Sunteți pe pagina 1din 4

Istoria Dreptului Romanesc

I. Organizarea sociala si normele de conduita ale getodacilor in epoca


prestatala
Getodacii fac parte din cadrul neamului tracilor, despre care Herodot spunea ca este cel
mai numeros dupa cel al inzilor. Tracii au patruns in spatiul carpato-danubiano-pontic in
cadrul procesului de indo- europenizare la sfarsitul neoliticului tarziu, devenind creatorii si
purtatorii epocii bronzului, pe un intins areal geografic care a depasit cu mult teritoriul
locuit actualmente de poporul roman. In cadrul numerosului neam tracic, ei au constituit
cel mai important neam tracic, atat din pct de vedere al nivelului civilizatiei spirituale si
materiale pe care l-au atins, cat si din pct de vedere al formelor de organizare politica pe
care l-au constituit. Acest proces de individualizare al getodacilor in cadrul numerosului
neam tracic s-a realizat pe un spatiu geografic limit la nord de Carpatii Padurosii, la sud de
Muntii Balcani, la est de fluviul Nistru, la vest de fluviul Tisa. Ca urmare, getodacii sunt
autohtoni pe acest spatiu.
Prezenta getodacilor in spatiul carpato-danubiano-pontic este atestata de izvoarele antice
grecesti si latine inca din sec VI i. Hr. Izvoarele grecesti ii numesc geti cu referire la triburile
extracarpatice, iar izvoarele latine ii numesc daci cu referire la triburile intracarpatice. In
realitate este vorba despre unul si acelasi popor, pentru ca asa cum ne arata Strabon in
lucrarea Geografia , "getii si dacii vorbeau aceeasi limba si constituiau acelasi popor".
Istoricii ne-au transmis informatii pretioase cu privire la modul de trai al getodacilor, modul
de dezvoltare pe care l-au atins dacii si cu privire la sistemul de organizare al conducerii
sociala. Aceste date se coroboreaza cu cele desprinse din rezultatele descoperirilor
arheologice si intregesc imaginea organizarii societatii getodacice prestatale.
Dintre cele mai importante marturii ale izvoarelor antice despre getodaci, mentionam:
Relatarea lui Herodot in cartea a patra a istorilor sale despre expeditia regelui persan
Darius in anul 514 impotriva scitilor din stepele nordpontice. In cadrul acestor expeditii
toate neamurile tracice s-au supus regelui persan, mai putin getodacii, care au opus
rezistenta. Macar ca, ne zice Herodot, ei erau cei mai viteji si drepti dintre traci.
Un alt autor, Tuchidide, in lucrarea sa In razboiul peloponesiac, vorbeste despre o uniune
de odrizi din Drobogea condusa de regele Sitalches si apoi de urmasul sau, Seutes, in sec.
al V-lea i. Hristos. Tot Tuchidide spune un lucru foarte important, si anume ca getii si
celelalte popoare din aceste tinuturi sunt vecini cu scitii: au aceleasi arme si aceleasi
obiceiuri.
Un alt autor antic, Pompeius Trobus, vorbeste despre uniunea getilor dunareri condusa de
un Rex Histrianorum care a jucat un rol foarte important in conflictul dintre regele Filip al
II- al Macedoniei si capatenia scita Ateas. Apoi, istoricii Strabon si Arian ne vorbesc despre
expeditia lui Alexandru Cel Mare la nordul Dunarii in anul 335 i. Hr., expeditie in cadrul
careia regele macedonean a cucerit una dintre cetatile geto-dace aflate pe malul stang al
Dunarii.
Un istoric antic latin denumit Curtius Lupus, in lucrarea Historia Alexandri, vorbeste
despre getii de la nordul gurii Dunarii care au infrant in anul 326 i.Hr. armata generalului
macedonian Zofilion.

Apoi, foarte important, relatarea istoricilor Diodor din Sicilia (Diodor Siculus) si Polianos si
geograful Pansanias, referitoare la conflictul derulat intre anii 300-292 i.Hr. intre diadocul
Lisimah al Macedoniei si Dromichete. Dromichete era conducatorul unei uniuni de triburi
getodace din Campia Munteana. Conflictul s-a terminat prin victoria lui Dromichete.
Istoricul Iustinus descrie conflictele regelui Oroles cu bastarnii si pedeaspa pe care regele
dac a aplicat-o soldatilor sai. Textele unor inscriptii descoperite la Histria mentioneaza
numele a doi regi getodaci Xamoldecicos si Remalxos, care in sec III i.hr. isi exercitau
autoritatea asupra cetatilor grecesti de pe tarmul pontului Euxim.
Istoricul Pompeius Strobus vorbeste despre : incrementa dachorum per Ruboboste rege(=
cresterea puterii getodacilor sub regele Rubobostes).
Concluzii: Getodacii sunt o populatie sedentara care practica agricultura pe scara larga,
construieste cetati impunatoare si poseda armate puternice si bine e echipate.
Getodacii au dezvoltat industria fierului, mai ales in cea de-a doua varsta a fierului, Epoca
Laten, caracterizata printr-o puternica dezvoltare a mestesugurilor, a productiei si a
schimburilor de marfuri, ceea ce a dus la acumularea unor bogatii pe care agresorii veniti
de pretutindeni erau permanent tentati sa le prade/fure.
In ceea ce priveste formele de organizare si conducere sociala ale getodacilor, ei se aflau in
cadrul societatii denumite Democratia Militara a Triburilor si Uniunilor de Triburi. In cadrul
acestui sistem de conducere sociala, atributiile principale revin poporului inarmat intrunit in
Adunarea Poporul Inarmat, potrivit principiului ca cine isi risca viata in lupta trebuie sa si
decida, a.i Adunarea Poporului Inarmat lua deciziile majore pentru viata comunitatii. Regii
pe care izvoarele antice mentionate ii pomenesc nu sunt sefi de stat in sensul propriu al
cuvintului, ci sunt simpli sefi militari ai unor triburi sau uniuni de triburi, alesi sau revocati
de Adunarea Poporului care le stabileste si atributiile. Se manifesta insa tot mai puternic
tendinta acestor sefi militari sprijiniti de administratia gentilico-militara pentru a-si
permanentiza pozitia, ba chiar de a o ereditariza, lucru care marcheaza trecerea de la
comuna primitiva la stat.

II. Normele de conduita ale gd din epoca prestatala:


In epoca prestatala, relatiile sociale in cadrul societatii getodace erau reglementate prin
norme de conduita fara caracter juridic, norme care erau respectate si aplicate de bunavoie, intrucat reprezentau pana la un pct interesele generale ale membrilor societatii si
care totodata aveau un pronuntat caracter religios. Unele dintre aceste obiceiuri au
supravietuit sub anumite aspecte si in cadrul statului gd si apoi in cadrul societatii feudale
romanesti, atestand continuitatea poporului roman. Dintre cele mai imp norme de conduita
mentionam:
Herodot precizeaza ca fiii puteau cere si obtine de la parinti delimitarea partii care li se
cuvenea din proprietatea comuna, semn ca proprietatea privata se afla in plin proces de
formare. In acelasi sens pot fi interpretate si izvoarele antice care ne arata ca furtul
reprezenta una dintre cele mai grave incalcari ale regulilor de convietuire sociala. Pentru

incheierea diferitelor invoieli/conventii se folosea un juramant insotit de un anumit


ceremonial asemanator cu procedura infratirii din epoca feudala.
O alta forma de juramant era juramantul pe zeitatile Palatului Regal sau juramantul pe
Vetrele Regale, pe care toti supusii regelui trebuiau sa-l depuna, iar daca regele se
imbolnavea, se considera ca unul dintre supusi a jurat stramb. Atunci se recurgea la o
procedura de aflare a vinovatului asemanatoare cu Institutia juridica feudala a juratorilor.

In privinta casatoria, poetul Menandru, referindu-se la o epoca mai veche, arata ca unele
triburi trace cunosteau poligamia, in timp ce poetul Horatiu, referindu-se la o epoca mai
recenta, arata ca gd, dimpotriva, aparau cu strasnicie monogamia. Cert este ca la sfarsitul
comunei primitive, in epoca demoncratiei militare, femeile aveau un statut social inferior
barbatilor, dovada in acest sens fiind pedeapsa pe care regele Oroles a aplicat-o supusilor
sai infranti in luptele bastarne, si anume aceea de a face slujbele femeilor lor, slujbe care
mai inainte lor li se faceau.
Toate aceste reguli de conduita erau respectate in chip firesc si nu prin constrangere,
semnificativ in acest sens find faptul ca agaturcii , cum ne spune Aristotel, versificau
normele de conduita si le invatau pe de rost, cantandu-le. In acelasi sens, Iustinus arata ca
scitii respectau dreptatea in chip firesc si nu prin legi, iar Herodot ne spune ca inca din sec.
al VI- lea i.Hr. getodacii erau cei mai drepti dintre traci.

III. Formarea statului GD


Formarea statului GD, adica saltul calitativ de la democratia militara la org politica a fost
determinata de o serie de transformari economice si sociale pe care le-a suferit societatea
gd, si anume:

pe plan economic este vorba despre progresele realizate in cadrul celei de-a doua varste
a fierului, latem, care au dus la cresterea productivitatii munci, dezv. productiei si a
schimbului de marfuri prin utilizarea unor unelte tot mai perfectionate, dezv. comertului
si intensificarea circulatiei monetare. Pe teritoriul Daciei, alaturi de monede romane si
grecesti, incep sa fie utilizare si monedele proprii batute in ateliere locale.
pe plan social se remarca aparitia si adancirea diferentierilor sociale intre patura bogata
a societatii, avand locuinte si morminte impunatoare, si patura saraca, avand locuinte si
morminte modeste, evidentiate de rezultatele sapaturilor arheologice. Stratificarea
sociala si formarea aristocratiei sclavagiste s-a realizat si prin acaparea de catre
aristocratie a uriaselor prazi de razboi. In acest context apare statul, ca un instrument in
mana aristocratiei pentru ....

Aparitia statului este determinata de reunirea celor doua criterii pe baza carora distingem
intre gentili si politici. 1. Criteriul stratificarii sociale| 2. Criteriu teritorial.
Criteriul teritorial determina apartenenta individului la colectivitate nu in functie de origine,
nu dupa rudenia de sange, ci dupa teritoriul locuit.

In afara acestor factori interni care au determinat formarea statului gd, exista si factori
extern care au influentat aparitia statului gd. Este vorba despre slabirea puterea celtilor si
ilirilor in luptele cu romanii si despre expansiunea romana (statul roman cucereste
Macedonia precum si lit. portului Euxim, ajungand cu limexul pe linia Dunarii).
Formarea statului gd s-a realizat in decursul domniei regelui Burebista, despre care Strabon
spunea ca a pus capat razboaielor care ii divizau pe daci si i-a facut pe acestia sa asculte
de poruncile sale, intemeind o mare stapanire de a carei putere se temeau toti vecinii,
inclusiv statul roman aflat in plan de expansiune teritoriala. In scopul crearii statului GD
,Burebista a intreprins o serie de reforme:
-

REFORMA POLITICA , prin care a adus de buna voie sau prin forta armelor toate
triburile gd sub autoritatea sa

REFORMA RELIGIOASA, realizata cu ajutorul marelui preot Deceneu, prin care a


unificat credintele religioase disparate ale triburilor gd intr-un sistem politeist unic
REFORMA ADMINISTRATIVA , constand in mutarea puterii gd din Campia Munteana in
interiorul arcului carpatic, in zona muntilor Orastiei, unde a intemeiat o noua capitala,
Sarmisegetusa, inconjurata de un puternic sistem de fortificatii. Stirile pe care le
avem despre Burebista de la Strabon se completeaza si cu alte izvoare antice, intre
care inscriptia de la mormantul lui Acornion de la Dionysopolis (Burebista ajunsese
cel mai mare dintre regii traci, stapanitor al tututor triburilor de dincolo si de
dincoace de Dunare)

IV. Organizareea statului GD


Puterea suprema era detinuta de rege, acesta fiind varful nobilimii sclavagiste si al ierarhiei
aparatului de stat. Institutia regalitatiinu era ereditara, desi au existat tendinte in acest
sens, dovada ca Decebal si Burebista erau fii de regi, insa o particularitate a succesiunii la
tron in statul GD este aceea ca fratele regelui, precum si marele preot aveau de asemenea
vocatie la tron. In ceea ce priveste mare preot, el este un adevarat vice-rege a carui putere
religioasa completeaza puterea laica a regelui. Iocasius si Iordanes precizeaza ca marii
preoti aveau o putere aproape regala. Rolul deosebit de important pe care il avea in statul
gd puterea religioasa se explica prin faptul ca regii daci si varfurile aristocratiei sclavagiste,
ca de altfel si in statul roman, incercau sa acrediteze ideea originii divine a legilor, ca atare
preotii era singurii in masura sa cunoasca si sa interpreteze legile care reprezentau vointa
zeilor = preotii aveau principatele atributii judecatoresti. Marele preot se pare ca era si
judecatorul suprem, desi aceasta chestiune este oarecum controversata, intrucat stim
despre Comosicus ca era judecator suprem, insa cumula calitatea de rege cu cea de mare
preot, prin urmare nu stim daca era judecator in virtutea calitatii de rege sau pt faptul ca
era mare preot. Preotii gd au constituit principalul factor prin intermediul caruia s-a
elaborat in sens formal si s-a impus sistemul de drept gd. Pe langa rege si mare preot
exista si o curte a regelui, compusa din dregatori si din executanti ai poruncilor regale. Se
pare ca in cazul aparatului de dregatori ai regatului gd exista si o anumita ierarhie, astfel
Acornion a fost primul sfetnic a lui Burebista si Vezinas a lui Decebal.