Tările Române în sec.

al XVIII-lea

A. Regimul fanariot în Moldova şi în Ţara Românească

Regimul fanariot
1. Este un regim în care ȚR au fost complet integrate sistemului politic și militar otoman.
 a fost inaugurat în anul 1711, prin domnia lui Nicolae Mavrocordat în Moldova, iar în anul 1716,
prin numirea aceluiaşi domnitor în Ţara Românească.
 a durat în ambele ţări până la 1821.
 domnitorii proveneau adeseori din rândul elementelor înstrăinate (grecești sau levantine) sau din
familii greceşti originare din cartierul Fanar al Constinopolului (Istanbul) dar sunt și domnitori
dintre boierii români.
 Domnitorii au promovat un sistem de valori propriu bazat pe: traditionalism, ortodoxism
conservatorism și menținerea legăturilor cu Poarta.
 OBS:
 între 1711/1716 – 1760 s-au impus la tron familii, în mare majoritate, românești: Racoviță,
Ghica, Callimachi;
 între 1760 – 1821 s-au impus familii grecești: Caragea, Suțu, Moruzzi, Mavrogheni,
Ipsilanti, Hangerli, Giani-Ruset.
Caracteristicile principale ale acestui regim politic au fost:
 grecizarea domniei, Sfatului domnesc, Bisericii, culturii, învăţământului;
 restrângerea autonomiei interne = accentuarea controlului otoman asupra Principatelor prin :
 durata domniilor era relative scurtă: 36 domnitori în M și 40 în ȚR.
 Unii au domnit în ambele țări;
 Unii domnitori au fost maziliți;
 Domnii sunt asimilați unui pașă cu 2 tuiuri – ca funcţionari ai Porţii ;
 Domnitorii cumpărau tronul şi pentru aceasta se împrumutau de la creditorii greci din fanar -
pentru plata datoriilor și a obligațiilor în creștere față de Poartă mulți domnitori au apelat la
măsuri: cresc obligațiile populației sau vând/oferă funcții creditorilor greci (- înstrăinarea
funcțiilor)
 PR erau văzute drept „chelerul” Porții (cămara)
 sporirea obligaţiilor faţă de Imperiul Otoman;
 fiscalitatea excesivă (creşterea şi diversificarea dărilor impuse populaţiei);
 Instaurarea monopolului commercial otoman – produse vândute în primul rând Porţii la
preţuri mai mici; (efect – acumularea de bogăţii este limitată)
 Dispare oastea tarii – doar o gardă personală a domnitorului formată din arnăuți (albanezi)
 Pierderi teritoriale – vezi războiaele ***
 Unii domnitori - aplică reforme interne privind sistemul fiscal, administraţia, învăţământul, situaţia
ţărănimii dependente (desfiinţarea legării de glie).
Politica externă
 Poarta își aroga dreptul de a reprezenta diplomatic PR
Page3

 Unii domnitori care au promovat o diplomație personală în favoarea Porții. Exemple:

 Ioan Mavrocordat s-a implicat în tratativele de la Passarowitz 1718
 Grigore al II-lea Ghica s-a implicat în războiul din 1736-1739
 Grigore Callimachi s-a implicat în războiul dintre poloni și tătari din 1763
 Grigore Alexandru Ghica în disputa dintre Polonia și Poartă din 1764-1766
 La Constantinopol acționau agenți diplomatici ai domnitorilor denumiți CAPUCHEHĂI
 ÎN 1752 Franța a cerut ambasadorilor săi să recunoască și să trateze pe domnitorii români ca
suverani cu titlu de Alteță.
 S-au deschis primele consulate străine la București și Iași: Rusia (1782); Austria (1783), Prusia
(1785), Franța (1798), Marea Britanie (1803).
Chestiunea orientală şi Principatele Române
Rivalitatea dintre Imperiul Otoman, cel Habsburgic şi cel Rus a provocat o serie de războaie, multe
dintre acestea desfăşurându-se şi pe teritoriul Principatelor Române. Ţara Românească şi Moldova au fost
afectate de aceste conflicte, inclusiv prin pierderi teritoriale:
 în 1718, Imperiul Habsburgic a ocupat Banatul şi Oltenia (aceasta din urmă revenind Ţării
Româneşti în 1739), apoi, în 1775, nordul Moldovei (Bucovina).
 Imperiul Rus a ocupat, în 1812, teritoriul dintre Prut şi Nistru (Basarabia).

RĂZBOAIE:
1. 1711 – între I. Ot. şi I. Ţarist + Moldova (Dimitrie Cantemir) – la Stănileşti/pe Prut – Câştigă I. Ot.
Pacea de la Hârlău.
2. 1716 – 1718 – Război I. Ot cu Austria +Veneția – pacea de la Passarowitz = I. Ot ceda Oltenia și
Banatul către Austria (MMM)
3. 1736 – 1739 – Război I. Ot cu Austria – pacea de la Belgrad = I. Ot recupera Oltenia
OBS ! 1758 – ultima incursiune a tătarilor în Ţările Române
4. 1768 – 1772/1774 – Război I. Ot cu Rusia + Austria – pace la Kuciuk – Kainardji = Austria ia
Bucovina (MMM)
o RUSIA = Rusia și-a inaugurat (de facto) protectoratul asupra PR (și-a deschis calea către
amestecul în politica Țărilor Române) – prin consulii de la Iași și Buc. - acționa pt a-i “proteja
pe ortodocșii » balcanici DAR dorea de fapt ocuparea PR și transformarea lor în gubernii
(proiectul grecesc al Ecaterinei a II-a – Regat al Daciei format din M și ȚR ca stat tampon între I
Ot și Rusia).
o AUSTRIA = Deşi se proclamase garant al Principatelor Române, Rusia îngăduia Austriei să
smulgă nordul Moldovei, parte denumită din 1775 Bucovina.
 1772 –Congresul de pace de la Focșani și București (până la 22.03.1773) participanții
au discutat despre viitoarea împărțire a Poloniei (MMM)
o POARTA - 1775 (7 mai) – PRIN Convenția de la Constantinopol accepta cedarea Bucovinei
Habsburgilor.
o OBS ! Rusia devenea putere protectoare a PR ,,de facto » …. « de jure » va deveni în anul 1829.
La câteva luni după încheierea păcii din 1774, ca răspuns la cerinţele Rusiei, sultanul a emis hatişerifuri către domnii
Moldovei şi Ţării Româneşti, impunând limite drastice suzeranităţii politice otomane şi privilegiilor economice .
o recunoşteau în principiu autonomia, care fusese garantată prin ahdname/capitulații cu câteva veacuri în urmă
o limita puterea dregătorilor otomani de a interveni în treburile interne ale Ţărilor Române.
o Interziceau sultanului să detroneze un domnitor fără motive suficiente
o scoteau de sub jurisdicţia dregătorilor otomani cazurile care implicau creştinii şi mahomedanii de la graniţă şi din
raiale, desemnând în schimb un sfat domnesc drept curte de primă instanţă şi curţile de judecată ale cadiilor din
Giurgiu (pentru Ţara Românească) şi Brăila (pentru Moldova) drept curţi de apel.
o Hatişerifurile restrângeau, de asemenea, intrarea negustorilor şi a personalului militar şi civil în Ţările Române la cei
aflaţi cu treburi oficiale sau care obţinuseră permisiunea necesară din partea autorităţilor din Ţara Românească şi din
Moldova.
o interziceau turcilor să se stabilească permanent în Ţările Române, să deţină proprietăţi funciare acolo sau să se
angajeze în practicarea agriculturii şi a creşterii vitelor şi cereau ca toate pământurile luate de la mănăstiri sau de la
creştinii din aproprierea raialelor să fie restituite fără întârziere.
Page3

5. 1787 – 1791/92 – Război ruso-austro-otoman – otomanii sunt înfrânți la Focșani, Capul Caliacra –
pierd Oceacov și Hotin. ȚR condusă de N. Mavrogheni opune rezistență față de austrieci dar este înfrânt.
Austriecii își opresc acțiunile fiind presați din vest de izbucnirea revoluției franceze.
o 1791 - Austriecii au semnat pacea de la Siștov cu turcii (MMM)
o 1792 Rusia a semnat la Iași pacea cu turcii – păstrează Oceakov și teritoriile dintre Bug și
Nistru = Rusia ajunge vecină cu Moldova pe Nistru. (MMM)
6. 1806 – 1812 – Război ruso-otoman – pacea de la București – Rusia ocupă Basarabia (Expediația lui
Napoleon I care atacă Rusia a oprit continuarea războiului de către aceștia).
Acţiuni de politică externă  ale domnitorilor fanarioţi (secolul al XVIII-lea)
 După acţiunile de politică antiotomană ale lui Constantin Brâncoveanu  (ucis din ordinul sultanului,
la Constantinopol, în anul 1714) şi ale lui  Dimitrie Cantemir (refugiat în Rusia, în 1711), Poarta a
instaurat regimul  domniilor fanariote.
 Chiar  dacă domnitorii fanarioţi erau numiţi direct de către sultan, totuşi acestea au  continuat să fie
considerate ca având un statut internaţional distinct faţă de  Imperiul Otoman. La Constantinopol
continuau să activeze capuchehăi  (reprezentanţi diplomatici ai domnitorilor), iar otomanii au
recunoscut, prin  acte solemne, statutul deosebit al Principatelor Române.
 De  asemenea, în Ţara Românească şi în Moldova au fost deschise şi primele agenţii  şi consulate
ale Rusiei, Austriei, Prusiei, Franţei şi Marii Britanii, la  sfârşitul secolului al XVIII-lea şi la
începutul secolului al XIX-lea.
 Încălcarea  autonomiei Principatelor de către otomani s-a manifestat şi prin cedarea de  către aceştia
a unor teritorii româneşti, prin tratatele de pace încheiate în  urma războaielor ruso-austro-otomane:
Banatul şi Oltenia, cedate Habsburgilor,  prin pacea de la Passarowitz, în 1718 (Oltenia a revenit la Ţara
Românească în  1739, prin pacea de la Belgrad), Bucovina, cedată Habsburgilor, în 1775, după  pacea de
la Kuciuk-Kainargi, Basarabia, cedată ruşilor, prin pacea de la  Bucureşti, din 1812.
 Unii  domnitori fanarioţi au avut curajul să protesteze la Poartă faţă de aceste  cedări teritoriale,
precum domnitorul fanariot al Moldovei, Grigore al III-lea  Ghica (1774 – 1777), ucis de otomani
pentru atitudinea sa.
 http://www.ebacalaureat.ro/c/12/96/835/0/Spatiul-romanesc-si-marile-puteri-la-inceputurile-
modernitatii#ixzz33OMF9Y4A

REFORMISMUL DOMNESC
Începând cu anii 1711 în Moldova şi 1716 în Ţara Românească, s-au instaurat domniile fanariote.
Regimul fanariot, care a durat până în primele decenii ale secolului al XIX-lea (1821), s-a caracterizat prin
numirea domnitorilor direct de către Poartă, restrângerea statutului de autonomie, sporirea obligaţiilor pentru
Ţările Române, accentuarea conflictelor dintre boierimea autohtonă şi cea venită împreună cu domnitorii, dar şi
adoptarea unor măsuri reformatoare.
Constantin Mavrocordat (1730-1769) a domnit alternativ în Moldova şi Ţara Românească; a aplicat
un program de reorganizare administrativă, fiscală, judiciară. Programul său a fost expus în proiectul numit
Constituție și datat la 7 febr. 1740. În iulie 1742 a fost publicat în revista franceză „Mercure de France”
Reforme:
 în fiscalitate: instituirea unei dări unice, prin comasarea dărilor multiple; plata impozitului unic în
patru rate anuale;
 în administraţie: judeţele erau conduse de ispravnici şi s-a introdus leafa pentru dregători (pentru a se
evita abuzurile săvârşte de aceştia);
 sociale: desfiinţarea şerbiei în Ţara Românească (1746) şi Moldova (1749); consecinţa: ţăranii devin
clăcaşi, liberi din punct de vedere juridic, dar dependenţi economic, ceea ce determină obligaţia în zile
de muncă (claca): 12 zile pe an, în Ţara Românească, şi 24 de zile pe an, în Moldova;
Page3

Reforme juridice:
- Ţara Românească
o Codul de legi (cel dintâi) Pravilniceasca Condică (1780), al lui Alexandru Ipsilanti;
o Legiuirea lui Caragea (1818) – Ioan Gh. Caragea.
- în Moldova
o Codul Callimachi (1817), redactat din iniţiativa lui Scarlat Callimachi.

REFORMISMUL BOIERESC
 Memoriile boiereşti trimise către puterile creştine - atitudine naţională manifestată la nivel internaţional
– reprezintă punctul de plecare al programului revendicativ de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul
secolului al XlX-lea. Ele au internaționalizat problemele PR și erau menite a preveni ciocnirea intereselor
divergente ale Rusiei, Austriei şi Turciei. Au fost redactate 209 proiecte (1769 – 1830) initiate de boierii din
partida națională.
Memoriile şi proiectele de reformă politică trimise de boierimea română Marilor Puteri creştine aveau în
vedere revenirea la un statut juridic de state autonome pe baza Capitulaţiilor pe care domnii români le
încheiaseră cu Poarta în secolele XIV- XV.
Principala problemă politică pe care o doreau rezolvată boierii români era legată de înlăturarea
regimului fanariot cu domni aleşi de ţară, lucru cerut în 40 de memorii emise între anii 1716-1821 către
Poartă, Austria şi Franţa. Pentru boierimea română regimul fanariot reprezenta o pierdere a puterii lor
politice şi din acest motiv, memoriile şi proiectele ei aveau în vedere recâştigarea vechilor privilegii
politice.
Ei cereau:
- respectarea drepturilor politice;
- respectarea autonomiei statale; (a Capitulatiilor medievale încheiate cu înalta Poartă)
- obţinerea independenţei;
- neutralitate;
- domni pământeni în locul celor fanarioţi,
- Protectia marilor puteri,
- Unirea principatelor,
- Constitutii.

ASPECTE POLITICE - PROIECTE:

Principala preocupare a programelor boiereşti era problema formei de guvernământ a Principatelor
(recâştigarea puterii politice).
Între 1716 şi 1821, boierii au cerut de 40 de ori înlocuirea fanarioţilor cu domni pământeni (la
Constantinopol, Petersburg, Viena, Paris).
În aceste proiecte politice, boierii au propus diferite forme de guvernământ pentru Principate:
- în 1769 – „partida naţională” - condusă de mitropolitul Gavril Callimachi al Moldovei propunea
instaurarea unei republici aristocratice conduse de 12 mari boieri;
- 1802 – proiectul lui Dumitrache Sturza – „Plan sau formă de oblăduire republicană aristo-
dimocraticească” – marea boierime să aibă garantate drepturile și privilegiile.
- în 1817-1818 - marele vistier Iordache Rosetti-Rosnovanu a redactat 8 proiecte de reformă,
propunând instaurarea unui regim politic în care domnia să fie un simplu organ de supraveghere
şi control, puterea reală trecând în mana unei Adunări Obşteşti şi a unui divan controlat de
boierime. Domn cu rol minor = model pol apropiat de sist parlam englez. A propus un impozit
general (platit de toata lumea)
Page3

ASPECTE SOCIALE - PROIECTE:

Din punct de vedere social, programele boiereşti nu aduceau nimic nou, situaţia ţărănimiii nu era
uşurată – exploatarea pământeană fiind tot la fel de grea ca şi cea fanariotă.

ASPECTE NAȚIONALE
1716 -18 –memoriu boierilor din Țara Rom către Austria – protectia Austriei, dreptul boierilor români
de a alege domnitorul;
OBS!!!
 Exponenţii mişcării naţionale româneşti intuiesc că interferarea marilor puteri la Dunărea de Jos putea
fi folosită prin aranjarea unui statut extern al celor două principate consminţit printr-o garanţie a tuturor
competitorilor care se înfruntau într-o asemenea zonă, neutralizându-li-se poftele anexioniste. Ideea aceasta era
exprimată de delegaţii moldo-munteni, în iulie 1772 – martie 1773, la Congresul de pace de la Focşani şi
Bucureşti, când, în temeiul capitulaţiilor prezentate, solicitau o garanţie tripartită a Austriei, Prusiei şi Rusiei. Se
căuta un paravan proteguitor faţă de o suzeranitate otomană deviată de la sensurile ei iniţiale şi transformată
într-un instrument de opresiune a unei naţiuni îngenuncheată prin nimicirea instituţiilor ei de autoapărare. În
1772 – Congresul de la Focșani - Apare idea creării unei zone tampon (prin unirea PR). În timpul acestui
congres delegațiile Moldovei și Țării Românești au cerut independența de fapt, sub garanția Austriei, Rusiei și
Prusiei și unirea celor două țări românești

1772 – În Congresul la Focsani – memorii ale boierilor din TR si M – cerau revenirea la domnia
pământeană, autonomie internă, unirea M si TR, protecția Aus, Rus, Prus + indep (,,a sosit momentul
schimbării situației patriei noastre, prin recâștigarea libertății...”)
1774 – boierii moldoveni + Grig. Ghica III (domn al M din acea perioadă) au protestat împotriva răpirii
Bucovinei de către Austria; ( 1777 Ghica III – condamnat la moarte de turci).
1791 – boierii din TR au înaintat puterilor adunate în congresul de la la Sistov un memoriu în care
cereau – domn pământean ales de marii boieri, libetatea comerțului, desființarea raialelor de la Dunare,
+ INDEPENDENȚĂ, neutralitatea Țării Românești sub garanția Rusiei și Austriei
OBS!!! – BOIERII AU TRIMIS memorii și către Franța lui Napoleon I – boierii cer eliberarea și unirea
PR.
 încercările ambasadorului francez Sebastiani de a vedea care ar fi reacţia Porţii dacă ar pierde
definitiv Principatele deznădăjduiesc pe boierii români din "Partida Naţională" sau "Partida
Franceză". Aceasta se scindează, majoritatea membrilor ei formând "Partida Turcească", care
redactează o asigurare de credinţă faţă de Turcia
 Cealaltă facţiune rămâne pe poziţii şi trimite în octombrie 1807 un memoriu lui Napoleon. În
acest memoriu se arăta că Moldova şi Valahia au alcătuit cândva vechea Dacie, cucerită apoi
de romanii conduşi de Traian.
MMM/PROI – anii: 1716-18; 1769, 1772, 1774, 1791, 1802, 1817-18

Page3