Introducere

C. STATUL ŞI POLITICA

5
Statul român modern: de la proiect politic la
realizarea României Mari (secolele XVIII-XX)

I. PROIECTELE POLITICE ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA ŞI PRIMA JUMĂTATE

A SECOLULUI AL XIX-LEA
Cine şi-a asumat rolul în procesul de modernizare şi care au fost formele de
manifestare?

II. CONSTITUIREA STATULUI ROMÂN MODERN

Care au fost primele forme de organizare politică ale românilor?

III. CONSOLIDAREA STATULUI ROMÂN MODERN

Care au fost etapele şi modalităţile de consolidare a statului român?

Introducere

A. Europa luminilor
- secolul al XVIII-lea – o nouă concepţie, iluministă, de modificare a raporturilor dintre stat,
instituţii şi cetăţean;
- se afirmă o nouă concepţie despre modul de guvernare; monarhia despotică de tip lu-
minat reprezintă o caracteristică a epocii;
- iluminiştii aduc în discuţie separarea puterilor în stat, emiterea constituţiilor, respectarea drep-
turilor naturale ale oamenilor, proprietatea privată şi egalitatea în faţa legilor şi a justiţiei;
- se conturează două mari ideologii politice: liberalismul şi conservatorismul.
- se manifestă o nouă concepţie despre societate, care are ca obiective: desfiinţarea privilegiilor şi
a ierarhiei feudale şi afirmarea unei noi categorii sociale, burghezia;
- ideea de naţiune modernă, care presupune apartenenţa la aceleaşi tradiţii, aceeaşi istorie,
limbă şi cultură a unui popor;
- se conturează, la nivel teoretic, problema naţiunilor, iar secolul al XIX-lea, secolul naţiunilor, o
va pune în practică prin formarea statelor naţionale;
- secolul al XVIII-lea: luminarea poporului prin cultură;
- noi curente culturale;
- se creează opinia publică.

A. Spaţiul românesc în epoca luminilor

- se accentuează dominaţia otomană în Moldova şi Ţara Românească: regimul fanariot;
- Transilvania intră sub stăpânirea Imperiului Habsburgic.

1
 STATUL ŞI POLITICA

Ce presupune modernitatea?
În plan economic şi social:
• dezvoltare de tip capitalist;
• structuri sociale noi; formarea burgheziei şi, ulterior, a muncitorimii;
• desfiinţarea privilegiilor boiereşti, a dependenţei ţăranilor şi împroprietărirea lor cu pământ;
• un nou tip de societate, fundamentat pe concepţia drepturilor şi libertăţilor omului şi cetăţeanului.
În plan politic şi instituţional:
• adoptarea unor constituţii;
• instaurarea unui regim politic modern;
• participarea tuturor categoriilor sociale la viaţa politică;
• realizarea statului modern şi independent.
În plan cultural:
• manifestări ale unor curente artistice şi literare: romantismul, realismul, impresionismul.
- purtătorii ideilor de modernizare sunt: boierimea, elita intelectuală, elita confesională greco-
catolică, statul.
- formele şi mijloacele prin care se realizează modernizarea sunt şi ele diferite şi adaptate con-
textului istoric.

Etapa căutării sprijinului extern

- proiectele politice se manifestă sub forma memoriilor care caută soluţii pentru modernizare cu aju-
torul Marilor Puteri.

Etapa contestatară
- proiectele politice se manifestă prin acţiunile unor grupuri care încearcă să impună Marilor
Puteri procesul de modernizare.

Etapa acţională
•coagularea proiectele politice anterioare într-o formă superioară şi unitară: „proiectul politic
românesc”.
•În Ţara Românească şi Moldova, „proiectul politic românesc” viza: unirea, independenţa, alipi-
rea provinciilor pierdute în cursul istoriei (obiective realizate în 1859, 1877, 1918).
•În Transilvania, Basarabia, Bucovina, „proiectul politic românesc” viza unirea cu patria mamă,
România, obiectiv realizat în 1918.

I. PROIECTELE POLITICE
ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA ŞI PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA
Cine si-a asumat rolul în procesul de modernizare şi care au fost formele de
manifestare?

A. Reformismul domnesc
Context istoric
• Secolul al XVIII-lea – regim fanariot în Ţara Românească şi Moldova (1711, 1716-1821);
regim habsburgic în Transilvania (1699-1867).

Reformele domneşti din perioada regimului fanariot şi habsburgic

- autoritatea centrală emite reforme în spirit iluminist;

2
 5. Statul român modern

- caracteristică: domnii în spiritul absolutismului luminat (Constantin Mavrocordat, Alexandru

Ipsilanti)
reforme:
• administrative, fiscale, sociale, de îmbunătăţire edilitară, preocupări pentru
educaţie; coduri de legi după model occidental;
- Transilvania din 1699 – regim habsburgic – Curtea de la Viena, prin Maria Tereza şi Iosif al
II-lea – politică reformatoare (iosefinismul):
• în plan social, economic, al învăţământului şi religios.
- consecinţe:
- proiectele politice – elaborate de autoritatea statală în spiritul epocii iluministe;
- din rândul boierilor – se creează o nouă elită intelectuală: paşoptiştii.

B. Proiectele politice boiereşti; memoriile boiereşti din secolul al XVIII-lea

Context istoric – „criza orientală“, exploatată pozitiv în favoarea spaţiului românesc, pentru
rezolvarea problemelor în procesul de modernizare;
- solicitările prevăd: autonomie, neutralitate, domnii pământene, libertatea comerţului,
desfiinţarea raialelor;
- rolul asumat de boieri.

Acţiuni:
- 1772 – delegaţia comună de boieri din Moldova şi Ţara Românească – memoriu adresat Marilor
Puteri la tratativele de pace de la Focşani;
- 1791 – tratative de pace de la Şistov – Divanul Ţării Româneşti adresează delegaţilor ruşi şi
austrieci un memoriu.

C. Proiectele politice boiereşti din prima jumătate a secolului al XIX-lea

Context istoric
- menţinerea „problemei orientale“;
- Marile Puteri – reacţionează la constanţa solicitărilor româneşti.

Acţiuni:
- 1802 – boierii moldoveni – memoriu adresat împăratului Franţei, Napoleon;
- 1817-1818 – boierul Iordache Rosetti-Rosnovanu redactează proiecte de organizare a statului;
- 1821 – mişcarea de revoltă a lui Tudor Vladimirescu – scopul: înlăturarea regimului fanariot;
document: „Cererile norodului românesc“;
Consecinţa: revenirea la domniile pământene (1822).
- 1822 – Ionică Tăutu – proiectul „Constituţia cărvunarilor“ – era vizată separarea puterilor în
stat.
Acte internaţionale – reacţii la proiectele politice româneşti:
- 1826 – Convenţia de la Akkerman;
- 1829 – Tratatul de la Adrianopol;
- 1831, 1832 – Regulamentele Organice;
„Act de unire şi independenţă”
- anii ’30 – mişcarea contestatară – „partida naţională” – Ion Câmpineanu
„Osăbitul act de numire a
suveranului românilor”
Transilvania – emanciparea naţiunii române;
- 1701 – Diploma leopoldină – Biserica greco-catolică;
- 1744 – Inochentie Micu Klein – Supplex Libellus
- 1791 – „Şcoala Ardeleană” – Supplex Libellus Valachorum

3
 STATUL ŞI POLITICA

D. Proiectul politic paşoptist

Context istoric
- 1848 – „Primăvara popoarelor”.

Acţiuni româneşti:
Programele revoluţiei române:
- „Petiţiunea-proclamaţiune”, 27 martie 1848, Iaşi, Moldova;
- „Petiţia Naţională”, 3 mai 1848, Blaj, Transilvania;
- „Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei”, 12 mai 1848, Braşov, Transilvania
- „Petiţia Ţării”, 20 mai 1848, Cernăuţi, Bucovina;
- „Proclamaţia de la Izlaz”, 9 iunie 1848, Ţara Românească ;
- „Petiţia neamului românesc din Ungaria şi Banat”, 15 iunie 1848, Lugoj, Banat;
- „Dorinţele partidei naţionale din Moldova”, august, 1848, Cernăuţi, Bucovina;

Consecinţe:
- proiectul paşoptist – puternic impact asupra populaţiei româneşti;
- contribuie la strângerea legăturilor dintre români.

E. Semnificaţia proiectelor politice româneşti,

secolul XVIII - prima jumătate a secolului al XIX-lea

- accentuarea dorinţei de reformare a societăţii româneşti şi a conştiinţei naţionale;

- sunt clarificate principalele obiective ale românilor: unire şi independenţă.

II. CONSTITUIREA STATULUI ROMÂN MODERN

Cum s-a constituit statul român modern?

A. Context istoric
– rol important: mişcarea unionistă – acţiuni desfăşurate de revoluţionarii români după 1848;
militează pentru unire.

B. Acţiuni care contribuie la formarea statului român modern

- 1853-1856 – Războiul Crimeii – etapă a „crizei orientale”;
- 1856 – Congresul de pace de la Paris
– problema românescă – problemă europeană, Tratatul de la Paris;
- 1857 – Rezoluţiile Adunărilor ad-hoc;
- 1858 – Conferinţa de la Paris Convenţia de la Paris;
- 5 ianuarie 1859
- 24 ianuarie 1859 dubla alegere a lui Al.I. Cuza – unirea Principatelor.

C. Consecinţe
- unirea realizată prin - dubla alegere a lui Al.I. Cuza;
- context internaţional favorabil;

4
 5. Statul român modern

- calea plebiscitar-diplomatică;
- impunerea politicii „faptului împlinit”.

III. CONSOLIDAREA STATULUI ROMÂN MODERN

Care au fost etapele şi modalităţile de consolidare a statului român modern?

A. Context istoric
• Consolidarea statului prin:
- reforme de modernizare;
- instituirea unei monarhii ereditare;
- nouă constituţie modernă;
- obţinerea independenţei;
- unirea tuturor românilor.
• Toate obiectivele – realizate prin activitate susţinută pe plan intern şi extern.

B. Consolidarea statului român modern sub Alexandru Ioan Cuza (1859-1866)

- Trei etape:
1.1859-1862 – recunoaşterea externă a dublei alegeri şi a unirii; măsuri de unificare interne;
2. 1862-1864 – încercări de realizare a reformelor;
3. 1864-1866 – perioada marilor reforme; domnia autoritară.

1. 1859-1862 – recunoaşterea externă a dublei alegeri şi a unirii; măsuri de unificare interne;

- 1861 – Conferinţa de la Constantinopol – marile puteri acceptă unirea condiţionat;
- 1862 – unificare administrativă.
2. 1862-1864 – încercări de realizare a reformelor;
- grupări politice: conservatoare şi liberală;
- problemă majoră: chestiunea agrară: 1863 – Legea secularizării averilor manăstireşti;
- 2 mai 1864 – lovitura de stat – nouă constituţie „Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la
Paris”.

3. 1864-1866 – perioada marilor reforme; domnia autoritară

- august 1864 – Reforma agrară;
- decembrie 1864 – Legea instrucţiunii publice;
- Codul Civil;
- Biserica ortodoxă autocefală;
- legea organizării judecătoreşti;
- Codul penal şi de procedură penală;
- măsuri pentru încurajarea pătrunderii capitalului străin: înfiinţarea burselor de comerţ, a
C.E.C.-ului.
• „Monstuoasa coaliţie” – conservatori şi liberali radicali;
- scopul: înlăturarea domnitorului, aducerea unui prinţ străin;
- 11 februarie 1866 – Cuza abdică.

5
 STATUL ŞI POLITICA

Consecinţele domniei lui Cuza

- se realizează tranziţia spre regimul politic modern, parlamentar şi constituţional;
- sunt puse bazele statului modern;
- statul este pregătit pentru etapa monarhiei ereditare.

C. Consolidarea statului sub Carol I (1866-1914)

Context istoric
- după 11 februarie 1866 – statul condus de o Locotenenţă Domnească;
- soluţia aducerii în ţară a prinţului străin – Filip de Flandra – refuză propunerea;
- prin activitatea diplomatică susţinută – s-a obţinut acordul pentru principele Carol I.

Proiecte politice de modernizare a instituţiilor statului

• Adoptarea Constituţiei din 1866
- iulie 1866 – inspirată de constituţia belgiană din 1830, model de constituţie liberală;
- numele oficial al statului: România;
- formă de guvernământ: monarhie constituţională ereditară;
- a realizat un echilibru stabil între puterea executivă şi cea legislativă.
• Proiectul partidelor politice moderne
- principiul pluripartidismului;
- trecerea de la grupare politică la partid politic;
- 1875 – Partidul Liberal – deviza „prin noi înşine”;
- 1880 – Partidul Conservator – „teoria formelor fără fond”;
- 1884 – nouă lege electorală – lărgirea corpului electoral;
- 1895 – principiul „rotativei guvernamentale”;
- legislaţia economică modernizatoare.
• Modernizarea instituţiei monarhice
- realizată prin Constituţia din 1866 – pune bazele regimului monarhiei constituţionale şi a
sistemului parlamentar modern;
- Instituţia monarhiei
- 1878, Carol I primeşte titlul de Alteţă Regală;
- 1881 – România – Regat; este stabilită succesiunea la tron;
- 1884 – Legea înfiinţării Domeniilor Coroanei;
- stabilitate politică – regele – mediator în viaţa politică românească.

• Proiectul modernizării economice

- legislaţie economică liberală şi conservatoare – contribuie la modernizarea României.

• Proiectul modernizării culturale

- dezvoltarea învăţământului;
- se pun bazele Academiei Române.

D. Consolidarea statului prin câştigarea independenţei.

Proiectul independenţei de stat a României

• Proiectul independenţei de stat a României

- 1877-1878 – participarea României la război împotriva Imperiului Otoman;
- Independenţa cucerită pe câmpul de luptă.
- 1878 – independenţa recunoscută internaţional în cadrul Congresului de pace de la Berlin.

6
 5. Statul român modern

E. Consolidarea statului prin Unirea din 1918.

Proiectul constituirii României Mari

Context istoric
- Primul Război Mondial – 1914-1918;
- 1916-1918 – România participă la război;
- scopul: recunoaşterea dreptului asupra teritoriilor locuite de români din Austro-Ungaria.
- factori externi favorabili Unirii:
- sfârşitul primului război mondial;
- destrămarea Imperiului Rus odată cu revoluţia bolşevică;
- destrămarea Imperiului Austro-Ungar, stat învins în primul război mondial;
- afirmarea principiului autodeterminării în cadrul „Celor 14 puncte”.

Etapele unirii
• autonomia – dreptul unui teritoriu de a se conduce singur şi de a avea propriile organe de con-
ducere;
• independenţa;
• unirea cu România.
- Unirea Basarabiei – 27 martie 1918
- Unirea Bucovinei – 15 noiembrie 1918
- Unirea Transilvaniei – 1 Decembrie 1918

Consecinţele Unirii din 1918

- România – stat naţional unitar;
- teritoriul statului – sporeşte considerabil;
- include noi minorităţi etnice şi noi confesiuni religioase;
- Marea Unire – influenţează structura socială şi economică (legea electorală – 1918, legea
agrară – 1921);
- 1923 –- o nouă Constituţie democratică;
- viaţă politică dominată de pluripartidism (dispare Partidul Conservator, se menţine Partidul
Liberal, se formează Partidul Naţional Ţărănesc şi partide ale minorităţilor);
- economia – ritmul de dezvoltare intensificat (industrie, agricultură, comerţ);
- dezvoltarea culturii.

Concluzii

- secolul al XVIII-lea – elita românească urmează modelul iluminist în elaborarea proiectelor de

emancipare a societăţii româneşti;
- secolul al XIX-lea – punerea în aplicare a proiectelor politice;
- secolul al XX-lea – realizarea marelui proiect: România Mare.