Tema 5: Relații Internaționale

România și Concertul European de la Criza Orientală la Marile Alianțe ale secolului XX

1. Introducere;
2. Statutul politico-juridic al provinciilor românești în prima jumătate a secolului XIX;
3. Acțiuni ale românilor în cadrul Crizei Orientale (1821-1859);
4. Acțiuni ale statului român în cadrul Crizei Orientale în a doua jumătate a secolului XIX și la
începutul secolului XX (perioada 1866-1918);
5. România în politica externă în prima jumătate a secolului XX;
6. Concluzia;

1.Introducere:

 Între secolele XVIII-XX, spațiul românesc traversează două mari epoci istorice :modernă și
contemporană, ultima începută odată cu sfârșitul Primului Război Mondial, în 1918. Această temă
urmărește implicarea Principatelor Române și a României în relațiile internaționale din secolul XVIII
până la mijlocul secolului XX.

2. Statutul politico-juridic al provinciilor românești în prima jumătate a secolului XIX

Context istoric european

 Pe fondul Crizei Orientale, Imperiul Otoman va pierde teritorii și influență în fața marilor imperii cum ar
fi : Imperiul Rus și Imperiul Habsburgic. Ca urmare, se produc modificări în statulul politico-juridic și
modificări teritoriale în spațiul românesc.
1. Se instaurează regimul dominației habsburgice în Transilvania între anii 1699-1867, în Bucovina între
1775-1918, Banat 1718-1918.
2. Se impune regimul dominației ruse în Basarabia între 1812-1918.
3. Regimul dominației otomane se menține în principate până în 1878.
 Regimul dominației otomane asupra Principatelor Române are o întreagă evoluție. În secolul XVIII
(1711, în Moldova, respectiv 1716 în Țara Românească, până în 1821, Imperiul otoman impune regimul
politic fanariot, în cadrul căruia domnul este numit de sultan și era asimilat unui funcționar otoman). Este
desființată armata, iar Țările Române pierd orice inițiativă în politica externă (nu au dreptul să încheie

1
 tratate fiind obligate să aplice tratate aplicate cu poarta și cu alte puteri străine, mai ales tratate
comerciale). Spațiul românesc devenea un adevărat teatru de luptă în contextul conflictelor militare ruse-
autro-otomane, suferă pierderi teritoriale și modificări de statut internațional.
 După 1821, odată cu înlăturarea regimului fanariot, statulul internațional al Principatelor se modifică și
anume : 1829 se instituia Protectoratul Rus; 1856 se instituia garanția colectivă a celor 7 mari puteri.

SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN CONTEXTUL EUROPEAN. ACȚIUNI ȘI CONSECINȚE

Acțiuni ale marilor puteri Consecințe pentru spațiul românesc

Pacea de la Karlowitz-1699
Pacea de la Passarowitz
Pacea de la Belgrad-1739
Pacea de la Kuciuk-Kainargi-1774
Pacea de la București-1812
Pacea de la Adrianopol-1829
Congresul de Pace de la Paris /Tratatul -introducerea garanției colective a marilor puteri;
de la Paris-1856
Conferința de la Paris/Convenția de la
Paris-1858
Imperiul Otoman recunoaște pierderea Transilvaniei și
trecerea ei sub stăpânirea austriacă (Imperiul Habsburgic);
Banatul (până în 1918) și Oltenia (până în 1739) trec sub
stăpânirea austriacă;
Oltenia este restituită Țării Românești;
Rusia primește dreptul de protecție asupra supușilor creștini
din Imperiul Otoman, instaurând neoficial Protectoratul în
Principate;
Moldova pierde Basarabia în favoarea Rusiei;
-impunerea Protectoratului Rusiei asupra Moldovei și Țării
Românești (până în 1856);
-garantarea autonomiei Principatelor menținute sub
suzeranitate otomană;
-eliminarea monopolului comercial otoman;
-libertatea comerțului pe Dunăre;
-restituirea raialelor (Turnu, Giurgiu și Brăila) Țării
Românești;
-autonomie sub suzeranitate otomană;
-Moldova reprimește de la Rusia sudul Basarabiei (județele
Cahul, Ismail, Bolgrad);
-reconfirmarea autonomiei administrative și legislative;
-confederarea Principatelor;

-recunoașterea unirii Principatelor de către Imperiul Otoman

Conferința de la Constantinopol-1861 2
și marile puteri, sub suzeranitate otomană;
 Consecințe:

 Principatele Române s-au aflat în secolul XVIII și în prima jumătate a secolului XIX, sub o puternică
influență a marilor puteri în contextul desfășurării Crizei Orientale.
 S-a reușit în această perioadă realizarea și recunoașterea internațională a unirii prin dubla alegere a lui
Alexandru Ioan Cuza și prin acțiuni diplomatice susținute de oamenii politici români în marile capitale
europene.

3.Acțiuni ale românilor în cadrul Crizei Orientale (1821-1859);

 1.Moldova și Țara Românească și au pierdut dreptul de politică externă odată cu regimul fanariot.
Totuși, revoluția lui Tudor Vladimirescu din 1821 a reprezentat un moment de implicare în relațiile
internaționale a spațiului românesc. Tudor Vladimirescu a avut ca scop înlăturarea regimului fanariot, și
de aceea, el a colaborat cu Eteria (este o societate secretă pentru eliberarea grecilor de sub dominație
otomană, cu sediul la Odessa, în Rusia). Acțiunea Eteriei a fost susținută la început de Țarul Rusiei, care,
însa, ulterior a refuzat să susțină cauza Eteriei din cauza intereselor diplomatice ale Rusiei pe plan
european.
 2.Revoluția de la 1848 din Principatele Române reprezintă un alt moment de acțiune al românilor în
cadrul Crizei Orientale. În plan extern, revoluția din Țara Românească a propus respectarea autonomiei
țării și promovarea unor relații internaționale pe picior de egalitate cu alte state. S-au acreditat (numit)
agenți diplomatici în marile capitale ale unor state ( Franța, Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic).
Guvernul provizoriu a desfășurat o politică externă în conformitate cu interesele Țării Românești.
Revoluția din Țara Românească a fost înfrântă de o intervenție austro-rusă și otomană care a demonstrat
colaborarea imperiilor ce au dorit să-și apere propiile interese.
 3.Mișcarea unionistă. Se manifestă marile capitale europene unde au plecat revoluționarii de la 1848.
Aici ei au făcut cunoscută problema românească a unirii, în rândul oamenilor politici, din Franța, Marea
Britanie, statele italiene. Contextul favorabil al problemei unirii Principatelor l-a reprezentat Congresul de
Pace de la Paris din 1856 și care s-a desfășurat în urma Războiului Crimeei (1853-1856). Consecințele
acestui război sunt: faptul că Rusia a pierdut Protectoratul asupra Pincipatelor și sudul Basarabiei (care
devine al Moldovei). Protectoratul țarist este înlocuit cu garanția colectiva a celor 7 mari puteri.

b. Consecințe ale acțiunilor românești în plan extern:

 1.Unirea Moldovei cu Țara Românească care s-a realizat prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza
reprezintă un moment de reușită a diplomației în contextul Crizei Orientale.

3
 2.Imperiul Otoman și Austria recunoșteau dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn. Actul final
de recunoaștere a voinței românilor s-a realizat în cadrul Conferinței de la Con

4.Acțiuni ale statului român în cadrul Crizei Orientale în a doua jumătate a secolului XIX și la
începutul secolului XX (perioada 1866-1918);

 Obiectivele majore de politică externă a României în a doua jumătate a secolului XIX și în prima
jumătate a secolului XX au fost :
 obținerea independenței;
 consolidarea independenței de stat;
 realizarea statului național unitar român ;
a. Războiul de independență (1877-1878)  ;

1. Context istoric
 Obiectivul obținerii independenței țării a rămas una din marile probleme nerezolvate ala tânărului stat
român modern. Legăturile de suzeranitate cu Imperiul Otoman au devenit mai mult simbolice.
 Ocazia favorabilă obținerii independenței s-a manifestat odată cu redeschiderea Problemei Orientale în
anul 1875. în teritoriile Bosnia și Herțegovina, stăpânite de Imperiul Otoman, au izbucnit răscoalei, iar,
în 1876, Serbia și Muntenegru declară război porții. Urmărind o politică devenită deja tradițională a
intervenției în Balcani, Imperiul Rus susține lupta acestor popoare sub pretextul protejării creștinilor
ortodoxi din Balcani.

2. Acțiuni diplomatice ale României în scopul obținerii independenței

 În condițiile în care urma să se desfășoare un conflict militar între Rusia și Turcia, prim-ministrul Ion C.
Brătianu și ministrul de externe Mihail Kogălniceanu, se orientează spre tratative directe cu Rusia în
scopul evitării transformării țării în câmp de război și pentru obținerea independenței. La 4 aprilie 1877,
la București s-a semnalat o Convenție militară romano-rusă. Aceasta nu prevedea însă și participarea
directă a României la conflictul militar împotriva Turciei alături de Rusia.

PREVEDERI:

1. Trecerea trupelor ruse pe teritoriul României la sudul Dunării;

2. Rusia se angaja să repecte și să mențină integritatea teritorială a României;

3. Traseul trupelor rusești a fost stabilit în detaliu, ocolind Bucureștiul;

4
 4. cheltuielile de transport urmau să fie suportate de guvernul rus;

5. au fost stabiliți comisari care realizau legăturile cu autoritățile române;

 12 aprilie 1877-Rusia declară război Turciei. Trupele Rusiei trec Prutul spre Balcani. Turcia reacționează
și bombardează garnizoane românești din stânga Dunării (Calafat, Bechet, Islaz, Corabia, Giurgiu).
Armata română ripostează, iar starea de război dintre România și poartă devine efectivă.

3. Proclamarea independentei

 La 9 mai 1877, in acest context, în Parlamentul României, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu
declară ruperea legăturilor cu Turcia și se votează independența statului român. Pe plan european,
proclamarea independenței României a fost privită în moduri diferite. Rusia a acceptat-o ca pe un fapt
împlinit, Italia s-a manifestat cu simpatie, iar Anglia, Germania și Austro-Ungaria au avut o atitudine
rezervată, menționând că se vor pronunța asupra acestui fapt doar la sfârșitul războiului.

Participarea României la războiul de independență. Cucerirea independenței

 Guvernul român a încercat să coopereze militar cu Rusia în Balcani, însă a fost refuzată total deoarece
Rusia credea că va obține singura victorie asupra turcilor. În iunie 1877, armata rusă trece Dunărea, însă
ea nu reușește să treacă de trupele otomane, fiind oprită la Plevna (complex de fortificații, are o poziție
strategică deosebită și este condusă de Osman Pașa). In aceste condiții grele, marele duce Nicolae,
comandantul armatei rusești, adresează o telegramă principelui român Carol I, în care îi cerea ajutor,
adică trimiterea trupelor române în Balcani de la Constantinolopol din 1861.

 Forțele militare aliate romano-ruse au fost puse sub comanda principelui Carol I al Romaniei. Din august
1877 încep operatiunile militare asupra Plevnei,iar,in noiembrie 1877,aceasta capituleaza iar Osman Pasa
se preda armatei romane. După capitularea Plevnei, trupele tariste și romane inainteaza în Imp Otoman
pana aproape de Constantinopol și zona Vidin. În ianuarie 1878, infrant pe toate fronturile, Imp Ooman
este nevoit sa încheie armistitiul.

 Recunoasterea independenței

 Ianuarie-Februarie-1878 au loc tratativele de pace de la San Stefano, intre reprezentantii rusiei și ai

turciei. Reprezentantul Romaniei nu a fost acceptat la discuții.

 Tratatul prevedea:

 1. recunoasterea independenței Romaniei, a Serbiei și Muntenegrului;

 2. Constituirea Bulgariei ca mare principat în cadrul Imperiului Otoman, cu o larga autonomie;

5
  3. Cedarea Rusiei de către Turcia a 4 cetati în Caucaz in schimbul Dobrogei și Deltei Dunarii( asupra
acestor teritorii, Rusia își rezerva dreptul de a le schimba cu cele 3 judete din sudul Basarabiei.

 Tratatul confirma independenta Romaniei dar și o creștere a influentei Rusiei în Balcani, ceea ce a
stârnit nemulțumirea marIlor puteri europene care considerau ca echilibrul european devine tot mai
fragil. În acest sens marile puteri au impus reluarea negocierilor in cadrul Congresului de Pace de la
Berlin( 1878) .S a redactat un doc ument numit Tratatul de la Berlin cu urmatoarele prevederi:

 1. Romania era recunoscuta independent conditionata de schimbul teritorial:

 Romania cedeaza Rusiei sudul Basarabiei cu cele 3 judete:Cahul, Bolgrad, Ismail și primește de la
Turcia: Dobrogea, Delta Dunarii, Insula Serpilor.

 - se modifica art 7 din Constitutia de la 1866”( cetatenia romaneasca putea fi acordata doar celor de
relligie crestina)

 2. Serbia și Muntenegru devin independente;

 3. Bosnia și Hertegovina intra sub administratia austro-ungara;

 4 .Anglia primește Cipru.

 Conditiile tratatului de pace au fost indeplinite de Romania si, în 1881 indeoendenta ro este
recunoscuta international de Marile Puteri.

 CONSECINTELE OBTINERII INDEPENDENTEI DE STAT

 Odată cu recunoasterea interna a independentei crește prestigiul Romaniei în Europa. Diplomatia

romaneasca a acționat în sensul consolidarii independentei ducand o politica externa activa.

 1881-Romania este proclamata regat și este stabilită succesiunea la tronul țării;

 1883- Romania încheie alianta politica defensiva cu Tripla Alianta (Puterile Centrale) alcatuita din
Germania, Austro-Ungaria și Italia.

 Dezvoltarea economica prin impunerea unei legislatii economice protectioniste în scopul protejarii și
incurajarii industriei și comertului.

 Diplomatia romaneasca se va concentra pe marele obiectiv si anume realizarea statului national roman
care s-a infaptuit la 1918.

 Aderarea Romaniei la Tripla Alianta

6
 La sfarsitul sec XIX si inceputul sec XX, in Europa se constituie doua mari blocuri politico-militare si
anume:

 1. Tripla Alianta( Puterile Centrale )si Tripla Intelegere (Antanta)

 Romania, stat independent,ptentru a-si consolida pozitia recent obtinuta si recunoscuta internatonal, adera
in 1883 la Tripla Alianta.

 De remarcat faptul ca in acel ,moment era singura alianta politico-militara existenta in Europa.

 Existau legaturi intre regele Carol I de origine Germana, si tara sa natala , Germania. De altfel, pozitia
Triplei Aliante s-a consolidat prin aderarea Romaniei, iar statul roman se va afirma ca un factor de
stabilitate in zona balcanica. Tratatul a avut un caracter secret,fiind cunoscut doar de un cerc restrans de
polticieni in frunte cu regele Carol I.

 Tratatul prevedea acordarea sprijinului militar reciproc in cazul unei agresiuni armate indreptate
impotriva statelor semnatare. Alianta a avut un caracter defensiv de aparare, insa dupa 1890 isi va
schimba caracterul, devenind o alianta politico-militara ofensiva. Romania nu a mai reinoit acest tratat de
alianta si s-a indepartat de vechii aliati politici si in contextul recent ,finalizatelor razboaie balcanice.

 AL DOILEA RAZBOI BALCANIC(1913)

 Intre 1912-1913 se desfasoara o noua etapa a Problemei Orientale cunoscuta sub numele de Razboaiele
Balcanice. In 1912, statele balcanice Serbia, Muntenegru, Grecia si Bulgaria realizeaza o alianta sub
protectia Rusiei cu scopul inlaturarii dominatiei otomane in Balcani. In urma primului Razboi Balcanic
din 1912, Turcia este infranta si se va desfasura Conferinta de Pace. Bulgaria, stat nemultumit de deciziile
conferintei de pace , declara razboi fostilor aliati balcanici.

 O posibila victorie a Bulgariei in cadrul acestui nou razboi balcanic ar fi schimbat radical echilibrul de
forte din Balcani.

 In acest context, Romania mobilizeaza forte armate si intervine in al II-lea razboi balcanic impotriva
Bulgariei, alaturi de Serbia, Grecia si apoi Turcia. Bulgaria capituleaza ,evitandu-se astfel degradarea
conflictului local in unul general,prin interventia marilor puteri.

 Ca o recunoastere a locului si rolului avut de Romania ,factor de stabilitate in zona balcanica, tratativele
de pace s au desfasurat la Bucuresti, Romaniei revenindu-i rolul de adevarat arbitru in balcani. Pacea s-a
incheiat in absenta marilor puteri, in august 1913 Romania primind de la Bulgaria, Dobrogea de sud
cunosuta sub numele de Cadrilater.

 Participarea Romaniei la Primul Razboi Mondial (1916-1918)

7
 Context istoric:

 Izbucnirea Primului Razboi Mondial in anul 1914 a pus in fata Romaniei problema unei optiuni politico-
militare esentiala pentru viitorul statului.

 IZBUCNIREA RAZBOIULUI; NEUTRALITATEA SI ACTIVITATEA DIPLOMATICA A

ROMANIEI(1914-1916

 Iunie 1914 a avut loc atentatul de la Sarajevo, ce a reprezentat pretextul declansarii Primului Razboi
Mondial. In acest context, regele Carol I convoaca la Sinaia,in august 1914 consiliul de coroana pentru
consultarea tuturor factorilor politici in vederea luarii unor decizii. Participa la acest consiliu: regele,
printul mostenitor Ferdinand, membrii guvernului, principalii oameni politici, reprezentand toate partidele
si orientarile politice. Decizia luata de catre acestia a fost cea a neutralitatii ce a fost comunicata statelor .

 Perioada de neutralitate(1914-1918) este una in care cele 2 aliante politico-miltare au facut demersuri
pentru atragerea Romaniei de partea lor. Opinia publica din Romania doreste sa participe militar alaturi
de Antanta in vederea eliberarii teritoriilor romanesti (Transilvania ,Banat, Bucovina) de sub dominatia
austro-ungara.

 Pe parcursul neutralitatii ,presedintele consiliului de ministrii, I.I.C. Bratianu care si-a asumat conducerea
politicii externe romanesti, a initiat si condus tratative de angajare a Romaniei in razboi alaturi de
Antanta. El a amanat intrarea Romaniei in razboi timp de 2 ani urmand sa asigure statului conditii optime
din punct de vedere politic si militar.

 4 aug 1916 Romania va semna 2 documente:

 1. Tratatul de alianta

 2. Conventia militara

 1.TRATATUL DE ALIANTA:

 1. Romania se obliga sa declare razboi Austro-Ungariei si sa intre in conflict cu aceasta pana la 15 aug
1916;

 2. puterile Antantei prevedeau egalitatea de tratament a Romaniei la viitoarea conferinta de pace;

 3. Nicio putere semnatara nu va incheia pace separata cu Puterile Centrale;

 4. se recunoaste dreptul romaniei asupra teritoriilor romanesti din austro ungaria: Transilvania, Banat,
Bucovina

8
 CONVENTIA MILITARA:

 Armata anglo-franceza initiaza ofensiva in Salonic pentru a retine fortele bulgare in sud.

 Rusia se angaja la o ofensiva in Bucovina.

 - trebuia sa trimita doua divizii militare in Dobrogea pentru sustinerea armatei romane.

 3. furnizarea de echipament militar necesara armatei romane.

 Participarea Romaniei la Primul razboi mondial(1916-1918)

 La 14 aug 1916, armata romana incepe ofensiva in austro-ungaria prin trecerea carpatilor si inaintarea in
Transilvania. Septembrie 1916, Bulgaria declara razboi Romaniei. Trupele germano-bulgaro-
turce,conduse de Feldmaresalul von Mackensen, forteaza Dunarea si ocupa Turtucaia intrand in Romania.
Actiunea nestingherita a trupelor Puterii Centrale se datoreaza faptului ca armata romaniei nu a avut
sprijin din partea aliatilor. Astfel, tratatul de la Salonic nu a fost coordonat corespunzator, trupele rusesti
si echipamentul militar necesar armatei romane nu a ajuns in Dobrogea. In sept 1916, armatele austro-
germane incep o contra ofensiva in Germania, impingand armata Romana inapoi peste Carpati.

 Noiembrie 1916, trupele conduse de von Mackensen intra si ocupa Bucurestiul. Casa regala, guvernul,
autoritatile, armata si o parte a locuitorilor se retrag in Moldova ,tezaurul romanesc fiind transportat in
Rusia pentru siguranta.

 Capitala Romaniei va deveni orasul Iasi, iar frontul s-a stabilizat pe linia Namoloasa-Focsani-Galati

 1917

 Un rol important in reorganizarea armatei romane l a avut misiunea militara franceza care a fost condusa
de generalul Henry Berthelot. Pentru cresterea moralului soldatilor, regele Ferdinand le promite urmand a
pune in aplicare dupa razboi, doua mari reforme: reforma electorala si reforma agrara.

 Regina Maria organizeaza serviciul sanitar de cruce rosie care era necesar militarilor si civililor refugiati.

 1917 iulie-august armata Romania opreste ofensiva Puterilor Centrale spre Moldova prin marile lupte de
la Marasti, Marasesti si Oituz. Revolutia Bolsevica din Rusia din octombrie 1917 care a dus la instaurarea
guvernului bolsevic condus de Lenun va schimba radical situatia militara si politica. Rusia va iesi din
razboi iar Romania ramane singura pe frontul de rasarit.

 1918-Sfarsitul Razboiului:

 La Brest-Litovsk , Rusia incheie pace separata cu puterile centrale, in aprilie 1918, la Bucuresti-Buftea.

9
 Prevederi:

 1. Dobrogea este ocupata de Puterile Centrale;

 2. Austro-Ungaria isi extinde stapanirea de a lungul crestei Carpatilor;

 3. Surplusurile de petrol si cereale ale Romaniei intra in posesia Germaniei;

 4. Germania instituie contril asupra intregii economii a Romaniei;

 Tratatul de pace a fost ratificat de parlament dat nu a fost promulgat de catre regele Ferdinand. Datorita
faptului ca Antanta a obtinut victorii militare Romania a declarat razboi Germaniei la 10 noiembrie 1918
si va reintra in conflict de parte Antantei. Gestul Romaniei a avut mai mult o importanta simbolica si
politica decat militara. La 11 noiembrie 1918, Germania capituleaza, punandu-se capat Primului Razboi
Mondial.

 Consecintele participarii ro la primul razb mondial :

 1. Obiectivul partciparii Romaniei la primul razboi mondial a fost atins astfel ca provinciile romanesti
aflate sub stapanire straina s au unit cu vechiul regat, formand Romania Mare.

 2. Puterile Antantei au recunoscut in cadrul Congresului de Pace de la Paris 1919-1920, dreptul Romaniei
asupra teritoriilor romane si granitele Satului National Unitar Roman.

Romania in politica externa in prima jum a sec XX:

 Politica externa a romaniei in perioada interbelica 1919-1939 ,va avea drept obiective majore mentinerea
situatiei existente (statul-quoului ) si a pacii in conditiile afirmarii politicii revizioniste si conciliatoriste,a
instaurarii in Europa a regimurilor de tip totalitar. La finalul Conferintei de Pace de la Paris s-au semnat 5
tratate cu statele invinse in razboi si anume:

 1. Tratatul de la Saint Germanin cu Austria (se recunostea unirea Bucovinei cu Romaniei)

 2. Tratatul de la Trianon(4 iun 1920) prin care Ungaria recunostea unirea Transilvaniei cu Romania.

 3 .Tratatul de la Neuilly(1920 ,Bulgaria) prin care aceasta recunostea Cadrilaterul ca apartinand romaniei.

 Rusia nu a recunoscut unirea Basarabiei cu Romania. Recunoasterea internationala s-a realizat

printr un tratat semnat cu puterile europene la Paris in 1920. Rusia a avut o atitudine ostila fata de
Romania in perioada interbelica.

10
 In perioada interbelica relatiile internationale se caracterizeaza prin doua atitudini: revizionista,
care era dusa de statele nemultumite de prevederile tratatelor de pace si care doreau refacerea
lor( Ungaria, Germania, Bulgaria ,URSS )

 Conciliatorista care a fost promovata de Franta si Anglia in scopul mentinerii pacii prin acordarea
de concesii statelor revizioniste.

 Romania se va concentra in perioada interbelica pe 2 puncte:

 -mentinerea situatiei existente si mentinerea pacii.

 Aceste obiective vor fi realiz prin incheierea unor aliante regionale de securitate colectiva sau
printr-o activa prezenta a diplomatilor romani in societatea natiunilor.

 1. 1919, Romania devine membra a societatii natiunilor care este o organizatie mondiala cu scopul
mentinerii pacii in lume. Un rol important l a avut diplomatul Nicolae Titulescu, ministru de externe al
Romaniei care a fost ales presedinte al Societatii Natiunilor in 1930-1931.

 2. Realizarea unor aliante regionale politico-militare cu scopul de a mentine situatia existenta.

 1921 diplomatul roman Take Ionescu pune bazele Micii Intelegeri alcatuita din Romania, Ceho-
Slovacia, Iugoslavia. Este o alianta regionara politico-militara si are ca scop acordarea ajutorului militar
reciproc in cazul unui atac din partea Ungariei si URSS care promovau o politica revizionista.

11