1. Org sociala a geto-dacilor in eoca prestatala.

Organizarea sociala a dreptului dacilor in epoca prestatala tema introductiva Getodacii au apartinut .. trace Parintele Herodot afirma despre traci ca sunt cei mai numerosi dupa indieni "daca ar fi uniti ar fi de neinvins" Teritoriul Tracilor era imens de la dunarea panonica in vest pana la zona dintre Nistru si rasarit de la Marea Egee in sud pana in zona Pribetului ?? in nord Geto-dacii au constituit ramura cea mai importanta a tracilor prin organizare si organizare sociala si militara; Stramosii nostri sunt numiti geto-daci pentru ca in izvoarele greceti sunt "isceti", iar in cele romane "daci". Un istoric afirma ca dacii locuiau in interiorul arcului carpatic, iar getii in exteriorul arcului carpatic. Acestea sunt ratiunile pentru care istoria ii desemneaza pe stramosii nostrii geto-daci, dar asa cum afirma istoricul Stravo, si unii si altii vorbeau aceasi limba si constituiau acelasi popor. Democratia militara la geto-daci Perioada democratiei militare la geto-daci o situam de la primele consemnari ale istoriei de geto-daci pana la fondarea statului geto-dac; Aceasta perioada .. si perioada prestatala a geto-dacilor; din izvoarele isotrice latine si grecesti putem reconstitui modul de viata al geto-dacilor si organizarea lor sociala. Prima consemnare despre geto-daci, tot de la Herodot, se refera in una dintre istorile sale la expeditia persilor condusa de Darius in nordul dunarii la 450i.Hr. "sunt cei mai drepti si mai viteji dintre traci". De asemenea, avem din istoricul Arian relatari despre expeditia de la nordul dunarii intreprinsa de Alexandru cel Mare in 335 i.Hr.

Arian spunea ca "trecerea Nistrului s-a produs noaptea", Alexandru cel Mare ar fi trecut cu 4000 de calareti intr-o zona cu "intinse lanuri de grau" Ei au fost nevoiti sa netezeasca graul inalt pentru a putea trece calaretii ?? si au intalnit o cetate aparata 14000 de luptatori. Istoricul Arian mai spune "a desemnat Alexandru cel Mare doi dintre generalii sai ..." avem de asemenea si alte consmenari istoricul Justinus ne relateaza despre luptele getilor condusi de regele Orores. Istoricul ne arata ca luptatorii lui Orores au pierdut o lupta; drept pedeapsa Orores si-a pedepsit ostasii punandu-i sa fie servitorii sotiilor lor "i-a obligat ca noapte sa-si puna capul la piciaorel lor" Inscriptiile de la .. ne arata ca in secolul 3 i.Hr cetatile de la mare se aflau sub autoritatea regilor geti Zalmodecicos si Remaxos. Istoricul Pompeius Trogus ne arata in scrierile sale, ca intro regiune din Transilvania de astazi, intitulata Intremenita Dacorul per Togogostem Regem. Scrierile lui Teodor din Sicilia care se refera la conflictul dintre Lisimac cu urmasi ai lui Alexandru cel Mare in sudul Dunarii si Dromitete, regele geto-dac. Acest conflict a ajuns la apogeu intre anii 300-292 i.Hr. Istoricul ne arata ca Lisimac a fost prins la incursiunea sa in Nord si ostastul Dromitete a cerut un .. ca regele prins in lupta sa fie ucis pentru ca "indreptatiti sunt cei care" Dromihete insa, a respins aceasta pretentie si prin argumente a aratat ostasilor sai ca este mai bine ca regel prins in lupta sa ramana in viata, pentru ca se poate ca un altul mai primejdios sa vina in locul lui. Isimac, drept recunostinta, le va retroceda teritoriile de la Dunare. In urma acestor argumente Isimac a ramas in viata dar totodata subliniem si puterea cresterii puterl ii regelui care semnaleaza aparitia statului

Istoricul descrie in anul 1 un ospat realizat de Dromitete : "mancaruri alese servite in platouri de aur si argint, bauturi alese servite in pahare de aur si argint"; Din aceste succinte fragmente din operele unui istoric ce se refera la aceasta perioada prestatala deducem ca geto-dace erau o populatie sedentara care practica agricultura, aveau armate puternice si cetati intarite. Pentru aceasta perioada prestatala nu avem norme de drept la geto-daci, pentru ca nu exista statul care sa impuna prin constrangere respectarea acestor norme. Avem in aceasta perioada norme de convieturie sociala, respectate de bunavoie de catre toti pentru ca exprimau interesele generale. Tot din scrierile istoricilor avem date despre aceste norme de convietuire sociala. Herodot ne spune ca "fii de familie puteau cere sefului, partea ce i se cuvine din .. familiei"; observam de aici ca se prefigureaza stapnairea personala asupra bunurilor. Tot Herodot, ne vorbeste despre juramnatul pe Vetrele Regale. Legenda spune ca Regele se imbolnaveste si cere sa vina cei care au jurat stramb pe vetrele regale. Cei trei chemati aveau de ales intre a recunoaste si a fi decapitati sau a nu recunoaste si a mai fi chemati inca pe atati (6); daca cei 6 chemati confirma Avem de asemenea consemnari : Pompeius Trotus ne spune ca furtul este aspru pedepsit la geto-daci. Avem de asemenea relatari tot din Herodot cu privire la conventiile create de catre geto-daci. Herodot spune ca "cei doi care incheie o conventie" dupa incheierea conventiei, toarna vin intr-un vas de pamant, apoi se cresteaza pe trup cu un cutit, picura din sangele lor in acel vas, inmoaie fiecare la rand armele sale." Apoi consuma acel continut impreuna cu cei care au participat la incheierea conventiei. Cu privire la viata de familie, unii istorici care se refera la o perioada mai indepartata din istoria geto-dacilor, afirma ca acestia practicau poligamia. Alti istorici care se refera la o perioada mai apropiata, dimpotriva afirma ca acestia practicau monogamia.

2.

Org statului si dreptul geto-dac.

Potrivit izvoarelor istorice, statul geto-dac sa format si consolidat sub lunga domnie a regelui Burebista. Acesta a domnit intre 82-44 i.Hr. Toti istoricii care se refera la aceasta perioada subliniaa personalitatea de exceptie a regelui Burebista. Istoricul Stravo spune "Burebista era get, ia adunat pe toti supusii sub ascultarea sa, ia deprins cu ascultarea policilor, si a intemeiat o mare putere de care se temeau toti vecinii" "Burebista, spune istoricul, avea o armata de peste 200 de mii de luptatori care ia impresionat pe toti contemporanii, facea dese incursuiuni in teritoriile altor popoare inclusiv cele populate de romani." Trecere de la organizare gentilica la cea prestatala. Societatea a trecut prin diferite transformari economice si sociale urmarea amplificarii mestesugurilor si a comertului, amplificarea schimburilor pe plan intern si exterin indeosebi in relatiile cu grecii si romanii. A avut loc stratificarea sociala intre bogati si saraci. Dintre factorii externi mentionam decaderea popoarelor din imediata vecinatate, in urma luptelor indelungate cu romanii. Totodata, profilarea tot mai amenintatoare a pericolului expansiunii romane, statul geto-dac s-a constituit pe un teritoriu cuprins la est dincolo de Nistru, la vest Dunarea Mijlocie, la sud Lantul Muntilor Balcani, iar la nord Carpatii Padurosi. In acest teritoriu, au fost cuprinse si cetatile grecesti de pe malul marii negere de la Olbia aflta la gurile Bugului pana la Polonia in sudul Muntilor Balcani. Referindu-ne la esenta statului geto-dac, subliniem ca in statul geto-dac, sclavia nu a atins niciodata nivelul clasic; la geto-daci, productia materiala nu s-a intemeiat pe munca sclavilor, ci pe munca oamenilor liberi. Alaturi de .. private se aflau si obstile teritoriale formate din tarani liberi, care stapaneau

pamanturile cu titlu de proprietate colectiva dar exercitau o stapanire individuala asupra loturilor de pamant; A avut loc stratificarea sociala, diferentierea dintre bogata si saraci; din randul celor bogati, erau desemnati toti factorii de conducere in stat si anume regele, marele preot si dregatorii. In varful ierarhiei se afla regele, urmat de marele preot care din atributile sale era considerat un adevarat vice-rege, acesta avand rolul de a credita idea ca legile (*considerate poruncile regelui) sunt date de catre zei, iar el (marele preot) este interpretul acestora pe pamant. Regele avea atributiuni legislative, administrative, militare si judecatoresti. Succesiunea la tron avea la baza principiul ereditatii combinat cu vocatia marelui preot si a fratilor regelui de a venit la tron. O trasatura specifica monarhiei dacilor o constituie exercitarea puterii laice si religioase de catre o singura persoana sau de catre persoane diferite. La nivel central, regele avea un aparat de dregatori ierarhizat si cu o activitate contiunua in exercitarea atributiunilor. In privinta organizarii locale unii dregatori exercitau atributiuni de ordin administrativ, iar altii detineau comanda armatei. Istoricul Suidas spune ca "unii erau pusi mai mari, peste drepturile agricole iar altii din preajma regelui sunt pusi la paza cetatilor". Aceste precizari ne arata ca agricultura era la loc de cinste si controlata de catre stat si totodata, ca geto-dacii aveau un sistem de aparare cu cetati bine intarite. "Dacii aveau o armata de peste 200 de mii de luptatori care au impresionat pe toti contemporanii; pana si romanii se tem de ..." Din datele istorice rezulta ca societatea geto-daca a fost organizata in epoca istorica situata intre domnia lui Burebista si cea a lui Decebal intr-un sistem de sine statator, avand la baza creiteriul stratificarii sociale si criteriul teritorial. Procesul de consolidare a statului dac, a fost intrerupt de ocupatia romana, dar existenta sa a avut puternice ecouri in istoriografia vremii.

Dreptul geto-dac, a fost exprimat sub forma obiceiului, precum si a legilor scrise. Obiceiul juridic sa format in perioada de trecere de la societate getilica(??) la societatea organizata in stat prin sanctionarea de catre stat acelor obiceiuri utile si convenabile intereselor generale. Totodata, in aceasta tranzitie au luat nastere si alte obiceiuri, care au fost sanctionate de catre stat. Despre legile scrise la geto-daci, avem o singura mentiune a istoricului Iordanes (a trait si a scris in sec. VI), spunand ca aceste legi erau porunci ale regelui, ca au fost transmise din generatie in generatie, ca aceste au ajuns pana la el si el le-a citit Ceea ce afirmam despre dreptul geto-dacilor este din izvoare indirecte sau din urme lasate asupra dreptului romanesc. Potrivita acestui drept geto-dac, existau mari domenii private dar exista si proprietatea privata a taranilor liberi, precum si proprietatea colectiva din obstile teritoriale. Anual, loturile de pamant erau atribuite taranilor din obste, prin sistemul tragerii la sorti. Dintro troda a lui Horatiu rezulta ca familia era monogama, si cei care incalcau asta erau pedepsiti cu moarte. Era aspru sanctionat furtul la geto-daci odata cu apartia statului; odata cu aparitia statului au luat nastere si institutiile specializate ale statului pentru urmarirea si pedepsirea infractorilor

3.

Org de stat a daciei romane.

Conflictul dintre daci si romani a dus la campaniile militare din 101-102, 105-106, prin care imparatul Traian a supus statul dac si a transformat Dacia in provincie romana. Nu intreg teritoriul locuit de catre daci si cucerit de catre romani, a fost inclus in Provancia Dacia. Teritoriul Munteniei de astazi, partea de Sud a Moldovei si partea din Transilvania cuprinsa intre Olt si Carpati au fost integrate in Provincia Moesia Interioara. Granitele provinciei Dacia Romana au fost structurate de catre Imparatul Traian astfel : in vest de la confluenta Tisei cu Dunarea,

in nord de la confluenta Muresului cu Tisa se urma firul Muresului in amonte pana la Deva de unde se urca pana in nord langa Zalau, apoi se urma o linie paralela cu Somesul pana la Pasul Oituz, in est granita urma versantului Transilvaniei al Carpatilor Orientali pana la izvoarele Oltului, apoi se urma firul Oltului pana la confluenta cu Dunarea in sud de la confluenta Oltului cu Dunarea pana la confluenta Dunarii cu Tisa; in fruntea provinciei se afla un "legatus augusti proconsulae"; acesta era de ordin senatorial si de rang consular. Dupa moartea imparatului Traian, imparatul Hadrian a reorganizat provincia astfel a desprins teritoriul transilvan de provincia moesia, la unit cu .. si a creat dacia inferioara si dacia superioara. Acelasi imparat in 124 a desprins din Dacia Superioara, teritoriul aflat la nord de Mures si Aries si a format Dacia Poroisnsis. In fruntea acestor 3 pronvincii asfel constituite se aflau guvernatori cu functii de ordin administrativ, militar si judecatoresc. Imparatul Marc Aurelius in 168, a unit Dacia Inferioara cu Dacia Superioara si a format Dacia Afluensis. Acelasi imparat cu un an mai tarziu, in 169, a desprins partea de vest din dacia Apuensis si a format Dacia Malvensis. In fruntea Daciei Afluensis se afla un guvernator denumit "legatus augusti proconsulae daciarum trium"; acesta coordona activitatea celor trei provincii in asa fel incat in fruntea Daciei Malvensis se afla un procurator, iar in fruntea Daciei Poroisensis se afla Legiunea a 5-a Macedonica. Organizarea acestor provincii, a fost astfel structurata pentru a raspunde nevoilor de aprare a Imperiului Roman care dupa moartea Imparatului Traian a adoptat o politica defensiva. In aceste provincii mai exista, cu atributii de conducere, si un consiliu denumt "Concilium Trilum Daciarum" sau "Concilium Provinciae". Acest consiliu era o adunare formata din delegatii care se intrunea o data pe an si avea ca atributii discutarea problemelor provincilor si oraselor si sustinerea acestora in fata administratiei imperiale; adresa plangeri

imparatului fata de abuzurile eventuale ale magistratilor si intretinea Cultul Imparatului.

4.

Organizarea locala in dacia provincie romana.

Referindu-ne la organizarea locala in Dacia Romana, aceasta avea ca unitati administrative : orasele si satele se imparteau in doua categorii : colonii si municipii. Coloniile erau orasele puternic romanizate, locuitorii acestora se bucurau de toate drepturile cetatenilor romani. Municipiile erau orasele cu o pozitie interioara coloniilor; locuitorii acestora aveau un statut juridic inferior cetatenilor romani; Orasele din Dacia Romana erau vechi asezari ale autohtonilor, ridicate la rangul de municipii si apoi, unele din ele la cel de colonii. Singurul oras construit de catre romani a fost Ulpia Traiana, numit din epoca Imparatului Hadrain "colonia augusta dacica sarmisegetuza". A fost fondat prin colonizarea cetatenilor romani; a fost construit in apropierea capitalei lui Decebal (care a fost distrusa) si avea o suprafata de cca.32 de hecatere si cca 22.000 de locuitori. Conducerea oraselor era autonoma, asemanatoare cu a celorlalte orase din Imperiu, avand ca model organizarea si conducerea Romei. Un oras era condus de catre un consiliu orasenesc numit "ordo de curionum" Numarul membrilor acestor consiliu era de 30 pana la 50, fiind fixat de Imparat prin actul de fondare al orasului. Acest consiliu avea ca atributii coordonarea activitatii administrative si fiscale, atribuirea de terenuri, solutionarea problemelor edilitare, indeplinirea obligatilor de cult, alegerea magistratilor, strangerea impozitelor. Cea mai mare parte a populatiei din Dacia Romana, locuia in sate; satele erau organizate, fie dupa modelul roman, fie in forma traditionala a dacilor in obsti teritoriale. Un sat organizat dupa

modelul roman era numit "parcus auvictus". Parcus era satul aflat pe teritoriul unui oras, era condus de catre un prefect, care era in acelasi litigii de curion. Auvictus era un sat situat in afara orasului si avea conducere proprie.

5.

Dr in dacia provincie romana.

In primele patru decenii de stapanire romana, in Dacia s-au aplicat doua sisteme de drept si anume : 1. Dreptul Roman sub forma dreptului civil si a dreptului gintilor. 2. Dreptul Local geto-dac. In aceasta perioada dreptul a avut un caracter statutar in sensul ca fiecare categorie de oameni liber avea un statut juridic bine individualizat. Astfel, cetatenii romani aflati in Dacia se bucurau de toate drepturile civile si politice ale cetateanului roman : Jus Comerci adica Dreptul de a incheia acte juridice potrivit Dreptului Civil Roman. Jus Conubi adica Dreptul de a incheia o casatorie potrivit legii romane. Jus Militie adica Dreptul de a fi inrolat in legiunile Romane. Jus Sufragi adica Dreptul de a vot. Jus Honorum adica Dreptul de a fi ales intr-o magistratura.

A doua categorie de oameni liberi, aflati in Dacia erau latinii fictivi, adica oamenii liberi care au primit Jus Comerci.

A treia categorie de oameni liberi erau Peregrinii (peregrinus = strain); si acestia la randul lor se imparteau in doua categorii : a. Peregrinii obisnuiti. b. Peregrinii dediticii locuitorii cetatilor care s-au opus prin lupta romanilor

Peregrinii obisnuiti puteau incheia acte juridice intre ei potrivit dreptului local geto-dac, iar cu cetatenii romani, acestia puteau incheia acte juridice potrivit dreptului gintilor

Dreptul Civil reglementa relatiile dintre cetatenii romani; Dreptul Gintilor reglementa relatiile dintre romani si peregrini. Catre mijlocul secolului II in Dacia Romana se realizeaza o sinteza intre valorile romane si geto-dace, inclusiv o sinteza intre institutiile juridice romane si cele geto-dace.

S-a nascut astfel un nou sistem de drept si anume : Dreptul Daco-Roman. Astfel in materia proprietatii, dreptul daco-roman cunoaste trei forme de proprietate si anume :

1. Proprietatea Qilitara (cvilitara) exercitata numai de catre cetatenii romani numai asupra lucrurilor romane; Pentru a fi exercitata si in Dacia Romana, s-a creat fictiunea lui Jus Italicum adica Dreptul Italic, potrivit caruia teritoriul coloniilor erau considerate ca facand parte din solul Italic.

2. Proprietatea Provinciala era dreptul de folosinta exercitat de catre autohtoni asupra loturilor de pamant primite din Ager Publicus (teritoriile cucerite de romani intra automat in proprietatea Ager Publicus).

Proprietatea Peregrina exercitata de catre pergrini asupra bunurilor imobile si mobile.

6.

Tripticile din transilvania.

Tripticele din Transilvania subiect care se da foarte des la examen Fizionomia institutiilor din domeniul obligational din Dacia Romana a fost reconstituita pe baza Tripticelor din Transilvania. Acestea sunt scrieri epigrafice de o valoare deosebita; au fost si sunt studiate de catre filologi pentru a cunoaste limba latina vorbita in Dacia Romana, de catre istorici pentru a reconstitui modul de viata din Dacia Romana si de catre juristi pentru a reconstitui fizionomia Dreptului Daco-Roman. Tripticele din Transilvania sunt tablite cerate, confectionate din bucati de scandura de brad, de marimea 25/8 centimetri, usor scobite pe una sau pe ambele parti, in scobitura pus un strat de ceara si scris cu varful unui Stilet. Cand sunt doua asemenea tablite suprapuse se numesc Duplice. Iar scirerea este numai pe fetele interioare legate cu snur de matase si aplicate 7 sigilii de ceara. Cand sunt trei asemenea tablite suprapuse se numesc Triptice in acest caz tablita din mijloc este scrisa pe ambele fete, iar tablitele laterale numai pe fetele interioare; si acestea legate cu snur de matase si aplicate 7 sigilii de ceara.

Tripticele din Transilvania au fost descoperite intr-o mina de aur parasita la Alburmus-Major (rosia montana) in muntii apuseni, intre anii 1786-1855. Au fost descoperite 25 de tablite din care numai 14 sunt vizibile. Istoricul acestor tablite, a fost facut de catre Timotei Cipaiul, iar dintre straini cel mai mult au fost studiate si publicate si de catre marele romanist german Theodor Mommsen. Aceste tablite poarta date diferite din deceniile VI si VII ale secolului II. Ultima tablita datata, este din 29 Mai 167, cand romanii se aflau in razboi cu marcomanii. Aceste tablite cuprind patru contracte de vanzare, trei contracte de munca, doua contracte de imprumut, un contract de societate, un contract de depozit, un proces-verbal care consfinteste desfintarea unei societati funerare, o lista cu cheltuielile ocazionate de organizarea unui banchet si o declaratie de garantie. Cercetand fizionomia acestor acte, constatam ca ele nu corespund integral Dreptului Roman aplicat la data intocmirii lor. Aceste abateri de la cerintele Dreptului Roman se manifesta cu privire la forma si continutul lor. Astfel, in cele patru contracte de vanzare, trei erau pentru vanzarea de sclavi, unul pentru vanzarea unei case, avem inserate declaratii distincte cu privire la obligatiile partilor. Ori in Dreptul Roman de la acea vreme, simplul acord de vointa a partilor cu privire la obiect si pret insemna asumarea tuturor obligatiilor de catre parti. In contractele de munca, avem abateri de la dreptul roman, cu privire la riscul in contract adica situatia in care una din parti trebuie sa isi execute obligatia chiar daca cealalta nu isi poate executa obligatia din motive independente ei.

In contractele din Triptice, riscul in contract este asumat de catre cel care isi angajeaza munca; ori in Dreptul Roman, riscul in contractul de munca a reveni muncitorului numai pana la Sfarsitul Republicii (*27 i.Hr.) De la Sfarsitul Republicii situatia sa inversat in aceea ca riscul in contract revenea patronului. Intr-unul dintre contractele de imprumut, creditor este o femeie; ori in dreptul Roman, la acea vreme, femeia nu avea capacitate juridica deplina. Intr-un alt contract, obligatia debitorului de a plati dobanzi rezulta dintr-o conventie de buna credinta; ori in Dreptul Roman, o asemenea obligatie trebuia sa rezulte dintr-un act solemn numit stipulatiune (*contract format din contract si raspuns). In contractul de depozit, se constata ca acesta a fost incheiat Ad Probationem insemnand Ca o conditie de probatiune anterioara si nu pentru a genera obligatia depozitarului de a restitui deponentului lucrul depus la cerere sau la termen asa cum era conventia intre ei.

7. Org obstei satesti si normele de conduita.

Obstea Sateasca Organizarea obstii satesti - La retragerea Aureliana, administratia centrala a fostei provincii Dacia s-a desfintat, iar cu alta administratie centrala, nu a luat locul celei anterioare. In aceste conditii, au ramas numai formele locale de organizare, astfel orasele au continuat sa existe dar s-a constatat decaderea treptata a acestora, iar dupa invazia devastatoare a hunilor din 376, pe ruinele oraselor s-a intins lumea satelor care au primit noi denumiri.

- Satele au continuat sa se dezvolte ramanand forma predominanta de organizare administratitva. Sapaturile arheologice au stabilit ca 80% din satele existente in Secolul XIV datau din epoca Daciei Romane. - Vechimea acestora este confirmata si de argumente terminologice; astfel, localitatile rurale erau desemnate in epoca Daciei Romane prin cuvintele catun {cuvant de origine traca} si sat {cuvant de orgine latina de la posatum}. Aceste cuvinte sunt utilizate cu acelasi sens si in Evul Mediu. Daca s-au pastrat cu sensul originar rezulta ca si in realitatea desemnata prin aceste cuvinte a supravietuit. - Aceste date ne sunt confirmate si de izvoare scrise; astfel, intr-o scrisoare din secolul IV adresata de o comunitate crestina din Dacia unei comunitati crestine din Capadocia referitoare la patimirile sfantului Sava care a trait intr-un sat din nordul Dunarii, se gasesc informatii cu privire la existenta unor sate cu o populatie sedentara care practica agricultura si cu un inceput de diferentiere intre bogati si saraci. - Intr-o lucrare intitulata Strategiconul redactata de Mauricius este mentionata populatia romanica din nordul Dunarii vorbind limba Latina, cu sate asezate dealungul raurilor, avand ca ocupatie agricultura si cresterea vitelor, iar ca mod de organizare obstile agricole. - Aceste izvoare ne releva ca dupa retragerea autoritatilor romane, populatia autohtona a continuat sa traiasca in sate pe baza unor puternice legaturi de solidaritate intre membrii acestora. - Satul, privit ca totalitate a locuitorilor sai si ca teritoriu apartinand acestora a format inca inainte de cucerirea romana o obste sateasca. Prin obstea sateasca intelegem o

forma de organizare sociala, in vederea desfasurarii in cele mai bune conditii a muncii si vietii. - Obstea sateasca avea un caracter teritorial; apartenenta la obstea sateasca era fundamentata pe stapanirea in comun a teritoriului spre deosebire de obstea gentilica, bazata pe rudenia de sange. - Aceasta forma de organizare prezinta caracteristici proprii neputand fi incadrata nici in societate sclavagista si nici in cea feudala. Obstea sateasca realizeaza tranzitia de la societatea sclavagista la cea feudala. Obstea sateasca prezinta unele elemente comune cu societatea organizata in stat, dar prezinta si unele trasaturi ale societatii prestatale. - Astfel, criteriul teritorial este caracteristic atat obstei satesti cat si statului; dar obstea sateasca nu cunoaste stratificarea sociala, trasatura specifica numai statului. Modul de organizare al obstei satesti a putut fi reconstituit pe baza metodei retrospective. Potrivit acestei metode, daca in doua momente distantate in timp pe acelasi teritoriu este semnalata o institutie, inseamna ca aceasta a existat si in intervalul de timp dintre cele doua momente. - Asa este cazul institutiilor care tin de obstea sateasca, existente atat la daci cat si in tarile romane in Evul Mediu. - Din aceasta constatare se desprinde concluzia ca obstea sateasca a continuat sa existe si in intervalul de timp dintre retragerea aureliana si formarea statelor feudale. Profesorul Dimitrie Gusti impreuna cu studentii sai, in deceniul IV al secolului trecut, a realizat in sudul moldovei, existenta unor institutii specifice obstei satesti. Din datele astfel obtinute, constatam la obstea sateasca omogenitatea sociala a membrilor sai si a democratiei pe baze elective.

Astfel obstea sateasca se autoadministra si isi alegea singura organele de conducere. Conducerea obstei satesti era exercitata de catre Adunarea Membrilor obstei, numita Adunarea Megiesilor care se pronunta in toate problemele de interes comun. Adunarea Megiesilor alegea Sfatul Oamenilor Buni si Batrani, care era investit cu atributiuni judiciare. De asemenea, alegea Judele Obstei, care avea atributiuni judecatoresti si de sef militar al satului fiind insarcinat cu paza acestuia.

Avand in vedere ca toti membrii obstei erau egali in drepturi, oricare dintre acestia pute primi anumite sarcini din partea Adunarii Megiesilor. Obstile aflate in regiuni cu o configuratie geografica sau economica unitara, cum ar fi valea unui rau, o depresiune montana sau un drum important. In cadrul uniunii, obstile satesti isi pastrau autonomia si organizarea proprie. Reprezentantii obstilor constituiau un sfat al uniunii pentru rezolvarea intereselor comune. Normele de Conduita Normele de conduita din cadrul obstei satesti nu aveau caracter juridic, nu erau aplicate prin constrangere pentru ca nu exista statul care sa exercite prin organe specializate prin constrangere. Aceste norme exprimau interesele tuturor si erau respectate de buna voie. Ele se refereau la desfasurarea muncilor agricole, la sistemul de folosire a pamantului, la statutul persoanelor, la organizarea familiei, la schimbul de bunuri si la solutionarea litigiilor. Astfel normele privitoare la proprietate prevedeau ca asupra pamantului pe care era asezata si il muncea obstea sateasca

exercita o stapanire comuna, numita si stapanire deavalma adica o proprietate comuna/colectiva asupra pamantului. Potrivit acesteia membrii obstei aveau un drept de folosinta comun asupra pamantului; cu aprobarea adunarii megiesilor unele loturi de pamant puteau trece in stapanire si folosinta personala obstea pastrand asupra acestora un drept de supraveghere si control. Prima desprindere din fondul de valmasi a fost terenul pe care membrii obstei si-au intemeiat casa si curtea. Conducerea obstei a atribuit intotdeauna fiecarei familii un lot de pamant numit sort (parte atribuita cuiva) Adunarea megiesilor putea aproba extinderea terenurilor aflate in folosinta individuala prin defrisari sau desteleniri ale unei parti din fondul de valmasi; folosinta de valamasa a continuat sa se mentina asupra padurilor, apelor, pasunilor, turmelor comune, fondurile de rezerva pentru anii secetosi precum si asupra subsolului din care se exploatau diferite minereuri. Normele privitoare la relatiile de munca se referea u la stabilirea si repartitia campului de cultura pentru membrii obstii, desfasurarea muncilor agricole, stabilirea fondului de rezerva pentru anii secetosi, stabilirea locurilor si perioadelor de pasnuat, impartirea produselor turmelor comune, munca in domeniul mineritului si vanatoarea in comun. Normele din cadrul obstei recunosteau celor care au deprins anumtie meserii, dreptul asupra bunurilor produse, precum si posibilitatea de a lucra pentru altii contra plata. Normele privitoare la statutul persoanelor prevedeau ca in cadrul obstii, toti membrii acesteia erau egali in drepturi, egalitate bazata pe stapanirea (??) de-valmasa (??) asupra pamantului si la munca de producere a bunurilor

8. Aparitia primelor formatiuni de tip feudal(formarea tarilor)

Aparitia primei formatiuni politice de tip feudal. Formarea tarilor. Statele feudale romanesti au luat nastere in procesul descompunerii ostiilor satesti. In sec 8-9 pamanturile au fost acaparate de catre alesii obstii care sau inconjurat de un aparat de slijitori care a prefigurat viiitorul stat. A vaut loc unirea osbstiilor in uniuni de obsti. Acestea din sec 10 au format tarile ca primele formatiuni polotice de tip feudal aceste tari erau desemnate prin determinative de coridin geographic sau etnic ori numele conducatorilor lor . ca de exemplu tara lobistei , tara barzei, tara romanatilor , tara lu lidovoi , tara lui farcas. In toate aceste tari sau constituit relatiile de tip feudal pe plan economic Social si politic acest fapt ne este confirmat si de informatiile care ne-au fost trasnmise prin diploma ioanitiilor din anul 1247 , aceasta diploma este un contract incheiat intre regale ungariei bela al 4-lea si rembaldus conducatorul ordinului ospitalier numit si ordinal ioanid. Acest ordin avea organizare militara si prin diploma si-a asumat obligatiia sa apere zona din sudul carpatiilor de navalirile tatare. La randul sau regale ungariei sia asumat anumite obligatii fata de cavaleri , aceasta diploma a fost incheiata in primul moment in care ungurii au venit in contact cu romanii din sudul carpatiilor.

In acel moment la sud de carpatii erau gata formate relatiile economice structurile sociale si organizarea politica de tip feudal. Acest fapt reiese din diploma mentionata in care regale ungariei promite cavalerilor ospitalieri ca isi vor putea insusi o parte din veniturile slujbele si foloasele care se percepeau de pe marile domenii feudale din tara severin tara lui farcas , tara lui litovoi si tara lui seneslau . veniturile slujbele si foloasele mentionate in diploma nu sunt altceva decat cele trei forme ale rentei de tip feudal si anume renta in bani in munca si in produse . rezulta ca existau marii domenii de pe care se percepeau aceste forme ale rentei . diploma ii desemneaza pe marii propietari functiari ca mai marii pamanului iar pe taranii rustici valahi. Diploma ne arata existent unor tarii aflate sub conducerea unor voevozi. Aceste date ne sunt confirmate si de alte documente. Astfell intr-o scrisoare adresata de o comunitate crestina d in sudul moldovei in seculul 14. Papei inocentiu al 3-lea se vorbeste de marii propietarii de pamant caree erau numiti cei puternici. Conducerea in aceste tarii era exercitata de juzi, cnezi, si voievozi. Juzi si cnezii erau subordonatii voevozilor . cuvantul judec vine de la cuvantul iudex care in limba latina inseamna judecator ceea ce ne arata ca atributiile de ordin judiciar se bucurau de o mare autoritate. In sec 14 in procesul maturizarii relatiilor de tip feudal si in conditiilor cresterii pericolului maghiar sau creat premisele forarii statelor feudale de sine statatoare prin unirea formatiiunilor politice injuril uni singur domn. Instiitutiia domniri ca si statele feudale sunt creatii ale boierilor in calitate de juzi cnezi si voievozi. Astfel coronicarul constantin capitanu ne arata atunci sau ales dintre dansii boieri care au fost de neam mare si pusera vanobazi

(vami) un neam de le zice basarabi.Iar cronicarul ioan detanve. Boierii din moldova sau r si au hotarat s ail cheme pe bogdan din maramusres si al aleaga domn al moldovei. Asa cum rezulta si din aceste consemnari statele feudale sunt creatii ale poporului roman. Facem asceasta subliniere intrucat o teoriei sustine ca feudalismul este de origine germana iar popoarele din estul europei lau preluat de la germani , iar romanii ar fi preluat feudalismul prin filiera maghiara. Ori asa dupa cum rezulta si din diploma ioanitilor la venirea ungurilor in contact cu romanii din sudul carpatiilor relatiile feudale erau deja formate aici

9. Formarea sfera de cuprindere si definirea legi tarii.

Formearea ,sfera de cuprindere si definirea legii tariilor. Vechiul drept romanesc a fost ius non-scriptum adica un drept nescris, referinduse la acest drept nicolae balcescu afirmadupa intemeiere tariile romane nu au conscut legiile scrise pana la jumatatea sec 17 dreptul nostru comun a fost obiceiul juridic constituit intr-un veritabil system de drept. Existent dreptului romanesc nescris cu o puternica identitate a fost recunoscuta si de catre veciinii nostii , astfel obiceiul juridic a fost denumit in documentele oficiale redactate in limba latina in cancelariile straine Ius valahicum. Obiceiul juridic a fost denumit legea tarii sau obiceiul pamantului . in sintagma obiceiul pamantului termenul de pamant este utilizat cu sensul de tara expresia de legea tarii Sugereaza cel mai bine continutul obiceiului juridic romanesc , dovada este si faptul ca sintagma legea tarii nu este insotita de

un alt determinativ, in toate tariile romanesti dispozitiile legii tarii erau aceeleasi . In doctrina juridica romaneasca s-au formulat mai multe teorii cu privire la originea legii tarii, astfel prof ioan peret afirma ca dr nostru ar fi de origine romana, sustine ca asa cum am preluat limba latina asa am preluat si dreptul roman. Aceasta ideie a fost dezvoltata d e catre Andrei radulescu uni din cei mai mari cercetatori al dreptului romanesc care intr-o comunicare din anul 1938 la academia romana a cautat sa dovedeasca identitatea de fizionomie a institutiilor legii tarii si a institutilor dreptului roman. Prof gheorghe potion a sustinut ca legea tarii ar fi de origine traca, iar prof constantin disescu a sustinut ca legea tarii ar fi de origine slava. Toate aceste teorii sunt moniste pt ca originea legii tarii vad intr-un singur system de drept. Aceste teorii sunt si exclusiviste instruct pleaca de la presupunerea ca stramosii nostrii au renuntat la traditiile lor juridice si au preluat fie dreptul roman fie dreptul trac fie dreptul slav. In contrast cu aceste sustineri nicolae iorga sustinut si de prof Stefan longinescu subliniaza originalitatea legii tarii aratand ca aceasta este o creatie romaneasca izvorata din modul de viata al stramosilor nostrii. Nicolae iorga subliniaza originalitatea legii tarii , aratand ca aceasta este o creatie romaneasca, izvorata din modul de viata al stramosiilor nostril. aceasta asertiune se bazeaza pe realitatea conform careia legea tarii s a format pe fondul juridic daco roman, astfel in epoca daciei romane poulatia daco-romana a creeat un nou system de drept original dreptul daco-roman in

care institutiile juridice romane au dobandit noi functii si finalitatii. Dupa retragerea aureliana acest drept a fost preluat in obstile satesti, iar la formarea statelor feudale romanesti aceste norme au redobandit valoare juridica , au devenit obligatorii. Totodata in procesul cristalizarii relatiilor feudale fondul juridic daco-roman sa inbogatit cu noi reglementari juridice determinate de realitatiile social economice din tariile romane. Doctrina juridica romaneasca a dezbatut si problema sferei din aplicare a legii tarii astfel gheorghe potion sustine ca legea tarii a cuprins numai dreptul de propietate imobiliara . Xenopol sutine ca legea tarii a fost un drept cnezial care a reglementat organizarea primelor formatiuni politice de tip feudal , iar Nicolae iorga sustine ca legea tarii a reglementat toate relatiile in domeniile agrar si pastoral. Referinduse la acest aspect nicolae balcescu afirma multa vereme la romani legea tarii a tinut loc si de constitutiune politica si de condica civila si de condica criminala(cod penal) Sintetizand aceste afirmatii putem defini legea tarii ca fiind un system de drept a tot cuprinzator format din totatlitatea normelor de drept nescris care a reglementat organizarea statelor feudale romanesti la nivel central si local , regimul juridic al propietatii , statutul juridic al persoanelor , organizarea familiei succesiunile , contractele , raspunderea colectiva in materie penala si fiscala reprimarea faptelor infractionale si judecarea proceselor

10. Dispozitile legii tarii cu privire la domnie, sfatul domnesc si dregatori.

Potrivit legii tarii statele feudale romanesti erau conduse de domni , sfatul domnesc si dregatori. Domul era seful statului si se afla in varful erarhiei feudale exercitand atributiuni administrative , militare , judiciare si legislative. Astfel in plan administrative domnul hotara cu privire la organizarea administrativ-teritoriala,stabilea impozitele numea si ii revoca din functie pe inaltii dregatori avea dreptul de a bate moneda , incheia tratate international declara starea de pace sau starea de razboi .totodata domnul exercita tutela asupra Bisericii. Astfel domnul confirma mitropolitii episcopii si egumenii. Totodata domnul era conducatorul armatei , la inceputl institutiei domniei rolul military al domnului consta in coordonarea armatei formata din steagurile boierilor. Incepand din sec 15 ca experesie a centralizarii puterii domnul isi creaza o armata proprie condusa de dregatori cu atributiuni special in acest sens. Domnul era judecatorul suprem. In aceasta calitate putea judeca orce process civil sau penal in prima sau ultima instant. Procesele erau judecate de catre domni impreuna cu sfatul domnesc dar hotararile erau pronuntate in nume propriu si nu se bucurau de autoritatea lucrului judecat. Astfel ca urmatorii domni puteau rejudeca procesul si da hotarari contrare celor anterioare. Domnul exercita si atributiuni legislative prin intermediu hrisoavelor.

Hrisoavele emise de catre domn se impart in 2 categori: - Hrisoave cu Caracter individual care erau acte de aplicare a dreptului la anumite sitoatii concrete , acestea nu erau izvoare de drept in sens normal. - Hrisoave cu caracter general prin care se introduceau noi reglementari juridice , acestea se numeau hrisoave legislative si erau izvoare d e drept in sens formal. - Aceste hristoave erau adoptate de regula cu acordul sfatului domnesc.succesiunea la tron avea la baza sistemul electivo-ereditar, potrivit acestui system domnul era ales de catre tara , tara fin reprezentata d e adunarrea varfurilor societatii feudale / boieri cler comandantii armatei. Se c erea ca viitorul domn sa faca dovada ca este de os domnesc , adica ruda de sange in linie directa sau colaterala cu unul din domni anteriori Se mai cerea ca domnul sa fie roman crestin orthodox si sa nu fie insemnat adica sanu aiba o infirmitate. Boierii in scopul promovarii intereselor sale onditionau alegerea domnului de respectarea privilegiilor boieresti , iar controlul respectarii de catre domni acestor privilegii era asigurat de catre boieri prin sfatul domnesc. Prin sfatul domnesc boieri participau la conducerea statuli. Sfatul domnesc e ra un organism colectiv care isi desfasura activitatea pe langa domn.

Numaru sfatului marelui domnesc era intre 12- 15 , era convocat in locuri si la date stabilite de catre domni , in cadrul atributiilor sale acest organism il sfatuia pe domn in probleme de stat confirma titlurile d e propietate , intarea

donatile domnesti, s I acordarea d e imunitati dand garantia respectarii acestora , participa la judecarea proceselor de catre domni si garanta respectarea de catre domn a tratatelor international. Dregatorii. - Dregatorii erau inlati demnitari ai statului care exercitau atributiuni militare ,administrative, si judiciare. - Dregatoriile sau format sub influenta bizantina mai intai in tara romaneasca si apoi in moldova sub domniile lui Mircea cel batran respective Alexandur cel bun. - Deoarece in societatea feudala nu e rau clar delimitate formele d e activitate in cadrul statului si competenta dregatorilor era c aracterizata prin confuzia de atributi, astfel in perioada imediat urmtoare intemerii cand domnia nu se consolidase, dregatorii indeplieau numai anumite atributii legate de persoana domnului. - Treptat parallel cu ingradirea imunitatiilor boieresti si intarirea aparatului central de stat , dregatorii au preluat in numele domnului conducerea efectiva a intregului statului. - Acestia erau numiti si revocati de catre domni fata de care depuneau juramant de credinta . - Nu erau remunerate d e activitatea lor dar beneficiau de donatii domnest pt dreapta si credincioasa slujba. - Totodata li se cocedau veniturile unor tinuturi si primeau daruri de la subaltern

Erau considerati mari dregatori cei care faceau parte din sfatul domnesc iar subalternilor, erau consideratii mici dregatori.

Mari dregatori au fost( banul) era cel mai imp dregator in tara romaneasca avea atributiuni similar cu cele ale domnului in dreapta oltului, astfel acesta administra oltenia , comanda aramata si judeca procesele. Daca aceeasta dregatorie este specifica numai tarii roamanesti celelalte dregatorii sunt intalnite in ambele tarii romane. Astfek logofatul era seful cancelariei domensti , el pastra si aplica sigilul domnesc pe actele oficiale. Vornicul era conducatorul slujitoriilor de curte si asigura paza hotarellor, in acelasi timp judeca si anumite procese , in tara romaneasca vornicul exercita numai atributiuni in stanga oltului. In moldova erau doi mari vornici, vornicul tarii de su si v t de jos. Postelnicul era cum spun documentele talmaciul si sfenicul de taina al domnului, totdata coordona relatiile cu alte state si exercita jurictictia asuora functionarilor interior de la curtea domneasca. Vistiernicul raspundea de strangerea venituriilor statului si asgura mijloacele necesare pt intretinerea curtii si armatei. Camarasul administra veniturile domnului ,activitatea acestuia incepe din sec 18 cand isteria statului sa separate de camara domneasca. Spatarul pastra spade domneasca , iar in situatii de razboi prelua comanda armatei. Hatmanul era comandantul armatei in moldova , este mentionat in documentele istorice in vremea lui eremia movila. Stolinicul administra camarile gradinile si pescariile domnesti. Paharnicul administra pivnitele domnesti

Comisul raspundea de grajdurile domnesti.

11.organizarea biserici , organizarea armatei si org fiscala.

Dispozitiilelegiitarii cu privire la organizareabisericii Religia crestina a fost asimilata de catre poporul roman in procesuletnogenezeiprinpropagarea de la om la om.Inceputa in epocadominatieiromane, crestinareadacoromanilor a continuatsiduparetragereaaureliana in perioadasecolelor 310.Astfelcaprimul stat al terminologieireligioaseeste de originelatina. Dupatransformareaimperiului roman de rasarit, in ImperiulBizantin, candlblatinaafostinlocuita cu limbagreaca, al doilea stat al terminologieireligioaseeste de originegreaca, iardupaformareastatelor slave din sud, influentapatriarhiei di Constantinopol, s-a exercitatprinfilieraslava. Asa se explicalimbajulbisericiiortodoxeromanesti format din termini de originelatina, grecasisalva. Peteritotiultarilorromane, limba de cult a devenitlimbaslavona.Cu toatecapoporulsinicimacartotipreotii, nu cunosteauacestalimba.Pana in secolul 14, Biserica nu a avut o claraorganizareierarhica. In anul 1359, s a fondatmittropoliaTariiRomanesti la Curtea de Arges, depdenta de Patriarhia de la Constantinopol.Apoi au luatnastereepiscopiileSeverinului, RamniculuisiBuzaului. In anul 1388, s a fondatMitropoliaMoldovei, dependent la inceput de MitropoliaHliciului. In anul 1401 siMitropoliaMoldovei, a devenitdepenedenta de Patriarhia din Constantinopol. Apoi au luatfiintaEpiscopiile de Roman, RadautisiHusi.FondareaMitropoliilorsiEpiscopiilora condus la organizareaierarhica a BisericilorsiManastirilorprecumsi a clerului. In frunteaBisericii era Mitropolitulurmat de episcopi, protopopi, staretisipreoti.Mitropolitulfacea parte din sfatuldomnrscfiind in frunteaacestuia.Domnultarii, exercitatutelaasupraBisericii,

astfelca el confirmamitropolitii, episcopiisistaretii.Totodatadomnulexercitaintreagaautoritateasupr apatrimoniuluibisericii in virtutealuidominnumeminens, a dreptului de proprietatesupremaasupraintreguluiteritotiu al tariipe care domnulilexercita In calitate de sef al statului. In aceastacalitate, domnii au inzestartasezamintelebisericesti cu intinsedomenii.Asemeneadonatii au facutsiboierii.Peaceastacale au luatfiintamarileproprietatibisericestiinvestite cu imunitatisiprivilegii, ceeace a asiguratmareluicleropputernicapozitie in statul feudal. dipozitiilelegiitarii cu privire la organizareaarmatei Dupaintemeiereastatelorfeudaleromanesti, fiecareboieraveaarmataproprie, cu obligatiaca in caz de razboi, sa se prezinte la chemareadomnului. Caexpresie a centralizariiputeriistatului, incepand din sec15, s aorganizatsi consolidate armataproprie a domnuluidenumitaoasteacea mica. Aceasta era formata din curteni, mica nobilimesitaraniliberi. La nevoie, in caz de mare primejdie, se forma oasteacea mare care insemnaridicarea la lupta a tuturorlocuitorilortarii. Domnulexercitaconducereaarmatei, ajutat de anumitidregatoricaSpataru, HatmansibanulOlteniei. Dispozitiilelegiitarii cu privire la organizareafiscala Potrivitlegiitarii.Organizareafiscala in tarileRomane s a intemeiatpesistemulrenteifeudale, potrivitcaruia, locuitoriitarii, aveau fata de stat obligatii in natura, in muncasi in bani. Acesteobligatiieraunumitedari.Taraniiaservitiaveauasemeneaoblig atii, atat fata de stat cat si fata de boieri. Obligatiile in natura- eraunumitedarile in naturasaudismeledomnesti .maieraunumitezeciuialaromanescasidesiatina in Moldova. Eraunumiteasteflintrucat se percepea a zecea parte din cereal,

vite, produseanimaliere, pestesialbinarit. Din secolul 16, uneleobligatii in natura au fosttransformate in mare. Obligatiile in munca- eraunumitemuncisauslujbe.Se realizauprinindeplinirea de munci la cetati, drumuripoduri.Efectuarea de transporturi, gazduireacurieirilordomnestisiprocurareapentruacestia de cai de olac. Din sec 18, muncileputeau fi rascumparate cu bani, iarunele au fosttranformate in obligatiidomnesti Obligatiile in bani numitesidarile in bani, birsaudajdieconstau in impozitulplatit de toatecategoriilesocialeprecumsi din taxes i rascumparareadijmelorsislujbelor. Anumitecategoriisocialecadregatorii, curtenii, sinegustorii, beneficiau de scutiri de la plataimpozitului. In vedereaperceperiiimpozitului, totiloctarii, erauimpartiti in grupurifiscale, dupa criteria administarativteritotialeeconomicesisociale.Impozitele in banieraupercepute in sistemulcisleipotrivitcaruiaunuianumitgrup fiscal I sefixa o anumitesumaglobala.Aceasumaglobala, era apoiimpartitapeunitatiimpozabileadicapefamilii, in functie de putereaeconomicaaacestora. Putereaec era apreciata la tarani, in functie de nr vitelordetinute, iar la boieri, in functie de suprafatapamantuluilucrata cu taraniiaserviti.Taraniierauimpartitipentruplataimpozitului in2 cat sianume in tarani de istov (adevarat), care plateau impozitemaimarisitaranisaraci, care plateau un impozitmaimic.Pentruplataimpozitului, se aplicaprincipiulraspunderii collective in materiefiscala.

12.org administrativ teritoriala a tarilor romane.

Dispozitiilelegiitarii cu privire la impartireaadministrativteritoriala

In Tara Rom teritotiulstatului era impartit in judeteiar in Moldova in tinuturi.Conducerea jud rev eneau nor dregatori locali care purtaunumele de judeti, banisauvornici de judet. Iardregatorii din frunteatinutuluieraunumitijudeti, vornicisauparcalabi.Aveauatrbutiuni administrative, fiscalejudecatorestisimilitare.Orasele au liuatnastereprindezvoltareaunortarguri.Uneleorase au fostintemeiate de catredomni, iaraltele s au dezvoltat in leg cu fondareaunorepiscopiiori in leg cu exploatrileminieresaucomertul fluvial.Conducereaoraselor era exercitata de adunareatuturororasenilor care se intruneacelputin o data pe an sisolutionaproblemelemajore ale orasuluisialegea un consiliuorasenesc. In T.R consiliulorasenesc era format din unjudetsi 12 pargari, iar in Modova un soltuzsi 12 pargari. Acestconsiliuaveaatributii cu privire la administrareaorasului, rezolvareaproblemeloredilitare, strangereaimpozitului, solutionareaproceselor, organizarea armatei si reprezentau orasul in relatiile cu domnultarii.Consiliile orasenesti aveau pe eteproprie, iar unele dintre ele aveau chiar moneda proprie.in orasemai era o categorie de organe administrative, formate din dregatori domnesi, ca vornicul cu atributi uni judecatoresti, pristavul care anunta sterile oficiale , starostele care conducea un tinutaflat la margineatariisivamesul care incasataxelevamale. Satelelibereaveau o conducereproprie.Isis alegeausingureorganele de conducere.Sateleaserviteerauconduse de reprezcelorpe a carormosie se aflau.

13.cu privire la propietate.

Potrivit legi tarii prop asupra pamantului avea un character divizat , astfel pe de-oparte era propietatea suprema asupra intregului teritoriu al statului exercitata de catre domni numita Dominum eminens , iar pe de alta

parte boieri si tarani exercitau o propietate efectiva numita Dominum utile. Existenta lui dominum eminens este atestata de numeroase institutii juridice , astfel era pradalica , aceasta insemna dreptul domnului de a veni la succesiunea tuturor pamanturilor ramase fara mostenitor. De asemenea domnul avea dreptul de a face donatii boierilor credinciosi precum si dreptul de retract adica dreptul de a revoca donatiile facute acelori boieri care nu si-au indeplinit obligatiile cu dreapta si credincioasa slujba. Tot in drepturile domnuli intra si confirmarea tranzactiilor cu privire la pamant cu ocazia confirmarii acelor tranzactii partile aveau obligatia de a daruii domnului un cal sau o cupa dintr-un metal pretios. De asemenea era consacrat dr domnului de a fonda noi asezari in domnenile pustii adica ale nimanui. Tot in virtutea lui dominum eminem se scrie si dreptul domnului de a impozita impozite precum si dr domnului de a confisca pamanturiile boierilor vinovati de viclenie(tradare). Dominiunm utile desemneaza marea proprietate feudala , prop taraniilor liberi si prop taranilor aserviti. Marea propietate feudala sa format in-ainte de intemeierea statelor feudale in procesul descompunerii obstilor satesti al caror pamant a fost acaparat de catre alesii obstii deveniti juzi sau voievozi. Prin urmare marile domneii feudale sunt mai vechi decat domnia de cat statul de sine statator .ca origine propietatea domeniului feudal sa dobandit prin mostenire sau prin acte de instrainare .

Teoria potrivit careia marea prop feudala si-ar avea originea in donatia domneasca este falsa intrucat cu asemenea teoreie presupune ca relatiile de tip feudal sunt creatiia domnului ci nu invers. Dupa intemeiere prop feudala putea fi dobandita si prin donatia domneasca , initial aceste donatii aveau un caracter viager adica nu treceau la mostenitori , dar din sec15 aceste donatii au devenit ereditare . in functie de titular prop feudala era domneasca ,boiereasca si manastireasca. Avem deci si prop feudala domneasca pt c a si domnul avea patrimoniul sau in calitate de mare feudal. Trasatura caracteristica a mari prop feudale era imunitatea de tip feudal. In virtutea acestei imunitatii marii prop feudali puteau exercita pe domeniile lor atributii de ordin statal si politic. Astfel acestea administrau domneniul strangeau impozitul , judecau procesele , aveau armate proprii si se bucurau de privilegi . Aceste privilegi si imunitati nu decurgeau automat din calitatea de mare proprietar , ele trebuiau sa fie acordate de catre domn printr-un hrisob special. Existenta cestor privilegi si imunitati se explica in primul rand prin faptul ca domnia a fost creata de catre boieri , iar in momentul intemeierii boieri au renuntat la calitatea de conducatori politici in favoarea domnului , iar pe d e alta parte ei au inteles sa isi pastreze vechiile atributii pe care le exercitau in calitate de conducatori politici. Ei au conditionat alegerea domnului de acordarea acelor privilegi si imunitati.

In primele deceni dupa intemeiere autoritatea centrala a statului era foarte slaba intrucat aparatul de stat nu se constituise in toate articulatiile sale si atunci o serie de functie ale statului erau exercitate de catre boieri prin aparatul propriu de susbasi. Initial imunitatiile se acordau printr-o formula concentrata , in tara romaneasca imunitatea se numea ohava iar in moldova imunitatea se numea uric. Iar formula utilizata de catre d omn era sa ii fie uric cu tot venitul. Incepand din sec15 imunitatiile se acordau tot mai rar si intr-o formula discriptiva in sensul ca domnul preciza in hrisovul sau un amanunt ce anume atributii de ordin statal va exercita boierul pe domeniul sau. Prop taranilor liberi era exercitata in hotarul bstei satesti adica in hotarul satului care era impartit sub aspect juridic in vatra satului si terenurile destinate culturii, acestea erau stapanite cu titlu d e propietate privata. In timp ce padurile , pasunile , iazurile si micile ape curgatoare erau stapanite in comun. Toti aceea care exercitau prop privata aspura terenurilor destinate culturi aveau acces si la cele stapanite in comun , legea tarii permitea extinderea propietati private , fie cu aprobarea satenilor adica adunarea megiesilor fie cu aprobarea domnului daca era vorba de terenuri care nu aveau propietarii. Obstea sateasca putea atribuii cu titlu de prop privata unora dintre sateni terenuri pt viie ,prisaci , fanete si chiar parti din padurea satului. Prop taranilor aserviti- taranii aserviti exercitau un dr de propietate asupra casei uneltelor si vitelor de

munca , in acelasi timp exercitau un drept de folosinta asupra delnitelor adica asupra loturilor de pamant care erau atribuite de catre boieri. Aceasta intrucat ori ce mare domeniu feudal era format din doua parti. 1. Rezerva boiereasca care cuprindea1\3 din mosie 2. pamantul taraniilot aserviti care cuprindea 2\3 din mosie , asupra rezervei de o treime din mosie boierul exercita o propietate absoluta. Aceasta era muncita de catre taranii iar produsele apartneau boierului .Cealalta parte era muncita tot de catre tarani dar cu pastrarea produselor . Taranii aserviti puteau exercita o propietate privata si aspura unor suprafete de pamant situate in afara domeniului, orasenii exercitau dreptuld e propietate aspurea cladirilor marfurilor si pamantului din hotarul orasului. Robii exercitau dreptul de propietate asupra locuintei si uneltelor de munca

14.statutul juridic al persoanelor.

Legea tarii a consacrat impartirea membrilor societatii in categori inchise si ereditare. Principalele categori sociale consacrate de legea tarii sunt: boierii,taranii liberi,taranii aserviti, oraseni si robii. Boieri-notiunea de boier are 2 senusri un sens economic si un sens politic. Din punct de vedere economic erau considerati boieri marii propietari de pamant , in sens politic marii porp de pamant erau boieri numai daca erau inobilati de catre domnul tarii.

Calitatea de boier cu sensul de nobil feudal se dobandea numai prin hrisob dombesc. La inceput aceasta inobilare se acorda numai boierilor de sala dar treptat in procesul cristalizarii aparatului central de stat au fost declarati boieri si dregatorii. In documentele feudale erau numiti pani , in moldova si jupani, in tra romaneasca. Taranii liberi erau organizatii in cadrul obstilor satesi sau in afara acestora. Cei care faceau parte din obstea sateasca se numeau mosneni in tara romaneasca si razesti in moldova. Cei care traiau in afara obstei erau numiti cnezi sau judeci. Erau numiti astfel pt ca unii dintre vechii cnezi sau juzi au devenit boieri , iar altii au decazut in randul taraniilot liberi. Taranii aserviti - statutul juridic al taranilor aserviti este definit in primul rand prin dr de propietate incompleta pe care boierii il exercitau asupra lor pt ca ei puteau fi vanduti odata cu mosia pe care se aflau. Totodata ei aveau fata de boieri obligatiile care decurgeau din cele trei forme ale rentei feudale precum si dreptul de a primi pamant in folosinta si de a pastra o parte din recolta. Procesul aservirii tranilor cunoaste doua momente principale : primul dependenta personala , iar al 2-lea legarea taranilor de pamant. Vreme de cateva secole starea de aservire a constat din dependenta lor personala fata de boieri , in virtutea acelei dependentei personale , taranii aserviti datorau ascultare boierilor , iar daca nu isi respectau aceasta obligatie erau pedepsiti, dar in masura in care isi

executau obligatiile fata de boieri ei se puteau muta de pe mesie cu cu acordul boierilor. In sec 15 erau numiti rumani in tara romaneasca , vecini in moldova si iobagi in transilvania. La sf sec 16 dependenta personala este completata cu legarea de pamant astfel ca nu se mai puteau muta de pe mosie si putea-u fi vanduti odata cu mosia , pana la intemeiere taranii au fost aserviti prin sila , iar dupa intemeiere legea tarii a consacrat si forme judiciare de aservire si anume contractul de donatie , contractul de vanzare , contractul de imprumut si hotararile judecatoresti. In cazul caderi in rumanie prin efectul donarii sau prin vanzare taranii isi donau sau isi vindeau in acelasi timp si pamantul si libertatea , starea de om liber trebuia donata sau vanduta in mod expres. In cazul contractului de imprumut la sf contractului se introducea o clauza potrivit careia in ipoteza neplatii datoriei la scadenta taranul urma sa fie aservit creditoriului care de regula era un boier. Starea de aservire putea decurge si din efectul unor hotarari judecatoresti deoarece legea tarii a consacrat raspunderea colectiva in materie penala si fiscala. Despre raspunderea colectivarobii erau asimilati cu lucrurile acestia nu aveau capacitate juridica adica nu erau subiecte ale raporturilor juridice , ci obiecte ale unora asemnea raporturi , ei faceau parte din patrimoniul propietarului si puteau fi vanduti sau donati. Legea tarii a recunoscut valabilitatea casatoriilor robilor in scopul stabiliri filiatilor familiilor , totodata i

se recunostea un drept de propietate aspurea locuintei si uneltelor de munca. Rubia putea inceta prin desrobrie fie in mod gratuit fie pe bani. Orasenii in categoria acestora intrau in primul rand privilegiatii care exercitau conducerea unui orasi. Mestesugari si negustorii precum si agricultorii care lucreau hotarul orasului si care puteau fi luiberi sau aserviti.

15.organizarea familiei , rudenie si succesiuni.

Potrivit legii tarii , familia este formata din rudele cele mai apropiate avand ca nucleu parintii si copii. Era consacrata cu anumita egalitate intre sotii determinata de conditile de munca si de viata ale familiei , astfel ambi soti exercitau puterea parinteasca asupra copiilor. La moartea sotului sotia supravietuitoare putea detine singura puterea asupra copiilor minori. In familie existau obligatii reciprocii de intretinere si protectie. Potrivit legi tarii casatoria este uniunea lider consimtita intre un barbat si o femeie cu dreptiri obligatii reciproce intre ei. Casatoria era considerata ca un act religios bazat pe liberul consimtamant al viitorului sot. Inainte de oficierea casatoriei se sucedau anumite momente: -vederea in finta a viitoriilor soti, 2urmarea de vorba in care se duceau tratative intre partri pt constituirea zestrei . 3 intocmirea foii de zestre.

4 binecuvantarea parintiilor. Oficierea casatoriei avea loc in biserica prin bine cuvantarea religioasa cu aceasta ocazie nu se incheia un act scris existant credinta ca acea casatorie este scrisa sus in cer. Zestrea era considerata ca un drept al ambilor sotii reprezentand un echivalent a muncii lor in gospodaria familei. In sec 17 au aparut foile de zestre , iar zestrea si-a pierdut imaginea traditionala constituinduse numai pentru viitoarea sotiie. Zestrea a inceput sa fie privita uneori ca un fel de afacere pt viitorii soti numiti in documentele vremi vanatorii de zestre. De aceea parintii fetelor luau masuri de protectie juridica a integritatii zestrei. Potrivit legi tarii constituia impediment la casatorie in primul rand rudenia de sange , de asemenea starea de robie a unuia dintre soti care atragea caderea in robie si asotului liber si a copiilor rezultati dintr-o asemenea casatorie. Divortul era permis pe baza egalitatii intre sotii in invocarea motivelor de divort. Divortul se putea obtine in biserica dar si prin repudiere , barbatu isi putea repudia femeia dupa cum si femeia isi putea repudia barbatul. Daca divortul era din vina femeii zestrea ramanea la barbat , potrivit legi tarii rudenia este o relatie speciala intre persoane. Prima forma de rudenie este rudenia de sange. Legea tarii consacra rudenia de sange in linie directa cum spun documentele vremii suitore si coboratoare.

Rudenia de sange laturalnica( colaterala) fiecare cu grade de rudenie numerotate dupa numarul generatiilor ce se interpun intre rudele respective. Rudenia de sange colaterara este legatura dintre persoane care nu descind una de alta dar au un ascendent comun. In functie de gradul de rudenie existau drepturi si obligatii de ajutor reciproc si intretinere precum si drepturi succesorale. Alte forme d e rudenie consacrate de legea tarii sunt rudenia prin alianta bazata pe legatura ce se creaza intre grupul de rude ale unui sot , cu grupul de rude ale celuilalt sot. Avem de asemenea rudenia spirituala rezultata botezului si cununiei ca relatia nas\fin. in urma

Avem de asemenea rudenia derivata de infiere si infratire. Potrivit legii tarii copii puteau fi legitimi adica din casatorie natruali adica din afara casatoriei , adoptati numiti in legea tarii si copii de suflet , vitregi cei care apartineau unuia dintre soti dinaintea casatoriei. Legea tarii a consacrat si sucesiunea adica transmiterea patrimoniului de la defunct catre urmasii sai. Erau consacrate doua sisteme de mostenirea fara testament denumita in limbajul juridic mostenirea legala. Mostenirea testamentala. Mostenirea fara testament se dscchide atunci cand nu exita mostenitori testamentari fie pt ca defunctul nu a

lasat un testament valabil intocmit.

fie pt ca testamentul nu a fost

Mostenirea fara testament este desemnata si mostenire legala intrucat mostenitorii vin la succesiune potrivit legii. Potrivit legii tarii copii legitimi si adoptati aveau egala vocatie succesorala. Copii naturali veneau numai la mostenirea mamei lor. Copilul vitrev venea numai la mostenirea parintelui bun nu si la acela a sotului sau sotiei acestuia. In moldova fetele si baieti aveau egala vocatie succesorala putand mosteni ori ce bunuri mobile sau imobile. In rara romaneasca era consacrat privilegiul mascunilitati potrivit caruia pamanturile de bastina numite cocine sau dedine puteau fi mostenite numai de catre baieti. Fetele puteau mosteni numai pamanturile de cumparatura , dar taranii pt a evita indepartarea fetelor de la mostenirea pamanturilor de bastina au decurs la procedura infratiirii care in mod simbolic considera ca baieti in privinta drepturilor succesorale. O asemenea infratirre trebuia s a fie aprobata de domnul tari prin hrisob domnesc. Legea tarii permitea venirea la succesiune prin reprezentare, in acest fel in locul mosteniorilor decedati inainte de deschiderea succesiunii veneau urmasii acestora. Legea tarii a recunoscut un drept la succesiune si sotului supravietuitor care venea in concurs cu copii. Se transmiteau mostenitorilor atat drepturile cat si obligatiile din patrimoniul succesoral.

16.la raspunderea colectiva.

Potrivit legii tarii raspunderea colectiva functiona atat in materie fiscala cat si in materie penala , in materie fiscala raspunderea colectiva era urmarea sistemului de impozit pe baza cislei. Potrivit acestui sistem fiecare localitate era impusa la plata unei sume globale , acea suma era repartizata pe gospodarii potrivit puterii economice a acestora. Daca uni tarani nu isi puteau plati cota impozabila ori fugeau din sat pt ca nu isi puteau plati birul ,fapta consemnata cu expresia au dat bir cu fugitii cei ramasi in sat trebuiau sa plateasca si pt cei care nu aveau posibilitate de a platii. Cei care plateau aveau dreptul de a se despagubii din bunurile celor aflati in indisponibilitate de a platii. In materie penala raspunderea colectiva constituia o urma indepartata a vechiului sistem denumit Razbunarea sangelui. Potrivit acestui sistem in epoca statala daca un membru al gintilor suferea o vatamare corporala ceilalti membri ai gentii avea obligatiia sai vina in sprijin pt a razbuna victima. In porcesul de tranzictie catre societatea organizata in stat, dreptul de razbunare putea fi razbunat prin plata unei sume de bani care era fixata prin acordul dintre victima si delivent , suma de bani astfel fixata era denumita compozitiune voluntara. Odata cu aparitia statului daca partiile se intelegeau sa inlocuiasca dreptul de razbunare cu plata unei sume de bani , acea suma era fixata de catre stat ca o prima manifestare a interventiei statului in solutionarea litigiilor. Suma de bani fixata de c atre stat era denumita compozitiune legala. Dupa intemeiere solutionarea litigiilor a fost preluata de catre stat care judeca si pedepsea pe infactor prin organele sale specializate , totusi obstea sateasca mai exercita unele din vechile sale atributiuni astfel obstea a pastrat dreptul de al depista pe infractor cu obligatia de al preda organelor de stat pt judecare si aplicarea pedepselor. Iar daca infractorul nu era depistat obstea sateasca raspundea si platea o grea amenda penala numita dushegubina care putea consta in sute sau chiat miii de vite.

Daca amenda nu putea fi platita obstea urma sa fie aservita catre domnul tarii sau boierul care prelua plata acelei amenzi . Legea tarii a consacrat si sitemul despagubiri de la altul. Acest sistem de raspundere functiona in relatiile dintre creditorii si debitorii care apartineau unor state diferite astfel daca debitorul nu isi executa obligatile fata de creditor ori ce conational al debitorului putea fi supus executarii silite aspura bunurilor sale pe teritoriul statului caruia ii apartinea creditorul. In acest caz creditorul dovedea conationaluilui debitorului neplata datoriei de catre debitor , situatie in care bunurile conationalului erau confiscate si vandute. Se eliberau pt conationalul debitorului acte oficiale cu care acesta se intorcea in statul sau si se adresa autoritatiilor , fata de aceste dovezi cel supus executarii silite se putea despagubii pe seama bunurilor debitorului.

17.obligatile izvorate din contracte.

Potrivit legii tarii contractele sunt acte juridice constitutive de drepturi si obligatii pt partiile contractante. Cele mai multe dintre contracte sunt denumite ca si cele din dreptul modern , totusi conditiile specifice feudalismului leau determinat anumite particularitati. Principalele contracte r egelmentate prin legea tarii sunt cele de vanzare , donatie, de schimb ,de imprumut si de comodat. Contractul de vanzare se realiza prin conventia partilor cu privire la obiect si pret.Incheierea acestui contract presupunea intrunirea a 3 elemente sociale: -consintamantul -obiectul -pretul.

Consintamantul contractantiilor insemna manifestarea de vointa a unei parti in sensul dorit de cealalta parte . Consimtamantul trebuia sa fie liber fara vici si irevocabil. Obiectul vanzarii putea consta din bunuri mobile sau imobile. Obiectul vanzarii putea fi si perosana umana , astfel taranii liberi isi puteau vinde stapaniilor feudali libertatea devenind tarani aserviti. Taranii aserviti puteau fi vandurti numai cu mosia pe care se aflau. Robii puteau fi vanduti separat de mosie fie individual fie cu familia. Obiectul cel mai frecvent al vanzarii era pamantul care constituia bunul cel mai imp in feudalism. In contract terenurile erau determinate prin semne de hotar naturale ca : borne , stalpi sau ingradiri. Suprafata masurata a terenului era numai uneori mentionata in contract. Pretul vanzarii era mentionat in bani sau in natura. Contractul de vanzare se facea in scris sau verbal in prezenta martorilor. Uneori erau prezenti si garantii si aldamasariicare erau mentionatii in contract . Aldamasarii erau adevaratii martori preconstituiti. Acesti aldamasiari in eventualitatea uni proces cu privire la conditiile si elementele contractului puteau fi chemati sa depuna marturie. In situatia a in care vanzarea avea ca obiect un teren din hotarul obstei satesti se aplica dreptul de precumparare si rascuparare numit dreptul de protimis. Acest drept putea fi exercitat de catre ceilalti membrii ai obstei satesti iar pt exerictarea dreptului de protimis taranul din obste care intentiona vanzara unei suprafete de pamant trebuia sa isi faca publica intentia la 3 targuri succesive sau in 3 duminici la rand in biserica.

Daca dupa intrunirea acestor forme de publicitate nici un membru al obstei satesti nu voia sa cumpere acel pamant , acesta putea fi vandut unui strain de obste , insa in termen de un an de la vanzare ori ce membru al obstei satesti putea intoarce pretul stainului de obste care a cumparat , in acest fel pamantul reintra in prorietatea membrilor obstei. Dreptul de protimis al taranilor din obstea sateasca a fost contracarat de catre boieri prin intermediul infratirii pe mosiie. Infratirea a fost la origine in epoca descompunerii gintilor o forma de realizarea a rudeniei artiviciale deoarece odata cu descompunerea gintilor , oamenii traiau sentimentul izolarii si se infrateau. Mai tz in epoca feudala infratirea a devenit o institutie juridica care producea efecte patrimoniale astfel mai multi propietari isi uneau pamanturile lor devenint copropietari si frati nedespartiti. De asemenea mai multe pers se puteau infratii pe mosia uneia din ele astfel incat cei infratiti deveneau coproprietari ai mosiei celui care a constituit infratirea. Pt a putea exercita dreptul de protimis boietrii se infrateau cu taranii din obstea sateasca pe pamantul taraniilor. In acest fel boierii deveneau coproprietari ai pamanturilor taraniilor si rude cu ei. Pe aceasta cale boierii puteau sa isi exericte dreptul de protimis. Contractulde vanzare ce avea ca obiect o suprafata de pamant trbuia sa fie confirmat de catre domn prin hrisov domnesc. Contractul de donatie are aceleasi tasaturi ca si contractulde v anzare in privinta consimtamantului si obiectului donatiei. Pirin donatia domneasaca se urmarea rasplatirea unor boieri credinciosi sau aujutorarea manastirilor. La contractul de vanzare ob donatiei putea fi si persoana umana cand taranul liber se inchina cu sufletul si averea unui stapan feudal , iar robii puteau fi daruiti de catre stapanii lor. Donatiile catre biserica se faceau in scopuri filantropice.

Manastirea care a primit o donatie nu avea drepul sa intraineze acea donatie sub sanctiunea revocarii ei de catre donator. Deseori donatia pt a fi intarita era facuta in fata domnului tarii si a sfatului domnesc. Contractul de schimb avea ca obiect aceleasi bunuri ca si contractul de vanzare. Forma cintractului de schimb era de regula scrisa , cand obiecutul cintractului de schimb era format din sate sau parti de sate contractul se prezenta sper confirmare domnului tarii. Contractuld e imprumut avea ca obiect sume banesti. Obligatiia debitorului de a restituii debitorului la termenul fixat suma de bani primita putea fi garantata fie printr-o garantie reala numita zalog fie printr-o garantie personala numita chezasie. Zalogul se forma prin transmiterea unui lucru de catre debitor creditorului sau transmitere insotita de o conventie prin care creditorul promitea sa restituie lucrul debitorului daca acesta face plata la termen. Chezasii erau persoanele care promiteau creditorului ceea ce a pormis debitorul principal. In situatia in care debitorul face plata alterne chezasii pot fi chemati in justitie sa plateasca ei. Contractul de comodat este contractul prin care se realiza imprumut de folosinta. Este un contract care creaza obligatia pt cel care a primit spre folosinta gratuita anumite bunuri de ale restitui la termen.

18.in domeniul dreptului penal.

Legea tarii prin dispozitile domeniului dreptului penal apara valorile si relatiile intresand oridnea feudala , dispozitiile in domeniul dr penal au un caracter discriminatoriuu intrucat faptele ca si pedepsele sunt apreciate si aplicate diferit in functie de starea sociala a faptasului s i a victimei. Infractiunile erau numite fapte si erau clasificate dupa gravitatea lor in fapte mari si fapte mici. Erau considerate fapte mari urmatoarele:

Viclenia adica tradarea comisa de catre boieri in potriva domnului ,domnul tarii reprezenta statulul iar boierii prin tradare isi incalcau juramantul de credinta prestat la inscaunarea domnului. Erau considerate viclenie ridicarea in potriva domnului pt al detrona ai lua locul sau a instala un alt domn. Deasemenea insusirea pe nedrept a banilor din bisteria statului. Fuga in tara straina pt a unelti inpotriva domnului. Sustragerea sau distrugerea bunurilor domnesti. Viclenia era pedepsita cu moartea si confiscarea averii. Bunurile confiscate erau daruite de catre domn boierilor credinciosi sau manastirilor. Oslugul - consta in neascultarea poruncilor domnesti de catre boieri , se pedepsea cu moartea sau gloabe. ( amende in vite). Comuciderea era pedepsita cu moartea. Daca autorul nu era descoperit se aplica dusedubina asupra porpietarului locului unde sa petrecut fapta sau asupra satului daca locul faptei era pe teritoriul satului.

- O alta categorie de fapte aspru pedepsite e rau cele impotriva propietatii , astfel frutul conceput ca luarea pe ascuns a unui bun apartinand altei perosoane era pedepsit cu moartea prin spanzuratoare cand hotul era prins asupra faptului. - Furtul s implu adica frutul neflagrant era pedepsit cu amenzi si despagubiri. - Talhariia era considerata ca find furtul comis cu violenta cu arme la drumul mare sau prin patrunderea cu forta in casa.

- Talharia era pedepsita cu spanzuratoarea la locul faptei. Erau considerate f apte mici urmatoarele: Lovirile(ucisaturi) pedepsite c u amenzi. Iar daca lovirile a cauzat moartea victimei era pedepsita cu moartea. Marturia micinoasa era pedepsita cu arderea fierului rosu pe fata si amenzi. Denuntarea caumnioasa numita si sudalmamare era pedepsita cu pedeapsa ce sar fi aplicat celui denuntat daca d enuntul ar fi fost intemeiat. Injuria numita si spada era conceputa ca atingerea adusa onoarei sau reputatiei unei persoane prin cuvinte gesturi sau acte jugnitoare. Se pedepsea c u amenzi. Hotarnicia falsa si mutarea semnelor de hotar in scopul insusiri pamantului altuia erau pedepsite cu amenzi si despagubiri. Distrugerile cauzate avutului altuia prin incendiere sau alte mijloace erau pedepsite cu amenzi si cu obligatia despagubirii celui care a suferit paguba. Cand asemenea distrugeri erau facute cu scop de razbunare pedeapsa era moartea si confiscarea averii. - Erezia adica abaterea de la reformele relogioase. - Profanarea conceputa ca furturi din biserica erau sanctionate cu pedepse duhovnicesti. - Legea tarii permitea ca cele mai multe infractiuni sa poata fi rascumparata prin plata unei sume de bani ,exeptie facea hiclenia. Pedepsele potrivit legii tarii erau in primul rand fizice ca taierea capului, spanjuratoarea ,bataia ,inchisoarea la ogna sau temnita. . Amenzile constand in plata unei sume de bani sau in vite. Uneori se aplicau si pedepse infamante ca purtarea sau bataia infractorului la targa ori pe ulita satului. Ca pedeapsa infamanta mai era taierea barbii. Pedeapsa cu moartea era pronuntat de catre domnul tarii ,

mari horniici , marele ban si manastirile investite cu competente de a judeca in satele aservite lor ori ce fapta mare sau fapta mica. Pedeapsa capitala pt boieri vicleni era executata de catre domni prin lovirea cu buzduganul dar au fost domni care au aplicat boierilor vichleni si taierea capului sau spanzratoarea pedepse rezervate oamenilor de rand. Pt urmarirea infractorilor si asigurarea executarii pedepselor sa constituit un aparat special de slujitori numiti gonitorii de urme , dusecubinari , osluhari, pripasari cei care stabileau despagubirile pt stricaciunile produse de animale in recoltele altuia. 11. Dlcp procedura de judecata si probe. Dispozitiile legii tarii cu privire la procedura de judecata si porbe. Legea tarii a reglementat si procedura de judecata si probele. In sate unele procese erau solutionate de catre sfatul oamenilor buni si batrani . In orase solutionarea proceselor era de competenta consiilelor orasenesti. Peste acestea sau suprapus organele de stat si anume vornicii , parcalabii si bani din conducerea judetelor si tinuturilor. Acestia aveau o competenta generala atat in materie civila cat si in materie penala. Dregatorii indeplineau de regula atat sarcini administrative cat si sarcini judecatoresti. Uni dintre acestia aveau o competenta generala iar altii numai o competenta speciala in sensul ca puteau judeca numai anumite procese. Boierii si manastirile puteau judeca procese , competenta lor fin precizata in hirsovul domnesc prin care li se ofereau atributi domnesti. Partile aflate in litigiu puteau sa alega de comun acoord unul sau mai multi boieri care sa judece diferendul dintre ele. In

calitate de sef al statului domnul tarii putea judeca ori ce proces civil sau penal. Legea tarii nu cunoaste caile d e atac in potriva unei hotarari judecatoresti cum ar fi apelul sau recursul , dar partea nemultumita de hotararea judecatoreasca putea sa redeschida procesul la aceiasi instanta sau la organele de stat superioare ca sfatul domnesc sau domnul tarii. Nu exista principiul autoritatii de judecat ceea ce mentiona o stare in relatii judiciare. Pt a prevenii rejudecarea proceselor sa stabilit ca partea c are va redeschide procesul va platii o taxa. Porbele potrivit legii tarii. Pt sustinerea pobelor in proces partile puteau aduce probe scrise si proble orale. Probele scrise aveau fie un acaracter oficial fie un caracter privat. Actele oficiale folosite ca probe erau cele care emanau de la domn si erau numite hrisoave , direse sau cartii domnesti. In cazul incare acestea e rau deteriorarte sau pierdute puteau fi reconstituite de catre sfatul domnesc pe baza depozitiei martorilor. Actele scrise private erau numite japise particulare. Probele orale erau formate din proba cu juratori , marturia simpla si juramantul cu brazda. Porba cu juratori avea cea mai mare forta juridica si se numea lege. Aceasta proba era acordaca de catre domn prin hrisov domnesc la cererea uneia dintre paerti. Cand una din parti solcita acordarea acestei parti se utiliza formula a cerut lege. Iar daca domnul acoorda se utiliza formula i-am dat lege. Proba cu juratori e ra o proba de creditate si nu de veritate , aceasta pt ca juratorii se exprimau in legatura cu credibilitatea partilor aflate in proces si nu in legatura c u imprejurarile cauzuei cunoscute prin proprile simnturi. Ei jurau c a partea respectiva este demna de crezare . juratiruu erau la inceput pesoane din aceiasi categorie sociale cu partea pt care jurau pt ca mai tarziu sa fie cu precadere numai boieri. Daca domnul tarii acorda aceasta proba fixa si numarul juratorilor care putea fi de 6 ,12 ,24 sau 48 , acestia aveau

obligatia de a veni la proces impreuna cu partea pt care jurau. Hotararea judecatoreasca era data conform juramantului lor , partea care castiga procesul prin administrarea acestei probe era considerata casa apucat de lege iar partea care pierdea procesul era considerataa ramas de lege. Partea care a pierdut procesul putea sa ceara rejudecarea acestuia sa ceara lege peste lege adica un numar dublu de juratori care puteau confirma sau infirma prima hotarare. Marturia simpla este declaratiia facuta de catre de una din parti pt a adeverii un lucru sau pt asi sustine parerile precum si depozitia facuta de un martor in fata instantei de judecata in legatura c u imprejurarile cauzei. Juramantul cu brazda numit si juramantul cu braznda in ca cap este o proba practicata de catree ortodocsi prin care se se invoca divinitatea pamantului. Ulterior acea tarana era pusa intro traista care era purtata pe umar care parcurgea acel hotart. Mai tz a intervenit biserica si a pus in mana celui care parcurrgea hotarul o carte de blestem. Pe teritoriul transilvaniei la catolici sa ..ca proba si ordania fierului rosu cand judecatorul nu era convins de sinceritatea uneia dintre parti , trimitea acea parte la episcopia catolica a orabiei unde dupa o slujba se punea in mana acelui tirmis un fier inrosit , parcurgea 8 -10 pasi , mana era pooi bandajata si sigilata . dupa cele 10 zile se dadea jos bandaju si daca rana se vindeca se considera ca nu a mintit.

20.Aparitia pravilelor bisericesti si continutul acestora.

Pana la mij sec 15 legea tarii a fost unicul izv de drept. Din sec 15 au aparut si legiuiri scrise , primele noastre legiuiri scrise au fost:

- Pravile bisericesti , aceasta intrucat in politica de centralizare si consolidare a puterii domni tarilor romane sau sprijinit pe biserica.

In primpul rand datorita faptului ca biserica avea autoritatea spirituala necesara pt ai determina pe cetateni sa respecte dispozitile dreptului scris. In al 2lea rand biserica avea organizarea erarhica la scara intregului stat find asftfel in masura sa asigure aplicarea legislatiiei scrise pe intregul cuprins al statului.

Pravilele bisericesti au avut un caracter oficial pt ca au fost elaborate din initiativa domnilor si a mitropolitiilor precum si pe cheltuialaa cestora. Aceste prabile cuprind dispozitii atat in domeniul religios cat si in domeniul juridic.

In conceptia de atunci normele de drept tineau de domeniul religios. Primele noastre prabile religioase au fost scrise in limba slavona. Odata cu intemeierea era consocrata regula dupa care toate reglementarile bisericii ortodoxe trebuiau sa aiba ca model nomocanoanele bizantine. Nomocanoanele bizantine sunt colectii de legii bizantine si de canoane ale sinoaptelor bisericii.

Domnii tariilor romane au respectat aceasta regula insa nomocanoanele bizantine au fost preluate prin intermediul statelor slave deci in limba slavona.

La jum sec 16 prabile bisericesti au inceput sa fie redactate si in limba romana. Atat prabile in limba slavona cat si cele in limba romana au fost initial multiplicate in manuscrise pt ca incepand din sec16 sa apara primele prabile tiparite.

Pravilele scrise in limba slavona: - Cea mai veche prabila scrisa in limba slavona este cea de la targoviste scrisa in anul 1452 de gramaticul dragomir din porunca domnitorului vladislav. - 1474 a fost elaborata prabila de la manastirea neamtului de catre eromonarhul ... - 1512 a fost elaborata prabila de la bisericani tot din tinutul neamtului. - 1557 apare a 2-a prabila de la manastirea neamtului. - P putna 1581 - 1618 de la manastirea bistrita.

Toate aceste prabile se caracterizeaza prin unitate de continut si au folosit aceleasi izv si anume : Legiuirile bizantine

- Sintagma alfabetica a lu matei vladstares(1335) Lucrarile parintiilor bisericii, precum si dispozitiile referitoare la organizarea bisericii ortodoxe.

Pravile scrise in limba romana.

Din a doua jum a sec16 apar primele prabile in limba romana, acestea au fost pravila sf apostoli scrisa si tiparita la brasov de catre diaconu coresii intre aniii 1560 -1580 , se mai numeste si pravila de la ieund intrucat un fragment din aceasta pravila a fost descoperit in comuna ieund din maramuresi in 1921.

Pravila sf dupa invatatura marelui vasile aparuta in moldova la inceputul sec17 , aceasta prabila are un continut aproate identic cu pravila de la ieud. In anul 1632 este s crisa pravila aleasa de catre logofatul eustratie in moldova. In anul 1640 din porunca lui matei basarab a fost elaborata pravila de la govora numita si pravila cea mica.

Odata cu aparitia praviilelor in limba romana , imp dreptului scris a crescut iar sfera sa de aplicare sa extins. Praviilele scrise in limba romana se caracterizeaza prin unitate de continut intrucat au folosit izv comune si sau adresat aceluiasi popor.

Ele au circulat si sau aplicat in toate cele 3 tari romane adica in tara momaneasca in moldova si in transilvania.

Continutuul pravilelor bisericiesti.

Toate pb cuprin reglementari cu un caracter juridic dar si texte fara caracter juridic referitoare la istoricul sinoabelor , parintii bisericii , fragmente de conicii , tabele pt calcularea timpului si formulare pt redectarea unor acte oficiale.

Disp cu caracter juridic nu sunt sistematizate pe materii astf dispozitiile de drept civil alterneaza cu cele de drept penal si de procedura iar normele de dr canonic alterneaza cu cele de drep laic.

Cele mai multe dintre textele juridice se refera la persoane , organizarea familiei , logidna , casatorie , divort si rudenie. Prevederile referitoare la ciontracte sunt identice cu cele din dreptul bizantin , disp de drept penal sunt maracate de conceptia bisericii cu privire la infractiuni si pedepse astf in conceptiia bisericii infractiunile sunt socotite pacate iar pedepsele se aplica in scopul ispasirii pacatelor.

Ex: omuciderea este

denumita pacatul uciderii.

Pedepsele prevazute in aceste pravile erau fizice : bataia , mutilarea , si pedeapsa capitala sau duhovnicesti ca matanii posturi si rugaciuni.

Odata cu elaborarea pravilelor bisericesti se recepteaza cel de-al 2lea strat al influentei dr roman dar spre deoseb de legea tarii care a receptat influenta dr roman pe cale directa , pravile bisericesti influenta dreptului roman sa exercitat prin intermediul nomocanoanelor si al legiuririlor bisericesti care au adaptat disp dr roman la realitatiile feudale bizantine.

Multa vereme sa crezut in mod gresit ca aceste pravile nu sau aplicat in practica instantelor judecatoresti plecanduse de la faptul ca sunt putine doc care atesta solutionarea unor procese pe baza texteolor din pravile.

Fenomenul este explicabil in primul rand pt ca multe din hot judec nu erau redactate in forma scrisa iar daca totusi unele reau redactate in forma scrisa sa pastreze asemenea hotarari . Pe de alta parte in mod fregvent instantele judecatoresti din epoca feudala nu isi motivau hotararile in sensul ca nu aratau textele de pravila pe care se intemeia hotararea. Cu toate a cestea exista unele documente in care se arata in mod expres ca hotararea judec sa pronuntat pe baza unor texte din pravile bisericesti. Asa de ex dupa moartea lui mihai viteazu a avut loc un proces intre ficele sale florca care era fica legitima si maria care era fica naturala.

Procesul cu privire la propietatea asupra unei mosii a fost castigat de catre florcia pt c a se arata in hotararea judecatoreasca pravila cea sf spune ca in liticiul dintre un copil natural si unul legitim va castiga copilul legitim.

21.Aparitia si continutul pravilelor laice..cartea romaneasca de invatatura si indreptarea legii.

La mij sec 17 au fost adoptate pravilele laice. Prima pravila laica din istoria este cartreaea rom de invatatura elaborata de logofatul dragosi eustratie din oridnul domnitorului vasile lupu tiparit a in 1946 la tipografia manastirii 3 erarhi din iasi . izv acestei legiuiri au fost legea tarii bazilicalele sauleguirile imparatesti legea agrara bizantina numita nomos ghiorticos aparut a in sec 8 sub domnia lui LEON ISAURUL. De asemenea tratatul modern de drept penal si procedura penala scris de catre italianul prospero farinacio. Uni autorii au afirmat in mod gresit ca aceasta legiuire ar fi avut un scop didactic pt ca au interpretat termenul de invatatura in mod eronat. In realitate acest termen a fost utilizat cu sensul de norma juridica. Autorul acestui legiuiri precizeaza in introducere ca toti cei care nu vor urma acele invataturi vor fi loviti de urgia domneasca.

In anul 1652 a fost tiparita la targoviste prin porunca dom matei basarab indreptatrea legii denumita si pravila cea mare.

Autorul acestei legiuiri este calugarul DANIL PANONEALUL ajuns mai tz mitropolit. Indreptarea elgii este in esenta a cartii romanesti de invatatura dar cuprinde in plus si unele traduceri si din nomocanoanele bizantine precum si unele probleme de interes general din domenii ca religia medicina , gramatica si filozofia. Ambele legiuiri au o structura asemanatoare dispozitiilelor sistematizate in capitole , sectiuni si articole. Aceste dispozitii pot fi clasificate in 2 categori. - Disp referitoare la relatiile din agricultura. - Disp dedrept civil de drept penal si de procedura.

Disp referitoare la relatiile din agricultura prevad legarea taraniilor de paman dreptul boierilor de ai urmarii pe taranii si de ai readuce pe mosii , interdictia de a primi tarani fugari pe domeniile feudale precum si obligatia de ai preda adevaratiilor stapanii.

De asemenea obligatiile taraniilor aservitii fata de boieri si consecintele ne indeplinirii acestora. Faza bunurilor agricole si pedepsele aplicate celor care sustrageau sau distrugeau asemenea bunuri. Normele dupa care trebuie sa se desfasoare activitatea in agricultura.

Disp de drept civil de drept penal si procedura reglementeaza proprietatea persoanele familia obligatiile si succesiuniile astfel in materia proprietatii bunurile sunt clasificate in bunuri mobile si bunuri imobile cu precizarea ca cele mai valoroase sunt considerate bunurile imobile care trbuiesc protejate cu atentie sporita , de asemenea mai exista o clasif a bunurilor in bunuri mineresti care apartiin laiicilor si bunuri sfintite care apartiin bisericii. P pers sunt clas pe criteriul situatiei sociale in liberi si robi.

Oamenii liberi erau impartiiti in boieri , tarani si saraci. Boierii care detineau a numite dregatorii erau numiti oameni domnesti iar boieri fara dregatorii erau numitiiruda buna sau ruda aleasa de folos tarii.

Taranii erau desemnati prin termeni ca taranul gros si neintelegator sau om de jos. Robii erau asimilatii lucrurilor si constituiau elemente ale patrimoniului. Stapanii aveau asupra lor un larg drpt de colectie. Puteau dobandii libertatea prin desrobire sau pein demiterea stapanului care a comis o infractiunea. La maj de 25 de ani iar raspunderea persoanelor pt faptele proprii de la varsta de 18 ani.

Reglementarile la organizarea familiei au la baza disp preluate din pravilele anterioare si din legea tarii.

Casatoria cOntinua sa fie un act religios si se incheia in biserica. Logodna produce anumite efecte juridice. In familie barbatul exercita puterea parinteasca asupra descendentiilor si puterea marilatala asupra sotiei inclusiv un drept larg de colectie precum si dreptul de administra bunurile totale. Desfacerea casatoriei se putea face de catre biserica sau prin repudiere, pentru faptele indicate in cele doua legiuiri ca ADULTER VRAJITORIE RUDENIE BATAIA PESTE MASURA.

In materia obligatiilor se precizeaza ca datoriile si creantele pot isvoi din contracte si delicte Contractele =conventia partilor si consimtamantul nu trebuie sa fie viciat prin violenta si prin amagire. Orice contract poate fi incheiat fie de catre parti fie de catre repr acestora. In cele doua legiuiri sunt prevazute contractelele de vanzare, inchiriere, de imprumut si de donatie. Sunt mentionate de asemenea garantiile personale si cele reale

In materia succesiunii este consacrata mostenirea fara testament( legala) si mostenirea testamentara. Testamentul in forma scrisa=zapis iar cel in forma

orala= testament cu limba de moarte. Se precizeaza care sunt cauzele ce pot justifica dezmostenirea astfel nu puteau veni la mostenire cei condamnati pt infractiuni contra morale precum si ucigasii celor care care formau a fi mosteniti. Mostenitorii legali erau=> descendenti Colaterali Copiii naturali veneau numai la succesiunea mamei. se precizeaza care este rezreva succesorala pe care o pot dobandi numai mebrii familiei si care este cota disponibila pe care o pot dobandi si pers straine de familie.

In materia dr penal reglementarile cuprinse in cele doua legiuri sunt cele mai evoluate intrucat s-au inspirat din Tratatul Modern de drept penal si procedura penala a lui Prospero Franiracio. Infractiunile erau numite VIN sau greseli, cele mai grave erau numite vimari iar cele mai putin grave vin mici . In aprecierea faptei penale se luau in considerare aspectul intentional locul comiterii ei precum si caracterul flagrant sau neflagrant al infractiunii . Sunt utilizate concepte moderne de dr penal ca tentativa, concursul de infractiuni, complicitatea, recidiva , fapte care inlatura rasp penala ca nebunia, legitima aparare, varsta sub 7 ani si ordinul superiorului. De asemenea sunt aratate faptele care micsoreaza rasp penala ca ignoranta, mania, pasiunea, somnabulismul, greseala fara inselaciune . Pedepsele prevazute in cele doua legiuiri

erau fizice (Decapitarea, spanzuratoarea, tragerea in teapa, arderea in foc si mutilarea) Pedepse privative de libertate( ocna, temnita, sugrumul la o manastire). Tot ca pedeapsa era expunerea infractorului , purtarea prin targ, talionul si pedeapsa suflet pt uflet.,afuresenia,matanii postul si rugaciuni. Dintre faptele incriminate:viclenia(tradarea boierilor fata de domni),calcuzania(falsificarea de moneda),omorul,mutilarea,tortura,ocna,inchisoarea,s urghiumul. Se face deosebirea intre omorul premeditat si cel cu greseala si fara voie. Paricidul(uciderea parintilor,fratilor,sotiei,sau sotului),pedeapsa era moartea cumplita iar modalitatile de aplicare erau lasate la aprecierea judecatorului(arderea de viu pt asemenea cazri. TALHARIA-era infractiunea kre consta intr-un furt insotit de violenta.pedeapsa era spanzuratoarea pt talhari si gazdele lor. FURTUL-infractiune ce consta in insusire pe nedrept si pe sub ascuns a lucrurilor altuia. Hotul nu era prins sau fugea din sat,se aplica raspunderea colectiva. Ranirile simple si lovirile simple erau pedepsite la aprecierea judec.cele 2 legiuri prevad bataia de catre barbat-sotiei,dascal-ucenicului,stapan-robului sau. Incalcarea hotarelor si incendierea bunurilor altuia erau pedepsite cu bataia si despagubiri.

Legiuirile prevad [pedeapsa cu moartea pt cei care distrug bunurile altuia din razbunare. Rapirea de fapte sau de femei era judecata de domnul tarii=moartea. SEDUCTIA-adevenirea cu dezmerdaciunensi fagaduinte,pedeapsa era judecata de judecator DESFRANAREA(curvie) INCESTUL ADULTERUL(precurvie) EREZIA(abaterea constienta de la dogmele bisericii) ACOSTAZIA(iesirea calugarului din viata calugareasca si intrarea in viata laica) IEROSIMIA-(profanare,furtul de lucruri sfintite sin locuri sfintie) DEFAIMAREA JURAMANTUL FALS.

22.Reformele lui constantin Mavrocordat

In rpima faza a regimului turco-fanariot nu sa intocmit noi modificari legislative , vechiile reglementari erau considerate corespunzatoare relatiiloor sociale existente , iar turcia se opunea afirmarii autonomiei tariilor rom pe plan juridic. In aceasta perioada normele juridice adotpate au imbracat forma hisoavelor domnesti.

Cele mai imp hrisoave au fost emise de catre constantin macrovordat domn in mai multe randuri intara rom si moldova in perioada 1730-1769. Acesta prin hrisoave succesive a infaptuit mai multe reforme si anume: - A modificat statutul juridic al boierilor - A reorganizat administratia locala sistemul financiar si biserica. Astfel calitatea de boier decurgea din slujba indeolinita in cadrul statului si nu din calitatea de mare proprietar asupra pamantului , astfel dupa slujbele detinute boierii au fost clasificatii in doua categorii. Astfel in categoria boierilor beliti intrau marii dregatorii care erau scutiti de toate darile , iar in categoria boierilor mazili intrau boierii mai putini imp care erau scutitii numai de o parte din dari. In planul organizarii administrative in dorinta de a pune capat confuziei de atributii C.M a numit la conducerea fiecarui judet si ulterior a fiecarui tinut cate 2 ispravnici care exercitau atributiuni administrative si judiciare. Sa introdus sitemul remunerari dregatorilor pt slujbele lor. In domeniul organizarii financiare domnitor in cauza a suplimat unele dari si lea unificat pe celelalte. A introdus un impozit unic numic sama obsteasca platit in 4 rate. Biserica a fost trecuta sub controlul statului, au fost create epitopiile motropolesti care aveau sarcina bunurilor bisericesti. De asemnea sau restrans atributiile judiciare ale bisericii si sa hot ca preotii sa fie recutati numai intre stiutorii de carte.

Clerul a fost scutit de plata darilor , toate aceste reforme infaptuite pana in anul1740 de catre C.M au fost sistematizate intr-un asezamant pub in anul 1740. Prin acel asezamant C.M a inasprit exploatarea taraniilor aservitii prin interzicerea stramutarii lor de pe mosii ca si prin introducerea de noi prestatii in munca fara stabilirea unei limite. Fata de aceasta situatie intre anii 1741-1746 jumatate din taranii aserviti au fugit din tara. Acest fenomen ameninta structurile economice si financiare ale tarii in dorinta de a pune capat fenomenului la 1 martie 1746 C.M a emis un hisov prin care a precizat ca totii taranii fugari care se vor intoarce in tara vor fi iertati de rumanie. In baza unor certificate eliberate de catre divanul domnesc taranii reintorsi in tara se puteau aseza pe orice mosie iar fostii stapani nu ii puteau urmarii. Taranii aveau fata de boierii pe acaror mosie se asezau ob de a munci un numar de zile si de a plati dijma. Insa acest hrisov a avut o redactare defectuasa pt ca nu sa facut nici o precizare in leg cu statutul juridic al taranilor aserviti ramasi in tara si nu sa prevazut termenul pana la care taranii fugarii se puteau intoarce in tara. Profitand de aceste lacune ale hrisovului au inceput sa fuga si alti tarani pt ca la intoarcerea in tara sa se bucure de aceleasi avantaje. In aceste conditii la 5 august 1746 C.M a emis un nou hirsov prin care a desfintat rumania. Stapanii adica boierii si clerul erau invitati sai elibereze pe rumani fara plata , iar daca totusi stapanii nu vroiau sa ii elibereze gratuit taranii isi puteau rascumpara libertatea prin plata sumei de 10 taleri.

Din acel mom rumanii au devenit tarani lacasi numiti si locuitori pe mosii. Rel dintre lacasi si boieri se stabileau pe baze contractuale ., prin contractele incheiate boierii se obligau sa atribuie taranilor lacasi spre folositta loturi de pamant pe timp determinat , iar placasii se obligau sa plateasca anumite sume de bani. Dupa executarea acelor obligatii placasii daca doreau s e puteau muta pe alte mosii, dar inegalitatea a partii economica eravadita a stf ca in mod fecvent boierii impuneau lacasilor obligati greu sa imposibil de executat , de aceea C.M a publuicat urbariile prin care a stabilit limitele minime si maxime ale ob pe care taranii sile puteau asuma. Dupa 3 ani in 1749 C.M a a juns domn al Moldovei a infaptuit si aici o reforma similara cu deosebirea in moldova nu sa mai conditionat eliberarea taranilor de plata unei sume de bani.

23. Provimniceasca codica, codul Calimach s leg caragea ,autor,izv. s structura.

In a doua faza a regimului turco-fanariot s-au produs importante transformari pe plan intern si extern care si-au pus amprenta asupra evolutiei dreptului. Asa se face ca dupa 1774 s-au realizat o serie de codificari moderne. Noile legiuiri au fost desemnate prin cuvintele condica, codica sau cod potrivit practicii europene din acea vreme. Dintre legiuirile elaborate in aceasta perioada mentionam Pravilniceasca Condica, Codul Calimach si Legiuirea Caragea.

Pravilniceasca condica a fost elaborata in Tara Romaneasca si promulgata de catre Alexandru Ipsilanti in 1775. Datorita opozitiei Turciei a intrat in vigoare in 1780. A fost scrisa in limba romana si in limba greaca. Intre cele 2 versiuni nu sunt deosebiri importante, totusi cea in limba romana este mai clara, terminologia juridica fiind formulata pe intelesul poporului. Izvoarele acestei legiuiri au fost Legea Tarii, bazilicalele sau legiuirile imparatesti, jurisprudenta si doctrina juridica a vremii. Autorul acestei legiuiri nu e cunoscut, dar se pare ca el a fost Enachita Vacarescu intrucat el poseda cunostintele necesare elaborarii unei asemenea legiuiri si anume cunoasterea dreptului bizantin, a limbilor greaca si romana, a Legii Tarii si a doctrinei juridice a vremii. Prin Pravilniceasca Condica s-a facut un pas important in directia modernizarii organizarii justitiei. Aceasta modernizare a fost promovata cu scopul de a simplifica aplicarea sistemului capitulatiilor in Tara Romaneasca. Acest sistem se aplica in Turcia. Potrivit sistemului capitulatiilor, cetatenii straini aflati in Turcia erau judecati dupa legile tarii lor. Ca urmare, si taranii aflati in Tara Romaneasca pretindeau sa se aplice si aici regimul capitulatiilor. La aceasta cerinta Alexandru Ipsilanti a precizat ca in Tara Romaneasca nu se aplica Coranul. Fata de aceasta precizare strainii au protestat aratand ca procedura de judecata in Tara Romaneasca e primitiva. Tocmai de aceea, Alexandru Ipsilanti a urmarit prin Pravilniceasca Condica modernizarea organizarii instantelor si a procedurii de judecata.

Pe langa aceste reglementari, aceasta legiuire mai cuprinde dispozitii de drept civil, de drept administrativ si cu privire la raporturile dintre boieri si tarani. Pravilniceasca Condica s-a aplicat pana la adoptarea Codului Caragea in 1818, dar a fost abrogata in mod expres abia in anul 1865 cand a intrat in vigoare Codul Civil Roman. Codul Calimach In 1817 in Moldova a fost elaborat Codul Calimach numit si Codica Tivila a Moldovei la initiativa domnitorului Scarlat Calimach. Acest cod a fost publicat in limba greaca in 1817 si in limba romana in 1833. Autorii versiunii in limba greaca au fost Christian Flechtenmacher, Andronache Donici si Anania Cusanos, iar autorii versiunii in limba romana au fost Christian Flechtenmacher, Petrache Asachi si Damaschin Bojinca. Principalele izvoare ale Codului Calimach au fost Legea Tarii, bazilicalele sau legiuirile imparatesti, Codul Civil Francez de la 1804 si Codul Civil Austriac de la 1811. Acest cod, prin continutul si forma sa s-a apropiat foarte mult de codurile civile europene de la acea vreme. Codul Calimach cuprinde o introducere, iar continutul a fost structurat in 3 parti: 1) Prima parte se refera la dreptul persoanelor 2) A doua parte se refera la dreptul lucrurilor 3) A 3a parte este intitulata Inmarginiri ce privesc dritul persoanelor dimpreuna cu al lucrurilor. In partea finala sunt incluse 2 anexe care cuprind regulile aplicate concursului creditorilor si licitatiei.

Legiuirea Caragea a fost elaborata in 1818 si publicata in Tara Romaneasca din ordinul domnitorului Ioan Gheorghe Caragea. Aceasta legiuire mai e denumita si Codul Caragea. Autorii acestei legiuiri au fost logofatul Nestor, Atanasie Hristopol, stolnicii Constantin si Ionita Balaceanu. Legiuirea Caragea cuprinde norme de drept civil, de drept penal si de procedura. Este sistematizata in 6 parti care trateaza despre: 1) Persoane 2) Bunuri 3) Contracte 4) Donatii si succesiuni 5) Fapte penale 6) dispozitii de procedura Rezulta ca primele 4 parti formeza un adevarat cod civil, partea a5-a un Cod penal, iar partea a6-a un Cod de procedura. Cele 3 legiuiri Pravilniceasca Condica, Codul Calimach si Legiuirea Caragea au fost promulgate de catre domni la aparitie si au fost abrogate la 1 decembrie 1865 cand a intrat in vigoare Codul Civil Roman.

24. Dispozitiile din provmniceasca codica ,cod. Calimach s leg. caragea cu privire la pers familie si rudenie.
Familia, casatoria si rudenia sunt reglementate in mare conform dispozitiilor din pravilele anterioare.

Se consacra Principiul raspunderii personale, astfel se precizeaza ca sotia nu raspunde pentru faptele sotului, iar parintii nu raspund pentru faptele copiilor care sunt majori. Se interzic casatoriile intre crestini si necrestini, intre oameni liberi si robi. Obligatia de inzestrare a fetelor revine parintilor si fratilor potrivit prevederilor din Pravilniceasca Condica si Legiuirea Caragea, pe cand Codul Calimach o prevede numai in sarcina parintilor. Zestrea fetelor trebuia apreciata in bani in momentul constituirii, pentru ca la un eventual divort din vina barbatului femeia sa redobandeasca bunuri in aceeasi valoare cu zestrea avuta. Divortul datorat adulterului sotiei avea ca efect pierderea zestrei care trecea in proprietatea baratului. Sunt reglementate adoptiunea, tutela si uratela. Rudenia putea fi de sange sau duhovniceasca. Rudenia de sange era in linie dreapta suitoare, in linie dreapta coboratoare precum si in linie laturalnica.

25 .Dispozitiile din provmniceasca codica ,cod. Calimach s leg. caragea cu privire la succesiuni ,obligatiuni ,dr. penal s dr. procesual.
Cele 3 legiuiri reglementeaza succesiunea fara testament denumita si succesiunea legala precum si succesiunea testamentara.

Se precizeaza care este rezerva succesorala precum si cota disponibila, adica acea parte care poate fi lasata ca mostenire unor persoane straine de familie. Vocatia succesorala apartinea celor 3 categorii de rude de sange si anume ascendenti, descendenti si colaterali. Copii naturali veneau la mostenitre in concurs cu cei legitimi potrivit Codului Calimach, pe cand potrivit Codului Caragea veneau numai la succesiunea mamei. Sotul supravietuitor dobandea uzufructul asupra unei parti din bunurile succesorale cand venea in concurs cu copii, adica primea spre folosinta o parte din mostenire egala cu partea ce revenea unui copil urmand ca la moarte acele bunuri sa revina copiilor. Sotul supravietuitor dobandea intreaga succesiune in lipsa altor mostenitori. Ca izvoare ale obligatiilor sunt aratate legea, contractul si delictul. Contractele sunt clasificate dupa forma in: contracte scrise si contracte nescrise, iar dupa efecte in: contracte unilaterale si contracte bilaterale. Se preciza ca un contract, pentru a fi valabil incheiat trebuie sa fie potrivit legii si bunelor moravuri. Ca elemente esentiale ale contractului sunt aratate consimtamantul, capacitatea si obiectul. Sunt amanuntit reglementate contractele de vanzare, inchiriere, arenda, schimb, de depozit si de comodat. In domeniul dreptului penal cele 3 legiuiri preiau in linii mari dispozitiile din legiuirile anterioare, astfel infractiunile sunt numite vini, iar acestea in functie de gravitatea lor sunt clasificate in vini mari si vini mici. Pentru prima data sunt incriminate faptele slujbasilor si dregatorilor cum ar fi abuzurile judecatorilor fata de parti, abuzurile ispravnicilor fata de cetateni si nedreapta luare de catre vornici a amenzilor de la tarani.Erau aspru pedepsiti plastografii (cei care falsificau acte oficiale), acestia erau trecuti in Condica Siretilor spre a nu mai putea depune marturie in viitor. Urmarindu-se consolidarea

economiei de schimb erau pedepsiti cei care in mod fraudulos declarau ca sunt in stare de incetare a platilor pentru a nu-si plati datoriile. In sistemul pedepselor se mentine pedeapsa capitala pentru viclenie, omor si talharie. S-au mentinut pedepse privative de libertate si anume ocna, temnita si surghiunul la manastire. In domeniul dreptului procesual cele 3 legiuiri au urmarit modernizarea organizarii instantelor, astfel de reglementari se refera la introducerea condicelor de judecata la toate instantele, formularea in scris a hotararilor judecatoresti si motivarea lor cu aratarea capului de pravila, introducerea reprezentarii in justitie prin mandatari sau avocati, ierarhizarea probelor in justitie cu accent pe probele scrise, introducerea publicitatii tranzactiilor imobiliare prin tinerea la judecatoriile de judet prin condici speciale pentru vanzarile de pamant si cladiri precum si pentru testamente si foi de zestre. Au fost stabilite reguli cu privire la procedurile speciale ca licitatia, falimentul si judecarea comerciantilor de catre arbitrii.

26.Org de stat a tari romanesti si a moldovei , in perioada 1`821 1848.

Ca urmare a revolutiei de la 1821 si a plangerilor adresate de catre boierii romani tuturor cancelariilor din Europa, Turcia a hotarat in anul 1822, ca in Tarile Romane sa se revina la traditia domniilor pamantene. Organizarea Tarilor Romane a fost stabilita prin Conventia de la Accerman din anul 1826, conventie care nu a fost aplicata datorita noului razboi ruso-turc. Sistemul domniilor pamantene a

fost suspendat in anul 1828, cand in urma razboiului RusoTurc, Tarile Romane au fost ocupate de catre trupere tariste. Regimul de ocupatie militara a durat pana in anul 1834, timp in care Tarile Romane au avut regimul unor protectorate, iar conducerea lor era exercitata de catre un guvernator rus numit de catre Tar. Potrivit Conventiei de la Accerman si tratatului de la Adrianopol din 1829, in Tarile Romane urmau a se adopta Regulamente Organice cu scopul modernizarii intregii vieti sociale si de stat. Regulamentele organice au fost elaborate in timpul si din initiativa administratiei ruse. Acestea au fost aprobate in 1830 de catre adunarile obstesti extraordinare ale celor doua tari romane si apoi au fost intarite de catre poarta otomana. Regulamentele organice au intrat in vigoare in anul 1831 in Tara Romaneasca si in 1832 in Moldova. Cele mai importante prevederi ale regulamentelor organice se refera la institutia domniei, dregatori, divanul domnesc, adunarea obsteasca extraordinara, adunarea obsteasca ordinara, organizarea fiscala, organizarea armatei, organizarea judecatoreasca si organizarea administrativteritoriala. Potrivit Regulamentelor Organice, domnia era electiva, prin aceia ca domnul tarii era ales de catre adunarea obsteasca extraordinara. In al doilea rand era nobiliara, prin aceia ca domnul era ales dintre boieri. In al treila rand domnia era diagera, prin faptul ca domnul era ales pe viata. Domnul ales trebuia sa fie investit de catre Turcia si confirmat de catre Rusia. Cu toate acestea s-a hotarat ca in mod exceptional primii domni sa fie numiti (*nu alesi) pe termeni de 7 ani prin acordul Turciei si Rusiei.

Regulamentele organice prevedeau ca domnul exercita conducerea statului in conformitate cu legile avand atributii legislative, executive si judecatoresti. In virtutea acestor atributii, domnul avea initiativa legislativa si ratifica legile votate de Adunarea Obsteasca Obisnuita (A.O.O.). De asemenea, domnul numea si revoca dregatorii, comanda armata nationala, prezida sedintele instantei supreme (*adica Divanul Domnesc) si intarea hotararile judecatoresti ramase definitive. Dregatoriile au fost organizate intr-un sistem unitar pe domenii de activitate ca o expresie a tendintei catre specializarea lor si a principiului separatiei puterilor in stat. Dintre dregatori, erau considerati ca fiind cei mai de seama, Marele Vornic al treburilor din lautru (*ministrul de interne de astazi), Marele Logofat al dreptatii (*ministrul de justitie de astazi), Marele Vistiernic (*ministrul de finante de astazi), Marele Logofat al pricinilor bisericesti (*ministru al cultelor de astazi), Marele Spatar (*ministru al apararii de astazi) si Marele Postelnic (*ministru de externe de astazi). Acestia se reuneau sub presedentia domnului, si hotarau asupra masurilor administrative si asupra proiectului de legi pe care domnul urma sa-l supuna spre aprobare Adunarii Obstesti Obisnuite (A.O.O.) . Problemele curente ale statului erau solutionate de catre Sfatul Administrativ (*asemanator unui consiliu restrans de ministrii de astazi) compus din Marele Vornic, Marele Vistiernic si Marele Postelnic. Atributiile Divanului Domnesc s-au restrans intrucat atributiile sale legislative au fost preluate de Adunarea Obsteasca Obisnuita, iar cele administrative de catre Sfatul Administrativ. Adunarea Obsteasca Extraordinara (A.O.E.) era formata din boieri, negustori si mestesugari. Avea ca atributii alegerea

domnului, iar dupa alegere solicita Portii Otomane investirea domnului, iar curtii tariste confirmarea sa. Adunarea Obsteasca Ordinara/ Obisnuita (A.O.O.) era formata din reprezentanti ai boierului si clerului fiind un parlament in forma embrionara, avand ca atributii adoptarea legilor si bugetului, controlul veniturilor si cheltuielilor statului; domnul avand obligatia de a da dare de seama asupra cheltuielilor statului in fata sa. De asemenea, A.O.O. propunea domnului masuri in domenii ca : agricultura, industria, comertul si ordinea publica. Prin regulamentele organice s-au luat masuri de modernizare a finantelor statului, astfel s-a prevazut separarea vistieriei statului de camara domnului, introducerea contabilitatii publice si a sistemului pensiilor, desfiintarea vamilor interne inclusiv dintre Tara Romaneasca si Moldova, iar instantele de judecata au fost reorganizate si modernizate pe baza principiilor ierarhizarii si specializarii. Sistemul judiciar introdus prin regulamentele organice era format din : a. Tribunalul satesc, format din preotul satului si trei reprezentanti ai taranilor; acest tribunal judeca neintelegerile dintre tarani. b. Ispravnicii judetelor; c. Tribunalele politiei indreptatoare; d. Tribunalele judetene sau de tinut; e. Divanurile judecatoresti; f. Tribunalele apelative de comert; g. Inaltul Divan;

h. Divanul domnesc existent numai in Moldova si prezidat de catre Domn; i. Inalta curte de revizie care functiona numai in Tara Romaneasca. Prin regulamentele organice, in plan administrativ s-au luat masuri pentru centralizarea puterii de stat au fost desfiintate marile subdiviziuni teritoriale ca Tara de Sus, Tara de Jos, precum si Caimacamia Craiovei. In rest, organizarea administrativteritoriala a ramas neschimbata insa numarul judetelor si tinuturilor a fost redus. Ca unitati administrativ-teritoriale mai erau Plaiurile, Plasile, Ocoalele, Orasele si Satele.

27.Evolutia dreptului in tara rom si moldova in 1821-1848.

Dezvoltarea economiei si intensificarea comertului in aceasta perioada au impus noi reglementari legislative. In acest scop, a fost preluata experienta legislativa a statelor avansate indeosebi cea franceza. De asemenea, s-a organizat invatamantul superior juridic romanesc si au fost trimisi tineri romani la studii juridice in stainatate. In aceasta perioada s-au cristalizat ramurile dreptului caracterizate prin unitate de principii si diferentierea reglementarilor pe institutii juridice. Cele mai importante reglementari au intervenit in materia dreptului constitutional, dreptului civil, dreptului comercial, dreptului penal si cu privire la organizarea instantelor judecatoresti. Normele de drept constitutional sunt cuprinse in Regulamentele Organice care au ... celor doua tari romane aceeasi organizare politica. Dispozitiile privitoare la organizarea statului din

regulamentele organice au introdus primele principii de drept constitutional in istoria legislatiei noastre. Dintre acestea mentionam principiul separatiei puterilor in stat, distinctia dintre notiunea de stat si persoana domnului, separarea veniturilor statului de cele ale domnului precum si sistemul contabilitatii publice. Regulamentele organice au consacrat un regim juridic unitar pentru romanii din Tara Romaneasca si Moldova. Acestia puteau circula liber dintr-o tara in alta si puteau dobandi bunuri de orice fel in oricare din cele doua tari aspecte din care rezulta ca romanii erau socotiti cetateni ai aceluiasi stat. In domeniul dreptului civil au continuat sa se aplice Codul Calimac si Legiuirea Caragea. Regulamentele organice prevedeau ca toate procesele civile vor fi judecate dupa aceste coduri. Reglementarile de drept civil erau aproape identice in cele doua tari romane intrucat codurile mentionate erau in multe privinte asemanatoare. Totodata, normele de drept civil cuprinse in regulamentele organice erau de asemenea identice. Regulamentele organice au consacrat drepturile sfinte ale proprietarilor de natura sa sublinieze inca data, caracterul absolut si sacru al dreptului de proprietate. De asemenea s-a generalizat rolul actelor scrise in relatiile civile prin obligativitate inregistrarii contractelor de ipoteca si de dota ca si a actelor de stare civila. Totodata, sa subliniat caracterul personal al raspunderii civile si au fost desfiintate formele de raspundere colectiva precum si dreptul de ??protimis?? Dezvoltarea comertului a impus crearea unei noi ramuri de drept, si anume dreptul comercial. Raspunzand acestei cerinte in Moldova, Iacovache Veisa in anul 1833 si Emanoil Draghici in anul 1841, au tradus codul comercial francez. Tot pe baza Codului comercial Francez, in Tara Romaneasca, in anul 1840, Simion Marcovici a elaborat un cod comercial intitulat

Condica de Comerciu cu anexele sale. Acest cod, s-a aplicat in practica instantelor de judecata atat in Tara Romaneasca cat si in Moldova. Acest cod cuprinde trei carti care reglementeaza Actele de Comert in General (*prima carte), Falimentul si Procedura Falimentului (*a doua carte), iar a trei Comertul Fluvial si Maritim precum si Regimul Vaselor Maritime. In domeniul dreptului penal se remarca aparitia in Moldovaa unui cod penal si de procedura penala denumit Criminaliceasca Condica. Prima parte a acestei condici a aparut in anul 1820 si cuprinde un cod de procedura penala, iar a doua parte aparuta in 1826 cuprinde un cod penal. Potrivit acestui cod infractiunile sunt numite crime si sunt impartite in doua mari grupe : 1. Crime impotriva ordinii obstesti; 2. Crime impotriva persoanei si a ??duptului?? personal; In anul 1851 a aparut in Tara Romaneasca Condica Criminaliceasca identica in denumire si continut cu cea din Moldova. Organizarea Armatei Nationale a impus adoptarea de coduri militare prin care sa fie sanctionate infractiunile si abaterile disciplinare comise de catre militari. In acest scop, in anul 1832 sau elaborat Asezamantul ostasesc pentru straja pamanteasca a Valahiei in Tara Romaneasca si Condica militara in Moldova. Dintre infractiunile prevazute in aceste coduri militare mentionam : nesupunerea (*insubordonare), fuga de sine si departarea de slujba (*dezertarea), nepazirea sau sutragerea munitiilor si lucrarilor de razboi, intrebuintarea soldatilor in interes particular. Infractiunile erau judecate de catre instante specializate si erau pedepsite cu destituirea, bataia sau munca zilnica. In domeniul dreptului procesual, in aceasta perioada a continuat imbunatatirea organizarii judecatoresti si a desfasurarii proceselor. In acest sens, mentionam dispozitiile

cu privire la : separarea instantelor judecatoresti de cele administrative, specializarea instantelor, organizarea procedurii scrise, organizarea avocaturii, procedura apelului si revizuirea hotararilor judecatoresti, delimitarea competentei instantelor civile de cea a instantelor bisericesti, supravegherea actiunii penale de catre procuror, garantarea inviolabilitatii persoanei, introducerea mandatului de arestare, obligatia cercetarii celui arestat in termen de 24 de ore de la aducere, regimul probelor scrise al actelor notariale si al actelor de stare civila, inamobilitatea judecatorilor, egalitatea tuturor in fata legilor si totodata, prin regulamentele organice s-a introdus pentru prima data in legislatia romaneasca principiul autoritatii lucrului judecat

28.Org de stat a tari rom si a moldovei in 1848 -1859.

Dupa infrangerea Revolutiei de la 1848, Tarile Romane au fost supuse unui regim de ocupatie militara Turco-Tarista. Aceasta ocupatie a luat sfarsit dupa doi ani si jumate, dar pentru scurt timp, deoarece in perioada Razboiului Crimeei, principatele Romane au fost ocupate pe rand de Rusia si Austria. In Aprilie 1849 prin Conventia de la Balta Liman incheiata intre Rusia si Turcia, s-a consfint inabusirea miscarii revolutionare in Tara Romaneasca si Moldova. Prin aceasta conventie, Grigore Ghica in Moldova si Barbu Stirbei in Tara Romaneasca au fost numiti domni pe 7 ani si pusi sub controlul puterilor de ocupatie. Adunarile obstesti prevazute in regulamentele organice au fost inlocuite cu divanuri legislative, compuse din boieri numiti de catre Domn.

Prevederile Conventiei de la Balta Liman, prin felul in care au fost formulate, dar mai ales, prin felul in care au fost interpretate ofereau posibilitatea unor transformari in favoarea Tarilor Romane. Astfel, conventia amintita prevedea reintroducerea regulamentelor organice dar cu o serie de schimbari, lasandu-se posiblitatea modificarilor in viitor. Formal, regulamentele organice constituiau legea fundamentala a celor doua Tari Romane, dar in fapt nu s-a revenit la regimul regulamentar anterior. S-a modificat vechiul sistem privitor la institutia domniei, care nu mai era nici viagera, nici electiva. Domnii erau numiti de catre puterea suzerana, si de catre cea protectoare pe timp de 7 ani dintre boierii credinciosi acestora. In perioada 1850-1856 au functionat divanurile obstesti compuse din reprezentanti ai boierilor si clerului si care aveau in competenta adoptarea legilor si bugetului, controlul organelor administrative centrale si locale si controlul finantelor publice. Prevederile Conventiei de la Balta Liman au fost completate cu altele, cuprinse in acte internationale si hotarari interne. Astfel, prin Tratatul de Pace de la Paris din 1856, Protectoratul Rusesc asupra Tarii Romanesti si Moldovei a fost inlaturat, principatele ramanand numai sub suzeranitatea Turceasca. Regulamentele organice urmau sa fie desfiintate si inlocuite cu o legiuire alcatuita de Marile Puteri tinand seama de dorintele romanilor. Pentru exprimarea acestor dorinte au fost convocate Adunarile Ad-Hoc, care au functionat in perioada SeptembrieDecembrie 1857. Adunarile Ad-Hoc exprimand vointa romanilor au adoptat hotarari fundamentale cu privire la viata de stat a Tarilor Romane, decisive pentru viitorul acestora. Aceste hotarari prevedeau recunoasterea autonomei si neutralitatii celor doua tari romane, unirea Tarii Romanesti si a Moldovei intr-un

singur stat sub numele de Romania, aducerea unui principe dintr-o familie domnitoare straina, formarea unui guvern reprezentativ si constitutional. Aceste hotarari impreuna cu un raport al Comisiei Europene au fost trimise reprezentantilor puterilor garante care s-au intrunit la Paris in Mai 1858. Conferinta de la Paris care si-a desfasurat lucrarile in perioada Mai-August 1858 a stabilit printr-o conventie Statutul International si viitoarea organizare interna a principatelor Romane. Reflectand divergentele dintre cele 7 puteri, Conventia de la Paris a fost plina de ezitari si contradictii pe care insa, oamenii politici romani ai vremii, animati de un profund patriotism au stiut sa le depaseasca in favoarea unirii. Conventia de la Paris prevedea cele doua tari romanesti urmau a purta numele de Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti dar cu organizare separata, cu domni distincti, cu adunari legiuitoare si capitale distincte. Se mai prevedea crearea unei Comisii Centrale la Focsani care sa elaboreze proiecte de legi comune, o Curte de Casatie unica, Conducerea Unitara a Armatei de catre un comandant ales prin rotatie din cele doua tari, punerea pe baze noi prin modificarea legislatiei a relatiilor dintre boieri si tarani. Conventia avea anexata si legea electorala prin care s-a introdus un Sistem Cenzitar prin care mosierimea era in mod ??badit?? favorizata. Conventia de la Paris fara a raspunde in totalitate aspiratiilor romanilor a fost prima confirmare internationala a dreptului romanilor de a trai intr-un stat national unitar.

29.Reformele lui Alexandru .I.C.

Unirea principatelor romane realizata prin dubla alegere ale lui A.I.C a fost urmata de un program de reforme democratice , in vederea infaptuiiri acestora A.C si colaboratorii sai in frunte cu Mihail cogalniceanu au procedat mai intai la organizarea statului intr-o forma care sa asigure unitatea politica a natiuni si cadrul infaptuiri reformelor democratice. Astf trecand peste dispozitile conventiei de la paris care prevedeau ca organele administrative si guvernele sa fie organizate distinct A.i.C a realizat unificarea treptata a organelor centrale ale statului. In acest scop in fiecare guvern a numit persoane originare din ambele principate. Ministerele de la iasi au fost transformate in directorate ale ministerelor de la bucuresti. In adunarile elective ale fiecarui principat au fost alesi deputati din ambele pricipate. Au organizat pregatirea si comanda unaica a armatei , a creiat o retea comuna de posta , telegraf , sanitar , si de transport. A dispus sa se practice corespondenta directa intre organele centrale ale administratiei si nu prin intermediul ministerelor de externe. Sau adus modificari in organizarea si conducerea biserici romane , au fost inlaturati egumeni greci si sa trecut la securalizarea averilor manastiresti. Pe plan extern au fost unificate reprezentantele diplomatice , iar celelalte tari trimiteau reprezentante diplomatice unice. Toate aceste masuri au fost aprobate la conferinta de la constantinopol din septembrie 1861 dar cu valabilitate numai pe timpul domniei lui AIC. Ca urmare A.c a proclamat constituirea romaniei si a unificat guv in dec 1861 si adunarile elective in ian 1862. In atentia domnitorului roman a fost in acea vreme si asigurarea autonomiei legislative judecatoresti si administrative a statului.

Prin conventia de la paris sa recunoscut autonomia legislativa si se cerea principatelor romane sa-si revizuiasca intreaga legislatie pt a o pune de acord cu cerintele moderne. De asemenea recunoasterea internationala a reformellor succesive ale lui cuza era tot o recunoastere a autonomiei legislative. Pt asigurarea autonomiei judecatoresti romania a respins regimul capitulatilor. Capitulatiile erau tratate incheiate intre turcia si statele occidentale prin care acestora din urma li se recunostea dreptul sa solutioneze litigile cetateniilor lor aflati in turcia. Unele state europene au pretins ca regimul capitulatiilor sa fie aplicat si in principate ceea ce era de natura sa afecteze suveranitatea statului roman. Respingand regimul capitulatiilor guv roman a aratat ca tarile romane nu au facut parte niciodata din imperiul otoman si infintari crestine nu se judeca dupa coran si dupa legi similare cu cele ale statelor europene. Statul roman a luat masura iterziceri activitatii judiciare a consulatelor straine si a trecut la punerea in executare asentintelor date de catre instantele rom cu privire la straini. In virtutea suveranitatii de stat principatele nu au mai recunoscut valabilitatea pasapoartelor pe care turcia le elibera pt principate. De asemenea nu au mai recunoscut nici valabilitatea in principate a pasapoartelor eliberate de catre alte state pt turcia. Ca urmare statul roman a inceput sa elibereze pasapoarte propri si le accepta pe cele straine numai daca erau eliberate pt principate. Tot in virtutea suveranitatii statul rom a inceput sa incheie conventi cu alte state fara a se recurge la serviciile

ministerului de externe al turicei. Asemenea conventi sau referit la comunicatiile postale de telegraf si la extradarea infractorilor. Incheierea si recunoasterea unor asemenea conventi a insemnat implicit o recunoastere din partea a altor state a suveranitati tanarului stat roman. Tot ca o expresie a suveranitatii adunarea lectiva a procedat in 1863 la securarizarea averilor manastiresti readucand in patrimoniul statului un sfert din suprafata arabila a tari. Alexandru C si mihail cogalniceanu constatand ca adunarea electiva formata in majoritate din mosieri respinge toate proectele de legi reformatoare si schimba guv la 2 3 luni , au facut pregatirile necesare pt introducerea unui regim de putere personala. Privegiul sa ivit la 2 mai 1864 cand a dunarea electiva a refuzat sa voteze proiectul de lege electorala. Atunci mihail cogalniceanu a prezentat decretul de dizolvare a adunari elective, apoi a fost adresata o proclamatie catre popor cu care ocazie a prezentat si proiectul statutului dezvoltator al conventiei de la paris si al noi legi electorale care urmau a fi aprobate prin plebiscit. Plebiscitul care a avut loc intre 10 si 14 mai 1864 a confirmat pe deplin adeziunea poporului la actele prezentate. Statutul dezvoltator al conventiei de la paris a fost considerat noua constitutie a tari, potrivit acesteia domnul acumula atributii legislative si executive putand emite decrete f ara consultarea parlamentului ori de cate ori situatia impunea masuri deosebite. Parlamentul devine bicameral format in adunarea electiva denumita si adunarea deputatiilor si corpul ponderator numit si senatul tarii. Puterea publica este incredintata domnului corpului ponderator si adunari elective. intiativa legislativa o

avea numai domnul care pregatea proiectele de legi cu sprijinul consilului d e stat organ juridic nou creat. Prin noua lege electorala sa largit in mod considerabil dreptul de vot inlaturand privilegile electorale ale mosierilor si permitand accesul larg al burgheziei. Puteau fi alesi in adunarea electiva cetatenii romani care aveau 30 de ani si un venit de minimun 200 de galbeni. Senatul era compus din mitropolitul tarii episcopii heparhielor presedintele curtii de casatie cel mai vechi general in activitate si 64 de mebri numiti de catre domn. Statutul dezvoltator al conventiei de la paris prevedea mecanismul adoptarii legii lor de catre cele doua camere si sanctionarea acestora de catre domn. Acest statut considerat noua lege fundamentala a statului inlatura conventia de la paris oprea drumul instaurarii uni regim de tutela al amrilor puteri , consilida autonomia si deschidea perspectiva luptei pt independenta absoluta. Dintre reformele realizate in dimpul domniei lui A.C cea mai imp a fost reforma agrara infaptuita prin legea promulgata la 14 august 1864 , comform acestei legisateni placasi sunt si raman de plin proprietari pe locurile supuse posesiuni lor in intinderea ce se hotaraste prin legea in finta. Suprafata pamantului asupra caruia se recunostea dr de prop al taranilor era fixata in functie de numarul de vite pe care acestia le stapaneau tot odata legea adesfintat regimul placasiei in schimbul unei despagubiri pe care taranii urmau sa o plateasca in termen de 15 ani prin sume repartizate anual. Prin infaptuirea reformei agrare doua treimi din pamanturile mosierilor au trecut in porop taranilor danduse o puternica

legatura pozitiilor economice ale boierilor, totodata sau deschis largi perspective dezvoltarii capitaliste creiduse condtiiti pt acelerarea progresului societatii romanesti. Deosebit de imp au fost si celelalte acte normative cu caracter reformator adoptate in perioada de referinta dintre acestea mentionam legea pt posibilele judetene si legea comunala din 1864 prin care sa reglementat modul de constituire , organizare si functionare a comunelor si judetelor. Legea privind org armatei , legea cu privire al org judecatoreasca , legile cu privire la instuctiunea publica , pensi si contabilitate. Mentionam de asemenea legea de infintare a casei de depuneri si consemnatiuni din 24 ian 1864 si inceperea activitatii propriu zisa la 1 ian 1865 . Prin aceasta lege a luat finta cea mai longeviva institutie de credit din sistemul bancar romanesc

30.Opera legislativa a lui Al. Ioan Cuza

De numele lui A.C se leaga si codul civil , codul penal ,codul de procedura civila si codul de procedura penala. Aceste coduri au constituit sistemul de drept burghez , au creat cadrul juridic necesar dezoltarii legislatiei romanesti. Prin adoptarea codurilor mentionate rom a intrat in randul tarilor cu cea mai inaintata legislatie. Opera legislativa a lui alexandru i c a influentat pozitiv teoria si practica judiciara a stimulat dezvoltarea invatamantului juridic a astintei dreptului a dus la afirmarea gandiri juridice romanesti in tara si pest hotare. Codul civil.

A.C a cerut comisiei centrale de la focsani sa treaca la eraborarea unui cod civil. Comisia ale carei lucrari au durat pana in anul 1864 a folosit ca principale izv legiuirile rom anterioare , codul civil francez al lui Napoleon de la 1804 care avea un mare prestigiu si constituia modell mai multor coduri burgheze , de asemenea proiectul codului civil pisaneli elaboral in acea vreme in italia , legislatia civila a belgiei si doctrina juridica a vremi. Codul civil a fost adoptat in anul 1864 si a intrat in vigoare la 1 dec 1865 (este si astazi in vigoare) in momentul publicari sa numit codul civil Alexandru Ioan , iar dupa aplicarea lui cuza a fost republicat subtitlui Codul civil roman. Legistatori lui cuza au avut ca principala sursa de sinspiratie codul civil francez , dar disp codului civil francez nu au fost preluate in mod mecanic si selectiv prin adaptarea lor la realitatiile romanesti . Toate dispizitile de drept civil preluate de legislatia straina au fost completate cu o serie de dispozitii din legiiuirile noastre anterioare. In acelasi timp la eraborarea codului civil roman sa avut in vedere si doctrina juridica a veremii lucrarile elaborate dupa adoptarea codului civil francez care au sesizat imperfectiuni in mecanismul redactarii acesteia precum si unele contradicti in continutul sau. Codul civil rom este format dintr-un preamblu care se refera la lege in general precum si la aplicarea ei in timp si spatiiu. Din trei carti si dispozitii finale: - Cartea 1 este consacrata persoanelor.

- 2 consacrata bunurilor.

- 3 consacrata modurilor de dobandire si transmitere a propietatii. Codul penal. a fost publicat in a nul 1865 si a ramas in viguare pana in anul 1937 . la elaborarea acestui cod legistratori lui cuza sau expirat din legiunile anterioare , codul penal francez din 1810, codul penal rusian din 1851. La baza codului penal a fost pusa conceptia clasica adreptului penal profund individualista care il priveste pe om ca pe o finta abstracta desprinsa de mediul in care isi desfasoara activitatea. Potrivit acestei conceptii infractorii sunt oameni rationali constienti de urmarile faptelor lor care au porniri antisociale motiv pt care trebuie sa fie exclusi din societate prin aplicarea de pedepse un pronuntat caracter de intimidare. Abea mai tarziu odata cu aparitia ideiilor moderne cu privire la fapta si pedeapsa au inceput sa fie luati in considerare si factorii sociali care determina comportamentul uman. Ca urmare sau adus o serie de modificari legislatiei penale cu accent pe necesitatea reeducarii infractoriilor in vederea integrarii lor in viata sociala. Codul penal de la 1865 a fost structurat in 3 carti. Dispoziti privitoare la pedepse si felul lor.

- Normele cu privire la crime si delicte. - Normele cu privire la contraventi. Infractiunile cuprinse in cod erau de trei feluri: - Crime cele sanctionate cu pedepse criminale.

- Delicte cele sanctionate cu pedepse corectionare. - Contraventi cele sanctionate cu pedepse politienesti. In codul de referinta sunt considerate mai grave infractiunile contra statului cum sunt: - Rasturnarea ordini de stat. - Tradarea . Urmeaza in gravitatea lor infractiunile in potriva constitutiei cum sunt: - Faptele contra sistemului parlamental - Faptlee cintra sistemuli Sunt considerate fapte tot grave infractiunile intereselor interpublice. - Abuzul de putere si delapidarea. Cele mai multe dintre infractiunile cuprinse ina cest cond erau cele contra vietii a integritatii corporale , a onoarei , si patrimoniului. Codul de procedura civila. A fost elaborat si a intrat in vigoare odata cu codul civil. Plecand de la conceptia potrivit careia normele de procedura civila sunt cele care dau viata dreptului privat , legislatorii lui cuza au acordat o atentie deosebita elaborarii acestui cod. Pt elaborarea codului mentionat legislatori lui cuza sau inspirat din legiuirile romanesti anterioare , codul de procedura civila francez , codul de procedura civila belgian si codul procesual civil al cantonului initial Geneva. Codul in cauza este structurat in 7 carti care se refera la:

1. Procedura inaintea judecatorului de clasa. 2. Tribunalele de judet. 3. Curtile de apel. 4. Arbitrii. 5. Executarea silita. 6. Proceduri speciale. 7. Dispoziti speciale. Potrivit acestui cod procedura de judecata era morala , publica si contradictorie. Codul prevede ca in procesul civil pot fi admnistrate ca probe actele scrise , martorii , expertizele, juramantul judiciar si prejunctile. Se prevedeau urmatoarele cai de atac: - Apelul. - Opozitia. - Contestatia - Recursul. Codul de procedura penala. A fost elaborat si a intrat in vigoare odata cu codul penal . principalele surse de inspiratie pt legislatori lui cuza au fost legiuiri rom anterioare si codul de instructie criminala francez din 1908. Codul de procedura penala prevedea ca procesul penal cuprinde doua faze: - Cea premergatoare judecatii ce are ca obiective descoperirea , urmarirea si instructia infractiunilor.

- Cea a judecatii . Codul era structurat in doua carti corespunzatoare celor doua faze ale procesului. Faza intia a procesului era realizata d e catre ofiteri de politie judiciara care avea ca sarcina descoperirea infractiunilor, procurori care aveau ca sarcina urmarirea infractorilor si judecator de instructie care aveau ca sarcina ancheta numita Instructie. Faza a doua cea a judecatii era realizata de catre judecatoriile de clasa, tribunalele judetene, curtile cu juri , si inalta curte de casatie si jutitie. Din aceleasi cauze ca si in procedura civila judecatoriile de clasa nu au functionat. Atributile acestora find incredintate subprefectilor care administrau clasa respectiva. In competenta tribunalelor judetene intrau delictele , in competenta curtilor cu juri intrau creimele. Curtile cu juri erau formate dintr-un complet de judecatori si dintr-un juriu compus din cetateni. Juriul era chemat sa raspunda prin DA sau NU la doua intrebari: 1. Daca persoana este sau nu vinovata. 2. In cazul in care era gasita vinovata daca merita sau nu circumstante atenunate. Daca juriul raspundea afirmativ la prima intrebare judecatorii faceau incadrarea faptei in textul de lege corespunztor si fixau pedeapsa in funtie de dispozitile legii si de parerea juriului cu privire la circumstantele atenunante.

31.Dreptul romanesc in perioada 1866 1918.

in acea perioada forma de cuvernamant a fost cea a monarhiei constitutionale. Locul central in viata de stat detinut de catre domn devenit apoi Rege , guvern , si parlament.

era

Prin constitutia din 1866 se consacra princioiul separatiilor puterilor in stat. Astf domnul nu mai putea cumula puterea executiva si legislativa potrivit constitutiei domnul avea initiativa legislativa sanctiona legile , incheia conventii cu alte state , numea si revoca ministrii avea d reptul de aministie , era seful armatei , acorda gradele milotare si oferea decoratii. Dupa proclamarea independentei de stat al romaniei si dupa proclamarea regatului in 1881 si modificarea in acest sens a constitutiei in anul 1884 puterile regelui In calitate de sef al statului au sporit si mai mult . astf regele putea dizolva parlamentul si numea guv care organiza noi alegeri.

32.Org de stat a transilvaniei in perioada secolului 10 la 1918.

Procesul formarii statului transilvanean a durat cateva secole. In secolul X, cand a inceput infiltrarea ungurilor in Transilvania, romanii erau aici organizati deja in voievodate. Documentele istorice mentioneaza voievodatele lui Glad, Gelu si Menumorut, precum si rezistenta acestora impotriva patrunderii ungurilor in Transilvania. In secolele XI - XII regii Ungariei au procedat la colonizari intense in Transilvania. Cu toate acestea, populatia romaneasca a continuat sa fie majoritara si sa isi apere drepturile. Pana la sfarsitul secolului XII dominatia maghiara se exercita numai

asupra unei parti din nord-vestul Transilvaniei. Acest teritoriu se afla sub conducerea unui principe care isi avea sediul la Curtea Regala Maghiara. Celelalte zone ale Transilvaniei erau conduse de catre cnezi si voievozi romani. Constatand ca nu isi pot subordona Transilvania prin forta, ungurii au fost nevoiti sa accepte unele forme de organizare traditionale ale romanilor si sa colaboreze cu nobilimea autohtona. Asa se face ca statul feudal de sine statator al Transilvaniei a imbracat forma unui voievodat prin preluarea formelor de organizare romanesti si prin extinderea lor la scara intregii Transilvanii . Primul conducator al Transilvaniei este desemnat in anul 1176 prin termenul de voievod Eustatiu. Dupa constituire, statul transilvanean a avut institutii politice si juridice proprii, distincte de cele ale Ungariei aflandu-se totusi intr-o stare de vasalitate fata de regele Ungariei. Perioada voievodatului a durat pana in anul 1541. Distingem apoi in organizarea de stat a Transilvaniei urmatoarele perioade: Perioada 1541 si 1683 Perioada 1848 Perioada Perioada Perioada principatului dependent de Imperiul Otoman intre principatului dependent de Austria intre 1683 si neoabsolutista intre 1848 si 1861 liberalismului austriac intre 1861 si 1867 dualismului austro-ungar intre 1867 si 1918.

Regimul dualist a constituit formula politica prin care cercurile conducatoare din Austria si Ungaria si-au promovat interesele prin asuprirea nationala a popoarelor cuprinse in hotarele imperiului. Instaurarea regimului dualist a insemnat pentru Transilvania inceputul unei perioade de cumplita oprimare, caci prin integrarea sa fortata in cadrul statului maghiar si-a pierdut identitatea politica proprie de care se bucurase, iar natiunii romane majoritare i s-au negat toate drepturile.

Instaurarea dualismului si incorporarea Transilvaniei de catre Ungaria au fost pregatite printr-o serie de acte care s-au succedat intre 1865 si 1867. Astfel, in septembrie 1865 dieta de la Sibiu, cu majoritate romaneasca a fost desfiintata, iar in luna noiembrie a aceluiasi an s-a convocat o noua dieta, la Cluj aleasa pe baza unei legi feudale din 1771 profund defavorabila romanilor. Constituita in aceste conditii, noua dieta, avand o majoritate maghiara a votat in decembrie 1866 anexarea Transilvaniei la Ungaria in ciuda protestelor vehemente ale romanilor. Prin legea din 5 decembrie 1868 dieta maghiara de la Budapesta a hotarat anularea tuturor institutiilor autonome ale Transilvaniei si incorporarea sa la Ungaria. Odata cu incorporarea in statul maghiar, Transilvania nu mai avea organisme proprii de conducere, caci dieta si conducerea Transilvaniei au fost desfiintate. Transilvania a fost incorporata la Ungaria pana la 1decembrie 1918 cand marea adunare nationala a romanilor de la Alba Iulia a hotarat unirea pe veci a Transilvaniei cu Romania.

33.Dreptul transilvaniei in perioada secul 10 in 1918.

Aparitia si evolutia dreptului in Transilvania prezinta un anumit specific. Acest specific s-a datorat pe de-o parte interesului regelui Ungariei de a impune decretele sale si in Transilvania, iar pe de alta parte opozitiei factorilor locali fata de aplicarea decretelor regale in Transilvania care se bucura de autonomie.

In aceste conditii, in Transilvania au luat nastere 2 randuieli juridice distincte: pe de-o parte s-a format un drept scris impus de cele 3 natiuni privilegiate, adica ungurii, secuii si sasii, iar pe de alta parte populatia romaneasca majoritara avea un sistem de drept propriu cuprins in Legea Tarii.

In a doua jumatate a secolului XV au fost initiate si anumite codificari ale dreptului, astfel in anul 1486 din ordinul lui Matei Corvin s-a elaborat o prima codificare denumita Decretum maius. In anul 1517, din ordinul regelui Vladislav al III-lea a fost intocmita o colectie de drept denumita Codul Borbecsi.Romanii din Transilvaniia si-au aparat si promovat vechile institutii si traditiile juridice.

Dintre revendicarile formulate de catre romanii din Transilvania a fost si cea referitoare la recunoasterea si codificarea vechilor obiceiuri juridice romanesti. Ca urmare a acestor revendicari, in anul 1508 au fost redactate statutele Tarii Fagarasului in limba latina. Acestea cuprind obiceiurile juridice romanesti intr-o forma concentrata considerandu-se ca sunt cunoscute de catre populatia romaneasca foarte bine din generatie in generatie. Statutele cuprind norme de drept civil, de drept penal si de procedura. Terminologia si continutul acestora sunt similare cu cele din Legea Tarii aplicata in Tara Romaneasca si Moldova, ceea ce ilustreaza unitatea de continut a obiceiului juridic romanesc aplicat de catre toti romanii din toate cele 3 tari in ciuda vicisitudinilor istorice.

Mihai Viteazul, dupa infaptuirea unirii celor 3 tari romane, a adoptat unele masuri legislative la cererea romanilor prin care a consacrat anumite dispozitii ale obiceiului romanesc. In anul 1722, din ordinul autoritatilor austriece a fost tradusa in limba latina Indreptarea legii.

Normele de drept ale oraselor sasesti au fost codificate in statutele municipale sasesti care au fost adoptate in adunarile sasilor din 1570 si 1580 si aprobate de catre principele Transilvaniei in 1583. Aceste statute cuprind norme de drept civil, de drept penal si de drept procesual. Alte culegeri de drept au fost statutele Zarandului si statutele Odorheiului ca urmare a autonomiei locale de care se bucurau aceste unitati administrative. In acelasi timp, obiceiul juridic romanesc a continuat sa fie aplicat in comunitatile satesti, fiind un factor de pastrare a valorilor traditionale si a modului de viata romanesc.

In districtele militare de granita s-a aplicat o legislatie speciala atat in domeniul militar, cat si in domeniul civil, precum si obiceiul juridic local. Pentru granicenii romani, deosebit de importanta este patenta din 1764, completata cu un regulament de organizare a regimentelor romanesti care au constituit fundamentul libertatii personale si a autonomiei de organizare sociala a unei insemnate parti a romanilor din Transilvania.

Actele normative date de catre monarhia habsburgica erau cuprinse in diplome, patente, rescripte si ordonante. Dezvoltarea economica si a comertului incepand cu a doua jumatate a secolului XVII a dus la consolidarea pozitiilor burgheziei in ciuda ostilitatii si dispretului nobilimii. Categoria sociala a taranilor liberi a devenit mai numeroasa si mai puternica odata cu organizarea regimentelor de granita. Granicerii aveau dreptul de a poseda pamant si alte bunuri in districtele de granita, aveau acces la folosinta padurilor, a pasunilor si primeau o anumita remuneratie. In acest fel a sporit numarul taranilor liberi romani si s-a creat cadrul necesar afirmarii lor in armata, in administratie si in invatamant.

Situatia taranilor iobagi a fost unul din motivele de tensiune dintre habsburgi si nobilimea din Transilvania. Pentru atenuarea conflictelor, habsburgii au preconizat anumite reforme si concesii fata de taranii iobgi, astfel printr-o serie de patente date de catre Iosif al 2-lea, la sfarsitul secolului XVIII a fost desfiintata dependenta personala a taranilor fata de nobili.

In Transilvania a existat o evidenta funciara urbana inca din secolul XV si o evidenta funciara rurala din secolul XVII. Din secolul XVIII s-au introdus cartile funciare graniceresti care cuprindeau elemente de identificare ale terenurilor.

In materia obligatiilor mentionam adoptarea Codului civil austriac in anul 1811 care a exercitat o puternica influenta asupra dreptului obligational cu toate ca acest cod s-a aplicat efectiv in Transilvania numai din 1848.

In domeniul dreptului penal, spre sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX se remarca aparitia mai multor legi si coduri speciale dintre care mentionam: - Codul penal al lui IosiF al 2-lea din 1787 - Codul penal austriac din 1803

Legile adoptate si aplicate in Transilvania dupa anul 1867 au urmarit maghiarizarea si deznationalizarea romanilor. Astfel, legea din 1868 care consacra incorporarea Transilvaniei la Ungaria si legea din acelasi an cu privire la statutul nationalitatilor au creat cadrul juridic de reprimare a oricarei incercari a romanilor de a se manifesta ca o entitate nationala de sine statatoare.

Astfel legea cu privire la statutul nationalitatilor din 1868 prevedea ca in Ungaria exista o singura natiune, cea maghiara, care era declarata unica si indivizibila. Era considerata in afara vietii politice orice persoana sau grupare ce nu recunostea ca apartine natiunii maghiare. Toate actiunile prin care se cereau drepturile pentru nationalitati erau calificate atentate impotriva statului.

Prin legile cu privire la organizarea invatamantului date in perioada 1868 - 1893 limba maghiara a fost introdusa in toate scolile, de asemenea s-au luat masuri de interzicere si supraveghere politieneasca a intrunirilor romanesti, de interzicere a cartilor si revistelor aduse din Romania, de cenzurare a tuturor manualelor scolare.

Legea presei din 1872 a introdus procedura potrivit careia un exemplar din fiecare publicatie trebuia depus la tribunal si procuratura precum si la ministerul de interne. Importul sau vanzarea unor publicatii prin care se aprecia ca statul maghiar a fost lezat erau pedepsite cu amenzi si privatiuni de libertate.

Lupta romanilor fata de incorporarea la Ungaria a Transilvaniei si fata de regimul discriminator la care au fost supusi a imbracat forme variate si s-a bucurat de puternice ecouri de simpatie si solidaritate atat in Romania, cat si pe plan international. Aceasta lupta a imbracat forma intrunirilor de protest si a memoriilor adresate in mai multe randuri imparatului, memorii care au fost publicate in limba romana, limba maghiara si in alte limbi de circulatie internationala in presa vremii. Lupta romanilor a fost intemeiata pe dreptul istoric, pe ponderea numerica, pe organizarea de ordin etnic si geografic, pe contributia adusa de populatia romaneasca majoritara la viata economica si sociala a Transilvaniei.

Aceasta lupta a fost incununata de succes la 1 decembrie 1918 cand marea adunare nationala a romanilor a hotarat unirea Transilvaniei cu patria mama, ROMANIA!

34.Dreptul romanesc in perioada 1918 -1938.

Faurirea statului unitar national roman

Sfarsitul primului razboi mondial a dus la unitatea politica a poporului roman pe intregul sau spatiu de dezvoltare istorica. Hotararile de unire a celor 3 stravechi provincii romanesti au fost promulgate prin decrete regale in anul 1918, astfel la 27 noiembrie a fost semnat decretul pentru Basarabia, la 18 decembrie pentru Bucovina, iar la 24 decembrie pentru Transilvania.

Tratatele de pace de la Versailles au recunoscut unirea intregii natiuni romane intr-un singur stat unitar si independent.

Evolutia dreptului in perioada 1918 1938. Unificarea legislativa

In perioada 1918-1938 problema fundamentala care s-a pus a fost aceea a unificarii legislative pentru a se realiza acordul dintre unitatea politica si cea juridica. Aceasta

unificare legislativa a fost de lunga durata, in unele domenii prelungindu-se pana in preajma celui de al doilea razboi mondial.

Unificarea legislativa s-a realizat prin 2 metode:

1. Extinderea aplicarii unor legi din vechea Romanie pe cuprinsul intregii tari. 2. Elaborarea de noi acte normative prin care s-au inlaturat reglementarile paralele anterioare.

Prin imbinarea celor 2 metode a fost creat sistemul de drept al Romaniei.

In materia dreptului constitutional a ramas in vigoare Constitutia din anul 1866 pana in anul 1923 cand a fost adoptata noua Constitutie. Aceasta a fost promulgata la 28 martie si publicata la 29 martie 1923. Noua Constitutie a preluat aproximativ 60% din textele Constitutie din 1866.

De aceea, in doctrina juridica romanesca s-a afirmat ca in realitate Constitutia din 1923 este doar o modificare a celei din 1866. Consfintind faurirea statului national roman Constitutia prevedea ca Romania este un stat national unitar si indivizibil, iar teritoriul sau este inalienabil.

Constitutia a consfintit regimul parlamentar democratic, a recunoscut drepturile si libertatile cetatenesti si a consacrat principiul separatiei puterilor in stat. Potrivit Constitutiei, activitatea legislativa urma a fi exercitata de catre rege si reprezentanta nationala, cea executiva de catre rege si Guvern, cea judiciara de catre instantele judecatoresti.

Reprezentanta nationala era formata din Senat si Camera Deputatilor. Initiativa legislativa apartinea fie regelui, fie uneia dintre cele 2 adunari ale reprezentantei nationale. Dupa aprobarea de catre majoritatea membrilor ambelor adunari legile urmau a fi sanctionate de catre rege.

Constitutia din 1923 a introdus Controlul Constitutionalitatii Legilor exercitat de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie care avea dreptul sa declare inaplicabile legile contrare Constitutiei, dar numai cu privire la cazul judecat. De asemenea a fost introdus si principiul Controlului Legalitatii Actelor Administrative potrivit caruia instantele judecatoresti puteau cenzura actele emanate de la administratia de stat si puteau obliga statul la plata unor despagubiri catre persoanele particulare. Prin legea electorala din martie 1926 s-a reglementat pe larg dreptul de a alege si de a fi ales, desfasurarea alegerilor, structura Adunarii deputatilor si a Senatului.

In perioada 1927 - 1930 a functionat conform prevederilor constitutionale nstitutia regentei. Instituirea regentei a fost determinata de renuntarea lui Carol, fiul cel mare al regelui Ferdinand la prerogativele de mostenitor al tronului.

In ianuarie 1926 corpurile legiuitoare au ratificat actul renuntarii proclamandu-l mostenitor pe Mihai, fiul lui Carol. Totodata a fost creata o regenta formata din 3 persoane care urma a-si exercita prerogativele in eventualitatea in care Mihai ar fi ajuns rege inaintea majoratului. Regenta a inceput sa isi exercite atributiile din iunie 1927 ca urmare a mortii regelui Ferdinand. In anul 1930 Carol a revenit in tara si s-a proclamat rege, astfel incat regenta si-a incetat activitatea.

In domeniul dreptului administrativ, in perioada de referinta au fost adoptate noi legi de organizare administrativa atat pe plan central, cat si pe plan local. Mentionam in acest sens legea pentru organizarea ministerelor din 2 august 1929, legea pentru unificarea administrativa din 14 iunie 1925 prin care s-a stabilit un sistem unitar de organizare teritoriala a statului si s-a prevazut constituirea organelor locale eligibile. Conform acestei legi teritoriul Romaniei se impartea in judete si comune. Comunele erau de 2 feluri: rurale si urbane. Judetele erau impartite in plasi, iar comunele urbane in sectoare. Administratia judetului se afla sub conducerea prefectului numit prin decret regal la propunerea ministrului de interne. In fruntea administratiei comunale se afla primarul care era ales de catre consiliul comunal. Conducerea plasii era exercitata de catre un pretor numit prin decizia ministrului de interne. La nivelul comunelor si judetelor functionau consilii si delegatii permanente competente sa decida potrivit legii.

In perioada de referinta au mai fost adoptate o serie de legi privind organizarea ministerelor, consiliul legislativ, consiliul superior administrativ, Casa pensiilor, camerele agricole, camerele de munca, camerele de comert si industrie precum si referitor la statutul functionarilor publici.

In domeniul dreptului civil s-au aplicat Codul Civil de la 1864 si unele legi speciale adoptate ca urmare a transformarilor economico-sociale. Unificarea legislatiei civile s-a realizat in mod treptat si diferentiat de la o provincie la alta, astfel daca la sfarsitul deceniului al 3-lea in vechea Romanie si in Basarabia se aplicau aceleasi norme de drept civil, in Transilvania au continuat sa se aplice unele norme specifice pana in timpul celui de-al 2-lea razboi mondial.

In anumite domenii ale dreptului civil au intervenit noi reglementari si au fost introduse noi principii, astfel in materia proprietatii Constitutia din 1923 si legislatia civila speciala au consacrat conceptia proprietatii ca functie sociala, aceasta deosebindu-se de conceptia clasica explicata in art. 480 din Codul Civil potrivit caruia dreptul de proprietate are un caracter absolut. Pe baza noii conceptii s-a creat baza juridica in vederea exproprierii pentru cauza de utilitate nationala, astfel Constitutia din 1923 a prevazut ca bogatiile subsolului trec in proprietatea statului ceea ce a echivalat cu o nationalizare a subsolului. De asemenea s-au adus ingradiri cu privire la dreptul asupra spatiului aerian in interesul societatilor de navigatie aeriana, totodata s-a procedat la nationalizarea unor intreprinderi de armament si a unor uzine metalurgice.

Reforma agrara legiferata in anul 1921 a presupus 2 operatii distincte: 1. Prima operatie a fost aceea a trecerii terenurilor expropriate in proprietatea statului cu plata unor substantiale despagubiri. 2. A doua operatiune a constat in vanzarea pamanturilor de catre stat taranilor.

Aceasta formula juridica a improprietaririi a fost menita sa dea impresia ca pamanturile nu au trecut din proprietatea mosierilor in cea a taranilor, ci ca au fost vandute de catre stat. Regimul juridic al proprietatii asupra subsolului a fost stabilit prin legea minelor din 3 iulie 1924 care a reafirmat principiul constitutional privind proprietatea statului asupra bogatiilor subsolului.

Regimul juridic al proprietatii de stat a suferit o serie de modificari prin legea pentru exploatarea minelor din 29 martie 1929 si prin legea privitoare la comercializarea si controlul interprinderilor economice ale statului din 6 iunie 1929. Aceste legi au favorizat capitalul privat inclusiv capitalul strain. Expl: Proportia participarii capitalului privat nu era fixata astfel incat acesta in baza unei participari simbolice dobandea acces la exploatarea bunurilor statului.

Prevederile drept civil cu privire la conditia juridica a persoanei au fost completate cu noi reglementari dintre care mentionam: - legea din 1928 cu privire la actele de stare civila - legea din 1929 asupra contractelor de munca - legea din 1932 cu privire la ridicarea incapacitatii femeii maritate.

Prin aceste legi s-a atenuat inegalitatea dintre barbat si femeie in domeniul dreptului civil astfel s-a prevazut ca femeia nu mai trebuie sa ceara consimtamantul sotului in vederea incheierii unei conventii de munca si ca femeia are dreptul de a-si incasa salariul si de a dispune de el, precum si dreptul de a-si instraina bunurile fara autorizatia sotului.

In materia pesoanelor juridice au intervenit modificari impuse de transformarile din viata social-economica, astfel prin legea din 26 mai 1921 se autoriza organizarea sindicatelor cu conditia ca acestea sa se preocupe numai de problemele cu caracter strict profesional, economic, social si cultural ale membrilor lor. Se interzicea sindicatelor desfasurarea oricarei activitati politice ca si dependenta de vreun partid politic.

Prin legea pentru persoanele juridice din 6 februarie 1924 vechiul sistem potrivit cu care personalitatea juridica se acorda prin lege a fost inlocuit cu sistemul acordarii personalitatii juridice pe baza unei proceduri speciale care se desfasura in fata instantelor judecatoresti.

In materia obligatiilor mentionam legea din 29 august 1929 denumita si legea Mihalache pentru libera circulatie a bunurilor agricole prin care loturile de pamant provenite din improprietariri puteau fi scoase la vanzare de catre creditori. Mentionam de asemenea legea pentru asanarea datoriilor agricole din 19 aprilie 1932, legea pentru reglementarea datoriilor agricole si urbane din 14 aprilie 1933, legea conversiunii datoriilor agricole din 7 aprilie 1934. Prin aceste legi statul a intervenit cu o serie de masuri vizand reducerea datoriilor taranilor, prelungirea scadentelor pentru datoriile care mai ramaneau de platit, organizarea creditului agricol si suspendarea executarii silite asupra taranilor.

In perioada de referinta au intevenit modificari si in fizionomia contractului de vanzare-cumparare. Potrivit Codului Civil, contractul de vanzare-cumparare era translativ de proprietate, fapt pentru care in conditiile crizei genera serioase inconveniente pentru capitalisti, aceasta intrucat in momentul falimentului bunurile aflate in magazinele comerciantilor erau vandute la licitatie, iar suma rezultata era impartita in mod proportional intre creditorii falitului.

In practica relatiilor comerciale, marfurile erau procurate periodic prin contractul de vanzare-cumparare, iar plata urma a se face la scadentele prevazute. Marii comercianti deveneau proprietari ai marfurilor in momentul primirii lor chiar daca pretul nu era platit, iar daca marfurile ramaneau nevandute in conditiile generate de criza economica, comerciantii cu amanuntul dadeau

faliment, iar creditorii le scoteau bunurile la vanzare pentru a se despagubi. Urmarea era ca industriasii si angrosistii nu isi mai puteau valorifica drepturile de creanta nascute din contractele incheiate cu negustorii, asa incat dadeau si ei faliment. Pentru a se evita asemenea consecinte s-a recurs la vanzarea bunurilor fara transferul dreptului de proprietate daca pretul nu era platit in momentul remiterii marfurilor.

In domeniul relatiilor de munca au fost adoptate o serie de legi care cuprindeau dispozitii cu privire la solutionarea conflictelor de munca, repausul duminical, durata zilei de munca, ocrotirea minorilor si a femeilor, contractele de munca si jurisdictia muncii. In domeniul dreptului penal in aceasta perioada s-a aplicat codul adoptat in vremea lui Cuza pana la 1 ianuarie 1937 cand a intrat in vigoare un nou Cod Penal. Acesta a fost sistematizat in 3 parti:

- Cartea I - care cuprindea Dispozitii generale - Cartea a II-a - care cuprindea Dispozitii privitoare la crime si delicte - Cartea a III-a care cuprindea Dispozitii privind contraventiile

In perioada de referinta au fost adoptate si o serie de legi speciale cu privire la reprimarea concurentei neloiale, pentru reprimarea unor infractiuni contra linistii publice, pentru apararea regimului monarhic din Romania, pentru

autorizarea starii de asediu si pentru apararea ordinii de stat si sociale.

In domeniul procedurii civile a continuat sa se aplice codul adoptat in anul 1864. Pentru unificarea legislativa si in aceasta materie, s-a adoptat legea din 19 mai 1925 care viza unificarea unor dispozitii de procedura civila si comerciala, accelerarea judecatilor si cu privire la competenta judecatorilor.

In domeniul procedurii penale s-a aplicat Codul de Procedura Penala din vremea lui Cuza pana la 1 ianuarie 1937 cand a intrat in vigoare un nou cod de procedura penala. Mentionam legea din 25 iunie 1924 pentru unificarea organizarii judecatoresti. Potrivit acestei legi instantele judecatoresti erau constituite intr-un sistem format din judecatorii, tribunale, curti de apel, curti cu juri si Curtea de Casatie. In vederea unificarii modului de compunere a corpului de avocati s-a adoptat o lege speciala in anul 1923 modificata in anul 1925.

Care se d au mai des

6 , 9....19 , 20 , 21, 22 ,23, 24, 25, 27 , 30.