Doar fă-o!” (60 min.) Sugestie:

Activitatea va fi realizată în câteva etape: Dacă numărul de părinți prezenți la activitate este mic, condițiile jocului sunt adaptate: de exemplu, se formează
2 subgrupuri, primul cu instrucțiuni foarte clare și al doilea cu unele confuze. În locul unei fraze fără înțeles adre-
Ø Participații sunt divizați în 4 subgrupuri, astfel încât fiecare grup să stea într-un spațiu din sală unde poate sată celui de-al doilea grup, se poate opta pentru instrucțiuni clare, dar formulate foarte rapid sau în altă limbă.
lucra confortabil.

16
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
17
Atenție! 2.5 ACTIVITATEA Egalitatea de gen
Această activitate poate genera reacții puternice din partea membrilor celui de-al patrulea grup, frustrări că nu
înțelege instrucțiunile și pentru că sunt criticați. Astfel, este bine ca: SCOPUL

F grupurile să fie formate la întâmplare, încât ca nimeni să nu se simtă victimă; Părinții să distingă terminologia și să reflecte asupra noțiunilor de gen, sex, egalitate de gen, precum și asupra
F înainte de a începe analiza activității este esențial să se precizeze că aceasta a fost doar o simulare și că rolului societății privind formarea și dezvoltarea anumitor atitudini și comportamente bazate pe apartenența de
toată lumea trebuie să iasă din rolurile primite; gen.
F pe parcursul analizei activității este important să i se acorde timp fiecărui participant să-și exprime senti-
mentele, înainte de a trece la analiza a ceea ce s-a întâmplat. În caz contrar emoțiile vor răbufni mai târziu, OBIECTIVE
afectând evaluarea activității.
Ø Distingerea noțiunilor de sex, gen și egalitate de gen.
4. Evaluare (20 min.) Ø Identificarea barierelor de gen cu care se confruntă la nivel social și cultural atât femeile și bărbații, cât și
băieții și fetele.
– Cum vă simţiţi? Ø Analiza rolului societății în formarea și dezvoltarea atitudinilor și comportamentelor bazate pe apartenența
– Ce gânduri v-a provocat activitatea de astăzi? de gen.
– Numiţi un lucru care v-a plăcut cel mai mult în activitatea de astăzi.
– Numiţi un lucru care v-a plăcut mai puţin în activitatea de astăzi. DURATA
– Cu ce gânduri mergeți acasă în urma acestei activități?

Temă pentru acasă:

Până la următoare activitate încercați să observați situații în care sunt discriminate anumite persoane și să ana-
lizați ce se întâmplă, cum se simt persoanele în cauză, cum sunt ele, cum reacționează, cine și cum a reacționat,
b 1,5 ore

MATERIALE NECESARE

– Hârtie flipchart
ce se poate întreprinde etc. – Markere
– Foi de carton de culoare albă
Notă. La sfârşitul activităţii țineți minte să le mulţumiţi părinţilor pentru participare, anunţaţi părinţii încă o dată în
ce zi urmează să vă reîntâlniţi şi la ce oră. NOTE DE PLANIFICARE

Mesajul principal al atelierului este că egalitatea de gen nu este o noțiune neclară, dar un termen care poate
defini un întreg spectru de atitudini/comportamente cu care ne ciocnim zi de zi, iar înțelegerea acestui termen
corect, fără a-i atribui sau a-l confunda cu o multitudine de stereotipuri, este foarte importantă.

PAŞI

1. Tehnica „Măsurarea temperaturii” (10 min.)

APRECIERI: părinţii fac o apreciere a unei persoane care este prezentă în grupul de părinţi sau din afara aces-
tuia, a unui lucru care le place, a unui eveniment frumos care s-a întâmplat recent în viaţa persoanei care apre-
ciază etc.

SPERANŢE ŞI DORINŢE: părinţii pot să vorbească despre speranţele, dorinţele sau aşteptările pe care le au în
raport cu activitatea curentă / faţă de viitorul apropiat / în raport cu viaţa lor personală sau a copiilor lor ori faţă
de evenimentele care urmează să se întâmple în viaţa lor sau a copiilor lor etc.

2. Discuţii asupra temei de acasă (10 min.)

Notă. Discuțiile au loc cu părinții care au participat la activitatea anterioară.

Facilitatorul le aminteşte părinţilor care a fost tema pentru acasă şi le propune să discute despre rezultate: suc-
cesele, dar şi aspectele la care s-au confruntat cu dificultăţi.

Atenţie! Nu li se fac observaţii celor care nu au realizat tema pentru acasă, dar sunt încurajaţi s-o facă cu prima
ocazie.

18
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
19
3. Activitate de grup „Cum am devenit băiețel sau fetiță?” (60 min.) – Numiţi un lucru care v-a plăcut mai puţin în activitatea de astăzi.
– Cu ce gânduri mergeți acasă în urma acestei activități?
Ø Facilitatorul inițiază o discuție despre conturarea identității de gen în fragedă copilărie și invită participanții
să se gândească și să-și amintească cum anume au perceput ei în copilăria lor că sunt „băieți” sau „fete”. Temă pentru acasă:

Ø Apoi, grupul de participanți se împarte în două grupuri după criteriul de gen. Fiecare grup primește o coală Până la următoare activitate încercați să identificați cele mai frecvente stereotipuri după care vă orientați, care
de hârtie de poster care are pe mijloc desenat un cerc mare. sunt prejudecățile, comportamentul dvs. referitor la aspecte de gender.

Ø După ce participanții au meditat asupra propriei lor deveniri ca persoană de sex masculin sau feminin, sunt Notă. La sfârşitul activităţii țineți minte să le mulţumiţi părinţilor pentru participare, anunţaţi părinţii încă o dată în
încurajați să reprezinte grafic pe marginea colii de poster elemente educaționale distincte, specifice per- ce zi urmează să vă reîntâlniţi şi la ce oră.
soanei lor, în raport cu felul în care și-au conturat identitatea de gen.

Ø Când fiecare participant încheie prezentarea grafică individuală, grupul discută elementele specifice fiecă-
rui membru al grupului și identifică elementele comune, care sunt înscrise (sau prezentate grafic) în cercul
din mijlocul colii de poster.

Ø Fiecare grup va delega o persoană care va face prezentarea activității grupului.

Ø După prezentările celor două grupuri se discută în grupul mare asemănările și deosebirile dintre socializa-
rea de gen a băieților și socializarea de gen a fetelor.

Sugestie:

– Dacă grupul este mare, participanții lucrează individual, omițându-se punctele 2 și 3 din algoritm. După sar-
cina individuală, grupul este împărțit după criteriul de gen și fiecare grup notează pe poster care sunt facto-
rii care au determinat conturarea identității lor de gen. Se continuă activitatea de la punctul 4.
– Dacă grupul nu este mixt, după criteriul de gen, atunci se formează grupurile de lucru în mod aleatoriu, fără
a ține cont de acesta. În asemenea caz, este recomandabil ca în grupuri să fie câte 4 persoane (lucrând fi-
ecare în mod individual, la cele 4 colțuri ale colii de poster, iar în mijloc notându-se elementele comune).

Analiza activității:

– Cum vă simțiți?
– Cum a fost să vă amintiți?
– Care sunt asemănările și deosebirile?
– Cum ați aflat că sunteți fată/băiat?
– La ce vârstă ați realizat că sunteți fată/băiat?
– Cum apar aceste percepții? Cine le impune?
– Ce stereotipuri cunoașteți despre cum trebuie să fie o fată/femeie sau un băiat/bărbat?
– V-au influențat aceste stereotipuri? Dacă da, în ce mod?
– Ați fi vrut să schimbați ceva? Dacă da, ce anume?
– Există diferențe între generații? De exemplu, cum au stat lucrurile în copilăria dvs. și cum e în prezent
copilul dvs.?
– Ce stereotipuri au fost depășite și care au mai rămas? Sau au apărut altele noi?
– După care stereotipuri v-ați orientat în familie sau în comunitate în creșterea copilului?
– În ce mod credeți că l-au influențat acestea?
– Cum credeți că se simte copilul dvs.?
– Ce ați schimba? Ce ați lăsa neschimbat?

4. Evaluare (20 min.)

– Cum vă simţiţi?
– Ce gânduri v-a provocat activitatea de astăzi?
– Numiţi un lucru care v-a plăcut cel mai mult în activitatea de astăzi.

20
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
21
2.6 ACTIVITATEA Amintiri din copilărie –
–
Cum reușeați să le realizați?
Ați avut grijă de frați/surori?
– Ați primit suport din partea părinților/rudelor?
SCOPUL – În ce situații ați primit suport?
– Ați avut prieteni?
Părinții să-și perceapă propriile drepturi în raport cu drepturile copilului. – Ce activități făceați cu ei?

OBIECTIVE Ø Participanții scriu individual răspunsurile la întrebări. Timp: 10 minute.

Ø Familiarizarea părinților cu noțiunea de drept și importanța cunoașterii drepturilor. Analiza activității:

Ø Analiza drepturilor copilului și modalități de abordare.
– Cum vă simțiți?
DURATA – Cum a fost să vă amintiți de copilărie?

b 1,5 ore

MATERIALE NECESARE

– Fișa cu întrebări pentru fiecare participant

–
–
–
–

–
Cum a fost copilăria dvs.?
La ce întrebări ați răspuns pozitiv și la care nu?
Ați schimba ceva? Dacă da, ce anume?
Credeți că drepturile dvs., în copilărie, au fost respectate? (De clarificat împreună cu părinții noțiunea de
drept.)
Ce drepturi v-au fost respectate și care nu?
– Cum vă simțeați, ce gânduri aveați în ambele situații?
PAŞI – Ce credeți că trebuia să se întâmple ca drepturile dvs. în copilărie să fie respectate?
– Ce drepturi credeți că aveți acum când sunteți adult?
1. Tehnica „Măsurarea temperaturii” (10 min.) – Există diferențe față de cele din copilărie?
– Cum sunt asigurate acum? Cine le asigură?
APRECIERI: părinţii fac o apreciere a unei persoane care este prezentă în grupul de părinţi sau din afara aces- – Credeți că există diferențe între drepturile dvs. și ale copilului dvs.? Dacă da, care sunt acestea?
tuia, a unui lucru care le place, a unui eveniment frumos care s-a întâmplat recent în viaţa persoanei care apre- – Drepturile copilului dvs. sunt respectate? Cum pot fi respectate?
ciază etc. – Cum credeți, de ce este nevoie să ținem cont de drepturi în creșterea copilului?

SPERANŢE ŞI DORINŢE: părinţii pot să vorbească despre speranţele, dorinţele sau aşteptările pe care le au în 4. Evaluare (20 min.)
raport cu activitatea curentă / faţă de viitorul apropiat / în raport cu viaţa lor personală sau a copiilor lor ori faţă
de evenimentele care urmează să se întâmple în viaţa lor sau a copiilor lor etc. – Cum vă simţiţi?
– Ce gânduri v-a provocat activitatea de astăzi?
2. Discuţii asupra temei de acasă (10 min.) – Numiţi un lucru care v-a plăcut cel mai mult în activitatea de astăzi.
– Numiţi un lucru care v-a plăcut mai puţin în activitatea de astăzi.
Notă. Discuțiile au loc cu părinții care au participat la activitatea anterioară. – Cu ce gânduri mergeți acasă în urma acestei activități?

Facilitatorul le aminteşte părinţilor care a fost tema pentru acasă şi le propune să discute despre rezultate: suc-
cesele, dar şi aspectele la care s-au confruntat cu dificultăţi.
Atenţie! Nu li se fac observaţii celor care nu au realizat tema pentru acasă, dar sunt încurajaţi s-o facă cu prima
ocazie.
Temă pentru acasă:
Până la următoarea activitate încercați să discutați cu copilul dvs. despre cum înțelege semnificația dreptului,
ce drepturi cunoaște, cum sunt îi respectate drepturile, de către cine sunt respectate, care ar fi acțiunile care ar
îmbunătăți respectarea drepturilor lui, dar, totodată, și respectarea drepturilor altora.

3. Activitate de grup „Amintiri din copilărie” (60 min.) Notă. La sfârşitul activităţii țineți minte să le mulţumiţi părinţilor pentru participare, anunţaţi părinţii încă o dată în
ce zi urmează să vă reîntâlniţi şi la ce oră.
Ø Inițial, participanții sunt rugați să-și aducă aminte de copilăria lor: cum a fost copilăria lor, ce a fost bine și
ce a fost mai puțin bine?

Ø Ulterior fiecare participant primește o fișă cu următoarele întrebări:

– La ce vârstă ați mers prima oară la școală? Cum a fost prima zi de școală?
– Ați lucrat când ați fost copil?
– Cum vă petreceați timpul liber când erați copil?
– În copilărie, se ținea cont de opinia dvs.? Cum înțelegeați că sunteți ascultat?
– Ce interese/preferințe ați avut în copilărie?
– Ce emoții, gânduri ați avut atunci când ați vrut să faceți ceva și nu ați primit permisiunea?

22
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
23
2.7 ACTIVITATEA Eu - model pentru copilul meu Analiza activității:

– Cum vă simțiți?
SCOPUL – Cum a fost să vă amintiți anume de această persoană?
– Ce rol credeți c-a avut această persoană pentru dvs.?
Dezvoltarea abilităților parentale în raport cu modelarea comportamentelor copiilor. – Care credeți că este rolul unei persoane model pentru copil?
– Credeți că ar mai fi și alte calități pe care ar trebuie să le aibă o persoană pentru a fi model pentru un copil?
OBIECTIVE – Cum trebuie să fie un părinte pentru copilul său, fiind un model pozitiv?
– Cum credeți că poate fi modelat comportamentul copilului?
Ø Înțelegerea rolului unui model în educarea copilului.
Ø Înțelegerea faptului că orice comportament poate fi învățat. 4. Evaluare (20 min.)
Ø Aplicarea tehnicilor de modelare a comportamentului.
– Cum vă simţiţi?
DURATA – Ce gânduri v-a provocat activitatea de astăzi?

b 1,5 ore

MATERIALE NECESARE

– Foi flipchart
–
–
–
Numiţi un lucru care v-a plăcut cel mai mult în activitatea de astăzi.
Numiţi un lucru care v-a plăcut mai puţin în activitatea de astăzi.
Cu ce gânduri mergeți acasă în urma acestei activități?

Temă pentru acasă:

– Markere • Până la următoare activitate încercați să observați cine este un model pentru copilul dvs. și cum îl
influențează.
PAŞI • Încercați să identificați metode prin care ați putea să deveniți un model pozitiv pentru copilul dvs.

1. Tehnica „Măsurarea temperaturii” (10 min.) Notă. La sfârşitul activităţii țineți minte să le mulţumiţi părinţilor pentru participare, anunţaţi părinţii încă o dată în
ce zi urmează să vă reîntâlniţi şi la ce oră.
APRECIERI: părinţii fac o apreciere a unei persoane care este prezentă în grupul de părinţi sau din afara aces-
tuia, a unui lucru care le place, a unui eveniment frumos care s-a întâmplat recent în viaţa persoanei care apre-
ciază etc.

SPERANŢE ŞI DORINŢE: părinţii pot să vorbească despre speranţele, dorinţele sau aşteptările pe care le au în
raport cu activitatea curentă / faţă de viitorul apropiat / în raport cu viaţa lor personală sau a copiilor lor ori faţă
de evenimentele care urmează să se întâmple în viaţa lor sau a copiilor lor etc.

2. Discuţii asupra temei de acasă (10 min.)

Notă. Discuțiile au loc cu părinții care au participat la activitatea anterioară.

Facilitatorul le aminteşte părinţilor care a fost tema pentru acasă şi le propune să discute despre rezultate: suc-
cesele, dar şi aspectele la care s-au confruntat cu dificultăţi.

Atenţie! Nu li se fac observaţii celor care nu au realizat tema pentru acasă, dar sunt încurajaţi s-o facă cu prima
ocazie.

3. Activitate de grup „Rolul unui model” (60 min.)

Ø Participanților li se solicită să-și amintească de cineva dintre rude, prieteni de familie, persoane cunoscute
sau o altă persoană pe care o admirau în trecut.
Ø Facilitatorul inițiază o discuție despre persoanele respective. Ce i-a determinat să aleagă anume acea persoa-
nă? De ce le-a plăcut persoana respectivă? Care dintre calitățile persoanei i-au influențat? Cum i-au influențat?
Ø Din cele spuse de părinți, notați pe flipchart aspectele pozitive, factorii ce i-au influențat pozitiv.

24
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
25
2.8 ACTIVITATEA Necesitățile, emoțiile și Ø Membrilor grupurilor li se cere să deseneze în centrul foii o floare/un copac/o pasăre/un animal înconjurat/ă

comportamentele copiilor
de soare, vânt şi alte elemente – fiecare grup va avea desenul său.

Ø Explicați participanților că trebuie să identifice nevoile florii/ copacului/ păsării/ animalului în comparaţie cu
SCOPUL cele ale omului.

Părinții să înțeleagă și să fie conștienți de nevoile, emoțiile și comportamentele copiilor. Ø Un reprezentant din partea fiecărui grup va prezenta ideile scrise. Rugați prezentatorii să formuleze discur-
sul cu mesaje de genul: „Aşa cum floarea are nevoie de soare, copilul are nevoie de dragoste”.
OBIECTIVE
Analiza activității:
Ø Identificarea necesităților copiilor.
Ø Stabilirea legăturii dintre necesitățile copilului și comportamentele acestuia. – Cum v-aţi simţit în timpul activităţii?
Ø Analiza importanței satisfacerii tuturor necesităților. – Aţi descoperit ceva nou despre nevoile copiilor?
Ø Stabilirea relației dintre nesatisfacerea necesităților și vulnerabilitățile copilului. – Ce credeţi că stă la baza nevoilor? De unde credeţi că vin ele?
– Cum depinde dezvoltarea unui copil de satisfacerea necesităţilor?
DURATA – Ce credeţi că s-ar întâmpla dacă nu ar fi satisfăcute unele nevoi?

b 1,5 ore

MATERIALE NECESARE

– Foi flipchart
–
–
–
–
–
Cum credeți că se simt copiii când nu le sunt satisfăcute nevoile?
Cum putem observa dacă nevoile nu le sunt satisfăcute?
Cum se comportă copilul în astfel de cazuri?
Care credeți că este legătura dintre necesități și comportament?
Credeți că nevoile sunt diferite la băieți și fete, la copii de diferite etnii, la copii din familii sărace sau bogate
etc.?
– Markere – Cine sunt persoanele responsabile de satisfacerea necesităților copiilor?
– Filmulețul „Nevoile copiilor” din cadrul Curs de lecții video: Aspecte generale privind protecția copilului: – Credeţi că unele necesităţi se pot schimba în funcţie de anumiţi factori (vârstă, valori, etnie, zonă geografi-
https://www.youtube.com/watch?v=Bo9eol36fpw că, interese, aspiraţii etc.)?

PAŞI Ø La final, părinții privesc filmulețul „Nevoile copiilor” (20 min):

1. Tehnica „Măsurarea temperaturii” (10 min.) F Propuneți părinților să vizioneze filmulețul „Nevoile copiilor”.
F Vizionarea poate fi realizată prin metoda „lectura ghidată”.
APRECIERI: părinţii fac o apreciere a unei persoane care este prezentă în grupul de părinţi sau din afara aces- F Filmulețul este vizionat pe fragmente. După fiecare fragment adresați întrebări astfel încât participanții
tuia, a unui lucru care le place, a unui eveniment frumos care s-a întâmplat recent în viaţa persoanei care apre- să presupună care ar fi conținutul următorului fragment.
ciază etc.
Sugestie: Pentru a favoriza mai multe discuții puteți utiliza informația din Fişele resursă A, B, C.
SPERANŢE ŞI DORINŢE: părinţii pot să vorbească despre speranţele, dorinţele sau aşteptările pe care le au în
raport cu activitatea curentă / faţă de viitorul apropiat / în raport cu viaţa lor personală sau a copiilor lor ori faţă 4. Evaluare (20 min.)
de evenimentele care urmează să se întâmple în viaţa lor sau a copiilor lor etc.
– Cum vă simţiţi?
2. Discuţii asupra temei de acasă (10 min.) – Ce gânduri v-a provocat activitatea de astăzi?
– Numiţi un lucru care v-a plăcut cel mai mult în activitatea de astăzi.
Notă. Discuțiile au loc cu părinții care au participat la activitatea anterioară. – Numiţi un lucru care v-a plăcut mai puţin în activitatea de astăzi.
– Cu ce gânduri mergeți acasă în urma acestei activități?
Facilitatorul le aminteşte părinţilor care a fost tema pentru acasă şi le propune să discute despre rezultate: suc-
cesele, dar şi aspectele la care s-au confruntat cu dificultăţi. Temă pentru acasă:

Atenţie! Nu li se fac observaţii celor care nu au realizat tema pentru acasă, dar sunt încurajaţi s-o facă cu prima • Până la următoare activitate încercați să observați comportamentul copiilor, să identificați emoțiile trăite și
ocazie. să stabiliți ce necesități solicită copilul să-i fie satisfăcute.
• Identificați care sunt necesitățile de bază ale copilului dvs. Alegeți strategia optimă pentru a le satisface.
3. Activitate de grup „Universul copilului” (60 min.)
Notă. La sfârşitul activităţii țineți minte să le mulţumiţi părinţilor pentru participare, anunţaţi părinţii încă o dată în
Ø Facilitatorul repartizează părinții participanți în 3–4 grupuri și le oferă fiecărui grup câte o coală de flipchart ce zi urmează să vă reîntâlniţi şi la ce oră.
și markere.

26
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
27
aa
FIŞA RESURSĂ A
FIȘE RESURSĂ

Necesitatea – o dependenţă eligibilă a organismelor vii de factorii mediului exterior, esenţiali pentru autoconser-
vare şi autodezvoltare.
Necesităţile determină interesele, dorinţele, aspiraţiile, pasiunile omului, direcţia de gândire, scopurile pe care
omul şi le propune spre realizare.
Fiecare om se caracterizează prin structura sa unică şi ierarhia interioară a necesităţilor de bază (biologice, so-
ciale şi ideale), care definesc personalitatea lui.
Necesităţile copiilor
Specialiştii în domeniul protecţiei copiilor promovează tot mai mult în ultimii ani mesaje legate de nevoile copi-
lului, de respectarea drepturilor lui fundamentale pentru o dezvoltare bio-psihosocială sănătoasă a acestuia.
Literatura de specialitate arată că satisfacerea nevoii de fericire, iubire și bucurie a copilului este o condiţie ne-
cesară dezvoltării sănătoase a creierului (Siegel, 2001).
ele. Ei îşi demonstrează astfel lipsa de acceptare. Impactul acesteia este extrem de distructiv. Copilul fie se
rupe de propria identitate şi se autoconstrânge pentru a răspunde aspiraţiilor părintelui său, de teamă să nu
piardă dragostea acestuia, fie rămâne aşa cum este şi primeşte mesajul „nu te iubim aşa cum eşti”. Pentru a
evolua şi chiar pentru a progresa în raport cu unele limite care i-ar putea dăuna, copilul are nevoie în primul
rând de acceptarea necondiţionată a părintelui său, apoi să se accepte el însuşi şi să fie fericit. Altminteri,
va dezvolta sentimente de ruşine, de culpabilitate pentru ceea ce este şi chiar de teamă că va fi judecat și
va ajunge să se respingă pe sine.
• Copilul are nevoie de responsabilitate. Pentru a se dezvolta armonios şi a fi apreciat, copilul are nevoie de
dobândirea independenţei sale şi de recunoaşterea treptată a acesteia de către cei din jur. Rolul principal
în satisfacerea acestei nevoi o au şcoala şi părinţii.
• Copilul are nevoie de un nume. Această nevoie, ca şi celelalte, are o strânsă legătură cu drepturile copilului.
Numele face parte din imaginea de sine şi din personalitatea copilului.
• Copilul are nevoie de o familie trainică şi stabilă. Într-o astfel de familie, el va participa la activităţi comune,
simțind spiritul apartenenţei la un grup distinct în care să existe armonie şi dragoste, înţelegere şi răbdare.
• Copilul are nevoie de stabilirea unor limite. Pe măsură ce creşte, copilul are nevoie de ghidare pentru a fi
direcţionat pe drumul corect.
Tipuri de nevoi
• Hrană

Copilul este precum un vas gol care trebuie umplut pe parcursul întregii sale dezvoltări. Pentru a creşte şi a se • Adăpost
dezvolta, este necesar să-i fie satisfăcute nevoile specifice: FIZICE
• Îmbrăcăminte
Necesităţile esenţiale pentru supravieţuirea şi dezvoltarea
• Copilul are nevoie de dragoste. Această nevoie este satisfăcută de relaţii afectuoase ce apar chiar din pri- normală.
• Asistenţă medicală
ma zi, de la naştere. Prin aceste relaţii, inițial cu mama, cu tata, apoi cu un cerc tot mai larg de persoane, • Siguranţă/Protecţie
copilul îşi conturează identitatea şi devine conştient de sine. Copilului trebuie să i se arate că a fost dorit şi
• Bani/Bunuri
iubit, pentru a învăţa, la rândul său, să se iubească pe sine şi pe cei din jur. Dragostea oferită de părinţi este
necondiţionată, adică fără solicitarea unei compensaţii sau a unei reciprocităţi. Aprobarea şi acceptarea au
un impact foarte mare asupra dezvoltării autoaprecierii.
• Copilul are nevoie de cele necesare pentru viaţă. Aceasta presupune că trebuie să i se ofere hrană, căldu- • Dragostea şi grija părinţilor
ră, îngrijire, somn şi să i se asigure igiena.
• Valori/convingeri
• Copilul are nevoie de securitate şi siguranţă. Aceasta apare odată cu stabilirea relaţiilor familiale, prin ati-
tudinea şi comportamentul părinţilor. Pentru un copil, tot ce e nou, necunoscut poate prezenta un pericol şi • Simţul apartenenţei
numai părinţii sau persoanele care-l înconjoară îi pot oferi securitate. PSIHOLOGICE • Recunoaştere
• Copilul are nevoie de experienţe noi. Interesul pentru ceva nou este prezent întotdeauna, indiferent de vâr- Necesităţi legate de bunăstarea interioară şi dezvoltarea • Respect
stă. Odată cu învăţarea sau descoperirea unui lucru, apare interesul pentru un altul. Jocul şi limbajul sunt personală. • Independenţă şi libertate
principalele modalităţi prin care copilul poate să-şi satisfacă această nevoie. Folosind aceste două instru-
• Amici, prieteni
mente, el descoperă şi învaţă despre lume, determinând-şi rolul său în aceasta.
• Responsabilităţi
• Copilul are nevoie de încurajare, stimulare şi apreciere. Creşterea sau trecerea de la copilărie la maturita-
te se realizează prin cunoaşterea bucuriei şi a nevoii de succes. Pentru a obţine rezultate mai bune, fiecare • Pace şi unitate
ființă are nevoie ca micile sale succese să fie încurajate. Copilul are nevoie ca părinţii să-i confirme faptul
că ceea ce întreprinde el are valoare. Este esenţial să-şi păstreze acest elan, voinţa plină de dinamism care
îl animă. Prin urmare, are nevoie ca părintele să-l gratifice cu entuziasm pe tot parcursul experienţelor sale, • Familie
pentru a-şi păstra voinţa de a acţiona şi a întreprinde. • Prieteni
• Nevoia de a fi important pentru părinţi. Copilul consideră, în mod natural, că este frumos şi foarte important,
SOCIALE • Şcoală
dar mesajele adulților nu-i confirmă întotdeauna acest lucru. În asemenea situații începe să se nască în el
sentimentul că e neînsemnat. Este esenţial pentru copil să-şi păstreze sentimentul importanţei, pentru a-şi Necesitatea de a trăi în armonie cu alţii în cadrul unei culturi • Religie
dezvolta stima de sine. El are nevoie să i se demonstreze cu regularitate, prin atenţii, gesturi şi cuvinte hră- sau comunităţi. • Cultură
nitoare, faptul că el contează în ochii părinților. • Comunitate
• Nevoia de a fi acceptat de părinţi. Mulţi părinţi, bine intenţionaţi, se străduiesc prin tot felul de mijloace să • Activităţi
încerce să elimine unele incapacităţi, limite şi defecte ale copilului lor, în loc să-l înveţe cum să trăiască cu

28
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
29
Copiii au nevoi fizice ce trebuie satisfăcute pentru o creștere sănătoasă, precum şi nevoi psihosociale pentru a FIȘA RESURSĂ B
se dezvolta la nivel emotional. Au nevoie, de asemenea, de o bază solidă de siguranţă în familiile lor, de unde pot
să exploreze lumea. Deseori, în asistenţa copiilor, se pune accent pe soluţionarea necesităţilor materiale şi se Evoluţia necesităţilor la copii în funcție de vârstă
uită de necesităţile sociale şi psihologice.
Când un copil creşte, nevoile lui se schimbă, la fel ca şi sprijinul de care are nevoie din partea persoanelor care
Dragostea şi grija sunt la fel de importante pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului ca şi alimentaţia potrivită. îl înconjoară. Acest sprijin se schimbă treptat, incluzând tot mai multe persoane și extinzându-se puţin câte puţin
de la părinţi la o comunitate mai mare.
Între cele 3 categorii de necesităţi nu există ierarhie, ele se află într-o relație de interacţiune şi interdependenţă:
PREADOLESCENŢI ŞI
COPII ÎNTRE COPII ÎNTRE
ADOLESCENŢI
0 ŞI 4 ANI 5 ŞI 11 ANI
ÎNTRE 12 ŞI 18 ANI

NECESITĂȚI • comportament riscant

PSIHOLOGICE • 5 simţuri
• explorare • afirmare de sine prin critică şi rebeliune
• curiozitate
• întrebări „de ce” • punere în discuţie a sensului vieţii
• interacţiune
ÎNVĂŢARE • joc, imitaţie • modele
• jocuri
• lectură, scris, ştiinţă • idei noi
• mişcare
• valori, reguli • dezvoltare a simţului moral
• limbaj şi plâns
• separare de familie

• valori, credinţe
• valori, credinţe • independenţă, libertate
• recunoaştere • identitate
• atenţie, îngrijiri
NEVOI • prieteni • conştiinţă şi expresie potrivită a
parentale
NECESITĂȚI NECESITĂȚI • conştiinţă sexualităţii
SOCIALE MATERIALE • jocuri • simţul apartenenţei
• recunoaştere

• răspunsuri la întrebări
• complimente, elogii
RĂSPUNS • atenţie fizică şi • reacţii pozitive de la prieteni
POZITIV emoţională • învăţare la şcoală
• responsabilităţi determinate
• explicaţii, mărturii
• ascultare, înţelegere
• spaţiu, independenţă mărită şi
responsabilităţi
• sfaturi şi ajutor (dacă e necesar)
• interacţiune pozitivă cu persoanele din
afara familiei

• directive determinate cu explicaţii • dragoste şi sprijin continuu din partea

familiei
• modele

• cultură
• reguli culturale şi morale • scopul vieţii
• încredere, responsabilitate • identitate
• ataşament
RESURSE • competenţe sociale • independenţă
• încredere
INTERIOARE • simţ al apartenenţei • responsabilitate
• simț al apartenenței
• cooperare • capacitate de a lua decizii şi de a
• conştiinţa de sine şi de exterior soluţiona probleme
• construire de relaţii

30
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
31
FIŞA RESURSĂ C FIŞA RESURSĂ D
Legătura dintre necesitate și comportament Vulnerabilitatea copilului

Când măcar una dintre nevoile copilului nu este satisfăcută, el se află în dezechilibru psihoemoțional și compor-
tamental. Sarcina adultului e să identifice nevoile ce generează comportamentul nedorit al copilului şi să caute
modalități mai potrivite prin care să realizeze aceste nevoi şi să elimine comportamentele nedorite/inadecvate.
Comportamentele neadecvate nu trebuie să schimbe percepția părintelui faţă de copil, dragostea şi respectul
faţă de el.
Comportamentele nedorite sunt considerate cele care apar prea des, în număr prea mare sau în momente
nepotrivite.
Situaţii în care ar putea să ne îngrijoreze comportamentul copilului:
Vulnerabilitatea se referă la aspecte complexe ale securităţii şi sentimentului de siguranţă ale unei persoane,
legate de supravieţuire, siguranţă personală, încredere în sine, resurse personale, percepţii subiective ale oa-
menilor a ceea ce cred ei că înseamnă să fii vulnerabil sau rezilient.
În diferite situații, copilul poate fi vulnerabil în mod diferit. Uneori copilul poate deveni victimă sau să comită une-
le acțiuni antisociale.
Copilul vulnerabil este fragil emoțional, lipsit de siguranță și protecție, dar și de capacitatea de a se apăra singur.
Este copilul dependent de alte persoane pentru subzistență și protecție. Structura vulnerabilității, existentă în
orice copil, se dezvoltă mai mult la unii decât la alții, în funcție de mai mulți factori.

• comportamentele ce continuă după o anumită vârstă, când ne aşteptăm de la copil să răspundă într-un alt VULNERABILITATE
mod;
• comportamente ce se repetă prea des şi interferează cu abilitatea copilului de a învăţa sau limitează posibi- Incapacitatea copilului de a se proteja, lipsa siguranței și protecției.
litatea copilului de a se dezvolta corespunzător; Se referă la subiectul/subiecţii expunerii la manifestarea ameninţărilor.
• comportamentele ce în alt context sunt adecvate, dar care, într-o anumită situaţie, pot reprezenta un risc
pentru copil sau pentru alţii ori pot duce la violarea drepturilor altora. VULNERABILITĂȚILE COPILULUI

Când stabilim dacă un comportament e adecvat sau nu, trebuie să ţinem cont de mai mulţi factori, eliminând si- Particularitățile și crizele de vârstă
tuaţiile următoare: Starea de sănătate/ boli grave

Ø Este vorba despre un comportament specific vârstei respective (vedeți modulul Particularităţile de vârstă Imagine de sine negativă/ stimă de sine fragilă
ale copilului). Apartenența la o familie dezorganizată și cu o slabă coeziune
Ø A apărut într-un anumit mediu ce condiționează manifestarea comportamentului. Comportamentul survine Imaturitatea emoțională accentuată
de multe ori doar într-un anumit context, apariţia lui fiind condiționată de caracteristicile acelui mediu (pre- Dificultăţi, dizabilităţi de învăţare
zenţa persoanelor semnificative pentru copil) sau modificări ale mediului (schimbarea locului de trai sau
Dizabilităţi fizice
părinţii plecaţi, iar îngrijitorii se schimbă frecvent). Putem menţiona câţiva factori externi: stresul familial,
conflicte din familie, stilul parental etc. Izolare, nesociabil cu semenii
Dificultăţi în comunicare
Ø Apare datorită caracteristicilor individuale ale copilului. Fiecare copil e unic: nivelul de activitate, sensi-
bilitatea, exprimarea emoţională, curiozitatea, toleranţa la frustrare şi amânarea recompensei, concentrare Comportament dificil
etc. Dizabilităţi psihosociale, intelectuale
Ø Standarde comportamentale ale familiei. Este un comportament acceptabil în alte familii, dar nu corespun- Abuz de substanţe stupefiante/toxice
de cu standardele comportamentale ale familiei din care face parte copilul (de ex., toată lumea îşi lasă pa- Comportament autodistructiv, autovătămare
pucii la intrare, ora de culcare este 21.00 etc.).
Contextul etnic

Rețineți:
F Nu ne naștem cu un fel de a fi negativ – devenim astfel pentru că suntem neîmpliniți într-o nevoie fundamentală.
F Nu ne naștem invidioși – devenim astfel pentru că suferim că nu ne-am simțit acceptați și fiindcă am preluat
ștafeta de la părinții noștri și nu ne-am acceptat mai mult decât ne-am simțit acceptați de ei.
Reprezentarea grafică a relației dintre necesitate și comportament
Efectele vulnerabilității în dezvoltarea copilului
Vulnerabilitatea nu ține cont de vârstă. Copilul poate deveni vulnerabil în orice etapă a copilăriei. Cu cât este ex-
pus mai de timpuriu factorilor care contribuie la dezvoltarea acestei structuri vulnerabile, cu atât efectele ei sunt
mai nocive și afectează mai mult dezvoltarea și comportamentul acestuia.

Copilul vulnerabil are dificultăți în a se integra sau adapta în societate și în a duce o viață normală. Are o viață
socială precară, iar dezvoltarea emoțională îi este afectată profund – are o stimă de sine fragilă și nu are încre-
Trebuință Comporta­ment Reducerea dere în forțele proprii.
Tensiune Impuls
nesatisfăcută de căutare tensiunii
Este copilul predispus la comportamente de risc sau deviante – consum de droguri, tâlhării, alcoolism etc. – fo-
losindu-le ca metodă de apărare, pentru a substitui lipsurile și golul afectiv.

32
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
33
Dacă familia copilului se află într-o situație precară din punct de vedere: 2.9 ACTIVITATEA Încurajarea copilului meu
• financiar (părinți șomeri, sărăcie, lipsuri materiale),
• social (izolare, privare, absența oricărei interacțiuni), SCOPUL
• psihic (tulburări ale sănătății mentale, situații conflictuale, violențe, alcoolism, toxicomanii etc.),
Părinții să conștientizeze necesitatea de a-și înțelege mai bine copilul și de a-l încuraja.
copilul își va accentua treptat această vulnerabilitate, devenind el însuși predispus la diferite afecțiuni (boli, tul-
burări de comportament, tulburări psihice). OBIECTIVE

Familia este cea care îngrijește, investește și oferă copilului o dezvoltare psihosocială de bază, plecând de la Ø Recunoașterea necesității de a înţelege mai bine viaţa interioară a copiilor lor.
siguranță, încredere și iubire. Când această premisă nu poate fi îndeplinită, apare un deficit, iar pe fondul aces- Ø Identificarea comportamentelor proprii care pot înrăutăţi relaţiile cu copiii lor.
tuia pot apărea și alte situații care vor agrava starea copilului – întârzieri în dezvoltare, retard, tulburări afective, Ø Identificarea comportamentelor proprii care pot îmbunătăţi relaţiile cu copiii lor.
agresivitate.1 Ø Dobândirea abilităţilor de relaţionare pozitivă cu copiii lor.

Factorii de risc ce duc la vulnerabilitate: DURATA

SOCIETATE

• şomajul
• sărăcia FAMILIE
b
– Foi A4
1,5 ore

MATERIALE NECESARE

• migraţia
• nivel minim de şcolarizare
– Pixuri / cariocă
• situaţia financiară a familiei
– O păpuşă desenată pe o coală de hârtie A3
• nivel scăzut de încrede în • acces limitat la resurse INDIVIDUALI
justiţie informaţionale
• educaţia • nivel minim de şcolarizare PAŞI
• vârstă (particulariăţile de
• mediul • violenţa domestică/abuzul şi vârstă)
exploatarea
• starea de sănătate/boli grave 1. Tehnica „Măsurarea temperaturii” (10 min.)
• consum de alcool şi alte
• prezenţa dizabilităţii
droguri
• cultura şi petrecerea timpului APRECIERI: părinţii fac o apreciere a unei persoane care este prezentă în grupul de părinţi sau din afara aces-
• divorţ/separare
liber tuia, a unui lucru care le place, a unui eveniment frumos care s-a întâmplat recent în viaţa persoanei care apre-
• pierderea unui părinte/deces
• autoapreciere scăzută ciază etc.
• aspecte de comunicare şi
relaţionare
SPERANŢE ŞI DORINŢE: părinţii pot să vorbească despre speranţele, dorinţele sau aşteptările pe care le au în
• valori si atitudini
raport cu activitatea curentă / faţă de viitorul apropiat / în raport cu viaţa lor personală sau a copiilor lor ori faţă
• contextul etnic
de evenimentele care urmează să se întâmple în viaţa lor sau a copiilor lor etc.

Cercetătorii din domeniul psihologiei și al sociologiei au realizat, în urma unor studii, un set de indicatori de apre-
ciere a gradului de vulnerabilitate:
a. Grad de vulnerabilitate foarte înalt: copilul este perceput ca un obiect foarte atractiv pentru un eventual
agresor, iar capacitatea de a reacţiona adecvat la situaţia existentă este inadecvată.
b. Grad de vulnerabilitate înalt (atractivitate moderată): potenţialul agresor este convins că va avea succes,
acesta fiind asigurat şi de faptul că reacţiile de răspuns sunt scăzute (contramăsurile de ripostă), neadec-
vate în totalitate cu profilul ameninţării.
c. Grad de vulnerabilitate moderat (atractivitate scazută): potenţialul agresor nu este deplin convins de suc-
ces, întrucât există reacţie de răspuns, dar adversarul nu dispune de forţe, resurse suficiente, acesta pu-
tând constitui un stimulent, o atracţie pentru agresor.
d. Grad de vulnerabilitate scăzut: vulnerabilităţile existente nu sunt în masură să încurajeze acţiunea unui
eventual agresor. La aceasta mai pot fi atribuite și reacţiile adecvate tipului de ameninţare, existând, totoda-
tă, resurse şi forţe suficiente şi adecvate ameninţării.
2. Discuţii asupra temei de acasă (10 min.)
Notă. Discuțiile au loc cu părinții care au participat la activitatea anterioară.
Facilitatorul le aminteşte părinţilor care a fost tema pentru acasă şi le propune să discute despre rezultate: suc-
cesele, dar şi aspectele la care s-au confruntat cu dificultăţi.
Atenţie! Nu li se fac observaţii celor care nu au realizat tema pentru acasă, dar sunt încurajaţi s-o facă cu prima
ocazie.
3. Activitate de grup „Încurajarea copilului” (30 min.)
Ø Facilitatorul pregăteşte din timp mai multe foi A4 pe care sunt scrise fraze/expresii care, de regulă, sunt
adresate cel mai des copiilor de către părinţii/îngrijitorii lor. Aceste fraze pot să poarte un caracter atât po-
zitiv, cât şi negativ.

1 Sursa http://www.copilul.ro/copii-2-3-ani/comportament/Copiii-vulnerabili-cine-sunt-si-cum-pot-fi-ajutati-a10753.html

34
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
35
v Exemplu de fraze cu caracter pozitiv: „Te iubesc”, „Eşti un copil – minune”, „Cum a fost azi la scoală?”,
„Sunt mândră/mândru de tine!”, „Îmi fac griji pentru tine.”, „Eşti mândria familiei.” etc.
v Exemplu de fraze cu caracter negativ: „Eşti un prost.”, „Faci numai prostii.”, „Mai bine nu te năşteai.”,
„Închide gura!”, „Mi-ai făcut viaţa un calvar.”, „M-am săturat de tine.” etc.
Ø Facilitatorul aranjează foile scrise prin sală, iar participanţii, timp de 10 minute, sunt lăsaţi să citească toate
frazele/expresiile scrise, după care vor trebui sa aleagă foaia pe care este scrisă fraza/expresia ce le-a fost
adresată cel mai des în copilărie. Dacă participanţii nu recunosc niciuna dintre frazele/expresiile scrise pe
foi ca fiindu-le adresate în copilărie, pot să-şi ia o foaie şi un pix şi să scrie o altă frază/expresie, pe care a
auzit-o cel mai des în copilăria lor.
Ø După ce facilitatorul se asigură că toţi participanţii au ales frazele cel mai des auzite în copilăria lor, îi roagă
pe aceştia să ia loc pe scaunele aranjate în formă de cerc.
5. Evaluare (20 min.)
– Cum vă simţiţi?
– Ce gânduri v-a provocat activitatea de astăzi?
– Numiţi un lucru care v-a plăcut cel mai mult în activitatea de astăzi.
– Numiţi un lucru care v-a plăcut mai puţin în activitatea de astăzi.
– Cu ce gânduri mergeți acasă în urma acestei activități?
Temă pentru acasă:
• Pe parcursul săptămânii care urmează, încercaţi să evitaţi să porecliţi copilul, sa-i adresaţi cuvinte urâte
sau care poartă un caracter negativ şi pot să descurajeze copilul.
• Sporiţi utilizarea cuvintelor și expresiilor care pot să încurajeze copilul.
• Observaţi care sunt schimbările în comportamentul copilului vostru.

Analiza activităţii: Notă. La sfârşitul activităţii țineți minte să le mulţumiţi părinţilor pentru participare, anunţaţi părinţii încă o dată în
ce zi urmează să vă reîntâlniţi şi la ce oră.
– Rostiţi cu voce tare expresia/fraza pe care aţi auzit-o cel mai des în copilăria voastră.
– Cine vă adresa aceste cuvinte?
– În ce momente vi se adresa această frază/expresie?
– Cum vă simţeaţi atunci când o auzeaţi?
– Ce vroiaţi să faceţi auzind această frază/expresie?
– Credeţi că această frază/expresie v-a influenţat viaţa? În ce fel?
– Cât de des folosiţi fraza/expresia respectivă în comunicare cu copilul vostru?

Notă. Se invită la discuţie doar doritorii. Restul participanților se includ pe parcurs. Participanţii sunt încurajaţi să
vorbească, dar nu sunt forţaţi. Respectaţi alegerea participanţilor să tacă atunci când nu doresc să se expună.

4. Activitatea de grup „Păpuşa” (30 min.)

Pe o coală de hârtie A3 este desenată, din timp, o păpuşă.

Ø Facilitatorul le solicită participanţilor să descrie păpușa (de exemplu: este veselă, are ochi frumoşi, hăinuţe
frumoase, etc.)

Ø Foaia de hârtie cu păpuşa desenată va trece, pe rând, pe la fiecare participant, iar aceștia vor trebui să-i
adreseze păpuşii o expresie urâtă din cele care au rămas de la exerciţiul anterior, după care să rupă o parte
din desen, respectiv o parte din păpuşă.

Ø Păpuşa va trece din nou, pe rând, pe la fiecare participant, însă de această dată participanții vor trebui
să lipească la loc partea pe care au rupt-o, cerându-și scuze pentru vorbele urâte pe care i le-au adresat
păpuşii.

Analiza activității:

– Cum este păpuşa acum?

– Ce s-a schimbat?
– A rămas la fel cum a fost anterior? Ce ar putea simboliza semnele de pe „corpul” păpuşii?
– Ce se întâmplă cu copiii noştri când sunt numiţi cu cuvinte urâte?
– Ce semne pot rămâne în sufletul copilului când este numit cu cuvinte urâte?

36
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
37
2.10 ACTIVITATEA Comunicarea cu copiii Ø Oferiți-le participanților posibilitatea să răspundă la întrebare. Dacă nimeni nu oferă răspunsul corect, spu-
neți-l dumneavoastră: elefantul cel mare este mama elefantului mic. Întrebați participanții de ce răspunsul
la această întrebare nu este întotdeauna atât de evident. Explicați că, uneori, prejudecățile și așteptările
SCOPUL noastre ne împiedică să vedem lucruri evidente și este nevoie doar să fim puțin mai atenți.

Îmbunătățirea comunicării și a relației părinți-copii prin dezvoltarea abilităților de comunicare și ascultare activă. Ø Introduceți subiectul prin a spune că problemele pe care le întâmpină copiii şi părinții lor sunt foarte variate,
însă există o problemă care este comună ambelor categorii: nu reușesc să se facă ascultați. Pe de o parte
OBIECTIVE este firesc ca copiii – îndeosebi preadolescenții – să-şi dorească să aibă mai multă autonomie, dar la fel de
firesc este ca părinții să se asigure că copiii lor sunt în siguranță, că învață şi au prieteni care nu-i influen-
Ø Înţelegerea importanţei ascultării active a copiilor. țează negativ.
Ø Conştientizarea greşelilor de comunicare cu copiii şi cum pot fi îmbunătăţite acestea.
Ø Înțelegerea principiilor sănătoase de disciplinare a copilului. Ø Un mod de a preveni conflictele dintre părinți şi copii este învățarea ascultării active. Întrebaţi părinţii dacă
au auzit despre acest concept şi ce cred ei că presupune. Folosiţi sau recunoaşteţi exemplele lor înainte de
DURATA a le prezenta ceea ce spun autorii mai multor programe de parenting. Menționați doar sfaturile și solicitați,

b 1,5 ore

MATERIALE NECESARE

– Fișele de lucru A și B
•
pentru fiecare sfat, explicații din partea părinților (de ex.: La ce credeți că se referă „Opriți-vă din ceea ce
faceți în acel moment”? De ce este important să ne oprim?)

Opriţi-vă din ceea ce faceţi în acel moment!

Să fiţi atent (ă) la ce spune copilul înseamnă să vă opriţi din ceea ce faceţi şi să stabiliţi contact vizual cu el.
Acest lucru arată disponibilitatea dvs. de a comunica.
– Foi / post it-uri,
– Pixuri / creioane • Încurajaţi copilul să spună cât mai multe despre ceea ce gândeşte şi simte!
Încurajaţi copilul să spună mai multe despre situaţia sa prin întrebări deschise despre ceea ce gândeşte şi
PAŞI simte şi prin atitudini nonverbale (daţi din cap în semn de încuviinţare) sau spunând din când în când „da”
sau „a-ha”. Nu adresaţi prea multe întrebări, totuşi, pentru că s-ar putea să aibă impresia că sunt interogaţi
1. Tehnica „Măsurarea temperaturii” (10 min.) sau „verificaţi”.

APRECIERI: părinţii fac o apreciere a unei persoane care este prezentă în grupul de părinţi sau din afara aces-
tuia, a unui lucru care le place, a unui eveniment frumos care s-a întâmplat recent în viaţa persoanei care apre-
ciază etc.
SPERANŢE ŞI DORINŢE: părinţii pot să vorbească despre speranţele, dorinţele sau aşteptările pe care le au în
raport cu activitatea curentă / faţă de viitorul apropiat / în raport cu viaţa lor personală sau a copiilor lor ori faţă
de evenimentele care urmează să se întâmple în viaţa lor sau a copiilor lor etc.
2. Discuţii asupra temei de acasă (10 min.)
Notă. Discuțiile au loc cu părinții care au participat la activitatea anterioară.
Facilitatorul le aminteşte părinţilor care a fost tema pentru acasă şi le propune să discute despre rezultate: suc-
cesele, dar şi aspectele la care s-au confruntat cu dificultăţi.
Atenţie! Nu li se fac observaţii celor care nu au realizat tema pentru acasă, dar sunt încurajaţi s-o facă cu prima
ocazie.
3. Activitate de grup „Comunicare și ascultare activă” (60 min.)
Ø Facilitatorul anunță participanții că vor asculta o scurtă istorioară, după care vor primi o întrebare, astfel
fiind necesar să fie atenți:
Doi elefanți stau în deșert și vorbesc despre vreme. Elefantul cel mic este fiul
elefantului cel mare, dar elefantul cel mare nu este tatăl elefantului cel mic.
Cum este posibil acest lucru?
• Verificaţi dacă aţi înţeles corect!
Încercaţi să concluzionaţi cele spuse şi întrebaţi copilul dacă aţi înţeles corect. Astfel, veţi putea evalua
dacă este vorba despre o problemă cu care se confruntă copilul şi care necesită mai mult timp sau este vor-
ba despre nevoia copilului de a vă împărtăşi o experienţă. În situaţia în care este vorba despre o problemă,
planificaţi – de comun acord – un anumit moment în care veţi fi disponibl (ă) pentru a ajuta copilul în rezol-
varea acesteia. Dacă este vorba despre împărtăşirea unei experienţe, mulţumiţi copilului printr-o îmbăţişare
sau prin încurajări de tipul „foarte bine!”, „felicitări” etc. Chiar și în cazul (pre) adolescenţilor, care par că
se află în tabăra opusă, copiii au în continuare nevoie de afecțiunea părinţilor lor.
Ø Întrebaţi părinţii dacă s-au gândit vreodată la posibile greşeli pe care, neintenţionat (din lipsă de timp, obo-
seală etc.), le fac în comunicarea cu copiii lor şi care ar fi acelea (nu le listați, ci purtați o discuție liberă cu
părinții). Facilități discuţia astfel încât să nu criticaţi părinţii. Menționați că aceste greşeli sunt comune pen-
tru aproape toţi părinţii.
Ø Completați exemplele părinților cu exemple din Fişa resursă A – greşeli obişnuite de comunicare. Menționați
doar greșeala, întrebând apoi părinții ce anume cred ei că presupune aceasta (ex. Una dintre greșeli este
„citirea gândurilor”. La ce anume credeți că se referă acest lucru?). Dacă este cazul, completați explicația.
La final, distribuiți Fişa resursă A – greşeli obişnuite de comunicare.
Ø Similar greșelilor de comunicare, introduceți modalitățile de îmbunătăţire a comunicării (Fişa resursă B –
Cum poate fi îmbunătăţită comunicarea). Cereţi opinia părinţilor cu privire la sugestiile de îmbunătățire a
comunicării şi întrebaţi-i dacă cred că sunt uşor de urmat.
Ø Introduceţi principiile sănătoase de disciplinare. Puteţi începe prin a spune „Există situaţii în care, oricât de
mult am încerca să comunicăm eficient, copiii întind coarda şi nu respectă regulile stabilite de comun acord.
Pentru ei este o formă de învăţare şi este normal. Pentru dumneavoastră, ca părinţi, este important să-i ştiţi
în siguranţă şi să nu le încurajaţi comportamentele nedorite. Aproape orice părinte şi-a disciplinat, măcar o

38
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
39
 dată, copilul. Dvs. cum aţi făcut acest lucru?” Folosiţi exemplele lor pentru a sublinia principiile sănătoase
care stau la baza disciplinării copilului enunțate mai jos. Și în acest caz vor fi enunțate doar principiile, pen-
tru fiecare principiu fiind solicitată părerea părinților cu privire la acesta și, eventual, completată cu preci-
zările aferente.

Atenție! În cazul în care apar exemple de disciplinare prin pedepse corporale, precizați ferm că acestea sunt
ilegale și cu consecințe grave pentru dezvoltarea copilului.
aa
Fişa resursă A
FIȘE RESURSĂ

• Fiţi fermi.
Consecinţele comportamentelor nedorite trebuie precizate foarte clar şi confirmate ca înţelese de copil. Greşeli obişnuite de comunicare

• Fiţi corecţi.
Atunci când disciplinaţi copilul, aveţi în vedere gravitatea consecinţelor comportamentului lor. Încercaţi să Se referă la faptul că o persoană presupune sau se aşteaptă ca o altă
vă detaşaţi de alte probleme sau frustrări pe care le puteţi avea şi concentraţi-vă pe comportament şi con- persoană să ştie ce gândeşte sau simte, fără să fi discutat aceste
Citirea gândurilor →
secinţe. Pedepsirea prin lovire nu reprezintă o soluţie în disciplinarea copilului; acest lucru nu va produce aspecte. De cele mai multe ori, „citirea gândurilor” duce la neînţelegeri şi
decât teamă sau împotrivire prin repetarea comportamentului nedorit. la sentimente negative între părinţi şi copii.

• Fiţi constanţi.
Aplicaţi măsurile coercitive (ex. interzicerea unor drepturi: de a merge la discotecă, de a se juca la calcula-
tor sau de petrecere a timpului liber cu prietenii o anumită perioadă) de fiecare dată când acestea se repetă.
Dacă veţi decide să-l iertaţi „de data aceasta”, copilul nu va integra regula stabilită.
4. Evaluare (20 min.)
Din lipsă de timp, din dorinţa de a nu supăra copilul, din ruşine sau din
frică, discuţiile sunt evitate. Din păcate, de cele mai multe ori, problema
Evitarea discuţiilor →
nu dispare, iar evitarea discutării ei poate conduce la sentimente de furie
şi la frustrări care dăunează relaţiei cu copilul.

– Cum vă simţiţi?
– Ce gânduri v-a provocat activitatea de astăzi?
Spunând copilului că este într-un anumit fel (de ex., neascultător,
– Numiţi un lucru care v-a plăcut cel mai mult în activitatea de astăzi. obraznic sau impertinent) în loc să discutaţi despre comportamentul său
– Numiţi un lucru care v-a plăcut mai puţin în activitatea de astăzi. Etichetarea → şi consecinţele acestui comportament, riscaţi să-l îndepărtaţi de dvs. sau
– Cu ce gânduri mergeți acasă în urma acestei activități? să-i provocaţi comportamente de opoziţie care, la rândul lor, vor conduce
la şi mai multe conflicte.
Temă pentru acasă:

• Pe parcursul săptămânii ce urmează, încercați să ascultați copilul și să a veți o comunicare eficientă.

• Încercați să identificați greșelile pe care le faceți în comunicarea cu copilul și să găsiți metode de depășire Învinovăţirea, folosirea comparaţiilor negative (de ex: „Ai să ajungi
a acestora. Mesaje de îndepărtare a copilului → ca X!”), ameninţările sau sarcasmul contribuie la îndepărtarea afectivă a
copilului de dvs.
Notă. La sfârşitul activităţii țineți minte să le mulţumiţi părinţilor pentru participare, anunţaţi părinţii încă o dată în
ce zi urmează să vă reîntâlniţi şi la ce oră.

40
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
41
Fişa resursă B
Cum poate fi îmbunătăţită comunicarea
Încercaţi să vă dezvoltaţi propriile abilităţi de comunicare şi aplicaţi-le în
Fiţi un model pentru copilul dvs. → relaţia cu copilul dvs. Astfel, veţi reprezenta pentru acesta un model de
comunicare nu doar în cadrul familiei, ci şi în relaţie cu alte persoane.
Când discutaţi cu copilul dvs. şi observaţi că apar probleme în comunicare
(de ex., nedefinirea corectă a problemei sau devagare de la subiect),
Vorbiţi despre comunicare →
precizaţi-i de fiecare dată. În acest fel, copilul va fi conştientizat
permanent despre importanţa comunicării.
Pentru a vă înţelege mai bine copilul şi pentru a-l ajuta să-şi exprime
Învăţaţi să ascultaţi →
corect emoţiile, mai întâi trebuie să învăţaţi să-l ascultaţi.
Când aveţi o discuţie cu copilul, încercaţi să vă concentraţi pe subiectul
Concentraţi-vă pe subiect → respectiv. Veţi evita astfel neînţelegeri şi confuzii cu privire la mesajul pe
care doriţi să-l transmiteţi.
Verificaţi dacă aţi înţeles corect situaţia şi/sau argumentele. Nu
Evitaţi presupunerile → presupuneţi că ceea ce vă transmite copilul este exact ceea ce gândiţi
dvs.
Dezvoltarea abilităţilor de comunicare presupune foarte multă practică.
Practicaţi, practicaţi, practicaţi → Simpla înţelegere a unor sfaturi nu duce la o comunicare eficientă cu
copilul. Acestea trebuie aplicate!
42
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
Surse bibliografice
1. Lucrul cu copiii şi mediul lor. Material de competenţe psihosociale, Terre des hommes, Chișnău, 2011
2. Învăţ să fiu. Ghid pentru psihologi şcolari, diriginţi, profesori, Centrul Educaţional Pro Didactica, Chişinău,
2006
3. Strategii de dezvoltare a gândirii critice. Ghidul II, Centrul Educaţional Pro Didactica, Chişinău, 2002
4. Kari Killen, Copilul maltratat, Editura Eurobit, Timișoara, 1998
5. Kari Killen, Copilăria durează generaţii la rând, Editura Eurobit, Timişoara, 2003
6. Mihaela Penu-Puşcaş, Camelia Tancău, Repere pentru acţiune în educaţie. Ghid de metodologie interactivă,
Centrul Român pentru Educație și Dezvoltare Umană, Bucureşti, 2004
7. Camelia Stavarache, Ghid de psihoterapie pentru reducerea conflictelor, ed. Europa pentru Europa,
Bucureşti, 2000
8. Ghidul Animatorului. Educaţie pentru Dezvoltare, Centrul de Documentare și Informare privind Drepturile
Copilului din Moldova, Chişinău, 2001
9. Рай Берк и Рон Херроню, Воспитание на основе здравого смысла, Санкт-Петерсбург, 2001
10. Adele Faber, Comunicarea eficientă cu copiii. Acasă şi la şcoală, ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2002
11. Bătaia părintească înseamnă violenţă. Ghid pentru profesionişti elaborat în cadrul Campaniei naţionale de
comunicare „Copilărie fără violenţă”, Consiliul Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Ministerul
Educaţiei şi Tineretului, UNICEF Moldova şi Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii, Chişinău,
2006
12. Gary Chapman, Ross Campbell, Cele 5 limbaje de iubire ale copiilor, ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2001
13. Vasile Cantarji, Maria Vremiş, Viorica Toartă, Natalia Vladicescu, Romii din Republica Moldova în comu-
nităţile locuite preponderent de romi. Raport elaborat în cadrul Programului comun al ONU „Consolidarea
sistemului statistic naţional”, cu susţinerea PNUD, UN Women, UNICEF şi sprijinul financiar al Guvernului
Suediei, Chișinău, 2013
14. Sorin Cace, Vasile Cantarji, Nicolae Sali, Marin Alla, Romii în Republica Moldova, Raport PNUD Moldova,
Chișinău, 2007
15. Ion Duminică, Romii din Republica Moldova, 600 ani: 1414-2014, Chișinău, 2014
16. Eugenis Ghiță, Alina Negraru, Stereotipuri, prejudecăți și discriminare etnică: Perspectiva romilor, Studiu
realizat de TOTEM Communication pentru Romani CRISS, București, 2011
17. Uwe Stark, Arnd Weishaupt, Formarea formatorilor: Cum să faci seminare și ateliere reușite în calitate de
formator, Material auxiliar pentru seminarele de pe 2/3 mai și 16/17 mai 2011 de la Institutul Național al
Magistraturii, București, 2011
18. Respect pentru diversitate (compendiu de exerciții practice la îndemâna facilitatorilor), British Council
România, 2010
19. Competența interculturală, Auxiliar didactic, Pro Didactica Auxilia, Recomandat de Consiliul Național pentru
Curriculum de pe lângă Ministerul Educației al Republicii Moldova, Chișinău, 2015
20. Ghidul tânărului tolerant, Oficiul Avocatului Poporului, Chișinău, 2014
21. Educație incluzivă, Unitate de curs, Ediţie revăzută şi completată, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării
al Republicii Moldova, Chișinău, 2017
22. Educaţie incluzivă, Ghid metodologic pentru instituţiile de învăţămînt primar şi secundar general, Keystone
Moldova, Institutul de Științe ale Educației, Chișinău, 2013
43
23. Lilia Ţurcan (Bălţat), Formarea toleranţei pedagogice a cadrelor didactice, Teză de doctor în ştiinţe pedago-
gice, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău (cu titlul de manuscris C.Z.U: 378 (043.3), Link-uri utile
Chișinău, 2015
www.odorash.md
24. Oana Băluţă, Egalitate de şanse şi de gen - obiectivul oricărei societăţi democratice, Suport curs de compe-
tenţe civice, Material elaborat în cadrul proiectului „FA - Femei active pe piaţa muncii”, Beneficiar Fundaţia http://mama.md
MULTIMEDIA- pentru democraţie locală”, România, 2015 http://copil.md
25. Participarea copiilor și tinerilor, Asociația European Youth Exchange Moldova, UNICEF, Centrul Național de www.sigur.info
Resurse pentru Tineri, Chișinău, 2004
www.scoalaparintilor.ro
26. Ghidul de bune practici pentru aplicarea principiului nediscriminării în activitățile didactice, dezvoltat în ca-
drul proiectului „Profesionalizarea carierei didactice – noi competențe pentru actori ai schimbărilor în edu- http://vetkaivi.ru
cație din județele Brăila și Prahova, 2010 - 2013” http://cnpac.org.md
27. Ivan Mykytyn, Diversitate și valori, Ghidul tutorelui, Unitatea 2, România www.salvaticopiii.ro
28. Educație pentru dezvoltare. Ghidul animatorului, Reprezentanța UNICEF în Moldova și Organizația Radda www.academia.edu
Barnen-Suedia, Chișinău, 2001
www.roma.md
29. Prevenirea violenței în instituția de învățământ. Ghid metodologic, Ministerul Educației, Cercetării și Culturii
www.romanicriss.org
al Republicii Moldova, Chișinău, 2017
www.educatieparentala.ro/
30. A Training Manual for Educators and Youth Workers: Young Men’s Manual, CARE International, NW Balkans
Status M, Zagreb Croatia Center for Healthy Lifestyles: E8, Belgrade Serbia Perpetuum Mobile, Banja Luka www.parintibuni.ro
BiH Association XY, Sarajevo, BiH Promundo, Brazil / US: Program M, 2011 www.adolescenteen.ro/ce-inseamna-toleranta-si-cum-sa-o-aplici-in-viata-de-zi-cu-zi
31. Nazir Ahmad, Gulcheen Aqil, Ingrid Nyborg, Training Manual for Gender Awareness/ Sensitisation Workshop www.psychologies.ro/cunoaste-te/ce-inseamna-sa-fii-cu-adevarat-tolerant-2151499
for Community Representatives, High Altitude Integrated National Resourse Management Program, 2002
http://dmpdc.md/toleranta-in-societatea-contemporana
32. Gen şi Diversitatea socio-culturală în formarea profesională. Manual pentru abordarea integratoare a ge-
nului şi diversităţii socioculturale în practica zilnică a educaţiei şi pregătirii profesionale în România, pro- https://philean.wordpress.com/2013/11/16/despre-toleranta
iect derulat cu sprijinul Comisiei Europene și Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul https://www.britishcouncil.ro/despre-noi/sanse-egale-diversitate
Educaţiei şi Formării Profesionale din România în cadrul programului Leonardo da Vinci, 2007
www.anfp.gov.ro/R/Doc/36675_ES%20si%20DD.pdf
33. Curricula pentru curs de formare continuă în domeniul nediscriminării a cadrelor didactice/manageriale,
Centrul de Resurse Juridice din Moldova, Chișinău, 2015 https://www.britishcouncil.ro/despre-noi/sanse-egale-diversitate

34. Curricula pentru programul de formare de formatori în domeniul nediscriminării pentru cadre didactice,
Centrul de Resurse Juridice din Moldova, Chișinău, 2015
35. Iustina Ionescu, Nadejda Hriptievschi, Romaniţa Iordache, Pavel Grecu, Istvan Haller, Ghid în domeniul ne-
descriminării pentru practicieni, Centrul de Resurse Juridice din Moldova, Chișinău, 2016
36. Iustina Ionescu, Nadejda Hriptievschi, Sorina Macrinici, Romaniţa Iordache, Ghidul Discriminarea – cum să
o recunoaștem și cum să ne protejăm împotriva ei?, Centrul de Resurse Juridice din Moldova, Chișinău, 2016
https://europa.eu/youth/eu/article/39/282_ro
http://egalitate.md/what-is-discrimination
www.equalrightstrust.org/ertdocumentbank/Romanian%20translation.pdf
www.asociatia-profesorilor.ro/despre-educatia-incluziva.html
https://sutliana.wordpress.com/category/indicatori-de-incluziune-scolara
www.creeaza.com/familie/arta-cultura/Interculturalitatea838.php
http://conexiuni-interculturale.ro/2016/02/23/ce-este-multiculturalitatea
http://caravanacarierei.bns.ro/wp-content/uploads/sites/2/2012/12/Egalitatea+de+sanse+si+discriminarea.pdf
www.fonduri-ue.ro/files/programe/CAPACITATE_ADMIN/PODCA/Document-inf-privind-egalit-de-sanse-dezv-
durabila-si-achiz-pub1.pdf
http://dpus.usv.ro/docs/A6/A6.4_continut_egalitatea_de_gen.pdf
www.gendernet.at/opencms/opencms/gnet/de/leftNav/Fit/Beratung.ht
http://europa.eu/scadplus/leg/en/cha/c10932.htm
www.gendernet.at/opencms/opencms/system/galleries/download/EUGenderNet/Manual_Vocational_
Guidance.pdf
http://library.fes.de/fulltext/id/00551002.htm

44
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
45
www.gib.nrw.de/service/downloads/tup-AWO-GenderMainstr.pdf
http://ec.europa.eu/employment_social/gender_equality/index_de.html
Acte normative naționale
www.eurofound.europa.eu/pubdocs/2007/108/en/1/ef07108en.pdf
www.eubusiness.com/Social/eu-gender-gap 1. Protecţia copilului faţă de violență în instituția de învățământ. Culegere de acte normative, Ministerul
Educației, Culturii și Cercetării al R. Moldova, Chișinău, 2017
www.apa.org/pi/multiculturalguidelines/conclusion.html
2. Защита ребенка от насилия в образовательном учреждении. Сборник нормативных актов,
www11.georgetown.edu/research/gucchd/nccc/documents/Checklist.SIDS-ID.pdf
Министерством образования, культуры и исследований Р. Молдова, Кишинэу 2017
www.apa.org/pi/multiculturalguidelines/conclusion.html
3. Constituția Republicii Moldova* din 29.07.1994
www.ericdigests.org/pre-925/issues.htm
4. Legea privind drepturile copilului, nr. 338 din 15.12.1994
www.schoolcounselor.org/content.asp?contentid=173
www.gendermainstreaming-cop.eu/node/196 5. Legea privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, nr. 241 din 20.10.2005

www.eycb.coe.int/gendermatters/chapter_4/1.html 6. Legea privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, nr 140 din
14.06.2013
www.salto-youth.net/Toolbox
www.vet-research.net/FrontPage/search?SearchableText=diversity 7. Legea cu privire la asigurarea egalităţii, nr. 121 din 25.05.2012

www.undp.org/women 8. Legea privind actele de stare civilă, nr. 100 din 26.04.2001
www.cesep.be/INTERNATIONAL/compendium%20final.pdf 9. Legea privind regimul juridic al adopţiei, nr. 99 din 28.05.2010
http://ec.europa.eu/employment_social/gender_equality/gender_mainstreaming/gender/exp_group_en.html 10. Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie, nr. 45 din 01.03.2007
http://europa.eu/scadplus/leg/en/s50000.htm
11. Legea cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, nr. 5 din 09.02.2006
http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_24.pdf
12. Legea cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor, naţionale şi la statutul juridic al organiza-
http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=422&langId=ro ţiilor lor, nr. 382 din 19.07.2001
www.cdep.ro/comisii/integrare/pdf/2002/soe/mt0403.pdf
13. Legea privind aprobarea Concepţiei politicii naţionale a Republicii Moldova, nr. 546 din 19.12.2003
www.gendermainstreaming.ro
14. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Nomenclatorului lucrărilor cu condiţii de muncă grele, vătă-
http://europa.eu/youth/studying/for_work/index_ro_en.html mătoare şi/sau periculoase la care este interzisă aplicarea muncii persoanelor în vârstă de până la 18 ani şi
www.romacenter.ro/desprenoi a Normelor de solicitare maximă admise pentru persoanele în vârstă de până la 18 ani la ridicarea şi trans-
portarea manuală a greutăţilor, nr. 541 din 07.07.2014
www.cpe.ro
www.stop-discrimination.info/6998.0.html 15. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Instrucţiunilor privind mecanismul intersectorial de cooperare
pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale
www.gallup.ro/romana/poll_ro/releases_ro/pr030527_ro/pr030527_ro.h violenţei, neglijării, exploatării şi traficului, nr. 270 din 08.04.2014
http://dirigentia.blogspot.com/2007/08/joc-de-rol.html
16. Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Instrucţiunii cu privire la mecanismul de cooperare intersectorială
www.famouswhy.ro/Tags/discriminare pentru prevenirea primară a riscurilor privind bunăstarea copilului, nr. 143 din 12.02.2018
www.gender.salve.ro 17. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea şi funcţionarea
Comisiei pentru protecţia copilului aflat în dificultate, nr. 7 din 20.01.2016

18. Hotărârea Guvernului cu privire la instituirea Comisiei pentru protecţia copilului aflat în dificultate, nr.1177
din 31.10.2007

19. Hotărârea Guvernului privind aprobarea Strategiei pentru protecţia copilului pe anii 2014-2020, nr. 434 din
10.06.2014

20. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Planului de acţiuni pentru anii 2016-2020 privind implementa-
rea Strategiei pentru protecţia copilului pe anii 2014-2020, nr. 835 din 04.07.2016

21. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014-2020
„Educaţia-2020”, nr. 944 din 14.11.2014

46
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
47
22. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei intersectoriale de dezvoltare a abilităţilor şi compe-
tenţelor parentale pentru anii 2016-2022, nr. 1106 din 03.10.2016 Note
23. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare a sectorului de tineret 2020

şi a Planului de acţiuni privind implementarea acesteia, nr. 1006 din 10.12.2014

24. Hotărârea Guvernului privind aprobarea Strategiei de consolidare a relaţiilor interetnice în Republica
Moldova pentru anii 2017-2027, nr. 1464 din 30.12.2016 
* Actele normative enumerate mai sus se găsesc pe site-ul Registrului de stat al actelor juridice al Republicii 
Moldova: http://lex.justice.md/


48
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
49
 Note Note
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

50
ACTIVITĂȚI PSIHOSOCIALE DE GRUP PENTRU PĂRINȚI
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen, diversității și incluziunii copiilor
51
Teatrul social
Metodologie
Educarea și promovarea toleranței,
egalității de gen și incluziunii copiilor

SUPORT DE CURS PENTRU CADRE DIDACTICE

AUTOR: GABRIELA TEODORESCU

Finanțat de
Uniunea Europeană
Cuprins
1. Context general  2

2. Obiective și competențe  3

3. Ce este teatrul celor opresați?  5

4. Forme ale teatrului celor opresați  6

5. Teatrul imagine  7

6. Teatru forum  8

7. Activități  12

8. Exerciții  16

9. Teatrul legislativ  45

10. Sfaturi și trucuri pentru utilizarea teatrului în lucrul cu tineretul  47

11. Concluzii  48

12. Resurse  49

Anexe  50

1
1. Context general
Educația non-formală este abordarea de bază pentru crearea și implementarea activităților de teatru social.
Instrumente specifice sunt folosite pentru scopul de a aborda și provoca practicile discriminatorii dăunătoare
întâlnite în școli, la furnizori de servicii sociale și la accesarea oportunităților de angajare. De asemenea, sunt
vizate egalitatea de gen, incluziunea socială și participarea civică.
Pentru a oglindi practicile discriminatorii din comunitățile locale și pentru a invita oamenii (adolescenți, părinți,
profesori, alți adulți relevanți) să devină conștienți de realitățile din jurul lor și a găsi soluții pentru a opri com-
portamentele opresive și pentru a împuternici persoanele opresate să acționeze și să reacționeze la orice tip de
abuz, pentru toate acestea se pot folosi metode precum teatrul forum și teatrul legislativ.
Mai specific, sunt folosite instrumente precum:
• jocuri și exerciții de teatru inspirate din lucrările lui Augusto Boal, creatorul metodologiei teatrului celor
opresați
• tehnici de teatru din Stanislavky, focusate pe arta actorului (conștientizare personal, exprimare personal,
integrarea personajelor etc)
• exerciții din aria non-formală, precum activități de construire a echipei, dezvoltarea încrederii, construirea
cooperării, rezolvarea conflictelor, găsirea de soluții etc)
2. Obiective și competențe
Obiective de învățare pentru tinerii particpnați la atelierele de teatru social
• Îmbunătățirea abilităților sociale și a celor legate de educația non-formală (comunicare, leadership, relații
sociale etc) și de a acționa precum un catalizator social în școlile lor, implicând treptat alți colegi, profesorii,
părinții vecinii, în procesul de schimbare socială
• Analizarea și descrierea scopului, rolului și avantajelor ce decurd din utilizarea metodelor de teatru social
• Replicarea reprezentației de teatru social și adaptarea acesteia la contextul local
• Aplicarea metodelor însușite în comunitatea locală (școală, ONG etc)
• Dezvoltarea de strategii pentru lucrul în echipă ce pot fi transferate în realitatea lor
• Creșterea nivelului de participare activă în rândul altor elevi, părinți, profesori, adulți la nivel local, prin pro-
priul exemplu și folosind competențele dobândite
• Impulsionarea schimbării de atitudine în rândul participanților
• Creșterea nivelului de cunoștințe în rândul participanților cu referire la situațiile și probleme lumii actuale
• Dezvoltarea de abilități de facilitare pentru participanții la formare
• Creșterea nivelului de cunoștințe despre metode ce pot fi folosite în abordarea problemelor sociale
• Dezvoltarea unui plan personal de învățare și de acțiune
Tehnici folosite

Activitățile cu adolescenții sunt bazate pe procesul de învățare experențială, adică un process în patru pași ce • exerciții de spargere a gheții
începe cu crearea experienței (exercițiul/activitatea), reflecția asupra experienței (fapte, gânduri, emoții), gene- • brainstorming
ralizarea și abstractizarea (concluzii, extrapolare, conectare cu viața reală) și care se termină cu transferul (cum • activități de construire a echipei
pot aplica ceea ce am descoperit în activitate, în viața mea, în următoarele experiențe similare). • sarcini de stimulare a creativității
• jocuri de rol
Învățarea experențială este un process de învățare cu scopul de a crea context de învățare pentru ca participan- • exerciții de improvizație
ții să își extragă propriile puncte de învățare despre sine și despre tema propusă, process facilitate de către un • sarcini de lucru în echipă
trainer ce îi conduce către obiectivele activității (vezi anexa 6). • discuții facilitate
• dezbateri
• exerciții din sfera educației pentru drepturile omului
• exerciții de relaxare
• prezentări
• exerciții de actorie

Competențe ce vor fi dobândite sau îmbunătățite de către participanții la training

1. Cunoștințe despre:

• ce este teatrul social (teatru imagine, teatru forum, teatru legislative) – scop, rol, obiective, avantaje, proces,
metodologie
• diferențe culturale
• educație interculturală
• participare activă, voluntariat, incluziune socială și schimbare socială
• probleme sociale actuale

2. Abilități:

• comunicare (ascultare activă, feed-back constructiv, comunicare non-verbală, comunicare non-violentă etc)
• negociere
• leadership
• facilitare
• flexibilitate, capacitate de adaptare la diferite context
• improvizație

2
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
3
•
•
luarea deciziilor
gândire critică
3. Ce este teatrul celor opresați?
• aplicarea creativității în abordarea situațiilor problematice Inspirându-se din Freire, Brecht, și Stanislavski, Augusto Boal a dezvoltat Teatrul celor opresați practicându-l
• evaluare și auto-evaluare de-a lungul întregii sale cariere, începând cu anii 1950 în Brazilia și, mai târziu, în Argentina, Peru, Ecuador și
• lucru în echipă Franța, în timpul exilului său datorat dictaturii militare.
• abilități sociale legate de lucrul împreună, relaționarea cu ceilalți, interacțiunea în context noi etc.
• abilități de a multiplica teatrul social în comunitățile locale Teatrul celor opresați oferă instrumente astfel ca oamenii să exploreze dificultăți colective, să își analizeze istoria
• abilități de măsurare și evaluare a procesului personal de învățare și creștere și circumstanțele curente, iar apoi să experimenteze cu inventarea unui nou viitor împreună prin teatru. Acesta
reprezintă un arsenal de tehnici de teatru și jocuri care caută să motiveze oamenii, să restabilească un dialog
3. Atitudini: autentic și să creeze spațiu pentru ca participanții să exerseze moduri de a acționa.

• proactivitate În general, teatrul aplicat este un mod de a utiliza teatrul pentru situații sociale care au nevoie de o abordare di-
• empatie ferită, mai potrivită pentru educație și dezvoltare comunitară, datorită principiilor care hrănesc practica: interac-
• motivație de a se implica în schimbarea socială de la nivel local tivitate, participare, co-creere, rezolvare de probleme, împuternicire, conștientizare și cetățenie activă.
• acceptarea diversității și îmbrățișarea ei
• deschis la minte și spre învățare, deschidere spre implicare activă în societate Teatrul are puterea să educe și să împuternicească grupurile vulnerabile cu atitudini, cunoștințe și chiar cu abi-
• setare metală spre voluntariat lități care sunt necesare pentru creșterea rezilienței comunității, a familiei și a indivizilor.

Ceea ce considerăm important de menționat în acest punct este că deși Augusto Boal a lucrat în Europa, cu nu-
meroși practicieni în domeniul teatrului și cel social, după ce a fost forțat să părăsească Brazilia, el nu a creat
niciodată o metodă structurată de lucru cu Teatrul celor opresați. Nu există un mecanism care să controleze și
să valideze practicienii ce utilizează diverse tehnici din Teatrul celor opresați. Cei ce au avut contact cu munca
sa au utilizat metodele în propriile lor comunități, adaptându-le și ajustându-le la contextul social local, ceea ce
a dus la transformarea, evoluția, adaptarea și schimbarea metodelor. În acest moment, nu există un set de cri-
terii care să poată fi utilizat pentru a standardiza metodologia Teatrului celor opresați. Acest fapt poate fi atât un
avantaj pentru persoanele care nu au experiență în utilizarea teatrului și care acum au parte de un nou instru-
ment pentru intervenții în comunități, dar poate fi și un dezavantaj și un potențial risc pentru cei implicați în pro-
cesul creativ, precum și pentru publicul pieselor. Acest risc poate apărea dacă mesajul transmis nu este adecvat
(situația de opresiune este prezentată publicului fără a fi însoțită de invitația de a găsi soluții pentru a se opune
acesteia și de a nu încuraja și promova asemenea atitudini și comportamente).

Oamenii care decid să utilizeze oricare dintre metodele prezentate mai jos trebuie să fie conștienți atât de liber-
tatea cât și de responsabilitatea pe care le au utilizând Teatrul celor opresați în beneficiul comunității.

Acest ghid a fost creat pentru a furniza un cadru pentru lucrătorii de tineret și tinerii care doresc să utilizeze
teatrul în activitățile lor. Toate metodele prezentate au în comun ideea de participare și interacțiune cu publicul.
Teatrul este utilizat pentru a atrage atenția asupra problemelor sociale într-un mod care permite celor aflați în
public să vadă și să simtă povestea și să reacționeze la deciziile, atitudinile și comportamentele personajelor.

Ghidul nu reprezintă un curriculum sau un manual ce oferă descrieri detaliate pentru fiecare metodă, ci mai de-
grabă o direcție de urmat dacă cineva decide că teatrul este un mod mai potrivit de a transmite un mesaj.

4
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
5
4. Forme ale teatrului celor opresați
 Teatru Imagine – invită spect-actorii să formeze un tablou de poziții înghețate pentru a capta un moment în
timp ce dramatizează o situație de opresiune. Imaginea devine apoi o sursă pentru reflectare critică, faci-
litată de diferite feluri de intervenții: spect-actorilor li se poate cere să arate o imagine ideală a liberării de
opresiune, apoi o serie de imagini de tranziție necesare pentru a o atinge, sau li se poate cere să remodeleze
o imagine pentru a arăta perspective diferite.
 Teatru Forum – este o o scenă sau o piesă scurtă ce arată în formă dramatică o situație, cu un sfârșit opresiv
teribil cu care spect-actorii nu pot fi mulțumiți. După interpretarea inițială, aceasta este jucată din nou, însă
de data aceasta spectatorii devin spect-actori și pot striga în orice moment “stop”, pășind apoi pe scenă
pentru a înlocui actorul/actorii și a duce acțiunea în altă direcție. Teatrul devine astfel o repetiție pentru ac-
țiune în lumea reală.
 Teatru Legislativ – duce teatrul forum în contextul guvernului și cere spect-actorilor nu doar să încerce in-
tervenții pe scenă, dar și să transforme intervențiile de succes în intervenții pentru legislație și să le înmâ-
neze oficialilor aleși public aflați în sală.
 Teatru Invizibil – este o piesă deghizată ca realitate, interpretată într-un spațiu public. Obiectivul este să în-
trerupă relațiile sociale pasive și să inițieze un dialog critic între spectatori, care nu află niciodată că sunt
parte dintr-o piesă de teatru. Augusto Boal spunea despre o intervenție teatru invizibil: “Actorul a devenit
spectatorul spectatorului ce a devenit actor, astfel încât ficțiunea și realitatea se suprapun. ”
 Teatru Ziar – Caracteristica principală este aceea că ziarele sunt o sursă principală de informație (care
mai târziu va fi utilizată în proces). Acestea pot fi utilizate ca inspirație sau ca sursă a materialului principal.
Poate avea ca țintă să inițieze o dezbatere cu privire la rolul media ca opresor (sau ca sursă de manipulare)
sau să abordeze exemple de opresiune incluse în ziare. Teatrul ziar poate lua diverse forme: poate fi o inter-
pretare, poate fi o expoziție, o instalație dinamică, etc. (este foarte deschis din acest punct de vedere, bazat
pe inspirația echipei ce lucrează).
 Curcubeul dorințelor – Această metodă abordează în principal opresiunea interioară ce există în fiecare
dintre noi, în urma a diferite evenimente și relații din trecut. Are o abordare terapeutică și nu este destinată
împărtășirii în public. Este o metodă concepută mai ales pentru un proces interior personal, în cadrul unui
grup de încredere, care prin exerciții diferite (bazate în principal pe tehnici ale teatrului imagine) va ajuta la
împuternicirea membrilor grupului (prin reducerea sau eliminarea opresiunii interioare). Dintre toate meto-
dele dezvoltate de Augusto Boal, aceasta este cea mai elaborată din punct de vedere metodologic – există
un manual cu instrucțiuni specifice. Având în vedere abordarea extrem de personală a acestei tehnici, ea ar
trebui utilizată cu mare grijă, numai de către profesioniști care pot gestiona procese emoționale intense în
cadrul unui grup.
Cine poate utiliza teatrul celor opresați? Aceste tehnici sunt potrivite pentru lucrători de tineret, facilitatori,
traineri, pentru probleme ce au legătură cu Educația pentru Drepturile Omului, Incluziune Socială, Dezvoltare
Comunitară. Experiența anterioară în lucrul cu grupurile nu este obligatorie, dar este importantă.
Cu cine poate fi utilizat? Este de preferat să includă ca actori tineri cu vârsta de peste 13 ani, întrucât este un
proces intens, care necesită un anumit nivel de dezvoltare (emoțională și intelectuală). Orice grup care se con-
fruntă cu o situație de opresiune (abuz de putere) poate utiliza teatrul celor opresați.
Abuzul de putere = utilizarea puterii într-o relație pentru a controla, domina, manipula cealaltă persoană, creând
sentimente de frică, umilire, neîncredere, supunere, lipsă de putere și de voință.
6
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
5. Teatrul imagine
Teatrul imagine face parte din metodologia Teatrului celor opresați, care se dezvoltă continuu din 1960 în întreaga
lume, începând cu munca lui Augusto Boal.
Practic, ceea ce se întâmplă aici este ca atunci când apăsăm butonul „pauză” în cel mai relevant moment al ac-
țiunii unei povești. Imaginea prezentată publicului prin intermediul statuilor surprinde o situație de opresare și in-
clude cel puțin 5 personaje: opresorul, cel opresat, aliatul opresorului, aliatul celui opresat și un personaj neutru.
Pot fi mai mult de un aliat și un personaj neutru, dar întotdeauna există un singur opresor și o singură persoană
opresată, astfel ca publicul să poată identifica situația în mod correct, precum și posibilele soluții.
Procesul creării imaginii și interpretarea acesteia în fața publicului este ghidat de către un facilitator care trebuie
să aibă competențe în facilitarea proceselor de grup și în teatru social. Sunt necesare cunoștințe despre teoria
și practica Teatrului celor opresați, despre concepte și scop.
Pași de urmat:
1. Crearea unei echipe de minimum 5 persoane – acestea trebuie să fie motivate să se implice în schimba-
resa unei situații problematice – de către un facilitator cu experiență anterioară în domeniul Teatrul celor
opresați.
2. Un scurt atelier de pregătire (între 3 și 6 ore) pentru ca membrii echipei să înțeleagă ideea de Teatru imagine
și conceptul de opresiune (team building, exerciții cu emoții, exerciții cu statui, exerciții cu opresare) (vezi
resursele).
3. Pregătirea imaginii cu toate personajele menționate anterior (se pot face fotografii pentru a discuta ulterior
cu grupul, pentru a se găsi cea mai potrivită imagine pentru subiectul ales).
4. Interpretarea piesei de teatru imagine și implicarea publicului în discuții după prezentarea imaginii.
Când imaginea este prezentată publicului, aceștia sunt invitați de către Joker să privească îndeaproape și să
descrie ceea ce văd, ce fel de situație, unde cred că are loc, cine sunt personajele și care este problema prin-
cipală pe care o văd. Apoi, Joker-ul invită membrii publicului să vină pe scenă cu idei pentru soluții, prezentate
de asemenea sub formă de statui. După fiecare intervenție, publicul este întrebat ce se întâmplă mai departe și
dacă schimbarea anterioară este realistă și poate ajuta persoana opresată să iasă din această situație de abuz.
Continuă astfel până când publicul consideră că situația este îmbunătățită sau rezolvată. La finalul intervențiilor,
Joker-ul oferă un sumar, iar participanții sunt invitați să tragă concluzii și să se gândească la ce anume pot folosi
în viața de zi cu zi din experiența la care tocmai au luat parte.
5. Evaluare și follow-up (evaluare împreună cu echipa a clarității imaginii prezentate publicului, a relevanței
pentru subiectul abordat, a schimbărilor propuse de public ca fiind printre cele anticipate sau nu, etc.) pre-
cum și, dacă este posibil, follow-up cu publicul, pentru a verifica dacă unele schimbări propuse sunt utilizate
în viețile acestora.
Exemple de situații ce pot fi abordate prin Teatru imagine: bullying (hărțuire la școală), mobbing (hărțuire la locul
de muncă), violență domestică, abuzarea copiilor de către părinți, etc.
7
6. Teatru forum
Aceasta este cea mai comună formă a Teatrului celor Opresați utilizată în întreaga lume. Este o metodă care pre-
zintă multiple beneficii pentru „actorii” implicați în piesă, în sensul că este un context în care creatorii piesei pot
să dezvolte o serie de competențe (lucru în echipă, comunicare, creativitate, conștientizare de sine, relații mai
bune cu ceilalți, etc.). Pentru spectatorii implicați în partea de forum a piesei, devine o oportunitate să se simtă
înțeleși, să se exprime într-un mediu sigur, să găsească moduri pentru a se simți împuterniciți, precum și soluții
pentru o problemă care îi supără.
Teatrul forum are ca nucleu conceptul de opresiune și se concentrează asupra împuternicirii oamenilor, ca aceș-
tia să acționeze împotriva abuzului de putere care are loc în viețile lor și în comunitățile cărora le aparțin. Este
extrem de important ca subiectul ales pentru piesă să fie unul care privește și afectează un număr mare de per-
soane din comunitatea în care are loc piesa.
Ce este opresiunea? Este un abuz de putere într-o anumită relație (relații de familie, vecini, colegi, etc.). Din
această perspectivă, trebuie să facem diferența între conflict și opresiune și între incident și opresiune. Conflictul
implică un echilibru relativ al puterii între protagoniști (chiar dacă alternează de la o persoană la alta), în timp ce
opresiunea prezintă un dezechilibru al puterii, unde unul dintre protagoniști are mai multă putere și o folosește
pentru a face ca cealaltă persoană să se supună ideilor, dorințelor, comenzilor sale. Un incident este un eveni-
ment care se petrece doar o dată în viață, cînd un abuz de putere poate avea loc, dar nu în cadrul unei relații
și fără aceleași consecințe pe termen lung care ar apărea în cazul unei relații. O situație de hărțuire sexuală în
autobuz, furtul unui portofel, o bătaie pe stradă, toate acestea sunt incidente, cu posibile consecințe serioase,
desigur, dar care nu pot fi abordate prin teatru forum.
Exemple de situații ce pot fi abordate prin teatru forum: bullying (hărțuire la școală), mobbing (hărțuire la locul de
muncă), violența domestică, abuzul părinților asupra copiilor, traficul uman, etc.
Luați în considerare faptul că reprezentația întreagă poate dura între o oră și jumătate și două ore, în funcție de
subiect, public și contextul în care se desfășoară. Numărul recomandat de persoane în public este de aproxima-
tiv 30, pentru a asigura spațiu pentru intervenții și discuții. Desigur, publicul poate fi mai numeros sau mai puțin
numeros, dar dacă sunt implicați prea mulți oameni, există riscul ridicat de a pierde câțiva pe parcurs și poate fi
frustrant pentru cei ce doresc să intervină, dar nu au șansa de a o face.
Personaje și roluri
Există 5 tipuri de personaj: opresor, opresat, aliatul opresorului, aliatul opresatului, neutru.
Rolurile pe care le poate avea o persoană în dezvoltarea unei piese de teatru forum sunt: actor în piesă, facilitator
al procesului de creere sau Joker în reprezentația piesei.
Pași de urmat
1. Ce vreți să faceți?
 În această etapă, este posibil ca cineva (organizație, comunitate, școală, etc.) să solicite o piesă de
teatru forum sau decizi că există o problemă socială într-o comunitate anume, care trebuie abordată.
Dacă cineva solicită o piesă de teatru forum, este posibil ca aceștia să aibă un subiect în minte sau su-
biectul poate fi ales de către echipa de actori.
 În orice caz, este obligatoriu ca echipa de actori să realizeze o cercetare asupra problemelor ce afec-
tează o anumită comunitate (iar prin comunitate înțelegem o școală, o clasă, un sat, o companie, un
cartier, etc.). Piesa ESTE o poveste reală, cu o situație reală de opresiune.
Cel mai important aspect, care decide în cea mai mare proporție impactul piesei asupra publicului, este relevan-
ța subiectului pentru comunitate. Problema prezentată în piesă trebuie să fie una care există în comunitate
și trebuie să existe interes pentru rezolvarea acesteia.
8
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
2. Team building
 Acesta este primul pas în lucrul cu echipa de actori (profesioniști sau amatori) și înseamnă ca aceștia
să înceapă să se cunoască între ei, să aibă încredere unul în celălalt, să învețe să comunice și să lu-
creze împreună.
3. Exerciții pregătitoare
 În această etapă, facilitatorul și echipa trec împreună prin exercițiile care îi pregătesc pentru a inter-
preta o piesă de teatru forum: atenție, voce, spațiu, coordonare, cooperare, emoții, conștientizare cor-
porală, etc.
4. Putere și opresiune
 Aceasta este etapa în care echipa explorează semnificația conceptelor de putere și opresiune și va
simți consecințele “pe propria piele”. Pot fi utilizate exerciții specifice, statui, imagini, improvizație, etc.
5. Alegerea subiectului, scrierea scenariului, definirea personajelor
 Acesta este pasul unde ar putea fi necesare mai multe întâlniri ale echipei, deoarece implică multă
muncă pentru alegerea poveștii celei mai relevante, pentru a alcătui un scurt scenariu (cine joacă în
fiecare scenă, care este scopul fiecărei scene și care sunt intențiile fiecărui personaj în fiecare scenă)
și pentru a crea personajele (exerciții dramatice specifice pentru a crea personajele, cum ar fi “scau-
nul fierbinte” sau “plimbarea ghidată”).
 Este foarte important să se comunice aici echipei că deciziile sunt luate prin consens, nu majoritate.
Rolurile sunt alese, nu distribuite, nu recurgem la travesti, avem un număr total de 3-5 scene, cu o du-
rată maximă a piesei de 20 de minute, iar prima scenă trebuie să clarifice pentru public care este pro-
blema prezentată în piesă. Opresiunea trebuie să escaladeze de la o scenă la alta, iar piesa se încheie
în punctul culminant al opresiunii, cu o decizie dăunătoare luată de persoana opresată, ca urmare a
opresiunii suferite.
Elemente ale construirii unei piese:
• 3-5 scene;
• 5 personaje;
• personaje incomplete;
• problemă REALĂ ;
• problema are o soluție;
• este o situație de opresiune, nu un conflict sau un incident;
• opresiunea se intensifică începând cu prima scenă și atinge apogeul la sfârșitul piesei; puterea persoanei
opresate descrește de la prima la ultima scenă;
• piesa se încheie cu decizia dăunătoare luată de persoana opresată, cu consecințe severe pentru viitorul
acesteia;
• opresorul nu poate fi înlocuit de către public în partea de forum a piesei.
6. Repetiții
 Repetiția trebuie realizată scenă cu scenă, o scenă este repetată de câteva ori, este schimbat ceea ce
nu funcționează, este îmbunătățit ceea ce necesită schimbare. Este necesară însă o repetiție integrală,
de la început la sfârșit, pentru a evalua tonul și perspectiva generală ale piesei.
 Când există timp disponibil, se poate realiza o repetiție cu public, cu 10-15 persoane, cu care se poate
testa structura, claritatea piesei, soluțiile posibile și oportunitățile de improvizare.
9
7. Reprezentația Reguli pentru JOKER

Reprezentația este facilitată de Joker, care adoptă o poziție neutră și ghidează procesul atât pentru actori cât și • Rămâne întotdeauna NEUTRU.
pentru public. • Nu încearcă să conducă oamenii spre soluțiile proprii.

 Introducerea de către Joker și încălzirea.

 Prima reprezentație a piesei.
 Discuția cu publicul (Joker-ul vorbește cu publicul despre situație, întreabă dacă aceștia văd o proble-
mă și care este problema principală, dacă ei cunosc situații și personaje ca acestea în viața de zi cu zi
și dacă ei cred că situația poate fi diferită pentru persoana opresată).
 Prezentarea modului în care pot fi efectuate schimbări (scenele sunt jucate din nou, iar în momentul în
care cineva din public are o idee pentru schimbarea unuia dintre persoanje, cu excepția opresorului,
poate bate din palme, apoi poate veni pe scenă și interpreta schimbarea, fără a recurge la magie și fără
violență).
 Gestionarea intervențiilor din partea membrilor publicului, până când problema este diminuată sau per-
soana opresată nu mai ajunge să ia aceeași decizie prejudicioasă (există două aspecte cheie pentru
fiecare intervenție care trebuie discutate cu publicul după fiecare intervenție: este aceasta o schimba-
re realistă și ajută această schimbare persoana opresată?). Apoi, publicul decide prin vot dacă schim-
barea propusă este păstrată sau nu. Dacă nu este păstrată, atunci piesa revine la ceea ce era. Dacă
este păstrată, atunci actorii o încorporează în interpretarea lor și modifică direcția piesei în concordan-
ță cu soluția adusă de public. Improvizația bazată pe felul de a fi al personajelor este sarcina actorilor.
Aceasta înseamnă că definirea personajelor și o bună integrare a personajelor de către actori sunt
aspecte esențiale, care mențin caracterul realist al poveștii (actorii își schimbă modul de a acționa în
conformitate cu personajul prezentat inițial).
 În momentul în care publicul decide că nu mai sunt posibile sau necesare alte modificări, atunci când
problema este diminuată sau rezolvată, iar decizia finală a persoanei opresate este schimbată, Joker-ul
face un sumar al intervențiilor și soluțiilor adoptate.
 Apoi, Joker-ul întreabă publicul ce au învățat din această experiență, ce concluzii pot trage și ce anu-
me, și în ce fel, pot utiliza în viețile lor.
 Încheierea.

8. Evaluare și follow-up

 Este necesară întâlnirea de evaluare cu echipa după interpretare, când se pune în discuție atât expe-
riența echipei, cât și impactul asupra publicului. Pot fi utilizate formulare de feedback pentru a colecta
opinii din partea membrilor publicului, despre emoții, idei, relevanță, etc. Poate fi utilizat și un formular
de observații, pentru păstrarea unor informații despre partea de forum (număr de participanți, schim-
bări propuse și pentru care personaje, în care scene, concluzii trase, aspecte menționate de către pu-
blic ca putând fi aplicate în viețile lor, etc.).

REȚINEȚI...

 Piesa prezintă o situație REALĂ.

 Scopul forumului este să împuternicească persoana opresată, astfel încât aceasta să iasă din situația de
opresare, NU schimbarea opresorului.
 Intervențiile trebuie să fie realiste și să ajute persoana opresată.
 Teatrul forum trebuie utilizat doar în urma unei pregătiri serioase.

Reguli pentru ACTORI

• Construiți personajul corect.

• Rămâneți credincioși personajului – impovizați.
• Fiți realiști, faceți doar ceea ce personajul ar face în realitate.

10
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
11
7. Activități Sesiune Tema Durată Metode și tehnici utilizate
Structura unui training de teatru forum cu durata de 3 zile
Sesiunea 4 Repetiție 90 min Jucarea piesei și ajustări

Sesiune Tema Durată Metode și tehnici utilizate

ZIUA 1 În funcție de timpul avut la dispoziție este recomandat ca procesului de creare a piesei de teatru forum să i se
acorde timp suficient pentru ca participanții să poată integra informațiile, să își dezvolte abilități legate de acto-
Sesiunea 1 Teatru social- introducere 30 min Prezentare rie, să își însușească atitudinile necesare lucrului într-o echipă de teatru social.

O variantă de lucru cu grupuri de tineri, pe termen lung este una cu 10 (zece) ateliere cu durata de 3 ore fiecare,
Să ne cunoaștem 60 min Exerciții interactive
cu o frecvență săptămânală, la care să participe maxim 10 (zece) persoane, ghidate de un facilitator.
Sesiunea 2 Prezentarea programului de ateliere 15 min Prezentare
Structura unui curs de formare pentru tineri în metoda teatru forum de 10 (zece) ateliere

Așteptări, contribuții și temeri 30 min Lucru individual Atelier Temă Competențe (cunoștințe, abilități și atitudini) Metode/tehnici/instrumente utilizate
dezvoltate / consolidate în rândul participanților
Construcția echipei (cooperare, comunicare,
45 min Sarcini de grup Introducere, Conexiune cu grupul, colaborare, comunicare, Exerciții de energizare/spargere a gheții
încredere etc) 1.
cunoaștere conștiința asupra grupului, luare de deczii, poziționare Prezentare
și formarea în grup
Construcția echipei (cooperare, comunicare, Discuții facilitate
Sesiunea 3 90 min Sarcini de grup echipei
încredere etc) Exerciții de cunoaștere
Exerciții de simulare
Sesiunea 4 Pregătire pentru a juca 75 min Exerciții de actorie Sarcini de grup

2. Introducere în Cunoașterea structurii unei piese de teatru forum, Exerciții de energizare/spargere a gheții
Evaluarea zile, închidere 15 min Lucru individual și/sau de grup
teatru forum a personajelor, a elementelor de luat în calcul, Prezentare film
și exerciții abilități din arta actorului (orientare în spațiu, atenție,
ZIUA 2 Discuții facilitate
pregătitoare concentrare, conectare cu grupul, conectare la sine,
intrare în ritm etc) Brainstorming
Sesiunea 1 Recapitulare si energizare 15 min Discuții și energizare Exerciții de ritm, atenție, spațiu,
concentrare etc
Lucrul cu emoțiile 75 min Exerciții de actorie
3. Exerciții Abilități din arta actorului (orientare în spațiu, atenție, Exerciții de energizare/spargere a gheții
Exerciții interactive, joc de rol, exerciții pregătitoare concentrare, conectare cu grupul, conectare la sine, Exerciții de actorie – ritm, atenție, spațiu,
Sesiunea 2 Conceptul de putere 90 min pentru actorie intrare în ritm etc), improvizație, exprimare a unei idei,
de actorie concentrare, expresivitate, improvizație,
stări, cunoaștere personală (posibilități și limitări) joc de rol etc.
Exerciții interactive, joc de rol, exerciții
Sesiunea 3 Conceptul de opresiune 90 min
de actorie 4. Lucrul cu Abilități de lucru cu emoțiile proprii și ale celorlalți, Exerciții de energizare/spargere a gheții
emoțiile, exprimarea emoțiilor, gestionarea emoțiilor, generarea Joc de rol, simulare, exerciții de
Discuții în grupuri mici, brainstorming, conceptele de emoții în ceilalți, înțelegerea conceptelor de victimă expresivitate, discuții facilitate
Sesiunea 4 Explorarea realității și alegerea temei pentru piesă 80 min de victimă și și agresor, înțelegerea emoțiilor asociate cu diferite
discuții pe situații/cazuri cunoscute
agresor roluri
Evaluarea zilei și închidere 10 min Lucru individual și/sau de grup
5. Conceptele Exerciții de energizare/spargere a gheții
de putere și Fișe de lucru
ZIUA 3
opresiune
Joc de rol
Sesiunea 1 Recapitulare si energizare 15 min Discuții și energizare Simulare
Exerciții din arta actorului
Lucru în echipe mici, de maxim 10 Exerciții de actorie
Crearea scenariului 75 min
persoane pentru o piesă

Sesiunea 2 Crearea personajelor 90 min Exerciții de actorie

Sesiunea 3 Repetiție 90 min Jucarea piesei și ajutări

12
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
13
Atelier Temă Competențe (cunoștințe, abilități și atitudini) Metode/tehnici/instrumente utilizate Practicarea ciclului învățării Lucru în echipe mici (3-4 persoane) și
Sesiune 2 90 min
dezvoltate / consolidate în rândul participanților experențiale cu ceilalți livrarea activității pentru ceilalți participanți

6. Cercetarea Înțelegerea situațiilor de opresiune din realitatea Exerciții de energizare/spargere a gheții Formatorul va crea și facilita o reprezentație
Facilitare în teatru imagine și
realității proprie, conectarea cu experiențele personale, Discuții facilitate Sesiune 3 40 min de teatru imagine pentru tot grupul, ca
teatru forum
proprii, conectare cu grupul, abilități de negociere, de analiză exemplu pentru rolul de joker
Sarcini în echipe mici
alegerea temei și sinteză.
pentru piesă Prezentare, argumentare Pregătirea reprezentații de
teatru imagine în grupuri 50 min Luru în grupuri mici
mici.
7. Transpunerea Exerciții de energizare/spargere a gheții
situației alese Sarcină de grup, discuții de grup, discuții În grupuri de 5-7 persoane, participanții vor
în formatul facilitate, brainstorming pregăti și livra pentru ceilalți o reprezentație
de teatru Practicarea rolului de joker
Sesiune 4 80 min de teatru imagine pentru a-și exersa
forum: crearea de către participanți
abilitățile de joker. O persoană din fiecare
scheletului grup fa fi joker
de scenariu,
stabilirea Evaluare individuală și de grup
personajelor Evaluare și închidere 10 min
Închiderea procesului de formare
8. Crearea Asumarea unui personaj, interpretarea unui personaj, Exerciții de energizare/spargere a gheții
personajelor și intrare în rol, improvizație Exerciții de intrare în rol
improvizație
Exerciții de improvizație
Exerciții de creare personaje

9. Repetiții Interpretarea unui personaj, improvizație conform Exerciții de energizare/spargere a gheții

personajului, depășirea barierelor de exprimare, Joc de rol
stimularea creativității
Exerciții de intrare în rol
Exerciții de asumare a personajului

10. Repetiții Interpretarea unui personaj, improvizație conform Exerciții de energizare/spargere a gheții
personajului, depășirea barierelor de exprimare, Joc de rol
stimularea creativității
Exerciții de intrare în rol
Exerciții de asumare a personajului

REPETIȚIE CU PUBLIC – testarea în fața unui public restâns (10 persoane) a jocului actorilor, a mesajului piesei, a clarității,
concordanței cu intenția inițială (ce înțelege publicul față de ceea ce ne-am propus să transmitem)

REPREZENTAȚIE TEATRU FORUM

Structura unui training pentru facilitatori de teatru social de 1 zi

Sesiune Temă Durată Metode/tehnici/instrumente

Exercițiu de rol, experimentarea unei situații

Sesiune 1 Introducere în facilitare 20 min
și realizarea debriefing-ului

Ce este învățarea
30 min Prezentare și discuție facilitată
experențială

Pregătirea unei activități

40 min Lucru în echipe mici (3-4 persoane)
pentru ceilalți participanți

14
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
15
8. Exerciții Reguli și detaliere: Aranjează scaunele in formă de semicerc şi explică regulile: cand veţi rosti „Apă”, toţi vor
urca pe scaune pentru a nu-şi uda picioarele, cand vei striga „Furtună”, toţi se vor aşeza în pirostrii (suport pe
3 picioare pe care se pune o oală/găleată) în mijlocul semicercului, iar la comanda „Foc”, participanţii vor fugi
1. EXERCIȚII ICEBREAKER / EXERCIȚII DE ENERGIZARE afară din semicerc. Alternează comenzile de cateva ori şi incheie activitatea pană va scădea energia grupului.

Nume joc: ASEZAȚI-VĂ DUPĂ... vârstă/înălțime/ziua și luna nașterii/ număr la pantofi etc. Nume joc: RACII

Scop: Icebreaker Scop: energizare

Durata: 10-15 minute Durata: 10 minute

Dificultate: medie Dificultate: medie

Materiale necesare: - Materiale necesare: -

Reguli şi Detaliere: Participanţii trebuie să se alinieze în ordinea crescătoare sau descrescătoare (se alege de Reguli și detaliere: Participanţii se aranjează la un perete al sălii câte doi, umăr la umăr. Ei nu-şi vor putea folosi
către coordonatorul jocului) vârstei/zilei şi lunii nașterii//înălţimii/numărului de la pantofi etc. Nu se vorbeşte doar mainile în timpul jocului, păstrandu-le încrucişate pe piept, şi vor merge doar cu spatele. La semnalul animatoru-
se poate mima. lui „racii” incearcă să ajungă la peretele opus, totodată blocând drumul altor echipe.

De exemplu, un exercițiu care presupune foarte multă atenție, observare și concentrare, cât și muncă în echipă. Nume joc: „PRRRRR” ŞI „PUKUTU”
Este unul foarte simplu la prima vedere.Așezați-vă în ordine crescătoare a intensității de la persoana cu cea mai
deschisă culoare a ochilor la persoana cu cea mai închisă culoare a ochilor. Scop: energizare

Participanții vor fi amuzați și în același timp derutați, întrucât indiferent dacă membrii grupului se cunosc dinainte Durata: 10 minute
sau nu, își vor da seama că sunt detalii importante peste care trecem zilnic fără să le dăm mare importanță și vor
realiza astfel că de fapt nu se cunosc foarte bine unii pe alții. Dificultate: medie

Nume joc: MÂNCATUL MERELOR DE PE SFOARĂ Materiale necesare: -

Scop: Distracţie Reguli și detaliere: Propune participanţilor să-şi imagineze două păsări. Pe una o cheamă „prrr”, iar pe alta „pu-
kutu”. Dacă spui „Prrr!”, toţi trebuie să se ridice in varful degetelor, să se mişte prin sală şi să-şi mişte coatele
Durata: 10 - 15 minute in părţi, de parcă ar fi păsări care vor să-şi intindă aripile. Dacă spuneţi „Pukutu!”, toţi stau pe loc şi incearcă să
nu mişte nici o pană.
Dificultate: medie

Materiale necesare: sfoară şi mere 2. EXERCIȚII DE CUNOAȘTERE

Reguli şi Detaliere: Doi participanţi ţin sfoara pe care sunt legate merele. Participanţii trebuie să mănânce merele Nume joc: CE MI-E SCRIS ÎN FRUNTE
fără a se ajuta de mâini. Câştigă cel/cea care mănâncă cel mai repede mărul.
Scop: Distractie
!!! Acest joc se poate adapta astfel: în loc de sfoară se foloseşte un lighean cu apă iar merele trebuie luate din
acesta fără a se folosi mâinile!!! Durata: 20 min

Nume joc: APĂ, FOC, FURTUNĂ Dificultate: medie

Scop: energizare Materiale necesare: post-it-uri

Durata: 10 minute Reguli şi detaliere: Fiecărui participant i se lipește un bilețel cu un cuvânt pe frunte. Pe rând, fiecare poate să
pună atâtea intrebări să afle ce este scris pe bilețel până primește un răspuns negativ, se trece la celălalt jucător
Dificultate: medie și tot așa până participanții ghicesc ce le este scris în frunte.

Materiale necesare: scaune Nume joc: VÂNĂTOAREA

Scop: cunoaștere

16
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
17
Durată: 15 minute Reguli și detaliere: Participanţii se mişcă haotic prin sală şi fac cunoştinţă atunci cand se întalnesc unii cu alţii,
adresând intrebarea: „Îmi cer scuze, eşti Ion (Olga)?”. La care celălalt răspunde „Nu, ai greşit. Eu sunt Alexandru
Materiale necesare: hartie, pix (Valeria). Am ochi căprui, părul blond, nas mare, pistrui etc.”. Peste vreo 10 minute roagă participanţii să formeze
un cerc şi fiecare işi spune prenumele, iar ceilalţi povestesc cum poate fi recunoscut (ochi căprui, părul blond,
Regulile si detaliere:Împărţiţi o coală de hârtie în 6 dreptunghiuri. Pe fiecare dreptunghi notaţi: nas mare, pistrui).

1. Vorbeşte fluent limba enegleză (să demonstreze!). Nume joc: COŞUL CU FRUCTE
2. Are un frate.
3. Nu a făcut meditaţii. Scop: cunoaștere, atenție, lucru împreună
4. Ştie un banc bun (să-l spună!).
5. S-a culcat după ora 24. Durată: 10 minute
6. Este pasionat de jocurile pe calculator (să enumere trei jocuri).
Materiale necesare: -
În cel mai scurt timp, încercaţi să obţineţi câte o semnătură de la 6 persoane distincte ce Corespund acestor ca-
racteristici. Cine termină primul strigă BINGO! Reguli și detaliere: Participanţii formează perechi. Animatorul începe jocul spunând: „Am un coş cu fructe foarte
greu, îl va duce Tudor” şi face un gest de parcă i-ar arunca ceva lui Tudor. Partenerul lui Tudor va trebui să îl pro-
!!! Jocul poate fi adaptat cu mai multe întrebări/afirmații sau cerința poate fi să se găsească câte 3 persoane tejeze şi să se prefacă că „prinde coşul” şi să numească un alt participant: „Nu Tudor, ci Anişoara”. Este rândul
cărora li se potrivesc afirmațiile/ răspund afirmativ întrebărilor. Pentru a ne asigura că este posibilă completarea partenerului Anişoarei să reacţioneze: „Nu Anişoara, ci Ghenadie”. Jocul continuă până când participanţii își
integrală a foii, adică există persoanele respective în grup, se recomandă cunoașterea inițială de către facilita- însuşesc prenumele.
tor a grupului !!!
Nume joc: OBIECTE ZBURĂTOARE
Nume joc: PRINDE MINGEA!
Scop: cunoaștere, atenție, concentrare
Scop: cunoaștere și energizare
Durată: 10 minute
Durată: 10 minute
Materiale necesare: minge, măr, hârtie igienică etc
Materiale necesare: minge
Reguli și detaliere: Facilitatorul aruncă o minge, spunând prenumele celui căruia îi este aruncată. Cel care a prins
Reguli și detaliere: Jocul va decurge rapid. Participanţii stau, formând un cerc. Un voluntar care stă în centru mingea rosteşte prenumele altui participant şi îi aruncă mingea. Pentru a complica jocul, pe rând, se introduc şi
aruncă mingea în sus, spunând un prenume, apoi intră repede in cerc. Persoana numită va prinde mingea, înainte alte obiecte (minge, măr, hartie igienică, un şervet etc.). Jocul ia sfarşit când incepe haosul.
ca aceasta să cadă jos şi va repeta procedura. Jocul continuă pană cand toţi au prins mingea cel puţin o dată.
Nume joc: CUVERTURA
Nume joc: PRENUMELE VECINULUI
Scop: cunoaștere, atenție, concentrare
Scop: cunoaștere
Durată: 10 minute
Durată: 10 minute
Materiale necesare: cuvertură
Materiale necesare: -
Reguli și detaliere: Participanţii formează două echipe care se aşează pe podea cu faţa una spre alta. Doi volun-
Reguli și detaliere: Fiecare va spune „Mă cheamă...”, pronunţând prenumele vecinului din dreapta. Următorul tari stau in picioare ţinand o cuvertură intre echipe astfel încât membrii lor să nu se vadă unii pe alţii. În linişte,
cerc, participanţii vor zice „Mă numesc...” rostind de data aceasta prenumele următorului vecin din dreapta echipele trimit câte o persoană să se apropie de mijlocul cuverturii. La comanda „1, 2, 3!” cuvertura este dată jos
(peste unul). şi cei doi pomeniţi faţă în faţă trebuie să numească cât mai repede prenumele adversarului. Cel care reuşeşte
primul să o facă, ia participantul de partea sa. După cateva incercări, de cuvertură se pot apropia cate 2 sau 3
Nume joc: ÎMI CER SCUZE, AM GREŞIT participanţi concomitent.

Scop: cunoaștere și atenție Nume joc: VARIAŢII

Durată: 10 minute Scop: cunoaștere, atenție, concentrare

Materiale necesare: - Durată: 10 minute

Materiale necesare: -

18
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
19
Reguli și detaliere: Participanţii stau în cerc. Pe rând, fiecare numeşte 5 variante ale prenumelui său (de exemplu: • genul;
Catrina, Catrin, Ecaterina, Catiuşa, Catinca). După fiecare prezentare tot grupul aplaudă. În următorul tur fiecare • vârsta;
participant povesteşte despre sine doar atât cât vrea să se ştie la prima întâlnire. • localitatea de provenienţă;
• un hobby
Nume joc: MINGEA CĂLĂTOARE
Se amestecă toate biletele într-o şapcă/pungă, etc., apoi facilitatorul sau unul dintre participanţi extrage un bilet
Scop: cunoaştere şi citeşte conţinutul acestuia. Participanții trebuie să ghicească despre cine este vorba. Cel recunoscut (sau nu
!) preia sarcina jocului.
Durata: 10- 15 min
Nume joc: CULORILE PREFERATE
Materiale necesare: minge sau un obiect ce poate fi pasat
Scop: comunicare
Reguli si detaliere: Participanții se aşează în cerc. Facilitatorul aruncă o minge la un participant, își strigă numele
şi o caracteristică personală proprie şi apoi iese din grup. La fel vor proceda şi ceilalți. Ultimul va spune o carac- Durata: 20 minute
teristică a grupului.
Materiale necesare: -
Nume joc: VÂNĂTOAREA DE COMORI SUFLETEȘTI
Regulile si detaliere: recomandăm folosirea acestui joc la un grup care are probleme cu comunicarea interper-
Scop: cunoaștere, comunicare sonală (în cadrul atelierului/formării sau al vieţii obişnuite). Adună participanţii şi explică-le că ai dori să-i cunoşti
mai bine. Pentru aceasta, fiecare să se gândească la culoarea sa preferată, iar la semnalul instructorului (de
Durata: 20 minute exemplu: 1,2, gata!), să o strige cu toţii cât mai tare. Apoi întreabă câţiva participanţi dacă pot preciza culoarea
preferată de vreunul din colegii/ vecinii lor. Foarte probabil că majoritatea nu va reuşi s-o facă. Întreabați DE CE
Materiale necesare: - nu pot preciza.

Reguli si detaliere: tema este găsirea lucrurilor valoroase din interiorul fiinţei celuilalt, nu a celor pe care le poar- Acest mic joc lămureşte foarte bine participanţii că pentru o bună comunicare e nevoie şi să vorbeşti, dar şi să
tă pe el sau cu el. Scopul este găsirea numărului maxim de persoane din grup, care preţuiesc aceleaşi idei, virtuţi asculţi.
etc. Dacă nu cunoşti persoana pe care o descoşi, mai întâi vă prezentaţi.

Teme 3. EXERCITII DE TEAM BUILDING

1. Găseşte o persoană care poartă acelaşi număr la pantofi - ca şi tine;
2. Găseşte o persoană care poartă şapcă; sau nu-i place şapcă - ca şi tine;
3. Găseşte două persoane care săptămâna trecută au avut teză, lucrare, examen, predare, bilanţ etc.;
4. Găseşte trei persoane care sunt din acelaşi an de studii ca tine;
5. Găseşte trei persoane care locuiesc în alte condiţii decât tine (cămin, gazdă, rude etc.);
6. Găseşte două persoane care săptămâna trecută au fost la teatru, operă, cinema, discotecă, meci, sport etc.;
explicaţi-vă unii altora de ce vă place s-o faceţi;
7. Găseşte două persoane cărora le place acelaşi gen de muzică, program TV, revistă - ca şi ţie;
8. Găseşte două persoane cărora le place să bea cafea, coca, bere, apă minerală etc. ca şi ţie; discutaţi dacă
e bine, cum se poate scăpa de obiceiurile rele etc.;
9. Găseşte persoane care pe lângă şcoală au şi serviciu temporar; ce avantaje şi greutăţi au din aceasta?
Nume joc: GHICEŞTE CINE SUNT!
Scop: cunoaștere
Durata: 10-15 minute
Nume joc: NUMĂRATUL ORB
Scop: lucru în echipă
Durată 30-40 minute
Materiale necesare: -
Reguli și detaliere: Participanții vor sta pe scaune într-o poziție comodă. Facilitatorul îi instruiește pe participanți
cu referire la sarcină: ca grup, trebuie să numere până la 20 (dacă grupul este de maxim 10 persoane, dacă gru-
pul este mai mare, se crește numărul, de exemplu, dacă sunt 20 de persoane în grup, se va număra până la 25).
Vor sta cu ochii închiși, nu pot discuta, pot doar spune numerele în ordine. Dacă 2 persoane spun același număr
în același timp, se reîncepe de la 1. O persoană nu poate spune mai mult de 2 numere consecutiv. Nu se fac stra-
tegii explicite. Dacă grupul reușește prea repede, este provocat să numere până la 25-30.
Discuția se axează pe cum s-au simțit, dacă au reușit, cum au reușit, dacă nu au reușit, ce i-a împiedicat, au par-
ticipat toți membrii, ce au învățat și ce pot folosi mai departe.

Materiale necesare: foi, pix Nume joc: CASCADA CUVINTELOR

Reguli si detaliere: Fiecare participant scrie pe un bileţel: Scop: lucru în echipă

• culoarea părului; Durata: 20-30 minute

• culoarea ochilor;

20
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
21
Materiale necesare: foi flipchart, pixuri, markere Nume joc: SĂ DUCEM MINGEA

Reguli si detaliere: Se împarte grupul în două subgrupe (maxim 7-8 membri în fiecare subgrup!). Fiecare subgrup
are o coală de flip-chart. Liderul informal al fiecărui subgrup scrie pe coală un cuvânt de început. Restul membri-
lor subgrupului trec pe rând şi scriu un cuvânt pentru a alcătui în final o frază. Se precizează: fraza se va referi la
.......... (de ex: tabăra educativă de la Paltiniș) Fiecare echipă va prezenta fraza şi va face comentariile de rigoare!
Nume joc: HOPA
Scop: cooperare, distracție
Durata: 15 - 30 minute
Dificultate: mică
Materiale necesare: baloane (o buc. la 5 jucatori)
Reguli şi detaliere: grupul se împarte în grupe de 4-6 jucători care primesc câte un balon ce trebuie umflat. Apoi,
tinându-se de maini, membrii grupului formează un cerc şi se vor strădui să mențină balonul în aer, lovindu-l, fără
a-şi desprinde mâinile. Dacă balonul atinge solul, grupa „pierde” pentru inceput mâinile, adică nu mai pot atinge
balonul cu mâinile. În continuare, mereu fără a-şi desprinde mâainile, de fiecare dată cand balonul atinge solul,
jucătorii „pierd” dreptul de a-şi folosi coatele, umerii, capetele, picioatele.
Nume joc: AŞEZAREA IMPREUNĂ
Scop: Cooperare, distracție, energizare
Durata: 20 minute
Dificultate: mică
Scop: cooperare
Durata: 20 minute
Dificultate: mică
Materiale necesare: un ghem cu sfoară groasă, o minge mare
Reguli şi detaliere: Dacă grupul e prea mare se imparte in grupe de 10-14 membri. Jucătorii fiecărei grupe se adu-
nă în cerc, apoi fiecare aruncă ghemul spre un jucător aproximativ din față. Sfoara se desfăşoară în zig-zag de
la un jucător la altul. După ce toți au apucat de sfoară, se leagă capetele sforii care formează o rețea de legături
între toți membrii echipei. Facilitatorul aşează mingea la mijlocul cercului, pe rețeaua de sfoară. Tema este să se
transporte mingea, susținută de firele întinse, fără a o scăpa pe jos, pană in alt loc indicat.
Nume joc: CODIŢELE
Scop: comunicare, coordonare
Durata: 15 minute
Dificultate: mică
Materiale necesare: foi, lipici
Reguli și detaliere: Toţi participanţii se împart în perechi. Unuia din pereche i se lipeşte pe spate o foiţă şi el va sta
la spatele primului, punând mâinile pe umerii lui. La semnalul facilitatorului, perechile încep să se mişte prin în-
căpere. Scopul lor este să smulgă foiţele de pe spatele altor perechi, în acelaşi timp păstrand-o pe a lor. Numărul
doi din pereche nu trebuie să ia mainile de pe umerii colegului său.

Materiale necesare: - Cine a reuşit să-şi păstreze foiţa pe spate? Cine a adunat mai multe foiţe? Ce i-a ajutat? Ce strategii au folosit?

Reguli şi detaliere: la început, jucătorii se grupează în perechi stând spate în spate cu coatele agățate. Perechile Nume joc: GREVIŞTII
vor încerca să se aşeze cu fundul pe sol, fără a desprinde brațele. Dupa 2-3 aşezări și ridicări reuşite, perechile
se grupează câte două si incearcă să facă exercitiul cu patru jucători sprijiniți spate în spate și brațele agăța- Scop: comunicare, coordonare
te. Se trece apoi la 4 perechi, pentru ca în final toată grupa aşezată spate în spate să se ridice și să se aşeze
deodată. Durata: 15 minute

Nume joc: SARDELELE Dificultate: mică

Scop: distracție Materiale necesare: foi, lipici

Durată: 10-15 minute
Materiale necesare: -
Regulile jocului: jocul e similar cu „de-a v-aţi-ascunselea”, numai că invers: un jucător (numit de facilitator sau
voluntar) se ascunde, iar la un semnal restul grupului începe să-l caute. Cine găseşte persoana ascunsă, se în-
ghesuie şi se ascunde împreună cu ea, în acelaşi loc. Jocul se termină când ascunzătoarea devine vizibilă din
cauza înghesuielii.
Reguli și detaliere: Explică participanţilor că 2-3 doritori vor avea rolul de poliţişti, iar ceilalţi sunt un grup de gre-
vişti care au ocupat un pod şi au blocat circulaţia. Scopul poliţiştilor este să elibereze podul, încercand să scoa-
tă cât mai mulţi grevişti din grupul lor. Orice grevist „extras” din grup devine poliţist şi, la rândul său, scoate alţi
grevişti. Grupul greviştilor şi grupul poliţiştilor vor avea câteva minute pentru a-şi elabora o strategie de acţiune.
Violenţa este interzisă!
Nume joc: MOTOR MANIA
Scop: comunicare, coordonare

Durata: 30 minute

22
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
23
Dificultate: medie participanţii să formeze grupuri potrivit culorilor bomboanelor şi să elaboreze un set cu recomandări pentru o
negociere de succes
Materiale necesare: -
Nume joc: DA / NU
Reguli și detaliere: În grupuri de câte 5-8, participanţii vor avea 5 minute pentru a deveni un obiect motorizat.
Aceasta inseamnă că fiecare persoană va participa fizic ca element al acelui obiect. Spuneţi-le că după expira- Scop: comunicare
rea timpului fiecare grup va demonstra mişcările obiectului, în timp ce alte echipe vor ghici ce este reprezentat.
Dacă nici o altă echipă nu ghiceşte ce obiect s-a presupus prin mica înscenare, atunci grupul care l-a prezentat Durata: 20 minute
va spune denumirea lui.
Dificultate: mică
Nume joc: ÎNTOARCE-TE PE DOS
Materiale necesare: -
Scop: comunicare, coordonare
Reguli și detaliere: Participanţii formează două linii, astfel încât fiecare persoană să aibă in faţa sa câte un par-
Durata: 10 minute tener. Prima linie trebuie să spună „Da” în cât mai multe moduri posibile. Funcţia liniei a doua este de a incerca
să-i facă pe cei din linia unu să se răzgandească, spunand „Nu” cât mai convingător.
Dificultate: medie
Oferă ambelor echipe şansa să spună şi „Da”, şi „Nu”. Apoi discută cu participanţii despre felul în care s-au
Materiale necesare: - simţit în timpul jocului, atunci cand spuneau „Da” sau „Nu”. Care dintre aceste două cuvinte a fost mai greu sau
mai uşor de pronunţat şi de ce? Câte stiluri/moduri de a spune „Da” şi „Nu” au fost găsite? Poţi incepe o discuţie
Reguli și detaliere: Participanţii se ţin de mâini formând un cerc. La semnalul facilitatorului toţi vor inchide ochii despre stilurile de comunicare: asertiv, agresiv şi pasiv.
şi se vor răsuci „pe dos” în aşa fel încât să stea cu faţa spre exterior, adică cu spatele unii la alţii, ţinandu-se în-
continuu de mâini. Nume joc: FÂNTÂNA MIRACULOASĂ

Nume joc: RULADA Scop: de exprimare a identităţii

Scop: comunicare, coordonare Durata: 15 minute

Durata: 10 minute Dificultate: mică/medie

Dificultate: mică Materiale necesare: -

Materiale necesare: -
Reguli și detaliere: Toţi participanţii se aranjează într-o linie dreaptă, ţinându-se de mâini. Ei se vor roti de la un
capăt la celălalt în formă de ruladă, până când stau foarte strânşi, după care toţi odată se vor aşeza jos.
Nume joc: NEGOCIAZĂ CARAMELELE
Scop: comunicare, coordonare, negociere
Durata: 30 minute
Dificultate: medie
Materiale necesare: plicuri/saculeți, bomboane cu ambalaje colorate și diferite
Reguli și detaliere: Pregăteşte pentru fiecare participant caâe un plic cu 6 bomboane mici învelite în ambalaj de
diferite culori. Spune-le că scopul lor este să acumuleze 6 bomboane de aceeaşi culoare. La inceput vor decide
ce culoare doresc să adune, apoi vor purcede la schimb. Poţi schimba doar o singură bomboană cu o singură
persoană la un moment dat. Jocul poate dura ceva timp, deoarece mai mulţi participanţi pot decide să acumuleze
bomboane de aceeaşi culoare. Jocul continuă pană cand fiecare participant are toate bomboanele de o culoare.
Iniţiază o discuţie despre esenţa procesului de negociere, tacticile folosite etc. Poţi continua activitatea, rugând
Reguli si Detaliere: Cercul în care sunt aşezaţi participantii se imaginează ca fiind marginea unei fântâni miracu-
loase. Fiecare participant își va spune, pe rând, dorinţele. Ex: Dacă aş putea fi o altă vieţuitoare din lumea anima-
lă, aş fi ............ , pentru că .......... ; dacă aş putea fi o pasăre (o insectă, o floare, un copac, o mobilă, un instrument
muzical, o casă, o maşină, o stradă, un joc, o emisiune TV, un film, un aliment, o culoare, etc.), aş fi ............, pentru
că ............ .
Nume joc: SĂ NE SALVĂM IMPREUNĂ!
Scop: cooperare
Durata: 20 minute
Dificultate: mică
Materiale necesare: cateva chingi/sfoară
Reguli şi detaliere: jucătorii alcătuiesc un grup de călători în junglă, capturat de canibali. Toți călătorii, stând în
picioare și lipiți strâns unul de altul, au fost legați cu o funie ca să nu scape. Totuși, nu sunt paznici, iar dacă gru-
pul reușește să se deplaseze pachet, aşa legat cum este, pană în alt loc aflat la o oarecare distanță (15-30 m) va
gasi acolo ajutor și călătorii vor scăpa de cazanul canibalilor.

24
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
25
4. EXERCIȚII de ÎNCREDERE şir se opreşte şi aşteaptă să fie „spălat”: fiecare participant la joc îi pune mâna pe umăr şi îi spune o caracteris-
tică, o calitate personală sau o vorbă bună. Cel „spălat” mulţumeşte şi trece mai departe.
Nume joc: ŞIRAGUL DE ACCIDENTAŢI
Atenţie: se va insista de la început pe caracterul pozitiv al comunicării ! Neapărat trebuie să treacă prin „maşi-
Scop: cooperare, încredere na de spălat” copiii trişti, timizi, negativişti, pentru a le ridica moralul, pentru a le dezvolta încrederea în sine sau
pentru a-i stimula să gândească pozitiv.
Durata: 25 minute
Nume joc: AM INCREDERE!
Dificultate: medie
Scop: de incredere
Materiale necesare: fulare, eşarfe pentru legat la ochi
Durata: 20 minute
Reguli şi detaliere: jucătorii se înşiră într-o linie, ţinându-se de mâini. Toţi se leagă la ochi (sunt accidentaţi), mai
puţin primul şi ultimul din şir. „Văzătorii” conduc şirul de „nevăzători” într-o călătorie pe un drum presărat cu Dificultate: medie
obstacole pregătite dinainte: scaune, bănci, mese, uşi, copaci, gropi, tufişuri, garduri, etc. În timpul călătoriei,
mâinile tuturor jucătorilor rămân mereu apucate. „Văzătorii” de la capetele şirurilor vor anunţa mereu obstaco- Reguli si descriere: Într-un cerc strâns, fiecare stă cu mâinile întinse, palmele în față. În mijlocul cercului va sta
lele şi vor îndruma coechipierii când şi cum să le treacă, iar „nevăzătorii” îi vor anunţa problemele pe care le au o persoană, cu ochii închiși care se va lasa purtata în jurul cercului, pe mâinile celorlalți.
(„opriţi”, „unde să pun iciorul” etc.).
Nume joc: SĂ DESFACEM NODURILE!
„Accidentaţii” nu vor merge pasivi şi docili ci vor participa la rezolvarea problemelor pe parcurs, anunţându-şi
vecinul de greutăţile pe care tocmai le-au depăşit („vezi că e un ciot”, „am dat de un copac” etc) sau sprijinin- Scop: comunicare, cooperare
du-l la cerere.
Durata: 15 minute
Nume joc: MERSUL PE INCREDERE
Materiale necesare: o chingă, sfoara
Scop: incredere
Reguli si detaliere: se fac cât mai multe noduri simple, succesive, pe chingă (nu foarte strânse!). Apoi chinga tre-
Durată: 20-25 minute ce pe rând pe la fiecare jucător, care desface un nod şi spune o părere, sau ce a învăţat el în lecţia respectivă,
după care dă chinga vecinului. Acţiunea se repetă până se desface ultimul nod.
Dificultate: medie
Nume joc: RETEAUA
Materiale necesare: legături pentru ochi.
Scop: de incredere, conectare
Reguli și detaliere: jucătorii se împart în perechi. Unul din membrii perechii e legat la ochi. Tema jocului e ca nevă-
zătorul să fie condus de partener într-o scurtă călătorie, care se poate desfăşura în sală sau afară. Conducerea Durata: 30 minute
poate fi verbală, sau neverbală: nevăzătorul se ţine cu mâinile de umerii partenerului; ori: partenerul pune mâinile
pe umerii nevăzătorului; sau cei doi stabilesc un cod de gesturi: când partenerul atinge nevăzătorul pe umărul Dificultate: medie
drept, acesta se întoarce cu 90º la dreapta şi merge înainte etc.
Materiale necesare: un ghem de sfoară (subţire, colorată).
Variante: călătoria poate fi organizată sub forma unei curse cu obstacole
Reguli și detaliere: grupul se aşează în cerc. Un jucător ia ghemul de sfoară, explică cu voce tare de ce îi place
Nume joc: MAŞINA DE SPĂLAT grupul, reţine capătul sforii apoi aruncă altui participant ghemul care se desfăşoară. Acesta apucă sfoara, ex-
plică şi el cu voce tare de ce îi place grupul, apoi aruncă ghemul altuia. Şi tot aşa mai departe, până ce restul
Scop: incredere, comunicare, deschidere, conectare ghemului revine la primul jucător, astfel ca toţi jucătorii se ţin de sfoară iar aceasta e desfăşurată în zig-zag de la
unul la altul. Reţeaua astfel formată ilustrează relaţiile dintre toţi membrii grupului.
Durată: 20-25 minute
Variante: jucătorul anunţă numele celui căruia îi va arunca ghemul şi va specifica un motiv pentru care îl apreci-
Dificultate: medie ază favorabil, apoi va arunca ghemul. Declaraţia va fi despre contribuţia celui din faţă la reuşita activităţii colecti-
ve, sau aprecieri în general despre persoana respectivă. După ce toată lumea e legată prin sfoară, instructorul ia
Materiale necesare: legături pentru ochi. o foarfecă şi taie sfoara între fiecare pereche de jucători, explicând: „la terminarea şedinţei , fiecare participant
capătă o bucată de sfoară care-i va aminti mereu de prietenii care i-a făcut aici şi de cele învăţate”.
Reguli si descriere: Se formează două şiruri de participanți, față în faţă. Un voluntar/cel care rămâne fără pere-
che sau facilitatorul trece printre cele două şiruri („maşina de spălat”). Când ajunge în dreptul primei perechi din

26
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
27
Nume joc: GENUNCHII SUS Nume joc: 1-2-3

Scop: de incredere, conectare Scop: concentrare și încălzire

Durata: 10 minute Durata: 10-15 minute

Dificultate: mică Dificultate: medie

Materiale necesare: - Materiale necesare: -

Reguli și detaliere: Participanţii stau într-un cerc compact cu umerii lipiţi unii de alţii. Apoi toţi se întorc, astfel Reguli și detaliere: Se formează perechi care stau față în față. Se poate începe stând jos sau în picioare.Începeți
încat umerii drepţi să fie orientaţi către centrul cercului. Participanţii işi pun mainile pe umerii persoanei din faţă să numărați alternativ de la 1 la 3 încontinuu, pornind de la 1 din nou atunci când se ajunge la 3 și tot așa. Odată
şi se aşează incet, astfel incat fiecare să se aşeze pe genunchii persoanei ce se află în urma sa. această parte reușită, se poate trece la următoarea etapă.

Nume joc: OBIECTUL ACTOR În loc de 1, se va bate din palme, dar în continuare 2 și 3 vor fi rostite.Se repetă de câteva ori până când tuturor le
iese perfect această parte. Se trece la partea în care se bate din palme la 1, iar cel căruia îi vine rândul să spună
Scop: de incredere, conectare 3 va trebui să-și îndoaie genunchii. Este ca și cum ai incerca să bați cu o mână pe creștet și, în același timp, cu
ceallată să îți masezi stomacul. Exercițiu pe care îl puteți chiar face ulterior acestuia.
Durata: 30 minute
A: unu (se bate din palme)
Dificultate: mare
B: doi
Materiale necesare: -
A: trei (se indoaie genunchii)
Există două moduri de a începe acest exercițiu:
B: unu (se bate din palme)
a) protagonistul se ridică pe o masă și se lasă să cadă pe ceilalți actori, aranjați în două rânduri, față în față, cu
brațele întinse, ținindu-se bine de mâini și cu mâinile bine întinse, pregatiți să susțină greutatea celui care A: doi
își dă drumul. Trebuie să își scoată de pe miini: brățări, ceasuri, inele, etc.
b) Actorul se aruncă în brațele celorlalti actori. Înainte de a sări, țipă. după ascultarea strigătului, actorii își ex- B: trei (se indoaie genunchii)
tind brațele în față, ținându-se de mâna și formând o rețea. 
Fiți siguri că ați acordat suficient timp perechilor să își arate celorlalți cum se descurcă. Va fi amuzant și în ace-
În ambele cazuri, participantul se aruncă peste patru perechi de brațe care îl sustțn. Un participant îi ține brațele lași timp folositor pentru cei care privesc, chiar dacă nu va merge perfect totul după fiecare etapă.
și picioarele încă. Împreună ei îl aruncă pe protagonist în aer de trei ori, cu brațele întinse.
Dacă aveți suficient timp, perechile pot să decidă singure asupra sunetului și/sau mișcării pentru cifra 2.

5. EXERCIȚII DE ATENȚIE ȘI CONCENTRARE Pentru a exersa și limbajul/vorbirea, cereți participanților să decidă asupra unui cuvânt sau unei expresii pentru
numărul doi, cum ar fi cafeaua de dimineață, un albastru infinit, o noapte furtunoasă, bucurie, ploaie, etc.
Nume joc: SĂ NE ÎNCERCĂM MEMORIA
Exercitiul este folositor atât pentru concentrare, cât și pentru a dezvolta lucrul în perechi, respectiv echipă.
Scop: memorie
Nume joc. 1-2-3-4/4-3-2-1
Durata: 10 minute
Scop: concentrare și încălzire
Dificultate: medie
Durata: 10-15 minute
Materiale necesare: cât mai multe obiecte, foi, pix etc.
Dificultate: medie
Reguli si detaliere: Aşezăm pe o masă diferite obiecte, apoi le acoperim cu un prosop. Fiecare jucător are hârtie
şi creion. Se ridică prosopul timp de 10-15 secunde. Jucătorii trebuie să privească foarte atent obiectele, care Materiale necesare: -
vor fi , imediat, acoperite.
Reguli și detaliere: Membrii grupului (oricât de multi) stau în picioare într-un cerc și numără de la 1 la 4, fiecare
Este declarat câştigător cel care poate să noteze din memorie cele mai multe obiecte. membru rostind câte o cifră în ordine crescătoare. Cand se ajunge la patru, cel cu cifra patru o rostește din nou
și se reia numaratoarea de data asta inapoi, descrescător. Apoi, din nou crescător. Însă, cel care rostise inițial 2

28
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
29
va rosti 1(unu). Astfel, numărătoarea va ajunge și la al cincilea sau al șaselea membru al grupului din cerc și tot Nume joc: RITZY-PITZY
așa. Următorii patru pornesc din nou de la 1 la 4 și înapoi și tot așa.
Scop: concentrare și încălzire
Etapa urmatoare presupune ca cei care au cifra pară să bată din palme la drumul dus de la 1 la 4 crecător, dar să
spună cifra întorcându-se numărătoarea descrescător, astfel încât la întoarcere cei care aveau de spus cifrele Durata: 15 minute
impare să bată din palme, iar ceilalți să le spună.Acest lucru presupune pentru cel cu cifra 4 ca la numărătoarea
în ordine crescătoare să bată din palme prima dată, iar a doua oară să spună 4. Dificultate: medie

Jocul se complică pentru că, pentru a merge mai departe, 1 va fi spus de cel care avusese rolul de 2, și tot așa.
Până cînd se va ajunge din nou la membrul cu care am început jocul.
În funcție de capacitatea de concentrare a participanților, putem în continuare complica exercițiul, schimbând
cifra 1 sau 4 cu alte semne sau gasind alt algoritm.
Exercitiul este folositor atât pentru concentrare, cât și pentru a dezvolta lucrul în echipă.
Materiale necesare: -
Reguli și detaliere: Participanții vor număra de la 1 la orice număr își propun, indiferent de numărul celor impli-
cați.După prima etapă se trece la cea în care se vor înlocui toate numerele divizibile cu 2 cu cuvântul Ritzy și toa-
te cele diizibile cu 3 cu cuvântul Pitzy. Dacă se dorește complicarea jocului, se va propune grupului și al treilea
element. În loc de numerele divizibile atât cu doi, cât și cu 3 se va spune Ritzy-Pitzy.

Nume joc: POVESTE DIN CUVINTE 6. EXERCIȚII PENTRU EXPLORAREA SPAȚIULUI

Scop: concentrare, atenție, lucrul cu sine și cu detaliile Nume joc: PADUREA DE SUNETE

Durata: 10-15 minute Scop: încredere, explorarea spațiului, atenție

Dificultate: medie Durata: 20 minute

Materiale necesare: pălărie sau traistă, bilețele sau hârtie, pix Dificultate: medie

Reguli și detaliere: Coordonatorul propune participantțlor să aleagă câte un cuvânt sau un sunet/zgomot sau Materiale necesare: -
alege el cuvintele pe care le scrie pe cate un bilețel, le pune într-un joben de unde fiecare participant va extrage
câate unul și astfel va fi creată o poveste, folosind în poveste cuvântul extras. Reguli și detaliere: Grupul se împarte în perechi. Unul va fi orbul, celălalt ghidul. Ghidul emite/ăși alege un sunet
de animal (pisică, câine, leu, maimuță, etc). Perechea ascultă cu atenție și reține sunetul. Toți orbii închid ochii.
Nume joc: STÂNGA-DREAPTA Ghizii încep să emită sunetele alese și se plimbă prin spațiul desemnat. Orbii trebuie să se ghideze după sunetul
ghidului/partenerului lui. Ghidul este responsabil pentru siguranța partenerului lui și se oprește din emis sunetul
Scop: concentrare și încălzire dacă partenerul lui este gata sa dea peste un obstacol. Orbul se oprește dacă sunetul nu se mai aude. Ghidul
trebuie să se miște prin spațiu și să orienteze orbul doar cu sunetul ales. Orbul trebuie să se concentreze numai
Durata: 20-30 minute pe sunetul lui, chiar dacă în jur se vor mai auzi și alte sunete.

Dificultate: medie Pentru îngreunarea jocului (daca este prea ușor pt participanți) se mărește distanța dintre ghid și orb. Se schim-
bă rolurile și se face același lucru.
Materiale necesare: cană cu apă, farfurie cu mâncare, furculiță, lingură, cuțit, pâine, ață și ac, material, hârtie,
pix, pieptene, etc. Nume joc: AUD - ASCULT

Reguli și detaliere: Participantii vor mânca sau vor taia pâine, vor bea apă sau vor coase un material, vor scrie Scop: concentrare, atenție, focus
ceva sau se vor pieptana.
Durata: 10-15 minute
În funcție de recuzită și posibilități, cît si de numărul de personaje, coordonatorul va alege câteva acțiuni pe care
participanții să le facă întocmai precum într-o scenetă. Vor fi rugați apoi să definitiveze acțiunile, mișcările, să le Dificultate: medie
desfacă, să le puncteze clar și să le știe foarte bine pas cu pas. Vor fi deci și exersate de cateva ori.Apoi, coordo-
natorul va ruga participanții să faca aceleași acțiuni, în aceeași ordine și cu același scop, dar cu mâna cealaltă – Materiale necesare: -
dacă sunt dreptaci, cu sâanga, daca sunt stângaci, cu dreapta. Se lucrează individual.
Reguli și descriere: Coordonatorul va ruga participanții să închidă ochii și să observe ascultând toate sunetele
Discuția de după se va axa pe cât de dificil sau simplu a fost, cât de mult suntem limitați în acțiunile noastre cu care pot fi distinse în jurul lor, indiferent unde și cât de departe. Apoi participanții vor fi rugați să le descrie.
adevărat sau doar de mintea noastră, cum ne putem depăși limitele, cum gestionăm frustrarea, cum ne raportăm
la situațiile noi, ce soluții găsim.

30
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
31
Pentru o și mai clară și precisă identificare/distingere a acestora, paricipanții pot fi rugați să identifice mai întâi ochii și mâinile, dacă e cazul.), apoi le duce la extrem, exagerând toate tranformările și ducându-le până la un
sunetele din interiorul camerei, apoi pe cele de pe stradă și curtea clădirii, apoi să se întoarcă la cele de pe cori- maxim posibil. Apoi începe să anuleze masca, anulând lent toate elementele și ducându-le, în același mod în par-
dor. Coordonatorul se poate juca cu focusul participanților sau le poate lăsa libertatea de alegere. tea opusa (de la râs la plâns)

Acuitatea auditivă sau ascuțimea auzului se exersează la rândul său și are un rol important în exersarea simțu- Nume joc: SCHIMB DE MĂȘTI
rilor și implicit în dezvoltarea lor. Nu este suficient doar să îți poți imagina sau aminti anumite sunete din natură
sau viața de zi cu zi, cât și să poți distinge la distanță între ele sau sa le poți identifica oricât de încet sau tare ar Scop: improvizație
suna. Este valabil pentru oricare dintre simțurile exersate prin exerciții.
Durata: 30 minute
Prin acest exercițiu este ajutată și vorbirea.
Dificultate: medie
Nume joc: RÂNDURI DE ORBI
Materiale necesare: -
Scop: încredere, atenție, concentrare
Reguli și detaliere: Actorii se pun 2 câte 2 și realizează/interpretează un ritual bine cunoscut (la birou, acasă, la
Durata: 15-20 minute joacă, etc) apoi schimbă rolurile în cadrul aceluiași ritual. Exemplu: șeful și angajatul, bărbatul și femeia, profe-
sorul și elevul, polițistul și hoțul, etc
Dificultate: medie
Nume joc: VOCEA IMAGINII SI IMAGINEA VOCII
Materiale necesare: -
Scop: atenție, concentrare, improvizație
Reguli și detaliere: Participanții se așează pe 2 rânduri, față în față. Un rând de participanți trebuie să închidă
ochii și cu mâinile să examineze chipul celui din fața lui. Cei examinați se împraștie/amestecă prin sală iar orbii Durata: 15-20 minute
trebuie să îi identifice tot cu ochii închisi și cu ajutorul mâinilor.
Dificultate: mică-medie
Nume joc: COMPLETÂND SPAȚIUL GOL
Materiale necesare: -
Scop: coordonare cu celălalt, atenție, concentrare
Reguli și detaliere: Se împart actorii în 2 grupe. Pe rând, fiecare grupă va crea jocul și cealaltă echipă va identi-
Durata: 15 minute fica imaginea finală. Se creează diferite cuvinte și sunete posibile pentru o imagine, cuvinte și sunete ce se vor
combina, mai apoi, cu imaginea. Ex: sunet de claxon, scârțâit de roți, strigăte de atenționare, etc. La pasul doi se
Dificultate: mică va pune și imaginea peste sunete. Personajele vor arăta ce sunet reprezintă. Cel care claxonează poate imita că
este la volan. Cel care țipă poate să se prefacă că strigă taxiul, cel care imită scârțâitul de roți poate imita pusul
Materiale necesare: - piciorului pe frânî și reculul acestei acțiuni, etc. Rezultatul final: o imagine din trafic cu zgomotul specific.

Reguli și detaliere: Doi participanți se asează față în față. Unul se misșa, celălalt trebuie să ocupe spațial lăsat Faza doi a jocului se poate crea/porni invers: de la imagine la voce/sunete.
gol de primul. Dacă unul își retrage mâna, celălalt trebuie să o pună pe a lui. Dacă unul își trage burta, celălalt o
umflă. Dacă unul se strange, celălalt se întinde, dacă unul se lasă pe vine, celălalt se ridică pe vârfuri, etc. Nume joc: FRAZĂ ȘI OBIECT

Scop: atenție, concentrare, improvizație

7. EXERCIȚII DE IMPROVIZATIE
Durata: 15-20 minute
Nume joc: EXAGERÂND MASCA ȘI ANULÂND-O
Dificultate: medie
Scop: atenție, concentrare, improvizație
Materiale necesare: diferite obiecte din spațiu – pahar, scaun, oglindă, pix etc.
Durata: 15 minute
Reguli și detaliere: Un actor spune o frază, apoi ceilalți se vor duce la locul cu obiectele respective și repetă
Dificultate: medie fraza. Apoi, relaționându-le cu propriul corp sau alte obiecte din sală le vor schimba și le vor da noi semnificații.

Materiale necesare: - Ex: primul zice “iată o oglindă!”. Altul se duce, ia oglinda și spune “iată o oglindă!”. Apoi o transformă într-o tavă
și pune un pahar pe ea spunând “tăvițta și paharul ăsta sunt foarte bune pentru invitați”. Urăatorul vine și repetă
Reguli și detaliere: Fiecare jucător își alege o mască/acțiune imaginară (râs, plâns, alergare, înot, etc). Pas cu fraza, apoi transformă paharul sau oglinda în altceva (ex pune paharul pe cap spunând ”cred că palariuța asta
pas dezvăluie toate elementele măștii (ex: râs – întâi zâmbești foarte discret doar din buze/gură, apoi implicit și

32
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
33
se potrivește cu cureaua “ și tot așa până toți actorii creează ceva legând-se de unul obiectele date de cel de Reguli și detaliere: Fiecare participant, pe rând, ia o haină, bluză, un obiect de îmbrăcăminte și îl pune pe el/ea,
dinainte. fiind extrem de atent/ă la tot ce face, la fiecare gest sau mișcare.Când este sigur că știe care este desfășurarea
exactă a acțiunilor și felul în care sunt făcute, lasă haina deoparte și face totul fără ea, mimând toate etapele
Nume joc: SCHIMBÂND ISTORIA OPEREI identic.Dacă nu iese din prima, participantul se întoarce la lucrul cu haina propriu-zisă, conștientizează etapele
și mișcările, apoi încearcă din nou până când reușește.
Scop: improvizație
Nume joc: DESFACEREA UNEI ACȚIUNI
Durata: 15-20 minute
Scop: lucrul cu sine, conștientizare propriei persoane, concentrare
Dificultate: medie
Durata: 30 minute
Materiale necesare: -
Dificultate: medie-ridicată
Reguli și descriere: Acest joc constă în improvizarea de scene ce puteau sa se întample într-o operă déjà consa-
crată, dar nu s-au întâmplat. Schimbă cursul istoriei într-o operă déjà consacrată. ex: Otello o iarta pe Desdemona, Materiale necesare: hârtie, pix, cartoi, cuțit, trusă machiaj sau aparat ras si spumă ras, haine, valiză, instrumente
nunta lui Hamlet cu Ofelia, etc. muzicale, etc.

Variante: cărți celebre, filme etc., ce pot fi jucate sau reprezentate prin statui pentru ceilalți. Ceilalți sunt invitați Reguli și descriere: Alegeți câteva acțiuni organice zilnice sau acțiuni diferite și desfaceți-le în cele mai mic părți
să ghicească despre ce este vorba. constituente ale lor.

Discuția poate fi despre cum au ales tema, cum au lucrat împreună, cum au ales statuile, dacă au fost relevante • scrieți o scrisoare
pe baza a ceea ce publicul a văzut, cum au gândit să transmit mesajul și ce a văzut publicul, cum ar putea face • curatați cartofi
altfel data viitoare, ce concluzii pot trage, ce pot folosi pentru viitor în crearea piesei • spalați vasele
• bărbieriți-vă sau machiați-vă
Nume joc: DOUĂ DISTRIBUȚII PENTRU ACEEAȘI OPERĂ • împachetați o valiză de voiaj
• cântați la un instrument
Scop: improvizație
În cazul acestor exerciții este foarte important să nu se grăbească nimeni și să nu se sară niciuna dintre acțiuni
Durata: 15-20 minute oricât de mică sau neimportantă ar părea. Important este să fie făcute cu multă asumare și atenție, rigurozitate
și conștientizare.
Dificultate: medie
Apoi, aceleași acțiuni pot fi mimate, într-un exercițiu ulterior.
Materiale necesare: -
Nume joc: SCAUNUL
Reguli și detaliere: Un participant povestește o istorie și 2 distribuții (grupuri de actori) le joacă, pas cu pas, fie-
care cum crede și cum înțelege povestirea. Se punctează în discuție modul diferit de a percepe aceeași realitate. Scop: lucrul cu sine, conștientizare propriei persoane, concentrare

Durata: 20 minute
8. EXERCIȚII DE CONȘTIENTIZARE A PROPRIEI PERSOANE
Dificultate: medie-ridicată
Pentru a conștientiza propria persoană este bine să începem cu acțiunile noastre și comportamentul nostru de
zi cu zi. Multe dintre acțiunile noastre zilnice sunt automate sau gesturi reflexe. Multe dintre ele sunt acțiuni or- Materiale necesare: scaun
ganice. Așadar, mai întâi este ideal să devenim conștienți de ceea ce facem inconștient și să ne examinăm astfel
comportamentul. Reguli și detaliere: este vorba despre atenția asupra mușchilor care sunt folosiți în anumite acțiuni pe care le fa-
cem când mutăm un scaun de la perete în mijlocul camerei și ne așezăm pe el, versus mimarea aceleiași acțiuni
Nume joc: MIMAREA ÎMBRĂCĂRII UNEI HAINE dar fără scaun.

Scop: lucrul cu sine, conștientizare propriei persoane De cele mai multe ori, participanții sunt luați prin surprindere și găsesc sau reușesc extrem de greu recrearea
tuturor mișcărilor întocmai, astfel încât nici nu își aduc aminte numărul pașilor făcuți de la perete în mijloc sau
Durata: 30 minute mâna cu care au apucat scaunul.

Dificultate: medie Exercițiul se simplifică și se desface, astfel încât sa se poată repeta până când mimarea va fi identică. Se lucrea-
ză individual.
Materiale necesare: haină sau bluză

34
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
35
Participanții pot fi întrebați ce au simțit când au realizat că le este greu să mimeze întocmai? Neputință? Frustrare? Coordonatorul lucrează doar cu cei dispuși și nu îi forțează pe ceilalți. Grupul este încurajat să observe cu atenție
Ce a declanșat în ei aceste sentimente? exercițiul, fără a avea reacții exterioare puternice și să încerce să se pună în locul celui care lucrează.

Nume joc: PĂTRATUL EMOȚIILOR Scaunul emoțiilor poate fi înlocuit cu un alt participant drept partener, care să reprezinte persoana căreia i se
adresează cel care își exprimă sentimentele. Jocul de rol face trecerea astfel către exerciții mai complexe de
Scop: lucrul cu sine, conștientizare propriei persoane, concentrare intrare in rol.

Durata: 15 minute Nume joc: SOARELE DIN INTERIOR

Dificultate: medie-ridicată Scop: lucrul cu sine, conștientizare propriei persoane, concentrare, imaginație

Materiale necesare: cretă sau scotch de hârtie Durata: 10 minute

Reguli și descriere: Conștientizarea emoțiilor și a trăirilor. Dificultate: medie

Coordonatorul marchează în spațiul de lucru, cu cretă sau scotch de hârtie, un pătrat împărțit în patru zone dife-
rite: pătratul bucuriei, pătratul tristeții, pătratul fricii și pătratul furiei. Participanții sunt încurajați să meargă prin
spațiu, analizând fiecare pătrat și încercând să diferențieze mintal emoțiile propuse în pătrat, găsind exemple din
propria experiență de viață.Apoi, coordonatorul propune anumite situații de viață, de exemplu: teste la geografie,
excursie la munte, colegul de bancă mi-a mâncat sanvich-ul fără să-mi ceară voie, mi-am pierdut cățelul ș.a.m.d.
La auzul acestor enunțuri, toți participanții merg în pătratul pe care ei îl consideră corespondent cu situația.
Odată ajunși în pătrat, acești observă care dintre colegii lor sunt în același pătrat și care sunt în celelalte. După
această observare, participanții din același pătrat se îmbrățișează și reiau jocul, pornind din nou de la mersul
relaxat prin spațiul de joc.
Ca o etapă suplimentară, opțional, se poate și discuta despre diferențele între alegerile participanților și de ce
unii au ales un anumit pătrat, iar alții un altul.
Nume joc: SCAUNUL EMOȚIILOR
Scop: lucrul cu sine, conștientizare propriei persoane, concentrare
Durata: 15 minute
Dificultate: medie-ridicată
Materiale necesare: scaun
Reguli și descriere: Conștientizarea emoțiilor și a trăirilor, exprimarea lor.
Participanții stau așezați pe sol, într-un semicerc. În centru semicercului, coordonatorul așază un scaun pe care
îl denumește scaunul emoțiilor. Într-o ordine determinată de disponibilitatea participanților, coordonatorul iniția-
ză jocul cu fiecare, propunând diferite situații de viață din experiența personală a fiecăruia. Se creează un dialog
între participant și scaun, copilul exprimându-și toate sentimentele prin care a trecut în acel moment al vieții sale
și nu le-a putut exprima direct atunci. Odată spuse, scaunul înghite aceste sentimente și, indiferent de situații, le
transformă în gînduri pozitive(scaun vindecător).
Materiale necesare: -
Reguli și descriere: Un exercițiu de imaginație și concentrare.
Participanții se vor așeza întinși pe jos și vor închide ochii. Coordonatorul îi va conduce într-o călătorie imagina-
ră în care aceștia își vor imagina cum o bilă mică de lumină și foc din abdomen va crește usșr-ușor, mai mult si
mai mult până când se va face mare și îi va cuprinde cu totul, apoi îi va depași și se va extinde în tot Universul.
Participanții sunt invitați să simtă căldura și să vadă cu ochii minții sfera de lumină și foc care le pătrunde in corp
și le va da putere și încredere, pace și căldura. Si care poate crește până va cuprinde întreaga camera, clădire,
chiar țara sau întregul pamânt.
9. EXERCIȚII DE INTRAT ÎN ROL
Nume joc: RECREEAZĂ FOTOGRAFIA
Scop: asumarea unui personaj
Durata: 10-15 minute
Dificultate: medie
Materiale necesare: fotografie, afiș, tablou
Reguli și descriere: Participanții și coordonatorul vor privi un tablou sau o fotografie special adusă de instructor
și vor analiza personajele și actiunile lor. Apoi, vor fi impărțite roluri ale celor din fotografie participanților și vor
fi rugați să se aseze în spațiu și respectiv să creeze spațiul, să recreeze acțiunile sau pozițiile personajelor din
imagine întocmai precum în fotografia sau tabloul adus, astfel încât la final să fie recreata fotografia/tabloul, de
data aceasta cu personajele întruchipate de participanți și chiar refăcută practic.
Nume joc: FABRICA DE OBIECTE

Exemplu: Coordonatorul: ”Adu-ți aminte când te-ai certat ultima dată cu părinții tăi și spune-i scaunului ce îți tre- Scop: imaginație
cea prin cap și ce voiai să spui și nu ai avut șansa”.
Durata: 10-15 minute
Copilul se adresează scaunului: ”știu că am greșit când am spart vaza. Am fost neatent, m-a durut că ai țipat la
mine.” Dificultate: medie

Materiale necesare: -

36
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
37
Reguli și descriere: Participanții formează un cerc și plasează un obiect în centru – pornind de la ceva simplu, Pentru gust
ajungând la ceva mai complicat – minge, pix, ghiozdan, păpușă, lingură, rachetă de tenis, cutie de pantofi, nă-
vod, etc). • ciocolată, înghețată
• lămâie, portocală, mure, căpșuni
Pe rând, fiecare participant acționează cu obiectul, transformându-i utilitatea. Cei de pe margine îl observă și • pui la cuptor, friptură cu cartofi
trebuie să-și dea seama în ce s-a transformat obiectul inițial. • suc de grefuri, miere, dulceață, unt

De exemplu: dacă se mușcă din mingie, aceasta devine măr; dacă pixul se pune la subraț devine termometru, etc. Pentru atingere:

Nume joc: CELE CINCI SIMȚURI • mâini pe foc, în apă rece sau fierbinte
• textura de lână, catifea, mătase, stofă, blugi
Scop: imaginație, conectare la sine • să iți închei nasturii de la palton cu degetele înghețate
• ceai fierbinte pe limbă
Durata: 10-15 minute • suprafața unei verze, unui pește, unui ananas

Dificultate: medie Nume joc: AMINTEȘTE-ȚI

Materiale necesare: - Scop: imaginație, trăirea unor situații

Reguli și descriere: Scopul exercițiului este acela de a aduce la suprafață și a face participantul să-și aminteas- Durata: 10-15 minute
că situații adevărate din viața sa, experiențe reale pe care să le trăiască/simtă din nou imaginativ. Participanții
se așează comod, închid ochii și se relaxează. Exercițiul este condus de facilitator. Dificultate: medie

Pentru vedere imaginați-vă următoarele: Materiale necesare: fotografie, afiș, tablou

• o casă pe care ați vizitat-o sau în care ați trăit la un moment dat Reguli și descriere: Participanții trebuie să-și amintească evenimente clare din viața lor, in funcție de indicații-
• un elefant, o cămilă, un câine, o pisică, o omidă le pe care le oferă coordonatorul – amintirile trebuie să fie clare si simple, nimic complicat, cu multe detalii sau
• o molie, o buburuză, o albină ambiguu:
• un soare, un cer noros, o lună
• zăpadă, ceață • o petrecere plăcută
• o clădire celebră din orașul tău • ceva dezagreabil
• ceva ce te-a enervat
Pentru sunet, auz: • când ai avut un succes
• când te-ai simțit ruținat
• valurile mării care se lovesc de mal • când ai primit vești bune
• vântul care bate iarna la fereastră • când ți s-a spus un secret
• ploaia torențială • când ai invidiat pe cineva
• un pian, o trompetă, o vioară • când ai simțit să fii curios
• tăierea lemnului • când ai bârfit pe cineva
• un câine care latră • când ai fost plictisit
• călcând prin zăpadă cu piciorul • când ai dezamăgit pe cineva, când ai fost dezamăgit
• trenul care se apropie de gară • când te-ai simțit trist
• un avion • când te-ai simțit înfricoșat
• o orchestră pregătindu-se de concert • când a trebuit să fugi departe de cineva
• pași pe scări • când ți-ai revenit dintr-o boală
• când te-ai certat cu familia sau prietenii
Pentru miros: • când ai primit un cadou
• când ai oferit un cadou unui prieten
• marea • când ai simțit durere pentru moartea cuiva drag sau a unui animal
• trandafiri, liliac, flori de tei, iasomie • când ai cunoscut pe cineva care nu iți plăcea
• petrol, vin, cafea, ceai • când ai așteptat acasă un prieten care nu mai venea
• un măr, o portocală • când ai aflat că un prieten e bolnav
• miros de sobă iarna, iarbă proaspăt taiată • când ai aflat că o cunoștință e bolnavă
• friptură, ciorbă, boia iute, piper

38
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
39
Nume joc: CINEVA A PIERDUT O GEANTĂ ÎNTR-O GARĂ • un soldat
• un avocat
Scop: identificarea caracteristicilor unui personaj • o balerină
• un medic
Durata: 20 minute • un cerșetor
• o gimnastă
Dificultate: medie • un fotbalist
• un marinar
Materiale necesare: la alegerea facilitatorului (ciocan, ață, card bancar, oglindă etc) pentru a crea profilul unui • un bucătar
personaj sau mai multor personaje • un olog
• un chior
Reguli și descriere: Coordonatorul va pune în mijlocul camerei o geantă sau mai multe genți, care cuprind/e dife- • o babuță
rite obiecte care dau indicii participanților cu privire la posesorul ei și cum poate fi găsit acesta. • un copil/bebeluș
• un reporter
Participanții vor fi nevoiți să deduca cine este sau cu ce se ocupă și/sau cum poate fi găsit, în funcție de obiec- • un politist etc.
tele pe care le conține geanta.
Nume joc: MINGEA MAGICĂ
De exemplu: o oglindă, un metru de croitorie, ac și ață, foarfecă, un telefon mobil sau un metru de tâmplărie, un
ciocan, un card de credit, etc. Scop: imaginație

Nume joc: DACĂ AȘ FI... Durata: 5 minute

Scop: asumarea unui personaj Dificultate: mică

Durata: 10-15 minute Materiale necesare: o minge sau mai multe mingi

Dificultate: medie Reguli și descriere: Participanții stau în cerc și pasează de la unul la altul o minge.

Materiale necesare: - Pe parcurs, coordonatorul le indică caracteristici (dimensiuni, forme, greutăți, temperaturi diferite, etc) ale mingii
pe care o pasează pe cerc, conform cărora participanții acționează.
Reguli și descriere: Participanților li se cere să-și imagineze că sunt pentru o clipă altcineva, o altă persoană
observată pe stradă de ei, o persoană publică foarte cunoscută sau cineva din familia sau dintre prietenii lor. Exemplu: Mingea devine foarte grea, arde, îngheață, etc.

Coordonatorul le cere să își amintească cum sunt îmbrăcați, dacă au anumite semne specifice pe corp sau dacă Se pot introduce mai multe mingi pe cerc, de diferite dimensiuni sau culori, coordonatorul atribuind fiecăreia o
se comportă într-un anumit fel. Dacă vorbesc într-un fel anume sau au un accent anume, dacă merg mai repede caracteristică diferită, grupul manipulând mingea respectivă conform indicațiilor date.
sau încet de fel sau au alte trăsături specifice. Apoi, sunt rugați să își imagineze că sunt acea persoană chiar ei
și în consecință să se comporte ca ea, să meargă, vorbească, privească precum persoana pe care vor s-o în- Nume joc: REGIZORI-ACTORI
truchipeze, etc.
Scop: asumarea unui personaj, crearea unui personaj
Nume joc: DACĂ AȘ FI UN...
Durata: 10-15 minute
Scop: asumarea unui personaj
Dificultate: medie
Durata: 10 minute
Materiale necesare: -
Dificultate: medie
Reguli și descriere: Grupul se împarte în două. Unii vor fi regizori, alții actori. Regizorii vor așeza câte un actor sau
Materiale necesare: - mai mulți în anumite poziții fixe, iar restul grupului va trebui să ghicească intenția avută de regizor.

Reguli și descriere: Coordonatorul va cere participanților să întruchipeze anumite persoane. Să își imagineze
cum ar arăta, cum s-ar comporta, cum s-ar mișca, cum ar vorbi sau ar păși, ce ar face specific meseriei sau con-
textului în care acele persoane sunt plasate și implicit să mimeze un moment din viața acelei persoane.
Exemple:
La rândul lor, actorii implicați în imagine vor avea propriul proces de înțelegere a situației în care au fost puși și
implicit își vor crea propriile intenții și motivații.
La final, paricipanții vor explica fiecare situațiile sau intențiile și vor dezbate cum e posibil ca unii să înțeleagă
într-un fel și alții total diferit.

40
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
41
10. EXERCIȚII DE VOCE/VORBIRE Se face exercițiul de câteva ori, iar în timp se va face mai puțin lent, odată ce participantul va fi în stare să își
relaxeze mai ușor grupele musculare și va identiica din ce în ce mai ușor tensiunile din corp pentru a le elibera.
Nume joc: MĂRIREA CAPACITĂȚII TORACICE ȘI A EXPRESIVITĂȚII:
Nume joc: BRA-BRE-BRI
Scop: respirație, voce
Scop: respirație/voce
Durata: 5 minute
Durata: 10 minute
Dificultate: medie
Dificultate: medie
Materiale necesare: -
Materiale necesare: -
Reguli și descriere: Etapa 1 - Participanții vor fi rugați să tragă aer adânc, să-l țină, apoi să spună: Bună, ce mai
faci? Apoi să lase aerul să iasă (expresivitatea se va simți în expirația de la sfârșitul întrebării). Reguli și descriere: Participanții împreună cu coordonatorul vor sta în cerc sau față în față pe scaune. Poziția
corpului trebuie să fie la 90 de grade față de scaun, la fel și picioarele față de corp și scaun. Tălpile bine înfipte în
Etapa 2 – Participanții vor fi rugați să tragă aer adânc în piept, sa-l dea afară, apoi să spună: Bună, ce mai faci podea pe toată suprafața lor, iar mâinile pe picioare.
?(expresia va fi pe expirația dinainte de întrebare, astfel că aceasta își pierde din expresivitate)
Se pornește cu grupul de silabe bra-bre-bri-bro-bru-bră-brî foarte rar și în șoaptă, astfel încât cu toții să sune ca
Etapa 3 – Participanții vor fi rugați să nu respire deloc înainte de a spune Buna, ce mai faci? un singur glas care începe să se audă din ce în ce mai tare.

(nu există deloc expresivitate în vorbire) La următoarea repetiție a acestor silabe se va auzi mai tare grupul, la următoarea și mai tare, pănă când se va
striga foarte tare, având grijă ca ritmul să fie menținut, iar membrii să se sincronizeze perfect.
Nume joc: ALINIEREA CORPULUI PENTRU O BUNĂ RESPIRAȚIE ȘI O BUNĂ EMISIE VOCALĂ
Se poate repeta exercițiul și cu vra-vre-vri-vro-vru-vră-vrî, tra-tre-tri, dra-dre-dri, mra-mre-mri și orice alte com-
Scop: respirație/voce binații de sunete.

Durata: 10 minute De asemenea, exercițiul poate fi complicat prin grăbirea tempoului în același timp cu ridicarea vocii, astfel încât
să fie spuse din ce în ce mai repede grupurile de litere. Iar între ele se pot introduce și bătăi ritmice din palme sau
Dificultate: medie loviri ale scaunului, picioarelor, etc.

Materiale necesare: -
Reguli și descriere: Alinierea este necesară pentru relaxarea grupelor musculare care susțin instrumentul vocal/
vocea Relaxarea mușchilor previne blocarea unor mușchi mai mici ai gâtului sau ai feței.
Se dorește relaxarea mușchilor spatelui și gâtului – una dintre marile probleme în emiterea sunetelor – și muș-
chilor spatelui sau ai abdomenului.
a. Eliberarea gâtului
Exercițiul exersează atât respirația și capacitatea pulmonară, cât și articularea corectă a sunetelor și volumul
vocii. De asemenea, capacitatea de concentrare, sincronizare, legătura voce-corp, emisia vocală și concentra-
rea motorie.
Din aceeași categorie Maaaaaaeeeeeiiiiiiooooouuuuăăăăîîîîîîî se poate spune pornind de la șoaptă la voce
foarte puternică, strigată sau cântată și înapoi, totul legat.
Emisia vocală este insoțită de gestul coordonatorului cu mâinile care se desfac sau se apropie întocmai ca un
acordeon, sugerând astfel cum trebuie emis sunetul.

Participanții își vor imagina că le este susținut capul de o sfoară legată de tavan, întocmai precum păpușile ma- Exercițiul se face în cor.
rionete. Taiați sfoara și lăsați capul să cadă în față. Apoi se aduce capul înapoi sus.Se face același lucru de mai
multe ori, observându-se cum se eliberează tensiunea din spatele gîtului. Nume joc: 4-4-6; 4-2-8 SECUNDE

b. Răsucirea spatelui în față Scop: respirație/voce

Se lasă capul să cadă în față. Apoi, participanții se vor răsuci, lăsându-și umerii și pieptul să cadă în față și bra- Durata: 10 minute
țele să cadă, bălăngănindu-se.
Dificultate: medie
Apoi, picioarele se îndoaie mereu mai mult până când genunchii vor ajunge la același nivel cu umerii și capul, iar
brațele vor atinge podeaua și o vor mătura. Este momentul în care tensiunea se eliberează definitiv, mâinile se Materiale necesare: -
balansează măturând podeaua și tot corpul se balansează, capul cade fără nicio oprire sau tensiune. Capul se
ridică și se lasă din nou liber de câteva ori. Apoi, corpul se ridică foarte lent, în ordine inversă coborârii. Capul va Reguli și descriere: Pentru o bună respirație și dezvoltarea capacității pulmonare, cel mai adesea se inspiră și se
fi ultimul ridicat. Și din nou se coboară. expiră pe timpi, astfel încât particpanții vor inspira pe nas timp de patru timpi/secunde își vor ține respirația doi

42
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
43
timpi/două secunde sau mai mult și vor da aerul afară cu putere si cu sunet sau pe o anumită consoană până la
eliminarea acestuia totală din plămâni, pe 4, 6, 8 sau mai mulți timpi.
Exercițiul se complică din ce în ce mai mult tocmai în ideea exersării și atingerii unor performanțe.
Este bine ca participanții să stea jos sau sa se sprijine de un perete căci pot ameți și cădea în timpul exercițiului.
Nume joc: DICȚIE PENTRU O BUNĂ ARTICULARE ȘI EMISIE A SUNETELOR
Scop: dicție
Durata: 10-15 minute
Dificultate: medie
Materiale necesare: -
Reguli și descriere: Repetați în cor:
• Cocorii cocoțați pe cotorul cotoroanței au călătorit prin Colentina
• Copoii au copiat copios cu un copiator copiat
• Pietrarul Pietricel pietruia cu pietre o pietrărie pietroasă din Piatra Neamț.
• Plopul plopițor plopit a plopat un plop propit cu propria plopileală într-o plopă de plopeală.
• Pisica pisicește pisicitor un pis-pis ca orice pisică pisăloagă
• Pescărușul Piști pește pescuiește, cât ai zice pește
• Pescărușul Piști pește nu primește, cât ai zice pește
• Pescărușul Piști pește șterpelește, cât ai zice pește
• Bruma brumarului din brumărie brumărea o brumă de brumiță brutărească
• Bănuții din baniță bănuiau că bănuții din băncuță vor ajunge în banița plină cu bănuți micuți.
• Sprâncenilă sprâcenatul sprâncenea sprâncenele sprâncenate ale sprâncenaților
• Fermecător fermeca fermecat farmecul fermecătoarei fermiere fermecate de un fermecător cu farmece
fermecate.
• Cerșetorul cerea cerșetorilor cercetași niște ceară cerută de la școala de cercetători.
• Tocătorul toacă toaca tocită de timp în timp.
• Rariștea din Rarău rârâia rău.
• Xenia xeroxase axa maximelor axiome.
44
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
9. Teatrul legislativ
Ce este Teatrul Legislativ?
Teatrul Legislativ este o formă de exprimare a opiniei membrilor comunității față de un proiect legislativ. Ideea și
metoda de desfășurare este asemănătoare cu cea a Teatrului Forum. Scopul este de a afla impactul asupra co-
munității a anumitor legi, de a primi un feed back referitor la acestea și de a da posibilitatea membrilor comunității
de a face schimbări, ori chiar de a crea alte legi noi.
Teatrul Legislativ este o extensie a metodelor și tehnicilor Forumului create și utilizate de Augusto Boal pentru a
determina necesitatea/problema, pentru a creea și a adopta legi noi. Acesta permite mai multor persoane să vină
împreuna cu scopul de a crea un dialog despre politicile și legile din comunitate.
Ideea de bază a Teatrului Legislativ este faptul că, teatrul este un mijloc de activitate politică, în care alegătorii
au posibilitatea de a-și realiza dorințele pentru schimbare politică și să se angajeze în discuții profunde cu legis-
latorii cu privire la opiniile lor, să contra-argumenteze și să împartă responsabilitatea pentru guvernare. 
Când a început și de ce?
A început în anii 1960, în Brazilia și mai tarziu in Europa. A fost creat de Augusto Boal ca răspuns la opresiu-
nea politică exercitată în Brazilia în acea perioadă, alături de alte instrumente similare: Teatrul Forum, Teatrul
Imagine, Teatrul Ziar, etc.
El a creat „Teatrul Legislativ” pentru a oferi alegătorilor posibilitatea de a-și exprima opiniile.
Care este scopul Teatrului Legislativ?
Scopul este de a aduce teatrul înapoi în inima oamenilor, pentru a produce nu un șoc, ci o dinamizare în cadul co-
munității. Spre deosebire de Teatrul Forum care este o intervenție în comunitate, în grupuri mici, Teatrul Legislativ
urmărește să mearga mai departe pentru a transforma această dorință în lege.
La fel ca toate formele de Teatru al Opresaților, Teatrul Legislativ are încredere în înțelepciunea publicului și le
oferă oportunitatea de a testa ideile pe scenă pentru a vedea modul în care acestea ar putea interveni în viața
reală. Teatrul Legislativ ia pur și simplu acest proces și îl duce cu un pas mai departe, facând o legatură direc-
tă între ideile generate în teatru și procesul legislativ, care are nevoie de abordări creative pentru rezolvarea
problemelor.
Cum se desfășoară și cine participă?
Teatrul Legislativ începe aproximativ la fel ca cele mai multe spectacole Forum. Un act sau o serie de acte sunt
prezentate unui public, care, prin transformarea lui în SPECT-ACTOR, propune soluții sub formă de intervenții.
Teatrul Legislativ este, în esență, un spectacol de Teatru Forum - o scurtă piesă despre o anumită problemă sau
un set de probleme care se termină într-o criză, în care publicul este apoi invitat pentru a ajuta la rezolvarea si-
tuației/problemei luând locul unuia dintre personajele de pe scenă. Intervențiile sunt urmate de un brainstorming
și discutarea politicilor sau legilor care ar putea ajuta la rezolvarea unora dintre problemele care au fost puse în
piesă, sau care ar putea ajuta la obținerea unor soluții. Dacă se dorește o performanță mai complexă, în unele
cazuri ale Teatrului Legislativ, un pas ulterior implică legislaturile simulate, create pentru a dezbate proiecte de
lege elaborate pe baza legilor sau a politicilor propuse.
NON-ACTORII: membrii comunităților care se confruntă cu un anumit tip de opresiune, care încearca să demon-
streze/riposteze împotriva opresiunii, prin teatru.
45
JOKER-UL: facilitator al procesului de creare a jocului/spectacolului. La fel ca și Joker-ul dintr-un pachet de cărti, 10. Sfaturi și trucuri pentru utilizarea
teatrului în lucrul cu tineretul
acesta trebuie sa fie imparțial și nu poarte nici costum special.

SPECT-ACTORI: membri ai publicului care intră/participă în/la joc și actionează strategii potențiale de schimbare
sau de brainstorming, tactici pentru a lupta împotriva opresiunii: persoana sau persoanele care se confruntă cu
un obstacol opresiv în obținerea a ceea ce au nevoie.
INTERVENȚIE: procesul unui SPECT-ACTOR care intra în joc. Acest proces de performare și intervenții este fa-
cilitat de Joker.
Despre Teatrul Legislativ
Cercetarea problemei este obligatorie pentru fiecare dintre aceste forme de teatru, deoarece scopul final este să
abordeze o problemă ce se regăsește în comunitate și să invite oamenii să găsească soluții. Ideea de bază este
utilizarea teatrului ca un canal de comunicare cu comunitatea, pentru a-i stimula să se gândească la soluții și să
acționeze legat de o situație în care se află ei sau cineva din comunitate.
Sunt necesare abilități de facilitare pentru ambele aspecte ale lucrului cu teatrul: facilitarea procesului pentru
echipa de actori și facilitarea interacțiunilor cu publicul pieselor.

Teatrul Legislativ isi are rădăcinile in ideile participative din democrație. Din acest punct de vedere, democrația Sunt necesare exerciții dramatice și de actorie, chiar dacă nu aveții pregătire în domeniu, deoarece este impor-
este considerată un schimb cu două sensuri intre legiuitor și alegători. Alegătorul nu ar trebui să fie pur și sim- tantă crearea unei piese și ghidarea celor ce interpretează rolurile.
plu un spectator, ci un participant, un SPECT-ACTOR. Relația dintre legislatori și alegatori ar trebui să producă
dinamizare, nu catharsis.  Informați-vă în legătură cu problema pe care doriți să o abordați în piesă și, desigur, în legătură cu metoda pe
care doriți să o utilizați!
În sens mai larg, Augusto Boal solicita o democrație participativă. Centralizarea, tendințele autoritare, normative
ale statului ar trebui sa fie demontate și înlocuite cu organele democratice la nivelul de bază. Aceste organe ar Aduceți împreună un grup de oameni care sunt motivați și interesați să producă o schimbare, să apere drepturile
trebui să creeze un dialog veritabil între diferite grupuri, regiuni, țări, și așa mai departe. omului și să creeze o schimbare în mediul social în care trăiesc!

Ideea Teatrului Legislativ este că problemele sunt înrădacinate în legi proaste iar soluțiile se pot găsi cu ajutorul Este important să aveții o idee clară asupra a ceea ce doriți să realizați prin utilizarea oricăreia dintre aceste me-
SPECT-ACTORI-ilor. Rezolvarea problemelor necesită schimbarea legilor. Legea este văzută ca o expresie a do- tode în lucrul cu tinerii. Se pot forma și dezvolta un set de competențe în rândul participanților și trebuie aplicate
rinței cuiva. În prezent, ea exprimă dorinta de puterne/opresiune, dar poate fi utilizată în așa fel încat să exprime exerciții speciale pentru fiecare dintre aceste competențe.
dorințele oamenilor. Absența unei critici a structurii legii și normativității este o problemă cu care ne confruntăm
de mulți ani. Ca lucrător de tineret, este nevoie să vă evaluații munca referindu-vă la obiectivele stabilite înainte de desfășu-
rarea activității. Poate fi util să puteți apela la cineva care să vă ghideze prin acest proces.
Participarea care implică Teatrul Legislativ, este mult mai profundă decât simpla discuție cu privire la politicile
existente. Se desfășoară ca un fel de formare a politicii colective ce are loc în piesă, în care reprezentantul se
exprimă, mai degrabă decât decide. 

În Teatrul Legislativ, rezultatele trebuie sa fie re-testate. Concluziile și intervențiile au originea într-o comunitate,
dar trebuie efectuate și discutate și în alte comunități. Acest lucru este necesar pentru a conecta problemele cu
care se confruntă grupuri diferite.

46
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
47
11. Concluzii
Vă invităm să luați în considerare faptul că acesta este un ghid care poate ajuta lucrătorii de tineret să găsească
diferite moduri de a lucra și de a implica tinerii în rezolvarea problemelor comunității! Există un grad înalt de liber-
tate în utilizarea teatrului pentru abordarea diverselor probleme sociale, dar în acelși timp și o mare responsa-
bilitate și conștientizare. Recomandăm ca înainte utilizării oricărei dintre aceste metode cu alte persoane, să vă
pregătiți în mod serios și, dacă este posibil, să luați parte la un curs în cadrul căruia puteți invăța și experimenta
metoda, sau măcar să intrați în contact cu cineva care poate adopta rolul de mentor pentru dvs. Puteți găsi infor-
mații despre organizații care utilizează Teatrul celor opresați în țara dvs. aici: http://www.jsirri.org.
Este foarte ușor de stabilit legătura dintre lucrul cu tineretul și teatrul aplicat, întrucât tinerii sunt atrași de tea-
tru și de orice fel de activitate care înseamnă interacțiune, participare, explorare de sine și exprimare de sine.
Teatrul este un instrument care poate fi utilizat pentru a forma și dezvolta competențe care sunt foarte necesare
în viață și cel mai adesea rămân în afara sistemului formal de educație.
În mod similar, teatrul este un instrument puternic pentru a transmite un mesaj comunității și pentru a implica
oamenii în rezolvarea problemelor care îi privesc. Teatrul aplicat este un mijloc de a împuternici oamenii și de a
aborda probleme sociale, motiv pentru care poate fi utilizat cu mare succes în lucrul cu tinerii.
48
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
12. Resurse
A.R.T. Fusion Association (2010). Methods for social change – Image and Forum Theatre.
A.R.T. Fusion Association (2013). Theatre of the Oppressed - Collection of practices from the field.
Boal, Augusto [1974] (2000). Theatre of the Oppressed. London: Pluto Press
Boal, Augusto. [1992] (2002). Games for actors and non-actors. New York: Routledge
Boal, Augusto. (1998). Legislative Theatre. Using performance to make politics. London: Routledge
Benedetti, Jean. (1998). Stanislavski & The Actor. New York: Routledge/Theatre Arts Books
Brander, Patricia; De Witte, Laure; Ghanea, Nazila; Gomes, Rui; Keen, Ellie; Nikitina, Anastasia;
Pinkeviciute, Justina (2012). Compass.Manual for human rights education with young people. Strasbourg: Council
of Europe Publishing
Darie, Bogdana; Sehlanec, Romina și Jicman, Andreea. (2016). Jocuri teatrale – Manual pentru clasele V-VIII.
București: U.N.A.T.C. Press
Ivanov, Carmen. (2015). Străfurnica și prietenii săi – Manual de dicție pentru copii. București: Editura Favorit
Jones, Chuck. (2005). Make Your Voice Heard. New York: Back Stage Books, An Imprint of Watson-Guptill
Publications
49
Anexe Dificultăți întâmpinate în cadrul atelierului sau în pregătirea lui:

Anexa 1

Formular de raportare al atelierelor de Teatru Forum

Propuneri de îmbunătățire ( atelier, lucrul cu facilitatorii, comunicarea cu biroul/ cu facilitatorii, etc.):
Locație atelier: 

Nume facilitatori: 

Durata atelierului: 
Alte observații sau comentarii:
Număr elevi (mentioneaza daca s-a schimbat față de data trecută - număr elevi sau compoziție: 

Număr atelier: 

Obiectivele atelierului:
Anexa 2

Fișa de observatie și evaluare a piesei de teatru forum

Locație Data
Prezintă pe scurt desfășurarea atelierului:
Numele piesei 

Tema abordată 

1. Cât timp a durat piesa (reprezentație și forum)?

Prezintă pe scurt prestanța facilitatorilor (cum au lucrat în echipă, cum au facilitat, cât s-au implicat în pregătirea 2. Câte persoane au fost la reprezentație și daca este cazul, câte personae au plecat în timpul reprezentatței?
și desfășurarea atelierului, etc.): 3. Câte fete/femei?
4. Câți baieti/barbati?
5. Vârsta medie aproximativă a persoanelor din public
6. Evaluați nivelul general de interes și participare activă a audienței pe parcursul piesei (scăzut, mediu,
crescut)
7. Câte persoane au menționat faptul că știu situații și persoane ca cele din piesă?
Prezintă pe scurt prestanța/nivelul de implicare al elevilor: 8. Câte personae au venit pe scenă săa facă intervenții?
9. Ce personaje au fost schimbate și în ce scene?
10. Ce soluții au fost propuse?
11. Număr aproximativ pe personae implicate în discuții în partea de forum
12. Ce idei au menționat cei din public la partea de transfer?

Prezintă pe scurt cum ați făcut evaluarea participanților (metoda folosită, ce a reieșit în urma evaluării): Anexa 3

Formular de feed-back de la spectatori

(reprezentația de teatru forum)

Prezintă pe scurt cum ai făcut evaluarea facilitatorilor (metoda folosită, unde, ce a reieșit în urma evaluării):
1. Cât de des este întâlnită tema aleasă pentru reprezentație în comunitatea ta?
2. Consideri că este o problemă importantă în comunitatea ta și că este nevoie să se facă ceva pentru a o di-
minua sau rezolva? De ce?
3. Dacă da, cine crezi că ar fi cel mai indicat să facă ceva și ce anume?
4. Ce schimbare îți propui să faci în viața ta/comunitatea ta după participarea la această piesă de teatru forum?

50
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
51
Anexa 4 Subiect/ Cum (descrierea detaliata a metodei, inclusiv energizerele, Materiale
Timp Cine?
Metodă daca e o metoda cu debrief notati si intrebarile) necesare
Model design atelier teatru forum

Atelier numărul 

Nume facilitatori 

Dată atelier 

Obiectivelele atelierului: 

La sfârșitul atelierului participanții vor putea să: 

Sesiunea 1 – nume sesiune

Anexa 5
Scopul sesiunii 
Jokeraj în teatru forum și teatru imagine
Obiectivele sesiunii: 
Etape:
Timp estimat: 
1. Introducere si încălzirea publicului
Desfăşurarea pas cu pas şi metodologia: 
Scopul este stabilirea unei legături cu publicul, pregătirea publicului pentru ceea ce urmează, câștigarea intere-
sului și bunăvoinței publicului.

Subiect/ Cum (descrierea detaliata a metodei, inclusiv energizerele, Materiale 2. Jucarea piesei sau prezentarea imaginii
Timp Cine?
Metodă daca e o metoda cu debrief notati si intrebarile) necesare
3. Identificarea problemei

Se urmărește stabilirea problemei prezentate publicului, așa cum publicul a văzut-o.

4. Personajele

Vizează identificarea personajelor conform tipologiilor din TF: Opresor, opresat, aliat opresor, aliat opresat, neu-
tru. La fel ca mai înainte, personajele vor fi ceea ce publicul le vede.

5. Procesul de schimbare

Se prezintă regulile de intervenție:

Sesiunea 2 – nume sesiune • Intervențiile se fac una câte una

• Un personaj nu poate fi schimbat
Scopul sesiunii  • Schimbările să fie realiste
• Nu încurajăm violența
Obiectivele sesiunii:  • Cum se fac intervențiile – o bătaie din palme
• Nu putem da timpul înapoi – interveniți!
Timp estimat: 
6. Mangementul intervențiilor – protocolul discuției pe fiecare intervenție
Desfăşurarea pas cu pas şi metodologia: 
7. Sumarizarea intervențiilor – de unde am plecat și unde am ajuns

52
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
53
8. Transfer – ce ați putea face folosi în comunitatea voastră? Ce este aplicabil? Ce luați cu voi după acest timp Ordinea procesului de debriefing este:
petrecut împreună?
1. Reflecția
9. Concluzie – scurtă concluzie ”Fi tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume!”
Se focusează pe întrebarea “ce?”. Scopul acestei etape este amintirea evenimentelor, a reușitelor și a trăirilor
10. Închidere – La revedere și vă mai așteptăm! de-a lungul experienței. În funcție de tipul de experiență implicat, reflecția poate fi centrată pe momentele cheie
și pe reușite sau poate evidenția cele mai bune, cele mai rele, cele mai complexe și interesante momente sau se
poate axa pe etapele prin care grupul a trecut pe parcursul unui eveniment s.a.
Anexa 6
Intrebări orientative:
Ciclul invățării experențiale
• cum te-ai simțit?
Invățarea experențiala are loc atunci când o persoanăa realizează sau simulează o activitate, urmată de reflecția • ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat apoi?
asupra acelei experiențe, analizarea și identificarea elementelor care o vor ajuta să ăți schimbe comportamentul • ce ai observat?
în viitor. • cum ai procedat?
• ce a fost dificil?
Ciclul invațării experențiale a fost dezvoltată de către Dvid Kolb in anul 1984 șsi are următoarele etape: • cum ai ajuns la rezultatul respectiv?

1. Experiența concretă 2. Generalizarea

• testare Odată ce faptele au fost evidențiate, urmează întrebări care să îi conducă pe participanți spre înțelegerea infor-
• simțire mațiilor sau a experienței, ce simt și ce gândesc despre ce s-a întâmplat. În această etapă participanții au ocazia
• trăire a experienței să spună ce a însemnat experiența pentru ei, se aduc în discuție diferite puncte de vedere pentru ca persoanele
să dea o semnificație experienței. Participațtii identifică ce au învățat și care este legătura dintre ceea ce au în-
2. Reflecția vățat și viața ‘reală”.

• căutare Întrebări orientative:

• observare
• ce înseamnă asta pentru tine?
3. Conceptualizare/generalizare • în ce fel este important acest lucru pentru tine?
• ce a făcut ca experiența să fie “pozitivă/negativă” ?
• gândire și analiză • cum ai fi putut face diferit, mai bine?
• dezvoltare de teorii și noi puncte de vedere • ce ai învățat și ce legături poțti face cu situații din viața reală?
• ce îți spune asta despre tine sau despre grup?
4. Experimentare activă • cu ce pleci din această experiență?
• cum poți folosi mai departe?
• a face • ce concluzii poți extrage?
• testarea ideilor
• aplicarea ideilor în alte domenii 3. Transferul

Pe parcursul unui curs sau a unei faze dintr-un training au loc multe experiențe, dar nu toate sunt în mod nece- În această etapă se face transferul învățării către alte situații. Este o etapă orientată spre viitor, implică schimba-
sar procesate. De aceea, informația care reiese în timpul procesului reflexiv îi permite subiectului să recreeze re și creștere și se focusează pe acțiune.
experiența și să dobândească o nouă înțelegere sau apreciere, care în cele din urmă va conduce la schimbare.
Pentru ca schimbarea să aiba loc, este nevoie ca procesul săa treacă prin etapele 2, 3 și 4, proces numit intero- Întrebări orientative:
gare/chestionare (debriefing).
• ce crezi că ai putea face de acum înainte, în lumina celor întâmplate anterior?
Facilitatorul are rolul de a oferi cadrul în care participanții să atingă o înțelegere mai profundă a experienței și a • ce ai face diferit?
sinelui. • ce ai vrea să faci din nou?
• cum ai putea aborda situația data viitoare?
• ce ai vrea să schimbi? Cu ce ai vrea să începi?
• ce poți face pentru a pune în practică ce îți dorești să schimbi?
• ce oportunități vezi pentru a pune în practicăa ce ai învățat?

54
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
55
Anexa 7 Anexa 8

Fișă de învățare Fișă de învățare

Opresiunea este definită ca un abuz de putere. Personajele dintr-o piesă de teatru forum sunt în număr de cinci

Abuzul de putere se referă la folosirea puterii într-o relație unu-la-unu pentru a controla, domina, manipula cea-
laltă persoană, producând trăiri de frică, umilire, neîncredere, supunere, neputință sau lipsa voinței proprii.
Bineînțeles că există opresiune și față de grupuri a unei persoane sau opresiunea unui grup față de alt grup, dar
în teatru forum lucrăm cu situații în care este vorba de un opresor și un opresat.
O situație poate fi considerată de opresiune atunci când durează suficient de mult timp încât să conducă per-
soana opresată spre comportamente, trăiri și/sau decizii cu impact pe termen lung: părăsirea școlii, demisie sau
acceptarea abuzului din partea unui superior ierarhic, rămânerea într-o situație de abuz conjugal (verbal, fizic,
economic, psihic, emoțional etc.
1. Opresor – cel care generează situația de opresiune, care folosește puterea în mod abuziv
2. Opresat – cel care este afectat de comportamentul și atitudinea opresorului . Acesta poate ajunge ca im-
pactul să fie atât de puternic încât să ia decizii cu consecințe serioase pentru propriul viior
3. Aliatul opresorului – cel care prin ceea ce face și spune suține și încurajează comportamentul opresorului,
dar nu este niciodată mai puternic decât opresorul
4. Aliatul opresatului – cel care îl susține pe opresat, dar într-o mică măsură, acest sprijin nefiind suficient
pentru ca opresatul să poată ieși din situația de opresiune
5. Personajul neutru – cel care, deși observă/știe despre situația de opresiune nu intervine pentru a ajuta
opresatul, de cele mai multe ori pentru că este ocupat cu propriile probleme, minimalizează situația și im-
pactul, nu dă importanță suferinței opresatului etc.

Exemple de situație de opresiune: În construcția unei piese de teatru forum este nevoie ca personajele să fie construite ca incomplete adică situa-
ția să aibă posibilitatea de a fi ameliorată sau rezolvată.
1. În clasă există un băiat care are ca țintă zilnică a distracției un alt coleg, pe care îl ridiculizează, îi pune pie-
dică, îi aruncă cu hârtii în cap Într-o piesă de teatru forum pot exista doar un opresor și un opresat, iar celelalte personaje pot fi mai multe de
2. Într-un cuplu, bărbatul este gelos și îi reproșează permanent partenerei că își dorește să îl înșele, o urmă- același fel, păstrând un echilibru: dacă există doi aliați ai opresorului să existe doi aliați ai opresatului
rește, în public este tot timpul lângă ea, îi cere explicații pentru convorbirile telefonice, se uită în telefon
3. Într-o companie, șeful pune presiune pe unul dintre angajați să realizeze un plan nerealist și în mod constant Exemple:
îl verifică și îl devalorizează pentru munca sa.
• un aliat de opresor nu va deveni mai puternic ca opresorul pentru că atunci se schimbă rolurile, iar publicul
Cerințe: are nevoie să înțeleagă clar cine este sursa situației
• un personaj neuru nu va fi total nepăsător față de situație, chiar dacă nu acționează concret pentru a o
1. Este o situație de opresiune potrivită pentru a lucra cu ea în teatru forum atunci când într-o clasă: schimba
a) există ”grupulețe” care se șicanează între ele • un opresat nu va fi total neajutorat pentru că atunci oamenii nu vor simți că merită să fie ajutat
b) un profesor adresează cuvinte jignitoare elevilor și țipă la aceștia
c) un elev hărțuiește zilnic alt elev, folosind ”glume”, injurii, devalorizări... Cerințe:
d) doi colegi se ceartă pentru că unul a dărâmat ghiozdanul celuilalt
1. Identificați personajele din următoarea poveste:
2. În care dintre mediile descrise mai jos se pot regăsi situații de opresiune?
În clasa de informatică, aproape în fiecare zi se întâmplă ca Ioana să intre ca o furtună în clasă, să vorbească
a) școală tare și să dea peste caietele Mariei când trece pe lângă banca acesteia. Dar ca să fie mai amuzant, Ioana alege
b) familie să stea mereu în banca din spatele Mariei și să o șicaneze, să îi ceară temele, să o umilească, să îi ia mâncarea
c) universitate sau să o amenințe că o tunde dacă nu face ce îi cere. Prietena Ioanei, Alexandra se amuză de fiecare dată și o
d) fabrică admiră pe aceasta pentru inventivitatea ei de a o hărțui pe Maria. În banca alăturată, stă Mariana, care râde și
e) partide politice ea de ”glumele” Ioanei și uneori mai ”pune paie pe foc” cu propriile injurii.
f) companii multinaționale
g) liceu Maria stă în bancă cu Cristina, care uneori încearcă să îi ia apărarea, dar îi este frică să nu devină și ea țin-
h) grădiniță ta comportamentului agresiv al Ioanei, așa că nu poate face prea mult. Maria are o prietenă în clasă, Irina, cu
i) un birou administrativ care își mai petrece timpul în pauze, discută de teme sau alte subiecte ce le interesează pe amândouă. Dar nici
j) cuplu Irina nu prea are curaj să îi ia apărarea, să îi spună ceva Ioanei sau celorlalte două prietene ale ei, Alexandra și
k) relație amoroasă între un băiat și o fată Mariana.

Fișă autocorectivă Corina stă în ultima bancă și vede în fiecare zi ce se întâmplă, dar nu este treaba ei. Ea preferă să stea departe
de toate aceste colege pentru că își dorește să învețe și să intre la o facultate bună din Danemarca.
1. c
2. a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, k a) Maria
b) Ioana
c) Corina

56
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
57
d) Irina 1–
e) Alexandra
f) Cristina 2–
g) Mariana
3–
2. Care dintre următoarele situații este potrivită pentru transpunerea într-o piesă de teatru forum?
4–
a) trei colege o agresează verbal pe o altă colegă de fiecare dată când o întâlnesc pe hol;
b) un coleg îl jignește pe altul în sala de clasă de fiecare dată când acesta greșește ceva, alți patru colegi se 5–
amuză și îl încurajează, iar colegul jignit stă singur în bancă și nu vorbește cu nimeni cât e la școală;
c) un elev din gașca celor populari se amuză mereu pe seama altui coleg care umblă cu rockerii, în timp ce alți 2. Încercuiți care dintre situațiile de mai jos reprezintă situații de opresiune.
colegi de clasă evită să intervină.
a) Cineva pe stradă împinge pe altcineva în mod intenționat.
3. Care este atitudinea potrivită pentru un aliat al opresorului pentru ca acesta să poată fi aliat și să nu de- b) Un coleg de clasă îi spune altuia în fiecare zi. ”GRASULE!”
vină opresor? c) Doi colegi se ceartă și încep să se bată.
d) Un profesor țipă la elevul Georgescu de fiecare dată când acesta se mișcă sau încearcă să spună ceva.
a) râde la glumele opresorului pe seama opresatului e) Un părinte vine săptămânal la dirigintele copilului său și îi reproșează permanent că nu îi dă copilului
b) plusează la glumele opresorului și îl umilește și mai tare pe opresat notele care trebuie.
c) când opresorul se comportă agresiv verbal față de opresat, aliatul își găsește altceva de făcut și evită să se f) Într-un autobuz, un bărbat încearcă să pipăie o domnișoară.
implice g) Un șef îi dă angajatului zilnic sarcini suplimentare, în afara fișei postului și dacă nu reușește să le rea-
lizeze, angajatul este certat și învinovățit.
Fișă autocorectivă h) O prietenă se întâlnește cu iubitul celei mai bune prietene pe ascuns, aceasta află și o confruntă.
Prietena în culpă neagă tot și renunță la prietenie.
1. i) Într-un cuplu, bărbatul îi interzice femeii să se angajeze, deși aceasta își dorește să muncească.
a) Maria - opresată
b) Ioana - opresor 3. Identificați ce rol are fiecare dintre personajele din povestea de mai jos.
c) Corina – neutru
d) Irina – aliat opresat Mihai este în clasa a-X-a la Liceul Eliade și îi place să învețe. El vine în fiecare zi de la 30 de km și nu lipsește ne-
e) Alexandra – aliat opresor motivat niciodată. Părinții îl susțin cu greu și uneori toți banii lui îi ajung să își cumpere un covrig.
f) Cristina – aliat opresat
g) Mariana – aliat opresor Colegul de clasă, Andrei vine la școală doar când are chef, nu prea îl interesează să învețe, uneori îi ia temele lui
2. c Mihai și spune că le-a făcut el, îl strigă pe acesta tocilar, sărăntoc, țăran.... I se pare foarte amuzant!
3. a
Pe Mihai îl deranjează și ar vrea ca Andrei să înceteze, dar nu are curaj să îi spună ceva. Uneori nu poate fi atent
Anexa 9 la ore, preferă să stea singur în pauze și a ajuns să se gândească să se mute la liceul din orășelui lui, chiar dacă
a muncit mult să ajungă unde este acum. Își dorește să intre la Politehnică și liceul acesta îl ajută să se pregă-
Fișă de evaluare tească temeinic. Dar este atât de sătul de povestea cu Andrei, încât îi vine să se mute.

1. În imaginea de mai jos se regăsesc cele cinci personaje din piesa de teatru forum. Notați în dreptul fiecărui Diriginta vede de multe ori felul în care Andrei se comportă cu Mihai, dar de cele mai multe ori le spune ”Potoliți-
număr ce personaj reprezintă. va!” și își vede de treaba ei. Ce o interesează este să își predea materia.

Mihai stă singur în bancă, iar în banca din față stă Maria, cu care mai vorbește din când în când despre câte o
lecție. Uneori Maria îi spune lui Andrei să îl lase în pace pe Mihai, dar atunci reacția lui Andrei este agresivă ver-
bal și ea preferă să se întoarcă la banca ei, fără a-i mai spune ceva.

Bineînțeles că Andrei are un coleg de bancă, Lucian care își dorește să fie la fel de cool ca Andrei și îl încura-
jează și se amuză de ”glumele” lui. Așa că Andrei se simte important și vrea să primească această atenție în
continuare....

a) Mihai
b) Andrei
c) Maria
d) Lucian
e) Diriginta

58
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
59
Fișă de autocorectare Note
1.

1 – aliat opresat 
2 – opresat
3 – opresor 
4 – aliat opresor

5 – neutru

2. b, d, e, g, i

3.

a) Mihai - opresat 
b) Andrei – opresor
c) Maria – aliat opresat 
d) Lucian – aliat opresor 
e) Diriginta – neutru


60
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
61
 Note Note
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

62
METODOLOGIE TEATRU SOCIAL
Educarea și promovarea toleranței, egalității de gen și incluziunii copiilor
63