IV.

Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României Mari (sec XVIII-XX)
V. România şi concertul european. De la criza orientală la marile alianţe ale secolului XX

„Criza orientală/chestiunea/problema” desemneaza conflictul dintre Imp. Otoman si Rusia pentru

zona Balcanilor, Rusia se autodeclara protectoarea slavilor ortodocşi din Balcani, popoare aflate sub
stăpânire otomană. Criza orientală s-a declanşat in 1683 când turcii au asediat Viena si, fiind invinsi, Imp.
Otoman, considerat „omul bolnav al Europei” decade şi începe ascensiunea Austriei şi a Rusiei. Pe fondul
crizei orientale în sec. XVIII-inceputul sec XIX s-au desfasurat mai multe razboaie ruso –austro –turce in
urma cărora Tarile Romane au suferit pierderi teritoriale. Criza s-a încheiat în 1913 cu al Doilea Razboi
Balcanic.

PROIECTE POLITICE CARE AU CONTRIBUIT LA FORMAREA STATULUI MODERN

ROMÂN

Proiectul statului român modern a început să se contureze în secolul al XVIII-lea şi a devenit tot mai
complex pe măsură ce ideile erau puse în practică. Meritul elaborării proiectului politic aparţine boierimii
pământene, constituită în „partida naţională” care se opunea domniilor fanariote şi boierilor greci veniţi în
Principate. Majoritatea acestor proiecte propuneau diferite forme de guvernământ, respectiv domnia cu
regim monarhic în varianta despotismului luminat sau domnia mărginită (constituţională) şi republica.
Cauze ale elaborării proiectelor politice: menținerea domniilor fanariote, grecizarea instituțiilor,
marginalizarea/eliminarea boierimii pământene din viața politică

1. PROIECTE POLITICE ÎN SEC. AL XVIII-LEA

Tara Românească şi Moldova- se aflau sub suzeranitate otomană şi sub regimul fanariot

1772- Memoriul de la Focșani

1791- Memoriul de la Șistov
Memoriul de la Focşani (1772) a fost scris de Enăchiţă Văcărescu şi înaintat Marilor Puteri cu prilejul
tratativelor de la Focşani şi Bucureşti, boierii munteni şi moldoveni au cerut:
 a emis pentru prima dată ideea unirii ŢR cu Moldova într-un stat tampon sub protecţia/
garanţia colectivă a Austriei, Rusiei şi Prusiei
 respectarea autonomiei Principatelor
 înlăturarea regimului fanariot
 revenirea la domniile pământene.
Memoriul de la Şistov din 1791, adresat de boierii din Tara Româneasca Marilor Puteri solicita:
 autonomia si neutralitatea Tarii Romanesti sub protectia Austriei si a Rusiei
 înlăturarea regimului fanariot
 alegerea unui domn pământean
*** Asemanari: ambele memorii solicitau:
-protectia marilor puteri
-respectarea autonomiei si limitarea interventiei Imp. Otoman in politica interna a Principatelor
- înlăturarea regimului fanariot
- revenirea la domniile pământene.
În 1699, Transilvania se afla sub dominaţie austriacă. În 1701, prin a doua Diplomă Leopoldină s-a constituit
Biserica greco-catolică. În Transilvania iniţiativa elaborării unor proiecte politice a fost asumată de primii
intelectuali români, preoţii greco-catolici. În 1744, episcopul Inochentie Micu Klein formuleaza un memoriu
intitulat Supplex Libellus prin care militează pentru emanciparea naţiunii române, aducând ca argumente
latinitatea, vechimea şi continuitatea românilor în acest spaţiu. Activitatea sa a marcat începutul formării
conştiinţei naţionale a românilor din Transilvania şi a fost continuată de mişcarea culturală „Şcoala
Ardeleană”. Cei mai importanţi reprezentanţi au fost: Gheorghe Şincai, Samuil Micu, Petru Maior.
1
 Ei au formulat programul Supplex Libellus Valachorum în 1791. Documentul solicita emanciparea naţiunii
române pe baza argumentelor: latinitatea, vechimea şi continuitatea românilor
Asemănări:
- susţineau necesitatea emancipării naţiunii române
- au fost trimise Curţii imperiale de la Viena
- aduceau aceleași argumente: latinitatea, vechimea şi continuitatea românilor

2. PROIECTE POLITICE ÎN SEC. al XIX-lea

a) Proiectul de la 1821. Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu
În 1821 s-a declanşat în Ţara Românească o revoltă condusă de T. Vadimirescu îndreptată împotriva
regimului fanariot. Programele formulate de Vladimirescu sunt considerate proiecte politice. Cel mai
important program al mişcării s-a numit „Cererile norodului românesc”, un adevărat plan de reorganizare a
ţării, care solicita:
-respectarea principiului suveranităţii poporului
-numirea în funcţii după merit
-înfiinţarea unei armate naţionale
Deşi mişcarea lui Tudor a fost înfrântă, consecinţa imediată a fost înlăturarea domniilor fanariote şi revenirea
la domniile pământene începând cu 1822

b) 1822- Constituţia Cărvunarilor, Ionică Tăutu, în Moldova formulează un prim proiect de constituţie
Prevederi:
-susţinea ca formă de organizare monarhia: „monarhia mărginită”- domn cu puteri limitate
- domnia ereditară- „monarhia moştenitoare”

c) 1838 – Act de unire şi independenţă, Ion Câmpineanu, în Ţara Românească, reprezentant al partidei
naţionale
Prevederi:
- susţinea ca formă de organizare monarhia: unirea Principatelor într-un Regat al Daciei independent
-alegerea unui domn ereditar.
Asemănări între cele două proiecte:
- ambele propun forma de guvernare monarhia: „monarhia mărginită”, „Regat al Daciei”
- ambele propun principiul ereditar pentru succesiunea la tron:„monarhia moştenitoare”, „alegerea unui
domn ereditar”

d) Proiectul politic paşoptist. Revoluţia de la 1848-1849 în Ţările Române

În anul 1848, numit şi „primăvara popoarelor”, au izbucnit mişcări revoluţionare în toată Europa. În spaţiul
românesc programele revoluţionare au reprezentat o continuare a proiectelor politice formulate până atunci.

Programele revolutionare formulate de revoluţionarii moldoveni

27 martie 1848- Iaşi, „Petiţiunea Proclamaţiune”, Vasile Alecsandri, caracter moderat
- Îmbunătăţirea situaţiei tăranilor
- Sfânta păzire a Regulamentului Organic
- Formarea unei noi Adunări Obşteşti reprezentative
- Înfiinţarea gărzii naţionale

24 mai 1848, Braşov, Principiile noastre pentru reformarea patriei, Costache Negri
Vasile Alecsandri, cereri radicale
 „Unirea Moldovei şi Valahiei într-un singur stat neatârnat românesc”
 Desfiinţarea privilegiilor feudale
 Desfiinţarea clăcii şi împroprietărirea ţăranilor fără despăgubire

2
august 1848, Cernăuţi, „Dorinţele partidei naţionale în Moldova”, Mihail Kogălniceanu, cereri radicale
 Unirea Moldovei cu Ţara Românească, fiind considerată „Cheia bolţii fără de care întreg edificiul
naţional s-ar prăbuşi”
 Împroprietărirea ţăranilor prin despăgubire

Asemănări între „Principiile noastre pentru reformarea patriei” şi „Dorinţele partidei naţionale în Moldova”:
- ambele propun unirea Moldovei cu Ţara Românească
- ambele propun împroprietărirea ţăranilor
- ambele au caracter radical
Deosebiri între programele elaborate de revoluţionarii moldoveni:
-„Petiţiunea Proclamaţiune” propunea doar îmbunătăţirea situaţiei tăranilor, nu abordează problema naţională, are caracter
moderat
-„Principiile noastre pentru reformarea patriei” şi „Dorinţele partidei naţionale în Moldova”, propuneau soluţionarea
problemei agrare prin împroprietărirea ţăranilor, abordează problema naţională, propun unirea Moldovei cu Ţara Românească,
au caracter radical
Proiecte politice care au contribuit la Acțiuni/fapte istorice care au contribuit la
formarea/constituirea statului român modern formarea/constituirea statului român modern
Secolul XVIII
Memoriul de la Focşani din 1772 1856- Congresul de Pace – Paris. Tratatul de la Paris-
Memoriul de la Şistov din 1791 acţiune externă
1857- Adunările Ad-Hoc. Rezoluţiile- acţiune internă
Secolul XIX 1858 – Conferinţa de la Paris. Convenţia de la Paris-
1822- Constituţia Cărvunarilor, Ionică Tăutul, în acţiune externă
Moldova 1859 – Dubla alegere- acţiune internă
1838 – Act de unire şi independenţă, Ion Câmpineanu,
în Ţara Românească

Programele revolutionare formulate de revoluţionarii

moldoveni
27 martie 1848- Iaşi, „Petiţiunea Proclamaţiune”
24 mai 1848, Braşov, „Principiile noastre pentru
reformarea patriei”
august 1848, Cernăuţi, „Dorinţele partidei naţionale în
Moldova”
1859- formarea/constituirea/realizarea statului român modern/ Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei/
România (Unirea Moldovei cu Țara Românească)
Actiuni/fapte istorice desfășurate de statul Acţiuni/evenimente desfăşurate de România în
român modern pe plan intern/ fapte istorice care au relaţiile internaţionale (sau prin care România se
contribuit la consolidarea/ modernizarea/ afirmă în relaţiile internaţionale sau pe fondul „crizei
dezvoltarea statului modern român: orientale”- primele trei acţiuni!) în a doua jum a sec
o unificarea instituţiilor administrative, XIX:
militare şi politice o Semnarea la 4 aprilie 1877 – a Convenţiei
o decembrie 1863 – Legea secularizării politice româno – ruse la Bucureşti
averilor mânăstireşti o Participarea României la Războiul de
o 1864- Statutul Independenţă- 1877-1878
Dezvoltator al Conventiei de la Paris o Tratatul de la Berlin – semnat la 1 iulie 1878
o august 1864 – o Aderarea României la Tripla Alianţă-1883
Legea agrară/rurală
o decembrie 1864 –
Legea instrucţiunii publice/ Legea
învăţământului
o Constitutia din 1866

3
 CONSTITUIREA STATULUI MODERN ROMÂN (1859-1866)

Evenimente / fapte istorice / acţiuni care au dus la constituirea / realizarea statului modern român
(1859):
1856- Congresul de Pace – Paris. Tratatul de la Paris- acţiune externă
1857- Adunările Ad-Hoc. Rezoluţiile- acţiune internă
1858 – Conferinţa de la Paris. Convenţia de la Paris- acţiune externă
1859 – Dubla alegere- acţiune internă

- exilaţii români paşoptişti din marile capitale europene au dus o intensă propagandă pentru atragerea
opiniei publice europene şi a marilor personalităţi în vederea sprijinirii unirii Principatelor
- mişcarea unionistă şi efortul de modernizare s-au desfăşurat într-un context internaţional complex.

1) Războiului Crimeii (1853-1856)

- declanşat între Rusia şi Poartă, ca o nouă fază a „crizei orientale”
- Imp. Otoman a fost sprijinit de Anglia şi Franţa şi Sardinia, războiul devine european
- Imp. Otoman a obţinut victoria asupra Rusiei.
1856 - Congresul de Pace de la Paris
- desfăşurat la sfîrşitul Războiului Crimeii
- „problema românească” a fost abordată ca o problemă europeană
- au participat Marile Puteri: Franţa, Anglia, Prusia, Rusia, Austria, Imp. Otoman şi Sardinia (7).
contele Walewski, ministrul de externe al Franţei a propus unirea Principatelor;
 s-a abţinut Anglia
 au susţinut unirea:
o Rusia (înfrântă în război)
o Prusia şi Sardinia -susţineau cauza românilor, fiindcă, indirect, îşi susţineau propriul ideal de
unitate
 s-au opus Imp. Otoman şi Austria (susţineau că românii nu vor să se unească!), de aceea s-a ajuns la
soluţia consultării poporului român în privinţa unirii, prin constituirea Adunărilor Ad-Hoc.
1856 - Tratatul de la Paris avea următoarele prevederi pentru Principatele Române:
- menţinerea suzeranităţii otomane asupra Principatelor
- înlăturarea protectoratului rusesc asupra Principatelor
- instaurarea protecţiei/garanţiei colective a celor şapte mari puteri
- organizarea de alegeri pentru Adunările (Divanuri) Ad-Hoc, pentru consultarea populaţiei în problema
unirii
- Rusia trebuia să retrocedeze Moldovei cele trei judeţe din sudul Basarabiei: Cahul, Ismail şi Bolgrad

2) 1857 – Divanurile/Adunările Ad-hoc

- Adunările Ad-hoc s-au constituit la Bucureşti şi Iaşi. Aveau caracter reprezentativ şi consultativ. Au
adoptat în fiecare Principat Rezoluţii asemănătoare în care românii solicitau Europei:
- unirea Principatelor într-un singur stat cu numele România
- prinţ străin cu moştenirea tronului, ales dintr-o familie domnitoare a Europei şi ai cărei
moştenitori să fie crescuţi în religia ţării
- respectarea autonomiei Principatelor de către Poartă
- neutralitatea pământului Principatelor
- Adunare Obştească Reprezentativă
*** Adunări Ad-hoc = adunări constituite pentru un anumit scop;
*** rezoluţie = hotărâre luată în urma unei dezbateri colective
4
3) 1858- Conferinţa de la Paris
- a reunit cele 7 puteri garante
- Comisia de anchetă a prezentat raportul său marilor puteri întrunite în Conferinţa de la Paris
asupra dorinţelor românilor exprimate în Adunările Ad-Hoc.
- a adoptat Convenţia de la Paris cu scopul de a oferi Principatelor o organizarea internă definitivă.
1858- Convenţia de la Paris:
- avea rol de Constituţie pentru viitorul stat
- stabilea o unire formală/incompletă
 menţinerea statutului internaţional al Principatelor – sub garanţia colectivă şi suzeranitatea otomană;
 statul urma să se numească Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei; organizat ca o confederaţie
 se realiza doar o unire legislativă şi juridică:
 noul stat urma să aibă:
o instituţii comune, cu sediul la Focşani:
- Comisia Centrală – avea drept de iniţiativă legislativă, prin elaborarea proiectelor de legi care
urmau să fie dezbătute de Adunările legislative de la Iaşi şi Bucureşti
- Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie – care judeca constituţionalitatea legilor;
o instituţii separate, adică:
- doi Domni; fiecare domnitor, era ales pe viaţă de Adunarea electivă
- două Adunări legislative, două Guverne, două Armate
 separaţia puterilor în stat
Puterea executivă
 era exercitată de Domn şi Guvern. Guvernul erau alcătuit din miniştrii numiţi de domn,
responsabili în faţa acestuia.
Puterea legislativă
 puterea legislativă se exercita colectiv de către Domn, Adunare şi Comisia Centrală de la Focşani
(aceasta avea atribuţia elaborării proiectelor de legi de interes comun pentru ambele Adunări
legislative, iar acestea le dezbăteau)
 Adunările legislative funcţionau fiecare ca un Parlament unicameral, una la Iaşi, alta la Bucureşti,
care dezbătea şi aproba legile, fără a avea însă iniţiativă legislativă, şi alegeau domnitorul (din
Adunări Legislative deveneau Adunări elective/care alegeau domnul)
Puterea judecătoarească
 cea mai înaltă instanţă de judecată era Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie
 Drepturi şi libertăţi cetăţeneşti; sistemul de alegeri pentru cele două adunări- alegătorii se împărţeau, în
funcţie de venit (vot cenzitar), prevedea un cens/impozit ridicat.

4) Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza:

5 ian 1859- Moldova şi 24 ian 1859- Ţara Românească
În Moldova, Adunarea Electivă de la Iaşi era dominată de unionişti – forţele liberale, şi la 5
ianuarie 1859 a fost ales domn colonelul Alexandru Ioan Cuza.
În Ţara Românească, Adunarea Electivă de la Bucureşti era dominată de conservatori, care erau
foarte scindaţi/divizați, nereuşind să se pună de acord asupra unui candidat propriu – oscilau între Barbu
Ştirbei şi Gh. Bibescu. Ideea alegerii domnului moldovean şi la Bucureşti a fost oficial sugerată muntenilor
de către delegaţia Moldovei, care mergea spre Constantinopol pentru a anunţa rezultatul alegerii de la Iaşi.
Pentru a influenţa alegerile din Ţara Românească, masele populare au apelat la liberali. Neputându-se pune
de acord asupra unui candidat propriu, conservatorii munteni au sfârşit prin a susţine candidatul partidei
naţionale, Al. I. Cuza, care a fost ales domn cu unanimitate de voturi şi la Bucureşti la 24 ianuarie 1859,
realizându-se astfel Unirea Principatelor, fapt primit cu entuziasm de populaţie

5
 Actul de la 24 ian. 1859 reprezintă o unire personală. Astfel românii au pus Europa în faţa faptului
împlinit.La 24 ianuarie 1859 s-au pus bazele statului naţional modern român.

STATUL ROMÂN MODERN (1859-1918)

DOMNIA LUI ALEXANDRU IOAN CUZA (24 ianuarie 1859 - 11 februarie 1866)

Actiuni/fapte istorice care prin care statul roman modern se implica in relatiile internationale in a
doua jum a sec XIX

o 1859- Conferinţa de la Paris, Marile Puteri au recunoscut, dubla alegere a lui Al. I. Cuza, cu
excepţia Austriei şi a Imp. Otoman
o decembrie 1861 - Conferinţa ambasadorilor de la Constantinopol; puterile garante recunoaşteau
oficial, „unirea deplină” deşi Poarta şi Austria recunoşteau numai pe timpul domniei lui Cuza;
această recunoaştere echivala cu acceptarea unificării administrative şi legislative depline 1

Actiuni/fapte istorice desfășurate de statul român modern pe plan intern/ fapte istorice care au
contribuit la consolidarea/ modernizarea/ dezvoltarea statului modern român:
o unificarea instituţiilor administrative, militare şi politice
o decembrie 1863 – Legea secularizării averilor mânăstireşti
o 1864- Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris
o august 1864 –Legea agrară/rurală
o decembrie 1864 – Legea instrucţiunii publice/ Legea învăţământului
o Constitutia din 1866

o unificarea instituţiilor administrative, militare şi politice

-1859 Cuza unifică serviciile de vama, poştă, telegraf, pune armata sub o comandă unică,
organizează Ministerul de Război
- 1862- se constituie:
 un guvern unic
 Parlamentul unic unicameral
 numele statului România
 capitala statului- oraşul Bucureşti
 Stemele celor două Principate s-au contopit
 era înfiinţat Ministerul de Externe
Consecinta: se unifică instituţiile statului asigurând baza modernizării lui

o decembrie 1863 – Legea secularizării averilor mânăstireşti

- este prima mare lege (reformă) adoptată în perioada domniei constituţionale.
Datorită faptului că în Evul Mediu domnitorii au făcut donaţii mănăstirilor de pe muntele Athos şi
Patriarhiei de la Constantinopol, 25% din teritoriul arabil al ţării era „închinat” acestora (adică
veniturile erau încasate de acestea!). Consecinta: Secularizarea a presupus confiscarea lor şi trecerea
în proprietatea statului român, aceasta reprezentând, din punct de vedere economic, cea mai
importantă lege.

1 Această recunoştere se făcea în condiţiile în care Franţa obţine în 1859 victoria asupra Austriei, iar hegemonia lui Napoleon
al III-lea asupra continentului se consolida.

6
 o 1864- Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris
Între Guvernul liberal condus de M. Kogălniceanu (susţinut de Domn) şi Adunarea Legislativă au apărut
neînţelegeri. Adunarea era dominată de conservatori, mari proprietari de pământuri care refuzau să voteze
legea agrară propusă de prim ministrul Mihail Kogălniceanu.
Adunarea acordă vot de blam (de neîncredere) Guvernului în martie 1864.
Primul ministru M. Kogălniceanu îşi prezintă demisia care nu este acceptată de Cuza.
În această situaţie, Cuza organizează lovitura de stat de la 2 mai 1864 – dizolvă Adunarea.
Pentru a-şi consolida poziţia Cuza a supus aprobării prin plebiscit (consultarea populaţiei), o nouă
Constituție, Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris (10-14 mai 1864) şi Legea electorală (reducea
mult censul, sporind mult numărul alegătorilor).
Noua Constituție schimbă regimul politic şi introduce domnia autoritară.
Se înfiinţează Senatul (Corpul Ponderator), astfel Parlamentul devine bicameral
Consecinta: Noua Constituţie constituie bază juridică a regimului autoritar, era o nouă lege fundamentală
care sporea foarte mult puterea domnului. După ce Marile Puteri au acceptat noua situaţie, Cuza şi
Kogălniceanu trec la înfăptuirea marilor reforme.

o august 1864 –Legea agrară/rurală

- este prima din istoria României care împroprietărea ţăranii cu pământ. Condiţiile legii agrare:
o împroprietărirea se făcea în funcţie de numărul de vite (pălmaşi, mijlocaşi şi
fruntaşi)
o pământul acordat ţăranilor nu trebuia să depăşească 2/3 din suprafaţa moşiei
o pământul nu putea fi înstrăinat/vândut timp de 30 de ani;
o se desfiinţa claca (obligaţia în muncă a ţăranilor dependenţi/aserviţi) în
schimbul unei despăgubiri (timp de 15 ani ţăranii trebuiau să-şi răscumpere obbligaţiile
feudale/claca)
Consecinta: se generalizau relaţiile capitaliste la nivelul întregii societăţi şi se întărea proprietatea capitalistă.

o decembrie 1864 – Legea instrucţiunii publice/ Legea învăţământului

- asigura egalitatea între sexe, acordând o atenţie particulară învăţământului primar (4 clase), acesta
devenea gratuit şi obligatoriu, liceul devenea de 7 clase, cu pondere mai mare pentru disciplinele
umaniste; este înfiinţată Universitatea din Bucureşti
Consecinta: se creau premisele reducerii analfabetismului şi ridicării nivelului de educaţie al maselor

Sfârşitul domniei lui Cuza a fost cauzat de activitatea „monstruoasei coaliţii”. Alianţa îi reunea pe
conservatori şi liberalii radicali care îl acuzau pe Al. I. Cuza pentru regimul autoritar. La 11 februarie 1866,
Cuza a fost constrâns să abdice/ să renunţe la tron, în urma unui complot/ lovitură de stat şi să plece în
exil.
Acţiuni desfasurate in primul deceniu după formarea statului modern roman si asemănări între
acestea:
- Legea electorală (1864) a lui Cuza- vot cenzitar, cens scăzut, sporea nr. alegătorilor
- Constituţia din 1866- sistemul electoral- vot cenzitar, alegătorii erau împărţiti în colegii electorale în funcţie
de censul plătit către stat
Asemanari: ambele propun sistemul de vot cenzitar

O constantă în acțiunile întreprinse în statul român modern: românii au pus Europa în faţa faptului
împlinit prin:

7
 - dubla alegere a lui Cuza (1859)
- adoptarea Statutului Dezvoltător al Convenţiei de la Paris (1864)
- aducerea prinţului străin- Carol I de Hohenzollern Sigmaringen (1866)

ADUCEREA PRINŢULUI STRĂIN- CAROL I DE HOHENZOLLERN (1866-1914)

ŞI CUCERIREA INDEPENDENŢEI DE STAT (1877-1878)

În plan extern, România se afla sub suzeranitate otomană şi sub garanţia Marilor Puteri. Alegerea
prinţului străin a reprezentat o necesitate istorică, pentru menţinerea Unirii şi autonomia statului român
modern.
Oamenii politici români, cu sprijinul lui Napoleon al III-lea, înrudit cu regele Prusiei – Wilhelm I, şi a
cancelarului prusac, Otto von Bismarck, au propus candidatura prinţului Carol de Hohenzollern –
Sigmaringen, ales de popor prin plebiscit organizat în aprilie 1866, Carol a sosit în ţară la 10 mai 1866, când
a depus jurământ de credinţă ca domn constituţional în faţa Parlamentului.
Prima parte a domniei lui Carol I (1866 – 1881) a debutat cu adoptarea în 1866 a noii
Constituţii, aceasta pune bazele unui regim liberal şi a monarhiei constituţionale şi va rămâne în vigoare
până în 1923.

Obţinerea Independenţei de Stat a României:

a) Căile vizate pentru obţinerea Independenţei:
România se afla sub suzeranitate otomană şi sub garanţia colectivă a marilor puteri. Independenţa era
dorită de întreaga clasă politică existând diferenţe numai cu privire la căile de obţinere a ei:
- Liberalii – calea războiului: erau favorabili acţiunilor militare şi apropierii de Rusia, deoarece singura
interesată să susţină dezmembrarea Imperiului Otoman.
- Conservatorii – calea diplomatică: erau favorabili acţiunilor diplomatice şi se opuneau colaborării cu
Rusia, socotind că regimul garanţiei colective din 1856 era singurul obstacol în calea expansiunii ruse

b)Redeschiderea „problemei orientale” în anii 1875 – 1876, prin răscoale ale popoarelor din Balcani
împotriva Porţii. Rusia dorea să intervină în favoarea popoarelor ortodoxe din Balcani, dar de fapt voia să
ajungă la strâmtorile Bosfor şi Dardanele.

c)Poziţia României faţă de războiul din Balcani

Acţiuni de politică externa desfasurate in perioada premergătoare obţinerii independenţei de stat /
sau în timpul Principelui Carol I: Notele diplomatice adresate Marilor puteri sau Portii în vederea obţinerii
independenţei pe cale diplomatică
- 4 ian 1876 Nota diplomatică adresată de prim ministrul conservator Lascăr Catargiu agenţilor diplomatici
ai României în străinătate anunţa neutralitatea ţării în conflictul din Balcani se sublinia că statul român nu
face „în nici un fel parte integrantă din Imp. Otoman”.
-Iunie 1876 – Guvernul liberal, condus de IC Brătianu, adresează prin ministrul de externe, M.
Kogălniceanu a adresat o Nota diplomatică agenţilor diplomatici, prin care solicita, practic, recunoasterea
independenţei. Acest memoriu adresat Porţii şi Puterilor garante prin care se solicita recunoşterea
individualităţii/ independenței statului român şi a numelui de România, a fost primit cu ostilitate.

Asemănări
- Ambele urmăresc obţinerea independenţei pe cale diplomatică

8
Acţiuni/evenimente desfăşurate de România în relaţiile internaţionale (sau prin care România se afirmă în relaţiile
internaţionale sau pe fondul „crizei orientale”- primele trei acţiuni!) în a doua jum a sec XIX:
o Semnarea la 4 aprilie 1877 – a Convenţiei politice româno – ruse la Bucureşti
o Participarea României la Războiul de Independenţă
o Tratatul de la Berlin – semnat la 1 iulie 1878
o Aderarea României la Tripla Alianţă-1883

o Semnarea la 4 aprilie 1877 – a Convenţiei politice româno – ruse la Bucureşti, stabilea:

o trecerea trupelor ruseşti pe teritoriul României, în drum spre Balcani; Rusia să suporte cheltuielile
de trecere şi să ocolească Bucureştiul
o Rusia se angaja să respecte „drepturile politice” ale României
o Respectarea integrităţii teritoriale a României
Rusia a refuzat să semneze cu România şi o Convenţie militară.
Consecinte:
- Carol I a decretat mobilizarea generală a armatei.
- Rusia declară oficial război Porţii şi începe să-şi treacă trupele pe teritoriul României
- Poarta bombardează localită de la nordul Dunării, armata română răspunde şi instalează starea de
război.
- România a declarat război Imp. Otoman

o Participarea României la Războiul de Independenţă

- La 9 mai 1877, M. Kogălniceanu, în Adunarea Deputaţilor proclamă Independenţa României: „Suntem
dezlegaţi de legăturile noastre cu Înalta Poartă, ....suntem independenţi, suntem naţiune de sine
stătătoare”.
- deoarece nu exista o convenţie militară cu Rusia, armata română nu a participat de la început la
operaţiunile militare
- armata rusă a trecut Dunărea în Balcani, înaintarea armatei ruse a fost oprită de turci la Plevna, cel mai
important punct strategic al otomanilor in Balcani
- 19 iulie 1877, Mare Duce Nicolae, comandantul armatei ruse, adresează lui Carol I o telegramă prin care
îi solicita sprijin militar.
„Turcii, adunând cele mai mari trupe la Plevna, ne zdrobesc. Rog să faci fuziune, demonstraţie şi, dacă este posibil să
treci Dunărea cu armata, după cum doreşti. Între Jiu şi Corabia, demonstraţia aceasta este neapărat necesară pentru înlesnirea
mişcărilor mele” Principele Nicolae, fratele Ţarului Alexandru al II-lea, 19 iulie 1877
- Armata română trece Dunărea, Plevna este asediată şi capitulează la 28 noiembrie 1877. Războiul se
încheie în ianuarie 1878 cand Imperiul Otoman a capitulat
Consecinţe:
- jertfa adusă pe front a confirmat dorinţa românilor de a-si obţine independenţa
- participarea şi efortul de război au necesitat recunoaşterea independenţei

Acțiuni:
o Semnarea la 4 aprilie 1877 – a Convenţiei politice româno – ruse la Bucureşti
o Participarea României la Războiul de Independenţă

Asemănare:
9
- ambele acțiuni sunt desfășurate cu Rusia
- ambele acțiuni urmăresc obținerea independenței

o Tratatul de la Berlin – semnat la 1 iulie 1878

S-a încheiat iniţial Tratatul de la San Stefano (feb. 1878), însă acesta sporea prea mult puterea
Rusiei în zona Balcanilor şi a fost anulat de Marile Puteri, fiind convocat Congresul de la Berlin
Tratatul de la Berlin – semnat la 1 iulie 1878 – prevedea:
- recunoştea independenţa României, însă cu următoarele condiţii:
 răscumpărarea de către statul român a acţiunilor Societăţii Strousberg/germana (construise o
linie ferată)
 modificarea Art. 7 din Constituţia din 1866, pentru a acorda cetăţenie română şi necreştinilor
(reprezenta o încălcare gravă a suveranităţii naţionale a României prin exprimarea pretenţiei
de modificare a articolului din Constituţie).
 România primea Dobrogea, Delta Dunării şi Insula Şerpilor
 România era nevoită să cedeze Rusiei sudul Basarabiei (cele trei judeţe pe care le primise în 1856)

Consecinţe:
- România are un nou statut politico-juridic internațional- stat independent
- este modificat Art. 7 din Constituţie prin care se acorda cetăţenie română şi necreștinilor- 1879
- România primeşte Dobrogea
- Carol I primește titlul de ”Alteță Regală”- 9 sept 1878
- România este proclamată Regat- 14 martie 1881

A doua parte a domniei lui Carol I – 1881 – 1914 a fost favorabilă modernizării, principala caracteristică a
perioadei a fost stabilitatea politică. După recunoaşterea internaţională a Independenţei României, a crescut
prestigiul monarhiei, astfel:
- În 1881- România fost proclamată Regat, iar Carol şi soţia sa, Elisabeta de Wied, au fost încoronaţi
Regi al României. Prin „pactul de familie” s-a reglementat succesiunea la tron; moştenitor a fost
proclamat, în lipsa unor moştenitori direcţi, Ferdinand de Hohenzollern, nepotul de frate al lui Carol I.
- în 1895 este introdusă rotativa guvernamentală (sau alternanţa la guvernare), mecanism care a
asigurat stabilitatea politică (cele două partide politice mari alternau la guvernare, era încurajat astfel
sistemul bipartid); acest sistem a funcţionat până în 1918; Carol I a fost „arbitrul” dintre forţele
politice care se confruntau în societatea românească.

o Aderarea României la Tripla Alianţă-1883

Pentru a ieşi din izolarea diplomatică, România s-a orientat pe plan extern spre Tripla Alianţă,
alianţă formată din Germania, Austro-Ungaria şi Italia. Era o alianţă cu caracter defensiv, înfiinţată în
1882. România aderă la Tripla Alianţă (Puterile Centrale)- în 1883 de teama Rusiei.

Consecinţa: România iese din izolarea diplomatică

România se afirmă în relaţiile politice internaţionale

1
Actiuni prin care România participă la criza orientală/ la relatiile internationale în prima jum a sec XX,;

o Participarea la Al Doilea Război Balcanic (1913)

o Conferinţa de Pace de la Bucureşti (1913)

Războaiele Balcanice (1912- 1913)

- au evidenţiat reorientarea politicii externe româneşti, a oferit României ocazia de a se afirma ca
principala putere între tinerele state din zonă

1. Primul Război Balcanic (1912- 1913)- Romania neutră

- întărirea poziţiei Bulgariei a fost percepută la Bucureşti ca o ameninţare pentru securitatea frontierei
dobrogene. Guvernul de la Bucureşti, prezidat de Titu Maiorescu, a decis intervenţia militară, decretând
mobilizarea si intrarea in al doilea razboi balcanic

2. Al Doilea Război Balcanic (iunie-iulie 1913)

- România se implică împotriva Bulgariei, numai în momentul în care situaţia de la sud de Dunăre a
devenit periculoasă pentru securitatea ţării
- războiul a fost rapid şi cu pierderi reduse.
- împotriva Bulgariei s-au aflat foştii aliaţi (Serbia, Muntenegru, Grecia) dar şi Imp. Otoman
- pentru a evita intrarea armatei române în Sofia, Bulgaria a cerut pace.
- Participarea României la război sugera orientarea spre Antanta
Consecinţa:
- orientarea României spre Antanta
- desfăşurarea Conferinţei de pace la Bucureşti
- România va primi Cadrilaterul

o Conferinţa de Pace de la Bucureşti (1913)

Pacea de la Bucureşti (1913):

- desfăşurarea Conferinței la Bucureşti, constituia un indiciu privind creşterea prestigiului internaţional al
României
- pentru prima dată ţările din sud estul Europei îşi rezolvau problemele în absenţa Marilor Puteri
- România a încorporat Cadrilaterul (Sudul Dobrogei) cu cele două judeţe: Caliacra şi Durostorum/
Silistra)
După încheierea celor două războaie balcanice ( 1912-1913) s-a încheiat practic „criza orientală”.
Consecinţa:
- România primeşte sudul Dobrogei
- Sunt recunoscute poziţia şi prestigiul României în Europa

1
 RĂZBOIUL PENTRU REÎNTREGIRE NAŢIONALĂ.
PRIMUL RĂZBOI MONDIAL (1914-1918)

Izbucnirea războiului şi poziţia României faţă de război:

Pretextul primului Război Mondial l-a constituit asasinarea prinţului moştenitor al Austro-Ungariei,
Franz Ferdinand, la 15 iunie 1914 la Sarajevo, în Serbia de către un student sârb.
Cauza reală a fost lupta pentru supremaţie, pentru reîmpărţirea lumii în noi sfere de influenţă între
Marile Puteri.
Primul Război Mondial a început la 15 iulie 1914 când Austro-Ungaria declară război Serbiei.
Izbucnirea Primului Război Mondial a pus România într-o situaţie dificilă: cu care dintre cele două
tabere politico-militare să se alieze pentru a-şi realiza unitatea statală, cu Antanta (Rusia, Franţa, Anglia) sau
cu Puterile Centrale (Austro-Ungaria, Germania). Rusia stăpânea Basarabia, iar Austro- Ungaria stăpânea
Transilvania şi Bucovina.
Poziţia României s-a stabilit la 21 iulie 1914, în urma Consiliului de Coroană de la Sinaia care a
hotărât neutralitate armată. În septembrie 1914, regele Carol I a murit, la tron i-a succedat Ferdinand I.
România a fost neutră între 1914-1916.

Actiuni prin care România participă la relatiile internationale în prima jum a sec XX;
o Semnarea Tratatului de alianţă şi a Convenţiei militare cu Antanta- august 1916
o Participarea la operaţiunile militare din I RM (1916-1918)
o 1919-1920 – Conferinţa de Pace de la Paris/Versailles; tratatele de pace semnate aici

o 4 august 1916- Tratatul de alianţă şi Convenţia militară- semnat de guvernul IICBrătianu cu

reprezentanţii Antantei (Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Italia)
Prevederi:
- România se obliga să declare război şi să atace Austro-Ungaria cel mai târziu la 15 august 1916
- Statele Antantei recunoşteau drepturile României asupra Transilvaniei, Banatului şi Bucovinei
- Antanta garanta participarea României la Conferinţa de pace în condiţii de egalitate cu aliaţii.
- Antanta recunoştea dreptul românilor din Austro-Ungaria la autodeterminare şi la unire cu Regatul
României.
- Antanta trebuia să menţină deschis frontul din răsărit şi din Grecia, la Salonic
- Antanta se angaja să sprijine zilnic armata română cu 300 tone de muniţie şi armament
- Se excludea posibiltatea de a încheia pace separată

o Participarea României la război (1916-1918)

1. Campania din 1916

În august 1916, armata română a pătruns în Transilvania pentru eliberarea sa de sub dominaţia
austro-ungară. Acţiunea ofensivă a fost oprită din cauza situaţiei de pe frontul din sud unde germanii şi
bulgarii au străpuns linia de apărare ocupând Dobrogea. Situaţia s-a agravat în oct-nov. 1916 datorită
străpungeri apărării pe Valea Jiului şi Valea Oltului. Germania a impus pe 2/3 din teritoriul României un
regim de ocupaţie militară. Autorităţile române, armata, o parte a populaţiei civile s-au retras în Moldova.
Capitala s-a mutat la Iaşi. La finalul anului 1916 frontul s-a stabilizat în sudul Moldovei

2. Campania din 1917

În vara anului 1917 începeau confruntările pe frontul din Moldova. Luptele s-au dat la Mărăşti,
Mărăşeşti şi Oituz,iar ofensiva austro -germană este oprită. În oct 1917 în Rusia s-a instalat un regim

1
comunist care a semnat ieşirea din război. Armata română a rămas singură pe frontul de est, de aceea a fost
nevoită să semneze o pace separată cu Puterile Centrale.

3. Situaţia din 1918

Tratatul de pace de la Buftea- Bucureşti (24 aprilie 1918) avea condiţii deosebit de aspre.
- România iese din război
- România ceda Dobrogea Bulgariei
- Culmile Carpaţilor, în suprafaţă de 5600 km², cu 170 de sate erau luate de Austro-Ungaria
- Economic ţara era subordonată Germaniei care controla industria, comerţul, finanţele, resursele de
petrol şi cereale, navigaţia pe Dunăre şi porturile fluviale
- Armata era demobilizată
- România devenea dependentă economic şi politic de Puterile Centrale
- Singurul câştig al României- se recunoştea unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918) !
Regele Ferdinand nu a a acceptat tratatul, astfel a rămas NUL din punct de vedere juridic.

Reintrarea României în Război:

Schimbările apărute pe front l-au determinat pe Regele Ferdinand I să ordone armatei reintrarea în război
la 10 noiembrie 1918. La 11 nov. 1918 - Germania capitulează. Sfîrşitul războiului găsea România în
tabăra învingătoare.
Consecinte:
- eliberarea teritoriilor s-a făcut prin jertfa de luptă a poporului român
- la sf războiului tratatele semnate recunoşteau noul stat constituit- România Mare

o 1919-1920 – Conferinţa de Pace de la Paris/Versailles; tratatele de pace semnate aici

o 1919 - Tratatul de la Saint Germaine cu Austria- Austria recunoştea unirea Bucovinei cu România
o 1920 - Tratatul de la Trianon cu Ungaria- Ungaria recunoştea unirea Transilvaniei cu România
o 1920 - Tratatul de la Paris dintre România şi Marile puteri (M Britanie, Franţa, Italia, Japonia) Marile
puteri recunoşteau unirea Basarabiei cu România şi statul România Mare.

O constantă/ asemănare în desfășurarea faptelor istorice/acțiunilor la cere participă România la începutul secolului XX (2016,
V8, p. 69)

o Constanta: Atitudinea de neutralitate a României

Acțiuni: față de Primul Război Balcanic (1912-1913) și față de I RM (1914-1916)

o Constanta: orientarea României în relațiile internaționale spre Antanta

Acțiuni: în al II lea Război Balcanic (1913) și în I RM (1916-1918)

o Constanta: participarea României la acțiuni pentru apărarea/reîntregirea teritoriului

Acțiuni: în al II lea Război Balcanic (1913) și în I RM (1916-1918) și în al II RM (1944-1945)

Acțiuni desfășurate de România în relația cu o mare alianță, la începutul secolului XX (2015, V9, p.61)

Alianta: Antanta (Tripla Înțelegere)

Acțiuni: - 4 august 1916- Convenția politică și militară cu Antanta

- 1916-1918- participarea la I RM alături de Antanta

Alianta: Puterile Centrale (Tripla Alianță)

1
Acțiuni: - 21 iulie 1914- Consiliul de Coroană de la Sinaia decide neutralitatea și neparticiparea României la război
alături de Puterile Centrale

- 14 august 1916 - Consiliul de Coroană de la Cotroceni- România declară război Puterilor Centrale

- 1916-1918 - România luptă împotriva Puterilor Centrale

- 24 aprilie 1918- Pacea de la Buftea București cu Puterile Centrale

Asemănare între două acțiuni la care participă România alături de mari alianțe din sec XX (2014, V5, p.47)

Asemănarea: România semnează documente/Convenții cu aceleași state: Franta, Marea Britanie, Rusia/URSS

Acțiuni: - 4 august 1916- Convenția politică și militară cu Antanta

- 12 septembrie 1944 – Convenția de armistițiu cu Coaliția Națiunilor Unite

Asemănarea: România participă la război alături de: Franta, Marea Britanie, Rusia/URSS

Acțiuni: - 1916-1918- participarea la I RM alături de Antanta (Franta, Marea Britanie, Rusia)

- 1944-1945 - participarea la II RM alături de Coaliția Națiunilor Unite (Franta, Marea Britanie, URSS)

Asemănarea: România a urmărit eliberarea teritoriilor românești

Acțiuni: -1916-1918, în I RM, participă alături de Antanta (Franta, Marea Britanie, Rusia) pentru eliberarea Transilvaniei

- 1944-1945 - participarea la II RM alături de Coaliția Națiunilor Unite (Franta, Marea Britanie, URSS) ) pentru
eliberarea Transilvaniei

REALIZAREA ROMÂNIEI MARI- 1918

Cauza a înfăptuirii României Mari
 Dezvoltarea conştiinţei naţionale
 Românii trăiau sub asuprirea mai multor state vecine
 Lupta de emancipăare naţională

Obiectiv al României în prima jum a sec XX

 reîntregirea naţională, realizarea statului naţional unitar român

Factori externi care au favorizat acest proces

 În Rusia, în 1917, bolşevicii au cucerit puterea politică; ei au dat decretul privind dreptul la autoderminare al
popoarelor din fostul Imperiu Ţarist; Basarabia se uneşte cu România
 Preşedintele american W Wilson a elaborat în 1918 programul “Cele 14 puncte”- prin care se acorda dreptul la
autoderminare naţiunilor asuprite: Bucovina, Transilvania, Maramureşul Crişana şi Banatul s-au unit cu
România
 Destrămarea imperiilor multinaţionale: Rus şi Austro-Ungar

Factori interni prin care românii au realizat Marea Unire

 Evenimentele desfăşurate în epoca modernă: Unirea de la 1859, reformele lui Cuza, obţinerea Independenţei de
stat la 1877-1878, afirmarea conştiinţei naţionale

Fapte istorice/ acţiuni prin care s-a realizat România Mare în sec XX
 Participarea la al II-lea Război Balcanic. Pacea de la Bucureşti. Cadrilaterul la România
 Participarea la I RM, jertfa de luptă a poporului român
 Unirea Basarabiei- 27 martie 1918
 Unirea Bucovinei – 15 nov 1918
 Unirea Transilvaniei- 1 dec 1918

1
Consecinţele înfăptuirii României Mari pe plan intern şi extern
pe plan intern
 a crescut suprafaţa ţării
 a sporit populaţia
 diversitatea etnică şi confesională/religioasă
 s-a adoptat o nouă Constituţie care să corespundă noilor realităţi- 1923
pe plan extern: a apărut pe harta Europei un nou stat: România Mare

ÎNFĂPTUIREA MARII UNIRI-REALIZAREA ROMÂNIEI MARI- 1918

Fapte istorice/ acţiuni prin care s-a realizat România Mare în sec XX
 Unirea Basarabiei- 27 martie 1918
 Unirea Bucovinei – 28 nov 1918
 Unirea Transilvaniei- 1 dec 1918
Înfăptuirea Marii Uniri a fost marcată de participarea României la primul război mondial, de
prăbuşirea Imperiului Ţarist şi Austro – Ungar şi de acordarea dreptului la autodeterminare al popoarelor din
Rusia ca urmare a Revoluţiei bolșevice din oct. 1917. Principiul autodeterminării a fost promovat şi de
preşedintele american W. Wilson în programul “Cele 14 puncte”. Eforturile diplomatice şi militare ale
României s-au împletit cu acţiunile populaţiei din Basarabia, Bucovina şi Transilvania, realizându-se Marea
Unire din 1918. Această întregire teritorială s-a înscris în procesul care a cuprins o întinsă regiune a Europei,
de la Marea Baltică la Marea Egee.

BASARABIA
Basarabia – Moldova dintre Prut şi Nistru – anexată în anul 1812, în urma Păcii de la Bucureşti, de
Imperiul Ţarist, s-a unit cu România în timpul războiului.
La 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării întrunit la Chişinău, a proclamat independenţa Republicii
Democratice Moldoveneşti iar la 27 martie 1918, Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România. La 22
aprilie 1918, regele Ferdinand semna decretul de promulgare a Actului Unirii Basarabiei cu România.

BUCOVINA
Bucovina reprezintă nordul Moldovei, anexată în 1775 de Imperiul Habsburgic, iar din 1867 a făcut parte
din Imperiul Austro – Ungar, condusă direct de Curtea de la Viena.
La 15/28 nov. 1918 au început lucrările Congresul General al Bucovinei, au participat reprezentanţii
românilor şi ai minorităţilor naţionale. Preşedintele Congresului, Iancu Flondor, care a dat citire actului
prin care se hotăra în unanimitate, „Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare,
cu Regatul României”. La 11 dec 1918 regele Ferdinand promulgă actul unirii

TRANSILVANIA
După instaurarea dualismului austro-ungar în 1867, Transilvania a trecut sub administrarea
Guvernului de la Budapesta. În cursul anului 1918, monarhia habsburgică a fost supusă presiunii luptei
popoarelor pentru autodeterminare.
La 1 dec. 1918 s-a desfăşurat Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, la care au participat 1228
delegaţi cu drept de vot şi peste 100.000 de persoane. Adunarea a fost deschisă de către Gheorghe Pop de
Băseşti, iar Vasile Goldiş a prezentat Rezoluţia Unirii care solicita „Unirea acelor români şi a tuturor
teritoriilor locuite de dânşii cu România”.
Pentru conducerea Transilvaniei până la integrarea sa definitivă în statul român s-au format două instituţii:
a.....1. Marele Sfat Naţional cu rol legislativ, format din 250 de membri, condus de Gh. Pop de Băseşti
a.....2. Consiliul Dirigent, instituţie executivă., formată din 15 membri, condusă de Iuliu Maniu.
La 24 dec. 1918, regele Ferdinand a emis decretul de unire.

1
 România Mare a fost rezultatul voinţei naţiunii române. România Mare avea o suprafaţă de 295 049 km²,
faţă de 137 000 km² în 1914, cu o populaţie de peste 18 milioane de locuitori, din care 71,9% erau români,
29,1% minorităţi, populaţia rurală fiind de 78,9%.
La 29 decembrie 1919, Parlamentul României Mari (a ratificat) a votat legile de unire Basarabiei,
Bucovinei şi Transilvaniei cu România.
România Mare a fost consfinţită, recunoscută oficial pe plan internaţional, prin tratatele de pace de la
Paris - Versailles
La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, regele Ferdinand şi regina Maria au fost încoronaţi ca suverani
ai Românie Mari..
Relaţiile internaţionale ale României în perioada interbelică (1918 – 1939)

Acţiuni/Fapte istorice prin care România participă la relaţiile politice internaţionale în perioada
interbelică (1918 – 1939) şi in timpul celui de-al doilea razboi mondial (1939-1945) (Alianţe politice
internaţionale la care a aderat şi România)
o 1919- Societatea Naţiunilor
o 1921- Mica Înţelegere
o 1934- Înţelegerea Balcanică
o Axa Roma-Berlin-Tokio
o Coaliţia Naţiunilor Unite

1919- Societatea Naţiunilor

o În cadrul Conferinţei de la Paris (1919-1920) s-au pus bazele Societăţii (Ligii) Naţiunilor –1919 –
sediul la Geneva- organism politic internaţional constituit pe baza Programului „Cele 14 puncte”
prezentate de preşedintele SUA, W. Wilson, cu scopul apărării păcii în lume şi colaborării dintre state.
România a fost stat fondator. Un rol important l-a avut diplomatul Nicolae Titulescu, ministru de
externe al României, care a fost ales preşedinte al Societăţii Naţiunilor în 1930 şi 1931, mandat care
s-a desfăşurat într-un context internaţional incert, cauzat de marea criză economică (1929 – 1933) şi
de tensionarea treptată a situaţiei politice şi climatului internaţional
Consecinţe:
- Activitatea diplomatului N. Titulescu a sporit prestigiul României în relaţiile internaţionale

1921- Mica Înţelegere

În anul 1921 s-a constituit din inţiativa lui Take Ionescu o alianţa regională pentru asigurarea securităţii
colective şi apărarea graniţelor şi acordarea de sprijin militar reciproc în cazul unui atac provocat de
Ungaria. Alianţa s-a numit Mica Înţelegere (Mica Antantă) şi era formată România, Cehoslovacia,
Regatul Sârbo-Croato-Sloven/Iugoslavia. A funcţionat până în 1938, sfârşitul ei fiind decis de
dezmembrarea Cehoslovaciei.
Consecinţe:
- România se afirmă ca un factor de stabilitate în zonă
- Asigurată securitatea în zonă
-
1934- Înţelegerea Balcanică
Intelegerea Balcanica (1934) se constituie din initiativa lui N. Titulescu, alianta zonală formată
din
România, Iugoslavia, Turcia şi Grecia cu scopul asigurării securităţii colective şi protejării graniţelor în faţa
revizionismului bulgar. A avut caracter defensiv şi a funcţionat până în 1940
Consecinţe:
- România se afirmă ca un factor de stabilitate în zonă
- Asigurată securitatea în zonă

1
1936 - 1937 - Axa Roma-Berlin-Tokio– Pactul Tripartit sau Pactul Anticomintern, la care va adera şi
Ungaria în 1938; Anul 1938 a fost momentul de vârf al politicii agresive şi revizioniste a Germaniei;
atfel Hitler ocupă, Austria – în urma acestei anexări (Anschllus – ul), Austria dispare de pe harta
politică a Europei; la 1 septembrie 1939 se declanşează al doilea război mondial, prin atacul
Germaniei asupra Poloniei. În nov. 1940, România condusă de generalui Ion Antonescu aderă la Axă,
pe baza acestui act va participa la război împotriva URSS pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei
Consecinţe:
- Angajarea României în războiul împotriva URSS pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei
- Continuarea războiului împotriva URSS şi după pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei
- Pierderi umane şi materiale
1942 – Coaliţia Naţiunilor Unite
S-a constituit în 1942 din SUA, M. Britanie şi URSS împotriva statelor Axei (Germania, Italia,
Ungaria, România). La 23 august 1944 România întoarce armele împotriva Germaniei şi intră în Coaliţia
Naţiunilor Unite
Consecinţe:
- Armata Rosie (URSS) se comportă ca o armată de ocupaţie
- România intră în sfera de influenţă sovietică

Fapte istorice care au determinat/cauzat participarea României la acțiuni militare în prima

jumătate a sec XX/ intrarea României în al doilea război mondial (1939-1945)

o Pierderile teritoriale. Tragicul an 1940 în Istoria Românilor

- 26 şi 28 iunie 1940 -Note Ultimative, adresate de URSS României. România a cedat
Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa Uniunii Sovietice

- 30 aug. 1940 - Al doilea Dictat de la Viena. Germania şi Italia au impus României să

cedeze Ungariei nord-vestul Transilvaniei

- 7 sept. 1940- Tratatul de la Craiova, România a cedat Bulgariei Cadrilaterul (sudul

Dobrogei)

Consecinţe:
 S-a prăbusit sistemul politico diplomatic realizat în 1918
 Urmări imediate în domeniile: politic, economic, social, învăţământ, cultural...
 Abdicarea regelui Carol al II-lea în favoarea fiului său, Mihai I, la 6 sept. 1940. Imediat acesta
a depus jurământul de credinţă, într-o formulă stabilită de Ion Antonescu, preşedintele
Consiliului de Miniştri
 La 23 nov. 1940, cu ocazia vizitei lui Ion Antonescu în Germania, România a aderat la Pactul
Tripartit, intrând astfel în sistemul de alianţe al Axei Roma- Berlin-Tokio.colaborarea româno
germană s-a întins pe perioada 23 nov. 1940-23 aug. 1944.

Participarea României la al II- lea război mondial

..1. 1941-1944- de partea Axei
La 22 iunie 1941- Planul Barbarossa, România aliată cu Germania Intră în război pentru a-şi
recupera teritoriile ocupate de URSS, Basarabia şi Bucovina de Nord. Până la mijlocul lunii iulie 1941,
armatele germană şi română Basarabia şi Bucovina au fost eliberate. Dar Ion Antonescu hotărâse deja să
trimită trupele române dincolo de Nistru. Continuarea războiului peste Nistru a fost contrară intereselor
României.La sfârşitul anului 1942, un număr mare de efective româneşti au luat parte la ofensiva germană
din sudul Rusiei. Dezastrul de la Cotul Donului şi Stalingrad a avut o influenţă hotărâtoare asupra politicii
româneşti. În condiţiile contraofensivei sovietice din anii 1943-1944, atât Ion Antonescu, cât şi regele Mihai I

1
şi opoziţia au iniţiat acţiuni diplomatice pentru ieşirea României din războiul împotriva Naţiunilor Unite. În
după amiaza zilei de 23 aug. 1944, regele l-a invitat pe Antonescu la Palat. Când Antonescu a refuzat să
accepte încheierea imediată a armistiţiului, regele a ordonat arestarea mareşalului Ion Antonescu.
Proclamaţia regelui Mihai I către ţară, 23 august 1944:
„ Români,
În ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o
singură cale pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi
imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite”

..2. 1944-1945- de partea Coaliţiei Naţiunilor Unite

La 23 aug. 1944, România a ieşit din războiul antisovietic şi a întors armele împotriva Germaniei
hitleriste. Actul de la 23 august 1944 a reprezentat o cotitură în politica externă românească. Armata română
a eliberat Transilvania şi a contribuit la înfrângerea Germaniei, în luptele purtate în Ungaria, Cehoslovacia şi
Austria. Marile puteri ale lumii, Marea Britanie, SUA, URSS au împărţit lumea în sfere de influenţă iar ţara
noastra a intrat în sfera de influenţă sovietică.

Consecinţe:
- sept 1944- Conventia de armistitiu semnata cu URSS- intrarea Romaniei in coalitia Natiunilor
Unite
- 1947 - Tratatul de pace de la Paris Prevederile tratatului au fost nefavorabile României:
 nu i se recunoştea cobeligeranţa alături de Naţiunile Unite
 graniţa cu Uniunea Sovietică rămânea cea stabilită în iunie 1940, deci Basarabia şi nordul
Bucovinei rămâneau la URSS
 trupe ale Armatei Roşii rămâneau în România
 România trebuia să plătească o despăgubire de război de 300 milioane de dolari la valoarea
anului 1938 către Uniunea Sovietică, pentru pagubele produse în timpul războiului
antisovietic, achitaţi în produse: alimente, materii prime, echipament industrial, nave etc
 România a fost obligată să desfăşoare o politică externă aliniată sistemului politic comunist
 Singurul punct favorabil pentru România era abrogarea Dictatului de la Viena şi redobândirea
Transilvaniei de nord-vest.

Aliante I RM (1914- 1918)

TRIPLA ALIANȚĂ sau PUTERILE CENTRALE
1882- formată din Germania, Austro-Ungaria și Italia
1883- aderă România pentru a ieși din izolarea
diplomatică
1914 - când izbucnește I RM, România și Italia se
declară neutre
1915- aderă Bulgaria și Turcia la Tripla Alianță
1916 - România intră în război impotriva Austro-
Ungariei pt eliberarea Transilvaniei si Bucovinei
1918- Pacea de la Buftea București cu Puterile
Centrale
1918- Tripla Alianță înfrântă în I RM
TRIPLA ÎNȚELEGERE sau ANTANTA
1904- Antanta Cordiala Franta- Marea Britanie
1907- formată din Franța, Marea Britanie și Rusia
1916 - România semnează cu Antanta Convenția
politică și militară și intră în război alături de Antanta
împotriva Austro- Ungariei/ Triplei Alianțe pentru a
elibera Transilvania și Bucovina
1917- Rusia iese din război
1918—Antanta - victorie
1919- 1920- Sistemul de tratate de la Paris Versaille
recunosc statul România Mare

Aliante II RM (1939- 1945)

AXA ROMA- BERLIN- TOKIO COALIȚIA NAȚIUNILOR UNITE
Pactul Tripartit/
1
 Pactul Anticomintern (anticommunist)
1936- 1937- formată din Italia, Germania, Japonia
1940- aderă România la AXĂ
1941- 23 august 1944 - România și Germania atacă
URSS pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei
anexate de URSS în 1940
9 mai 1945 - Germania capitulează; se încheie
războiul în Europa
Ian 1942- formată din SUA, Marea Britanie și URSS
23 august 1944- lovitura de stat, regele Mihai I il
arestează pe prim Ministrul Ion Antonescu, România
iese din alianța cu Axa și intră în alianta Colaliției
Națiunilor Unite; Armata Roșie pătrunde pe teritoriul
României
23 august 1944- 9 mai 1945- armata română luptă
pentru eliberarea Transilvaniei, Ungariei, Austriei,
Cehoslovaciei de sub constrolul trupelor germane
1945- COALIȚIA NAȚIUNILOR UNITE- câștiga
războiul