TEORIA ŞI METODOLOGIA

CURRICULUM-ULUI
PIPP, anul I

Curs 1: CURRICULUM –
concept, evoluţii şi semnificaţii
Conf. univ. dr. Daniela Creţu
 Obiectivele cursului
 Definirea conceptelor specifice teoriei şi
metodologiei curriculum-ului
 Abordarea procesului educaţional din perspectiva
paradigmei curriculare
 Dezvoltarea abilităţii de a analiza documentele
curriculare pe baza cărora se desfăşoară procesul
instructive-educativ: planul de învăţământ,
programele şcolare, manualele etc.

2
 Obiectivele cursului
 Utilizarea cunoştinţelor de teoria şi metodologia
curriculumului în proiectarea şi evaluarea
experienţelor instructiv-educative
 Dezvoltarea competenţelor de analiză asupra
implementării curriculumului la clasă

3
 Bibliografie
 Ciolan, L. (2008). Învăţarea integrată. Iaşi:
Editura Polirom.

 Ministerul Educației Naționale. (2019). Curriculum

pentru Educația Timpurie . Disponibil la
https://www.edu.ro/sites/default/files/Curriculum
%20ET_2019_aug.pdf

4
 Bibliografie

 Negreţ, Dobridor, I. (2008). Teoria generală a

curriculumului educaţional. Iaşi:Polirom.
 Potolea, D., Toma, S., Borzea, A. (2012).
Coordonate ale unui nou cadru de referinţă al
curriculumului naţional. Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică.

5
 Cuprins

1. Curriculum – concept şi evoluţie

2. Tipuri de curriculum
3. Perspective de analiză a Curriculum-
ului şcolar
4. Dezvoltare şi optimizare curriculară

6
 1. Curriculum – concept şi evoluţie
 Curriculum este conceptul cheie în jurul
căruia se organizează cunoaşterea curriculară.
 Curriculum şi conceptele corelate sunt
instrumente ale comunicării profesionale şi
ne asigură un limbaj comun.
 Conceptul de curriculum generează câmpul
problematic al cercetării curriculare.
 Orice reformă educaţională are în centrul ei o
dezvoltare sau optimizare a curriculumului.
7
 1. Curriculum – concept şi evoluţie
 Termenul „curriculum” provine din limba latină
(curriculum - singular şi curricula - plural).
 Semnificaţii:
 În sens propriu: cursă, alergare, drum
 În sens figurat: Curriculum solis= curs al Soarelui;
Curriculum lunae= curs al Lunii;
Curriculum vitae= curs al vieţii.
 Semnificaţia termenului a evoluat de-a lungul
timpului.
8
 1. Curriculum – concept şi evoluţie
 A apărut în vocabularul cu privire la
educaţie la sfârşitul secolul al XVI-lea şi
începutul secolului al XVII-lea.
 Termenul de curriculum este consemnat
pentru prima dată în documentele
Universităţilor din Leiden–1582
(Olanda) şi Glasgow-1633 (Scoţia).

9
 1. Curriculum – concept şi evoluţie
 Până la mijlocul secolului al XIX-lea, în
întreaga lume, termenul de curriculum a
fost folosit, în general, cu înţelesul restrâns
de conţinuturi instructiv-educative vizând în
special componenta informativă, respectiv
cunoştinţele şcolare.

 "The Oxford English Dictionary"(OED),

conferă curriculum-ului sensul de "curs
obligatoriu de studiu sau de instruire, susţinut
într-o şcoală sau o universitate".
10
1. Curriculum – concept şi evoluţie
 În 1902, J. Dewey în lucrarea ”The Child
and Curriculum” atrage atenţia asupra
pericolului de a interpreta:
 disciplinele studiate în şcoală (ce se
învaţă)
 experienţa de învăţare a copilului,
organizată în şcoală (cum se învaţă)
ca fiind două realităţi independente,
autonome.
11
 1. Curriculum – concept şi evoluţie
 În 1918, a apărut cartea lui
F.Bobbitt, "The Curriculum“,
considerată a conţine prima opoziţie
explicită faţă de înţelesul tradiţional al
termenului curriculum.
 Bobbitt extinde aria semantică a conceptului de
curriculum la întreaga experienţă de învăţare
a copilului, dobândită atât în şcoală, cât şi în
afara şcolii.
 În 1924 în lucrarea “How to make a
Curriculum”, autorul propune construcţia şi
organizarea procesului de învăţământ în şcoală
pornind de la obiective. 12
 1. Curriculum – concept şi evoluţie
 Acest punct de vedere este extins şi redefinit
de R.W. Tyler (1949) în "Basic Principles
of Curriculum and Instruction", curs
predat la Universitatea din Chicago între anii
1930 şi 1940 şi publicat (supranumit "Biblia
curriculum-ului“).
 Autorul propune un model tetrafazic de construire a
unui curriculum:
1. Ce obiective trebuie să realizeze şcoala?
2. Ce experienţe educaţionale trebuie să fie oferite
pentru a atinge aceste obiective?
3. Cum trebuie să fie organizate aceste experienţe?
4. Cum putem determina dacă aceste obiective au
fost atinse? 13
 1. Curriculum – concept şi evoluţie
 Etape în evolutia conceptului de curriculum:
 etapa tradiţională: curriculumul are sensul de"curs oficial",
organizat într-un cadru instituţionalizat specializat în
educaţie (şcoală, colegiu, universitate);

 etapa modernă: curriculumul are sensul de proiect

pedagogic, organizat prin corelarea disciplinelor de
învăţământ cu experienţele de învăţare ale elevului, extinse
dincolo de mediul şcolar ( J. Dewey, F. Bobbitt);

 etapa postmodernă: curriculumul are sensul de proiect

pedagogic ce evidenţiază importanţa prioritară a
obiectivelor asumate, care determină alegerea anumitor:
experienţe de învăţare - strategii de organizare a învăţării -
mijloace de evaluare a rezultatelor (R. Tyler).
14
 1. Curriculum – concept şi evoluţie
 În lucrările lui Bobbitt şi Tyler se consideră a fi
originile dezvoltării unei discipline ştiinţifice
Teoria curriculum-ului, care vizează în mod
deosebit curriculum în calitatea sa de concept.

 În literatura pedagogică modernă pot fi

identificate două tendinţe în definirea şi
folosirea conceptului de curriculum
educaţional.

15
 1. Curriculum – concept şi evoluţie
 Tendinţa de a folosi conceptul curriculum în
sens restrictiv, cu referire concretă la
conţinuturi instrucţional- educaţionale
(cunoştinţe prevăzute în planuri de învăţământ,
programe, manuale).
 Tendinţa de a conferi conceptului de
curriculum o semnificaţie extinsă,
cuprinzând toate componentele procesului de
învăţământ: finalităţi, conţinuturile învăţării,
metodologia de predare-învăţare, metodologia
de evaluare. 16
 2. Tipuri de curriculum
 Curriculum se poate defini printr-o familie de
termeni.
 Core curriculum-ul/Curriculum-ul general
 desemnează acea realitate care oferă o bază

de cunoştinţe, abilităţi şi comportamente,

obligatorii pentru toţi cursanţii, pe parcursul
primelor stadii ale şcolarităţii.
 nu este vizată specializarea în raport cu un

domeniu particular de activitate.

17
 2. Tipuri de curriculum
 Curriculum specializat (de profil)
 seturi de valori şi cunoştinţe specifice
anumitor domenii (literatură, ştiinţă,
muzică, arte plastice şi dramatice, sport
etc.) activate la diferite discipline pentru a
forma competenţe în domenii particulare.

18
 2. Tipuri de curriculum

 Curriculum predat
 se referă la totalitatea
cunoştinţelor, deprinderilor,
atitudinilor abordate efectiv în
predare.
 Curriculum învăţat
 este ceea ce achiziţionează
efectiv elevul prin învățare.
 poate fi evidenţiat prin
evaluare. 19
 2. Tipuri de curriculum
 Curriculum de suport
 cuprinde materiale
curriculare auxiliare:
culegeri de probleme,
culegeri de texte,
îndrumare didactice,
atlase, software etc.

20
 2. Tipuri de curriculum
 Curriculum ascuns (subliminal)
 derivă, ca experienţă de
învăţare, din mediul psiho-social
şi cultural al
clasei/şcolii/universităţii.
 ex.: climatul academic,
personalitatea profesorilor,
relaţiile interpersonale, etc.

21
 2. Tipuri de curriculum
 Curriculum formal
 este cel prescris oficial, care
are un statut formal şi care
cuprinde toate documentele
şcolare oficiale, ce stau la
baza proiectării activităţii
instructiv-educative la toate
nivelele sistemului şi
procesului de învăţământ.

22
 2. Tipuri de curriculum
 Curriculum nonformal
 defineşte experienţele
pedagogice specifice
anumitor activităţi
extraşcolare,
complementare, dar
instituţionalizate.

23
 2. Tipuri de curriculum
 Curriculum informal
 reprezintă efectele
pedagogice provenite din
diferite medii sociale:
familie, grupul de
prieteni, stradă.

24
 3. Perspective de analiză a Curriculum-
ului şcolar
 Noţiunea de curriculum este
multidimensională, presupunând mai multe
planuri de analiză.
 Curriculum-ul şcolar poate fi analizat şi
interpretat din trei perspective:
1. Perspectiva structurală;

2. Perspectiva procesuală;

3. Perspectiva produselor/documentelor
curriculare.
25
 3.1. Perspectiva structurală

 Curriculum este un concept integrator în

raport cu variate componente ale procesului
de învăţământ.

 Există mai multe modele structurale:

a. Modelul triunghiular;
b. Modelul rombic;
c. Modelul pentagonal;
d. Modelul centrat pe competenţe. 26
 3.1. Perspectiva structurală
a. Modelul triunghiular al curriculum-ului

F =Finalităţile
educaţionale
Disciplina (obiective);
şcolară T = Timpul de
instruire;
C = Conţinuturile
instruirii;
T C

27
 3.1. Perspectiva structurală
b. Modelul rombic al curriculum-ului
O

O - Obiective
C M C - Conţinuturi
M- Metode şi mijloace de
predare-învăţare
E - Evaluare
E

28
 3.1. Perspectiva structurală
c. Modelul pentagonal al curriculum-ului

F =Finalităţile educaţionale
T C (obiective);
T = Timpul de instruire;
C = Conţinuturile instruirii;
S.I. = Strategii de instruire
S.E. = Strategii de evaluare
S.I. S.E.

29
 3.1. Perspectiva structurală

d. Modelul centrat pe competenţe

Cpt.- competenţe
C M
C – conţinut
Cpt. M – metodologie
E – evaluare.

30
 Competențele
 Competenţele sunt definite ca o combinație între
cunoștințe, abilități și atitudini, în care:
 cunoștinţele reprezintă un ansamblu de informații
factuale, concepte, idei, teorii validate și care sprijină
înțelegerea unei discipline sau a unui domeniu de
cunoaștere;
 abilităţile reprezintă utilizarea cunoașterii existente
în vederea atingerii unor rezultate;
 atitudinile descriu modalități de raportare la
idei,persoane sau situații.
 Sistemul românesc de învățământ este centrat pe
formarea de competențe.
31
 Conceptul de competență -
componente

Componentele conceptului de competență

Sursa: Institutul de Științe ale educației. Ministerului Educației Naționale (2019). Repere pentru proiectarea, actualizarea şi
evaluarea curriculumului național. Document de politici educaționale.
https://www.edu.ro/sites/default/files/DPC_31.10.19_consultare.pdf 32
 Competențe-cheie
 Recomandarea Consiliului Uniunii Europene privind
competențele-cheie pentru învățarea pe parcursul
întregii vieți (2018)
 Competențele-cheie (8) sunt acele achiziții de care
au nevoie toți cetățenii pentru împlinirea și
dezvoltarea personală, ocuparea unui loc de muncă,
incluziune socială și cetățenie activă.
 Sunt dezvoltate în perspectiva învățării pe tot
parcursul vieții, începând din copilăria mică și pe tot
parcursul vieții adulte, prin intermediul învățării
formale, nonformale și informale, în toate contextele,
inclusiv familie, școală, locul de muncă etc. 33
 Alfabetizare

Sensibilizare și Competențe
exprimare multilingvistice
culturală

Competențe Știință,
Competențe tehnologie,
antreprenoriale
cheie inginerie și
matematică

Competențe Competențe
civice digitale

Competențe
personale, sociale și
de învățare
Competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții
34
 Lectură
 A se lectura Recomandarea Consiliului
Uniunii Europene privind competențele-
cheie pentru învățarea pe parcursul
întregii vieți. (2018). Anexa 1, pag. 7-11
https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32018H0
604(01)&from=EN

35
36
 Model de structurare a finalităților
sistemului de învățământ

ISCED – Clasificarea Internațională Standard a Educației

Sursa: Anexa la Ordinul ministrului educației nr. 3239/2021, privind aprobarea documentului
de politici educaționale Repere pentru proiectarea, actualizarea și evaluarea Curriculumului
național. Cadrul de referință al Curriculumului național. Monitorul Oficial al României, I (151
bis), pag. 3-66
37
 Competențe generale și specifice
 Competențele generale
reprezintă achiziții
dobândite de elevi prin
parcurgerea unei
discipline de studiu, pe
parcursul unui întreg ciclu
școlar (primar, secundar
inferior, secundar superior).
 Le găsim în programele
școlare și ele contribuie la
dezvoltarea uneia sau mai
multor competențe-cheie.
 Competențele specifice
reprezintă achiziții
dobândite de elevi prin
parcurgerea unei
discipline de studiu, pe
durata unui an școlar.
 Le găsim în programele
școlare și sunt derivate
direct din competențele
generale.
38
 Tipuri (categorii) de competențe

Categorii de competențe din sistemul educațional

Sursa: Institutul de Științe ale educației, Ministerului Educației Naționale. (2019). Repere pentru proiectarea, actualizarea şi
evaluarea curriculumului național. Document de politici educaționale.
https://www.edu.ro/sites/default/files/DPC_31.10.19_consultare.pdf 39
 Profilul de formare
 Profilul de formare descrie aşteptările exprimate față
de absolvenții diferitelor niveluri de studiu ale
învățământului preșcolar, primar gimnazial și liceal, prin
raportare la: cerințele sociale exprimate în legi;
finalitățile generale ale învățământului; caracteristicile de
dezvoltare ale elevilor.

 A se vedea profilul de formare atasat (pentru

absolventul de învățământ preșcolar și pentru
absolventul de învățământ primar)

40
3.2. Perspectiva procesuală de
analiză a Curriculum-ului şcolar
 Perspectiva procesuală vizează:
 Proiectarea curriculum-ului
 Implementarea curriculum-ului
 Evaluarea modului în care a fost
implementat curriculum-ul şcolar.

41
 3.3. Perspectiva produselor sau
documentelor curriculare
 Produse curriculare  Produsele curriculare
principale: auxiliare:
 Ghiduri metodice
 Planul de

învăţământ; pentru cadrele

didactice;
 Programa
 Caiete de muncă
şcolară; independentă pentru
 Manualul şcolar. elevi;
 Seturi multimedia;

 Soft-uri educaţionale.

42
 3.3. Perspectiva produselor sau
documentelor curriculare
 Produse curriculare specifice cadrului
didactic, rezultate din proiectarea activităţii de
către acesta:
 Planificarea calendaristică;

 Proiectarea unităţilor de învăţare;

 Proiectarea la nivelul lecţiei/activităţii.

43
4. Dezvoltare şi optimizare curriculară
 Dezvoltarea curriculară are în vedere practica
construcţiei, a elaborării curriculum-ului şcolar.
 Dezvoltarea curriculară este necesară atunci când se
concepe un curriculum absolut nou (de exemplu atunci
când se înfiinţează o instituţie educaţională nouă, cu
misiune şi profil care nu au mai existat până atunci,
când se porneşte de la zero).

 Optimizarea curriculară are în vedere un proces de

permanentă reconsiderare critică şi perfecţionare
(revizuiri, adaptări, diversificări curriculare etc.) a
practicilor curriculare existente la un moment dat.
44
 ORIZONTAL:
1. Sens propriu iniţial al termenului de curriculum.
2. Sensul restrâns al conceptului de curriculum (pl.).
3. Model de abordare a curriculum-ului cu trei componente.
4. Document curricular care ghidează activitatea de predare a profesorilor.
5. Autorul lucrării "The Curriculum“ (1918) considerată a conţine prima opoziţie
explicită faţă de înţelesul tradiţional al termenului curriculum.
6. Componente ale curriculum-ului care indică ţinte, finalităţi educaţionale (pl.).
7. Document curricular pentru elevi.
8. Autorul lucrării "Basic Principles of Curriculum and Instruction” (1949).
9. Componentă curriculară prin care putem determina dacă obiectivele au fost atinse.
10. Componentă curriculară comună modelelor triunghiular şi pentagonal.
 VERTICAL: 1 (5)

Concept care 2 (11)

exprimă experienţele 3 (12)
de predare şi de
învăţare planificate, 4 (8)

oferite sub 5 (7)

îndrumarea unei 6 (9)
instituţii de
7 (6)
învăţământ.
8 (5)

9 (8)

10 (4) 45