Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Înainte de a deveni o realitate instituţională, statul român modern a fost imaginat ca proiect
politic. Proiectul a prins contur în sec XVIII, devenind realitate în sec XIX (1859 – Unirea
Principatelor).
Stat modern = stat care se guvernează după o constituţie care prevede drepturi şi libertăţi
cetăţeneşti şi separarea puterilor în stat, care garantează dreptul la proprietate
privată şi participarea tuturor categoriilor sociale la viaţa politică.
Sec XVIII-XIX s-au caracterizat în plan european prin constituirea şi afirmarea naţiunilor
moderne. Condiţiile care au dus la naşterea României moderne sunt legate atât de transformările
suferite de societatea românească în sec XVIII şi prima jumătate a sec XIX, dar şi de contextul
internaţional („problema orientală”).
Proiectele elaborate au vizat reformarea şi modernizarea societăţii româneşti. Ele au fost
concretizate sub forma memoriilor boierești, a proiectelor de constituții, a programelor revoluționare,
a legislației elaborate de domnitori sau de către Marile Puteri.
Proiecte boiereşti
Programul politic nu s-a fixat într-un act fundamental ci în totalitatea memoriilor şi proiectelor
de reformă redactate în timpul războaielor ruso-austro-turce (1711-1812), printre alţii de Mihai
Cantacuzino, Enăchiţă Văcărescu, Dimitrie Sturdza .
Cerinţe:
ideea dominantă a fost revendicarea unui nou statut juridic pe baza dreptului
istoric (românii „dintr-un început au fost un norod slobod şi nesupus”)
înlăturarea regimului fanariot
revenirea la domniile pământene
autonomia deplină a Ţărilor Române în raporturile cu Imperiul Otoman (ex. dreptul
boierilor de a-şi alege domnitorul)
unire şi independenţă
realizarea unor reforme care să asigure modernizarea societăţii româneşti
reforma instituţiilor statului şi a formei de guvernare (majoritatea erau pentru
monarhie, în varianta sa românească: domnia)
A cuprins diverse forme:
memorii ale muntenilor şi moldovenilor către Marile Puteri:
o delegație comună de boieri munteni și moldoveni adresează un memoriu
Marilor Puteri prezente la tratativele de la Focșani (tratative de pace în
urma războiului ruso-turc din 1768-1774), prin care solicită:
- revenirea la domniile pământene
- respectarea autonomiei
- independența
- unirea Ţării Româneşti cu Moldova într-un stat sub
garanţia Marilor Puteri (Austria, Rusia şi Prusia)
Aceste solicitări erau subordonate ”proiectului dacic” inițiat de
Ecaterina a II-a și care viza formarea unui stat tampon, cu numele Dacia,
format din Țara Românească și Moldova
cele redactate în timpul tratativelor de la Şiştov din 1791, când Divanul
Țării Românești se adresează delegaților ruși și austrieci. Memoriul de la
Șiștov, unul dintre cele mai cuprinzătoare documente, era înaintat de Ioan
Cantacuzino și cerea:
- desfiinţarea raialelor (cetăți de pe teritoriul țărilor românești,
ocupate și administrate de către otomani)
- domn pământean
- autonomia și neutralitatea țării sub protectoratul Austriei şi
Rusiei
- alegerea domnitorului nu numai de către boieri, ci de o
adunare națională compusă din cele trei stări
- desființarea obligațiilor către Poartă (cu excepția tributului)
- libertatea comerțului
memorii ale transilvănenilor: mişcarea Supplexului (1744, 1791) - drepturi naţionale
pentru români:
se remarcă episcopul greco-catolic I.M. Klein – „Supplex Libellus”
reprezentanţii Şcolii Ardelene (Samuil Micu, Gh. Şincai, Petru Maior, I.B
Deleanu) – „Supplex Libellus Valchorum”
scrieri ale cărturarilor munteni şi moldoveni: Ienăchiţă Văcărescu, Daniil Philipide,
Dionisie Fotino; insistau asupra vechimii şi continuităţii poporului român.
Mişcarea condusă de Tudor Vladimirescu, desfăşurată în 1821 în Ţara Românească a dat noi
dimensiuni proiectului politic modern.
Documentele revoluţiei au fost reprezentate de „Proclamaţia de la Padeş” şi „Cererile
norodului românesc” (în aparenţă îndreptat împotriva fanarioţilor, nu a Porţii).
În 1814 se formase o societate secretă „Eteria” la Odessa (de către trei negustori greci) care
avea ca scop eliberarea grecilor, pe fondul unei răscoale generale a creştinilor din Balcani. A stabilit
legături şi cu boierii români. După moartea ultimului domn fanariot, Alexandru Şuţu, Tudor
Vladimirescu a guvernat ţara pentru câteva luni.
Proiectul politic de la 1821 a fost schiţat în „Cererile norodului românesc”:
reformarea administraţiei, justiţiei, învăţământului, economiei
respectarea autonomiei Principatelor
suveranitatea poporului
domn ales de ţară, pe viaţă
promovarea în funcţii pe merit
înfiinţarea unei armate întreţinută de mănăstiri, formată din 4000 de panduri şi 200 de arnăuţi
impozit unic plătit în patru rate
desfiinţarea scutelnicilor şi poslujnicilor (categorii de ţărani scutiţi de plata birului domnesc),
etc.
Nu s-a pus în discuție problema agrară.
Deşi înfrântă revoluţia, în 1822 s-a revenit la domniile pământene:
Grigore Dimitrie Ghica în Ţara Românească
Ioniţă Sandu Sturdza în Moldova.
În 1822, mica boierime din Moldova îşi exprima punctul de vedere prin elaborarea Constituţiei
cărvunarilor, redactată de Ionică Tăutu şi înaintată domnitorului Ioniţă Sandu Sturdza (cărvunari =
denumire dată micii boierimi de marea boierime din Moldova; aluzie la mişcarea carbonarilor din
Italia). Prevederi:
- garantarea libertății individului
- egalitatea în fața legii
- limitarea puterii domnului prin crearea Sfatului obștesc
- separarea puterilor în stat (distincție între cea legislativă și executivă)
- autonomie față de Poartă, etc.
Simion Marcovici a semnat „Aşezământul politicesc”prin care susţinea organizarea statului
prin separarea puterilor.
În lucrarea „Însemnare a călătoriei mele”(1826), Dinicu Golescu susţinea unirea tuturor
provinciilor româneşti sub forma Daciei Mari.
Reformele propuse de Eufrosin Poteca, 1830, urmăreau:
instituirea impozitului pe venit
libertatea tiparului şi a ocupării funcţiilor administrative.
Clasa a XII-a Pagina 3
Sinteze Bacalaureat Istoria Românilor
În 1834 au fost numiţi şi nu aleşi aşa cum prevedeau Regulamentele, Alexandru Ghica
(înlocuit în 1842 cu Gh. Bibescu, singurul domn ales în conformitate cu prevederile Regulamentului)
în Ţara Românească şi Mihail Sturdza în Moldova = domni regulamentari.
În 1838 gruparea naţională din Ţara Românească din jurul lui Ion Câmpineanu a elaborat
două documente referitoare la organizarea Ţării Româneşti:
„Act de unire şi independenţă” cerea înlăturarea suzeranităţii otomane şi a
protectoratului ţarist, unirea principatelor într-un regat al Daciei, alegerea unui domn
ereditar
un proiect de constituţie „Osăbitul act de numire a suveranului românilor”:
independența țării, egalitatea în faţa legii, libertatea presei, responsabilitatea miniştrilor,
monarhie ereditară, etc.
Acţiuni asemănătoare desfăşura şi societatea secretă Frăţia (1843), care avea înscrise în
program:
unirea Tării Româneşti cu Moldova
independenţa acestora
emanciparea clăcaşilor
egalitatea cetăţenilor în faţa legii.
Ideile ei liberale au fost răspândite prin publicaţii ca: „Propăşirea”, „Arhiva istorică”, „Magazin
istoric pentru Dacia şi Dacia literară”.
Cernăuţi (august 1848, redactat de Mihail Kogălniceanu), precum şi în cadrul Marii Adunări
Naţionale de la Blaj din 3-5 mai 1848, unde s-a strigat „Noi vrem să ne unim cu ţara”. Pentru a nu irita
imperiile vecine, această idee nu a fost inclusă în programele revoluţionare adoptate la Iaşi, Islaz sau
Blaj.
Problema agrară a fost principala problemă socială a revoluţiei. Soluţiile propuse au fost
diferite, de la o soluţie moderată în programul de la Iaşi-„Petiţia Proclamaţie”, până la soluţia radicală
în programul emigraţiei moldovene de la Braşov- „Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei”. În
Ţara Românească s-a constituit o Comisie a proprietăţii care avea în vedere reglementarea raporturilor
dintre proprietari şi ţărani.
Desfăşurarea revoluţiei
Moldova:
27 martie 1848- Iaşi- adunarea de la hotelul Petersburg a cca 1000 de persoane
se adoptă programul „Petiţia Proclamaţie”, redactat de V. Alecsandri.
Programul (35 de articole) a avut caracter moderat:
pentru a evita intervenţia Rusiei, încă de la început prevedea „Sfânta păzire a
Regulamentului Organic”.
alte prevederi: grabnica îmbunătăţire a stării locuitorilor săteni, desfiinţarea
cenzurii, funcţii acordate pe merit, reforma şcolilor, siguranţa personală, formarea
unei gărzi naționale, alegerea unei alte Adunări obștești, etc.
documentul a fost înaintat domnitorului Mihail Sturdza care l-a respins şi a trecut la arestarea
revoluţionarilor. Unii au reuşit să scape şi şi-au continuat activitatea din exil= adoptarea a
altor două programe:
„Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei”- Braşov- mai
1848 (Vasile Alecsandri, Costache Negri); cel mai radical program
Prevederi:
- unirea Moldovei și Țării Românești ”într-un singur stat
neatârnat”
- întemeierea instituțiilor statului pe principii de libertate și
egalitate
- desființarea privilegiilor
- împroprietărirea fără nicio despăgubire
„Dorinţele Partidei Naţionale din Moldova”- Cernăuţi-august
1848, Mihail Kogălniceanu.
Prevederi:
- autonomia deplină a țării
- ”unirea Moldovei cu Muntenia este cheia de boltă fără de
care s-ar prăbuși tot edificiul național”
- desființarea privilegiilor
- egalitatea în fața legii
- libertatea cuvântului, a întrunirilor, a învățământului
- desființarea clăcașilor și împroprietărirea prin despăgubire
Transilvania:
evenimentele au fost complicate de izbucnirea revoluţiei ungare (15 martie 1848) condusă de
Lajos Kossuth, şi avea în program anexarea Transilvaniei la Ungaria
3/15 mai 1848 - Marea Adunare de la Blaj
s-a adoptat programul: „Petiţia naţională” (redactat de către Simion Bărnuţiu) – 16 puncte,
caracter radical
Prevederi: egalitatea în drepturi a naţiunii române cu cea maghiară, oficializarea limbii
române, desfiinţarea iobăgiei fără nicio despăgubire, etc
acţiunile românilor îndreptate împotriva unirii Transilvaniei cu Ungaria au eşuat; la 18/30
mai 1848 Dieta din Cluj a votat anexarea Transilvaniei la Ungaria
adunarea din septembrie 1848 de la Blaj a însemnat începutul insurecţiei
s-au format gărzi militare româneşti conduse de Avram Iancu şi Axente Sever
armata română urma să lupte pe două fronturi: împotriva habsburgilor şi a revoluţiei
maghiare
în aprilie-iulie 1849 Nicolae Bălcescu încearcă să medieze o înţelegere între maghiari (Lajos
Kossuth) şi români (Avram Iancu) pentru a salva revoluţia naţională
s-a încheiat „Proiectul de pacificaţie de la Seghedin” în iulie 1849, dar era prea târziu
pentru că în august 1849 forţele austriece şi ruseşti au înfrânt armata maghiară la Şiria (lângă
Arad), iar la scurt timp a fost înfrântă şi cea română.
Ţara Românească:
pregătirea revoluţiei s-a făcut de un Comitet revoluţionar numit „Frăţia”
9 iunie 1848- Izlaz - izbucnirea revoluţiei
documentul programatic: „Proclamaţia de la Islaz” (I.H. Rădulescu) – caracter moderat;
rol de constituţie. Prevedea: independenţa administrativă şi legislativă a ţării, înlăturarea
protectoratului rusesc, înlăturarea Regulamentului Organic, egalitatea drepturilor politice,
domn responsabil ales pe cinci ani şi căutat în toate stările societăţii, emanciparea clăcaşilor
prin despăgubire
11 iunie 1848 - izbucnirea revoluţiei la Bucureşti
13 iunie - Gh. Bibescu fuge, iar puterea este preluată de un guvern revoluţionar, condus de
mitropolitul Neofit. Sunt luate măsuri: desfiinţarea rangurilor boiereşti, introducerea
drapelului tricolor, înfiinţarea Comisiei proprietăţii pentru rezolvarea problemei agrare
guvernare revoluţionară pentru două luni pe baza Proclamaţiei de la Islaz
guvernul este înlocuit cu o conducere provizorie: o locotenenţă domnească (I.H.Rădulescu,
N. Golescu, Ch. Tell), apoi un caimacam
13 septembrie 1848- înfrângerea revoluţiei ca urmare a confruntării din Dealul Spirii dintre o
companie de pompieri condusă de Pavel Zăgănescu şi trupele otomane. Se instaurează
ocupaţia militară ruso-otomană şi este reintrodus Regulamentul Organic.
În Bucovina: -„Petiţia Ţării” redactată de Eudoxiu Hurmuzaki, Cernăuţi – 20 mai 1848. Se cerea
desființarea clăcii.
În Banat: - „Petiţia neamului românesc din Ungaria şi Banat”, Lugoj – 15 iunie 1848
Consecințe:
- imediate: înfrângerea revoluțiilor, reintroducerea Regulamentelor Organice, exilarea
unor revoluționari, au deschis calea spre modernizare
- în timp: Unirea Principatelor, independența, modernizarea societății.