Sunteți pe pagina 1din 3

Basmul cult "Povestea lui Harap- Alb"a fost publicata de Ion Creanga in revista "Convorbiri literare" la 1 august 1877.

Actiunea se dezvolta pe structura narativa a basmului popular, caracterizata prin proiectia intamplarilor intr-o lume fabuloasa, prin opozitia dintre bine si rau si succesiunea de episoade tipice, in care autorul insereaza o tema initiatica si o problematica morala. Prima tema a basmului este cea a camuflarii si a recunoasterii esentei umane dintre ipostazele inselatoare ale aparentei. Majoritatea personajelor stapanesc tehnica psihologica a disimularii, creandu-si false identitati. Asa se intampla cu Sfanta Duminica, craiul si spanul, care iau benevol alte identitati: Sf. Duminica de cersetoare, pentru a proba mila si marinimia fata de oamenii saraci si batrani, cariul in urs, pentru a verifica temeritatea si responsabilitatea feciorilor sai, si spanul, avand ca scop parvenirea la statutul de imparat. Craisorului insa i se schimba identitatea Harap -Alb sub juramant pe palos. A doua tema este initierea unui personaj, basmul fiind astfel un bildungsroman, adica un roman al formarii. In acest procer, craisorul are mai multi pedagogi- Sfanta Duminica, Spanul, tatal si Imparatul Verde. Cu toate astea, el de confrunta cu mai multe forte ale raului, cum ar fi viclenia spanului, demonia Imparatului Rosu si a fiicei lui si fortele naturii, cerbul si ursul. Pentru a le infrunta, el are nevoie de ajutoare- talismanele, calul, furnicile, albinele si cei cinci nazdravani. Timpul basmului este unul fabulos, nedeterminat, redat in general in basm prin formula "a fost odata ca niciodata", echivalent cu timpul mitic numit de Mircea Eliade "in illo tempore"("in ace timp", "in vremea aceeas"). Fiind un basm cult, "Povestea lui Harap-Alb" micsoreaza distanta dintre timpul naratiunii ( timpul discursului) si timpul evenimentelor (timpul fabulei), intamplarile parand a fi petrecute de curand, intr-o lume cunoscuta si accesibila ascultatorilor, iesita temporar din sfera miticului: " Amu cica era intr-o tara un craiu, care avea trei feciori. Si craiul acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai departata". Adverbul "amu", regionalism din zona Moldovei, trimite cu gandul la secolul al XIX-lea, la crestinism si la perioada de dezrobire a tiganilor. Faptul ca insasi opera a fost publicata in "Junimea" si in "Convorbiri literare" in acelasi secol este un alt argument al aproprierii timpului narat de cel al realitatii. Spatiul este vag conturat, in corespondenta cu timpul nedeterminat, actiunea desfasurandu-se in trei imparatii- a craiului, a Imparatului Verde si a Imparatului Rosu. Punctul de plecare al basmului este amplasat intr-un spatiu si timp real: la curtea craiului care primeste o scrisoare de la fratele ce nu avea un mostenitor masculin la tron: "imparatul acela, aproape de batranete, cazand la zacare, a scris catre fratine-sau craiului, sa-i trimita grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoti, ca sa-l lase imparat in locul lui dupa moartea sa". Boala fratelui mai mare confirma un cadru real. Primii doi feciori pornesc in calatoria considerata una de lunga durata sau chiar definitiva, insa sunt intorsi din drum de primul obstacol: ursul din capul podului. Aceasta intoarcere limiteaza astfel un spatiu protejat pentru fii cei mari. Casa parinteasca dobandeste o valoare de simbol: ea pastraza functii ocrotitoare chiar si pentru personajele care nu trec probele initiatice.: "lehamite si de imparatie si de tot, ca doar, slava Domnului, am ce manca la casa d-tale." Tatal este descurajat de atitudinea fiilor si rusinat ca nu-i va putea indeplini dorinta fratelui. Atins de vorbele tatalui, mezinul se retrage in gradina "si incepe a plange din inima sa". Atunci isi face aparitia

o batrana care-i cere un ban pentru a-i testa milostenia. Intruchipand-o pe Sfanta Duminica, ea "vorbeste in dodii"si este mesager al destinului: "Putin mai este si ai sa ajungi imparat, care n-a mai stat altul pe fata pamantului asa de iubit, de slavit si de puternic ...". Pe langa rolul de mesager, Sfanta Duminica este si pedagog: ea il sfatuieste cum sa actioneze si este un donator al talismanelor, adevarate centre de initiere, calul, hainele si armele cu care craiul a fost mire. Prima insertie a fantasticului in real o reprezinta disparitia batranei. Sfanta Duminica dispare precum o fiinta nemateriala, "invaluita intr-un hobot alb, ridicandu-se in vazduh, apoi inaltandu-se tot mai sus." Imaginea nu reprezinta o inventie scriitoriceasca, ci are radacini in credintele populare care confirma legatura sfintei cu Dumnezeu. Ascultand sfaturile Sfintei Duminici, craisorul isi cere permisiunea sa isi incerce si el norocul. Inainte de plecare insa, armele si hainele sunt actualizate, iar calul revigorat: "calul odata zboara cu dansul pana la nouri ...". Ajuns si el la pod, mezinul reuseste sa-i tina piept, care-si dezvaluie adevarata identitate: "Dragul tatii, nu da, ca eu sunt ..". De sub pielea de urs se arata tatal, care se travestise in urs pentru a putea verifica temeritatea si responsabilitatea feciorilor. Craiul devine si el un pedagog al initierii care-si sfatuieste fiul - "in calatoria ta sa ai trebuinta si de rai si de buni, dar sa te feresti de omul rosu, iara mai ales de cel span, cat ii pute", dupa care ii da blana de urs si isi ia ramas bun, incredintat "ca tu esti vrednic de imparat!". Podul reprezinta hotarul dintre doua lumi, granita dintre real si fabulos. El exprima simbolismul trecerii si caracterul adeseori primejdios al acestei treceri, specifica oricarei calatorii initiatice. De aici inainte, timpul este unul fantastic, ce trece mult prea repede- "Si merg ei o zi, merg doua, si merg patruzeci si noua...", iar spatiul, reprezentat de codru- unul mitic. Padurea ia aspect de labirint al cunoasterii, o incrucisare de drumuri din care unele sunt fara iesire si constituie fundaturi prin mijlocul carora trebuie sa descoperi drumul ce duce la centrul acestei panze de paianjen. Aici, spanul isi face o tripla aparitie, de fiecare data cu o infatisare diferita, propunandu-i craisorului sa-l insoteasca in drumul sau. Desi sfatuit sa se fereasca de aceste personaje, ratacit in padurea labirintica, craisorul este nevoit sa recurga la ajutorul cuiva, si cum nu intalneste decat oameni spani, se invoieste cu unul drept calauza, pe principiul: "Rau cu rau, dar mai rau e far` de rau". Aici, craisorul pica una dintre probele initierii, cea a labirintului, si isi scrie moartea cu propriile maini. Primul popas este la fantana, care, unica in lume, nu avea decat scara de coborat: "Nu avea nici roata, nici cumpana, ci numai o scara de coborat pana la apa." Coborat in fantana, spanul ii da replica- "Ei, da` ce racoare-i aici! << Chima raului pe malul paraului >>!" si-ncearca sa-l convinga sa incerce si el. Coborarea in adanc a craisorului simbolizeaza prima moarte- este obligat sa divulge spanului cine este, incotro merge si de ce si sa jure pe palos ca ii va fi credincios toata viata". In urma juramantului, are loc o nastere si un botez. Fantana primeste simbolistica metamorfozei personajului, care coboara in adancuri si iese cu o identitate schimbata, cu un alt nume: Harap-Alb. La curtea Imparatului Verde, Harap are de trecut peste trei probe decisive la care a fost supus de cel devenit al treilea pedagog, Spanul. Primele doua se desfasoara in Gradina Raiului, un spatiu mitic coabitat de Sfanta Duminica, cerb si urs.

Harap face doua drumuri pe verticala pentru a putea aduce capul de cerb si salatile cerute, si este ajutat de Sfanta, ce locuia "intr-un ostrov in mijlocul marii", "intr-o casuta singuratica"si acoperita cu muschi verde. Prima proba se desfasoara in Gradina Ursului, un loc mitic cu bunatati miraculoase, stapanit de un animal emblematic- ursul, animal htonian, pazitor al roadelor pamantului, simbol al fortelor telurice. Finalizare probei are loc la asfintit, atunci cand Harap- Alb culege salatile, arunca pe urs blana si completeaza regnul vegetal. A doua proba la care este supus il duce pe protagonist in Padurea Cerbului, spatiu mitic coabitat de cerbul cu blana tesuta cu nestemate, fiinta solara, care poarte lumina, simbol al fortei cosmice. Proba se desfasoara in decursul unei zile intregi: Harap-Alb iesi sa-i taie capul cerbului la amiaza, dar ramane ascuns pana la asfintit, cand animalul isi pierde puterile. Proba concretizeaza regnul animal si cel mineral. Ultimul regn ramas este cel uman, completat prin ultima proba impusa de span, aceea de a-i aduce fata Imparatului Rosu. Ajutorul vine de aceasta data de la grupul celor cinci nazdravani, caci Sfanta Duminica, recuperandu-si talismanele, dispare. Finalul basmului este amplasat intr-un timp fabulos, la curtea lui Verde- Imparat. Spanul, demascat de catre fata cerute de la Harap, se razbuna si ii taie capul craisorului, sugerand cea de a doua moarte. Are loc insa si a doua nastere si al doilea botez, eroul ajungand la stadiul de imparat slavit. In final, naratorul ete cel care face diferenta sintre real si fantastic, prin sintagma: " Si a tinut veselia ani intregi, ai acum mai tine inca; cine se duce acolo be si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea si mananca, iara cine nu, se uita si rabda."