ISTORIA DREPTULUI ROMNESC

CURS 1

Bibliografie:
Emil Cernea, Emil Molcut Istoria statului si dreptului romanesc orice editie
Emil Cernea, Legea tarii monografie orice editie
Pana la revolutia lui Tudor Vladimirescu 1821, cu exceptia Transilvania 1918
Roman:pana la materia bunurilor inclusiv, succesiuni si obligatiuni(de invatat pana la contractele
consensuale inclusiv, pana la contractul de mandat adica)

Statul si dreptul geto-dac

Organizarea sociala si normele de conduita ale tracilor in Epoca Prestatala

Tracii sunt stramosii nostri, cei care au patruns in acest spatiu carpato-danubiano-pontic la sfarsitul
neoliticului, in cadrul procesului de indoeuropenizare, intinzandu-se pe un foarte larg areal
geografic delimitat astfel:

La NORD de zona Pripetului,Cracovia de astazi,

La SUD de Marea Egee,
La EST gurile Bugului,
La VEST Dunarea Panonica.

Ei au fost pe teritoriul tarii noastre creatorii si purtatorii Epocii Bronzului si apoi creatorii si purtatorii
Epocii Fierului, cu cele doua varste ale acestei epoci: Hallstatt si La Tene.
Neamul tractic era un neam extrem de numeros, cuprinzand foarte multe triburi cu diverse
denumiri, de exemplu:
Tracii de la gurile Dunarii si din C. Munteana geti,
Tracii de la sud de Dunare odrizi
Tracii din Oltenia aveau si alte denumiri particulare Buri Suci
Tracii din Banat gaci
Tracii din Tara Motilor de azi se numeau apuli
Trrcii din Moldova se chemau carpi.

Herodot, in cartea a5a a istoriilor sale, ne spune ca neamul tracic este cel mai numeros dupa cel
al indienilor si tot Herodot in cartea a5a precizeaza foarte, foarte clar un lucru fundamental: ei
poarta diferite denumiri dupa regiunea in care traiesc, insa este unul si acelasi popor.

Izvoarele latine cu referire in special la triburi din interiorul arcului carpatic ii numeau pe traci daci,
iar izvoarele grecesti cu referire la triburile extracarpactice ii numeau pe traci geti. Este vorba de
unul si acelasi popor: POPORUL TRAC. Strabon, in lucrarea sa, Geografia arata limpede ca dacii
si getii vorbeau aceeasi limba si constituiau acelasi popor.

Istoriografia latina si greaca ne-a transmis informatii foarte importante, cu privire la modul de viata
al tracilor, cu privire la nivelul de dezvoltare economica pe care acestia l-au atins,precum si cu
privire la formele de organizare a vietii sociale. Aceste informatii se coroboreaza cu rezultatele
cercetarii arheologice si intregesc imaginea organizarii societatii trace in Epoca Prestatala

Cele mai importante referiri cu privire la geto-daci:

1.Parintele istoriei, Heorodot, in cartea a4a descrie expeditia regelui persan Darius, in anul
515 i. Hr., impotriva scitilor din stepele nord-pontice, ocazie cu care regele persan a supus toate
triburile trace pe care le-a intalnit in cursul expeditiei sale.Singurii care au opus o inversunata
rezistenta, fiind insa in cele din urma infranti, au fost getii, despre care Herodot spune ca erau cei
mai viteji si mai drepti dintre traci.

2.Tucidide, un autor grec, in lucrarea Razboiul Peloponesiac vorbeste despre uniunea de

triburi trace a odrizilor din sudul Dobrogei, condusa de regele Sitalches si apoi de regele Seutes.
Tucidide precizeaza ca getii si celelalte triburi tracice din aceasta zona sunt vecini cu scitii, au
aceleasi arme si aceleasi obiceiuri. Prin urmare, orice referire la sciti se aplica mutatis-
mutandis si triburilor trace.

3.Un alt autor latin, Pompeius Trocus, vorbeste despre uniunea getilor dunareni, un trib tracic
de la Dunare condusa de un anume Rex Histrianorum care a jucat un rol important in conflictul
dintre Filip al II-lea al Macedoniei, tatal lui Alexandru cel Mare si capetenia scita Ateas.

4.Istoricii Strabon si Arian relateaza cu lux de amanunte expeditia regelui Alexandru cel
Mare la nordul Dunarii impotriva unui trib tracic din Campia Munteana.

5.Kurbis Rufus in lucrarea sa, Istoria Alexandriei, vorbeste despre getii de la nordul gurilor
Dunarii care in anul 326 i.Hr au invins armata generalului macedonean Zophyrion.

6. Istoricii Diodor din Sicilia( Diodor Siculus) si Polianus, precum si geograful

Pausanias, relateaza conflictul derulat intre anii 300 si 292 i. Hr intre Diadohul Lisymah al
Macedoniei si Dromichaites.

7. Istoricul Iustinus vorbeste despre conflictul regelui Oroles cu Bastarnii, la inceput Oroloes
a fost invins de bastarni, apoi aplicand anumite sanctiuni soldatilor sai, a obtinut in cele din
urma victoria, potrivit relatarii lui Iustinus.

8.Textele unor inscriptii grecesti descoperite la Histria evidentiaza numele a 2 greci:

Zamoldegikos si Remaxos care isi exercitau autoritatea militara asupra cetatilor grecesti de pe
tarmul Pontului Euxinian.

9.Popeius Trocus vorbeste: incrementa dacorum per Rubobostem regem. (Cresterea puterii
dacilor sub regele rubobostes)

Concluziile pe care le desprindem din aceste relatari precum si din cercetarile arheologice
efectuate sunt urmatoare:
1. Tracii sunt un popor sedentar care practicau pe scara larga agricultura si cresterea
vitelor.(lanurile nesfarsitede grau gasite de Alexandru Macedon la nordul Dunarii). Aveau
puternice cetati si armate bine echipate.
2. Tracii au transformat o stralucita civilizatie a bronzului, apoi a fierului, in special in epoca La
Tene, caracterizata print-o puternica dezvoltare a mestesugurilor, a productiei si schimbului de
marfuri, ceea ce a dus la acumularea unor bogatii, inclusiv tezaure cu obiecte din metal pretios
care au reprezentat o puternica tentatie pentru tradatorii veniti de pretutindeni.
3. In ceea ce priveste formele de organizare si conducere sociale, tracii se aflau in ultimul
stadiu de evolutie al comunei primitive, si anume democratia militara a triburilor si
uniunilor de triburi. In cadrul acestui sistem de organizare sociala, atributiile de conducere
sociala reveneau poporului inarmat reunit in adunarea poporului care lua cele mai
importante decizii pentru viata comunitatii, potrivit principiului ca cine isi risca viata in lupta,
trebuie sa si decida.
4. Regii mentionati de autorii antici pe care i-am evidentiat nu sunt sefi de state, cum am putea
crede, ci sunt simpli conducatori militari ai unor triburi si uniuni de triburi, alesi si revocati de
adunarea poprului care le stabilea si atributiile. Se manifesta insa tot mai puternic tendinta
acestor sefi militari de a si permanentiza pozitia de sef si chiar de a o transmite cu titlu
ereditar, cu ajutorul aristrocratiei gentilico-tribale aflate in plin proces de constituire. Si tot cu
ajutorul aristocratiei gentilico-tribale, regii incep sa se impuna in fata adunarii poporului(vezi
situatia conflictului dintre Dromihete si lizia, dintre Dromihete si adunarea poporului) Aceasta
presupune crearea trecerii de la organizarea genticico-tribala sla organizarea statala