Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Din
totdeauna colectivitatile umane organizate au avut un sef, recunoscut sau impus, in contextul
imprejurarilor istorice. Cu atat mai mult, statele, concepute ca mari colectivitati umane, grupate
pe teritorii mai mult sau mai putin intinse, delimitate prin frontiere, au cuprins in sistemul
organizarii lor politice si institutia sefului de stat.
Explicarea institutiei sefului de stat presupune intelegerea corecta a relatiei
popor (natiune) organizare statala a puterii. Explicarea institutiei sefului de stat trebuie realizata
in functie de structura executivului si de locul sefului de stat in acest executiv.
Interesant este a afla ceea ce reprezinta, de fapt, aceasta institutie, prin punctarea
celor mai importante aspecte ale unui mandat prezidential. Lectura comparativa a
constitutiilor fiecarui stat avut in vedere este necesara pentru a trage niste concluzii:
constitutiile se suprapun pe anumite teme ori, dimpotriva, in aceste chestiuni de drept se
inscriu diferente evidente.
Este interesanta o observatie in sensul careia intre sefii de state exista
diferentieri evidente, iar presedintele Republicii franceze nu are decat putine trasaturi comune
cu cel al Republicii italiene1[1].
atentat contra Constitutiei. In aceste cazuri, el este pus sub acuzatie de catre Parlament in sedinta
comuna, cu o majoritate absoluta membrilor sai.
Prezentarea rolului Presedintelui Frantei. Este seful de stat ales al Frantei si detinatorul
titlului de co-principe al Andorrei si Marele Maestru al Legiunii de Onoare.
Din cele cinci republici franceze, patru au avut un presedinte ca sef al statului, facand astfel din
postul de presedinte francez, cel mai vechi post de presedinte din Europa care a existat de-a
lungul istoriei intr-o forma sau alta. In fiecare constitutie franceza puterile presedintelui, precum
si functiile si indatoririle sale si relatia cu guvernul au fost diferite.
Spre deosebire de cele mai multe dintre celelalte posturi de presedinte al natiunilor europene,
postul de presedinte al Frantei este unul foarte puternic din punct de vedere politic, in special in
ceea ce priveste politica externa. Cu toate ca procesul legislativ este efectuat si supervizat de
Primul ministru si de catre parlament, presedintele Frantei are o influenta semnificativa asupra
acestuia, fie in mod formal, fie datorita puterilor constitutionale. Presedintele ocupa cea mai
importanta functie in stat si surclaseaza toti ceilalti politicieni. Probabil cea mai importanta
putere a presedintelui este aceea de a alege primul ministru. Totusi, deoarece doar Adunarea
Nationala are puterea de a demite guvernul primului ministru, presedintele este fortat sa
numeasca un prim ministru ce are sprijinul majoritatii adunarii. Cand majoritatea Adunarii
Nationale este din spectrul politic opus presedintelui situatia se numeste coabitare. In acest caz,
puterile presedintelui sunt diminuate, deoarece puterea de facto apartine primului ministru si a
Adunarii Nationale care il sprijina. Totusi, conventia constitutionala este ca presedintele sa se
ocupe de politica externa, cu toate ca trebuie sa lucreze in acest domeniu cu Ministrul de
Externe. Cand majoritatea Adunarii Nationale este de aceeasi parte a spectrului politic cu
presedintele, acesta poate avea un rol mai activ si, in realitate, dirijeaza politica guvernului.
Primul ministru este in cele mai multe situatii prima victima in cazul in care administratia devine
nepopulara, presedintele putand sa in ceara demisia fara ca acesta sa poata refuza.
Presedintele are puterea de a promulga legile: in acest domeniu presedintele are o putere
limitata de veto, el putand propune doar o data reintoarcerea legii in parlament; Presedintele
poate de asemenea trimite legea spre verificare Consiliului Constitutional;
Presedintele are puterea de a dizolva Adunarea Nationala. Poate propune, in anumite conditii,
aprobarea legilor prin referenum national; Presedintele numeste anumiti oficiali (cu acordul
guvernului); numeste anumiti membrii ai consiliului Constitutional; el are un rol de reprezentare
si primeste ambasadorii straini;
Presedintele poate pardona (dar nu poate amnistia) persoanele condamnate si poate usura sau
suprima sentintele criminale. Aceasta era de o importanta capitala in perioada in care Franta
opera pedeapsa capitala, condamnatii la moarte cerand in general comutarea sentintei la
inchisoare pe viata.
Din prezentarile facute mai sus ne dam seama ca exista multe asemanari mai ales intre rolul
Presedintelui Romaniei si Presedintelui Frantei.Dar sunt si asemanari cu cel al Italei acestea fiind
rolul de reprezentare a statului pe care il conduce, de asemenea toti trei au rolul de a veghea la
respectarea constitutiei; de garantare a independentei nationale, al integritatii teritoriului si al
respectarii acordurilor comunitatii si al tratatelor.
Toti trei au rolul de a promulga legile si de a fixa referendumul popular in cazurile prevazute de
constitutiile din fiecare stat. Tot la categoria asemanari intre rolurile presedintilor statelor Italia,
Franta respectiv Romania intra si rolul de reprezentare a statului si de a primii delegatii oficiali ai
celorlalte state, de a ratifica tratatele internationale, precum si rolul de Comandant suprem al
armatei precum si dreptul de gratiere.
Asemanarile intre cele trei institutii atrag cu ele si o serie de deosebiri, cum ar fi:
In Franta nu conteaza numarul de mandate al unui presedinte pe cand in Romania numarul
maxim de mandate este de doua, tot o deosebire este ca in Franta candidatul la presedintie
trebuie sa stranga un numar de semnaturi de la alesii locali in schimb in Romania trebuie sa
strangi un numar de semnaturi doar daca esti candidat independent, dar si atunci de la cetatenii
Romaniei.
O alta diferenta este ca in Franta exista un organ constitutional numit Adunarea Nationala care
are putere legislativa pe cand in romania si Italia Parlamentul are functia legislativa. Adunarea
Nationala nu este altceva decat un Parlament unicameral.In italia spre deosebire de celelalte doua
state Presedintele poate dizolva cele doua camere.Si tot o deosebire intre Italia si celelalte doua
state este faptul ca nici un act al presedintelui nu este valabil daca nu este semnat de catre
ministrii care l-au ales.
In Franta presedintele are puterea de a numi si revoca pe primul-ministru, dar in Romania
presedintele are dreptul de al propune pe primul-ministru, pe cand in Italia nu exista acest drept.