Eseu rezolvat: Autonomii locale şi instituţii centrale în spaţiul românesc

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre statele medievale în spaţiul românesc, având în
vedere:
· menţionarea unui izvor istoric care face referire la autonomiile locale româneşti;
· menţionarea a doi factori favorizatori ai constituirii statelor medievale româneşti;
· prezentarea constituirii unui stat medieval românesc;
· menţionarea a două fapte istorice care au contribuit la consolidarea unui stat medieval românesc;
· formularea unui punct de vedere cu privire la evoluţia uneia dintre instituţiile centrale româneşti din
perioada medievală şi susţinerea acesteia printr-un argument istoric.

În secolele IX-XIII, în urma destrămării dominației slavilor în nordul şi la sudul Dunării, românii
din aria carpato-dunăreană şi Peninsula Balcanică, au fost semnalaţi nu numai ca entitate etnică dar şi
în cadrul organizaţiilor lor autonome (ţări, codri, câmpuri, cobâle, cnezate, voievodate) cu structurile
lor politice, militare şi eclesiastice cuprinse în vaste conglomerate plurietnice din Europa Centrală,
Răsăriteană şi Sud-Estică.
· Pentru spaţiul de la sud de Carpaţi, cel mai important document istoric care atestă existenţa
autonomiilor locale este Diploma Cavalerilor Ioaniţi, datată în anul 1247. Diploma menţionează
existenţa, la sud de Carpaţi, a cinci formaţiuni politice româneşti: Ţara Severinului, cnezatele lui Ioan
şi Farcaş, voievodatele lui Seneslau şi Litovoi.
· Formarea statelor medievale româneşti se desfăşoară într-un context extern favorabil derulării
acestui proces. Regatul ungar, întemeiat la începutul secolului al XI-lea şi creştinat în rit catolic în
timpul regelui Ştefan şi care a căutat să-şi impună autoritatea asupra teritoriilor româneşti trecea la
începutul secolului al XIV-lea printr-o criză dinastică (stingerea dinastiei arpadiene şi venirea dinastiei
de Anjou). Imperiul bizantin, încă stat puternic, era interesat de teritoriile dintre Dunăre şi Marea
Neagră din motive strategice şi militare. În urma năvălirilor pecenegilor şi uzilor, după anul 1000, la
mijlocul secolului al XI-lea, în câmpia nord-dunăreană sunt atestaţi cumanii, organizaţi într-un stat ce a
durat până în secolul al XIII-lea.
Marea invazie tatară (1240-1241) s-a soldat cu apariţia unui nou stat în nordul Mării Negre:
Hanatul Hoardei de Aur. Astfel prezenţa cumană şi tătară, ca şi cea a altor migratori, a creat un
echilibru de forţe care a împiedicat Ungaria, statele ruse Kiev sau Halici şi Imperiul Bizantin să-şi
extindă dominaţia în zonă.
În condiţiile creşterii presiunii regalităţii maghiare asupra micii nobilimi româneşti din Transilvania
sau chiar a anihilării autonomiilor româneşti la sfârşitul secolului al XIII-lea, conducători locali trec la
sud şi la est de Carpaţi, contribuind, astfel, la formarea statelor medievale Ţara Românească şi
Moldova.
· Întemeierea statului medieval Ţara Românească s-a realizat prin unificarea formaţiunilor politice
existente între Carpaţi şi Dunăre. Conform tradiţiei istorice a descălecatului, în contextul anihilării
autonomiei româneşti din Ţara Făgăraşului de către regele maghiar Andrei al III-lea, Negru-Vodă sau
Radu Negru trece la sud de Carpaţi (1290-1291). Descalecă la Câmpulung, prima reşedinţă a Ţării
Româneşti, sediul unei comunităţi catolice, alcătuită din saşi şi unguri, etapă importantă a drumului
comercial care lega Transilvania cu Dunărea de Jos şi Marea Neagră.
,,Descălecatul de la Câmpulung” a fost urmat de întemeierea ţării adică de agregarea formaţiunilor
politice preexistente (cnezate şi voievodate din stânga şi din dreapta Oltului). Această tradiţie istorică
nu are însă acoperire în documente.
 Istoria certă a Ţării Româneşti începe cu Basarab I (1310-1352), cel care unifică autonomiile locale,
confirmat fiind şi de izvoarele istorice. Regalitatea maghiară înregistra procesul de unificare înfăptuit
la sud de Carpaţi, recunoştea noul stat întemeiat de Basarab precum şi domnia acestuia, numit în
documentele cancelariei ,,voievodul nostru transalpin.” Acesta a recunoscut suzeranitatea maghiară
dar între cei doi, Basarab şi regele maghiar Carol Robert de Anjou, au apărut neînţelegeri legate de
Banatul de Severin. În acest context, în anul 1330 a avut loc confruntarea directă dintre cei doi, la
Posada. Soldată cu victorie pentru români, aceasta a însemnat sfârşitul suzeranităţii maghiare şi
apariţia primului stat românesc independent.
· Ţara Românească a urmat ulterior parcursul consolidării statale, de organizare a instituţiilor şi
de afirmare în relaţiile internaţionale. Această consolidare a avut loc în timpul domniei urmaşilor lui
Basarab I. Nicolae Alexandru a întemeiat Mitropolia de la Curtea de Argeş în anul 1359, Vladislav
Vlaicu a întemeiat o a doua Mitropolie la Severin în anul 1370, a înfiinţat cancelaria domnească şi a
bătut primele monede, iar pe plan extern a respins primul atac al turcilor otomani în Ţara Românească.
· Astfel, prin formarea instituţiilor în cadrul statelor medievale româneşti între secolele XIV-
XVI, societatea medievală românescă se afirmă prin structuri politice, administrative, juridice şi
religioase proprii. Domnia reprezintă principala instituţie centrală în Ţara Românească şi Moldova, iar
domnitorii au căutat fie prin acţiuni diplomatice, fie prin acţiuni militare să menţină statul autonom în
faţa pericolelor externe.
O caracteristică a societăţii româneşti din Ţara Românească şi Moldova în această perioadă este
evoluţia ei unitară, în formele instituţionale prin care se manifestă (domnie, sfat domnesc, adunarea
ţării, armată, biserică).
Importanţa întemeierii statelor româneşti a constat şi în crearea unei bariere creştine împotriva
expansiunii Imperiului Otoman. Instituţiile centrale medievale au format cadrul politic, legislativ şi
juridic esenţial existenţei statelor medievale, iar prezenţa lor a marcat, la începutul formării statelor, o
formă avansată de organizare, după model feudal.
Etapa consolidării statale şi instituţionale (a formării şi consolidării instituţiilor statale)

Statul Evoluţii
- statul sub suzeranitate maghiară până în secolul al XVI-lea;
- secolele XIII-XIV: consolidarea autonomiei: Roland Borşa, Ladislau
Transilvania Kan;
- menţinerea individualităţii în cadrul regatului maghiar.

- Nicolae Alexandru (1352-1364) – 1359: Mitropolia Ungro-Vlahiei la

Ţara Românească Argeş;
- Vladislav Vlaicu (1364-1376) – 1370: Mitropolia de la Severin,
cancelaria domnească, bate monedă.
- Laţcu I (1369-1375);
- Petru I Muşat (1375-1391) – 1386/1387: mitropolia Moldovei la
Moldova Suceava (nerecunoscută de patriarhia de la Constantinopol), 1387:
acceptă suzeranitate Poloniei;
- Roman I (1391-1394): extinderea teritorială până la Marea Neagră.
 Evoluţii instituţionale (secolele XIV-XVIII)

Transilvania Ţara Românească/Moldova

Secolele XIV-XVI:
Secolele XIV-XVI: voievodat sub Domnia – autocrată, ereditară,
suzeranitate maghiară; stăpână absolută a ţării,
Voievodul – autonomie; legitimare divină, largi
Instituţii Vicevoievodul; prerogative politice,
centrale Cancelaria; administrative, militare,
Adunarea stărilor privilegiate. judecătoreşti, financiare,
1288: convocată pentru prima dată; religioase, rol în lupta
1366: desăvârşirea constituirii sistemului de antiotomană;
guvernare a voievodatului, sistem bazat pe Sfatul domnesc – rol consultativ,
recunoaşterea unei singure religii recepte dregătorii;
catolicismul; Adunarea stărilor privilegiate –
1437: eliminarea românilor din viaţa rol consultativ;
politică. Biserica.
Secolele XVI-XVII: suzeranitate
Secolele XVI-XVII: principat autonom sub otomană – regim vasalic:
suzeranitate otomană: Domnia – degradare – domni
Adunarea stărilor privilegiate numiţi de Poartă; aproape dispare
Evoluţii Congregaţie – Dietă; principiul ereditar.
Principele – ales de Dietă, largi Secolele XVII-XVIII:
prerogative; suzeranitate otomană – regim
Secolul al XVIII-lea: principat sub fanariot:
stăpânire austriacă: Domnia – degradare:
împărat – principe - dispare domnia pământeană;
Curtea aulică de la Viena. - domnia – simplă funcţie în
sistemul administrativ otoman.
 Fise de lucru
Autonomii locale şi întemeierea statelor medievale româneşti
I. Cnezate şi voivodate din Transilvania

A. Iar ducele [maghiar] Arpad, trecând câteva zile după ce s-a sfătuit cu nobilii săi, a trimis soli în fortăreaţa Bihor, la
ducele Menumorut, cerându-i ca din dreptul strămoşului său, regele Attila*, să-i cedeze pământul de la fluviul Someş
până la hotarul Nirului şi până la poarta Mezesyna. Şi i-a trimis daruri […], Iar în solia aceea au fost trimişi doi oşteni
neînfricaţi: Usubuu, tatăl lui Zoloucu, şi Velec, din ai cărui urmaşi descinde episcopul Torda. Căci erau aceştia de neam
nobil […]
Trimişii lui Arpad […] au salutat pe ducele Menumorut şi i-au prezentat darurile pe care i le trimisese ducele lor. În urmă
însă, comunicându-i solia ducelui Arpad, au pretins teritoriul pe care l-am numit mai sus. Iar ducele Menumorut i-a primit
cu bunăvoinţă şi încărcând-i cu diferite daruri, a treia zi le-a spus să se întoarcă acasă. Totuşi, le-a dat răspunsul zicându-
le: „Spuneţi lui Arpad, ducele Hungariei, domnului vostru. Datori îi suntem ca amic unui amic, cu toate ce-i sunt necesare,
fiindcă e om străin şi duce lipsă de multe. Teritoriul însă ce l-a cerut bunei voinţe a noastre nu i-l vom ceda niciodată, câtă
vreme vom fi în viaţă”. […]
Iar ducele Arpad şi nobilii săi, aflând aceasta s-au aprins de mânie şi au poruncit numaidecât să se trimită o armată
împotriva lui. […] Şi s-au luptat între ei douăsprezece zile. A treisprezecea însă, după ce ungurii şi secuii au umplut
şanţurile fortăreţei şi voiau să aşeze scări pe ziduri, ostaşii ducelui Menumorut, văzând curajul ungurilor, [le-au deschis
fortăreaţa] […] auzind aceasta Menumorut […] nu stă la îndoială să-i dea întregul său regat, şi lui Zulta, fiul lui Arpad, pe
fiica sa.
*Attila a fost căpetenia hunilor (433-453), un popor migrator de origine turcică vestit pentru cruzimea sa. Hunii, conduşi de Attila, au
constituit un efemer imperiu care îşi avea centrul pe teritoriul Ungariei de astăzi. În timp ei au fost asimilaţi de alte popoare.
(Anonymus, Gesta Hungarorum – Faptele Ungurilor)

B. Iar Tuhutum, un om foarte prevăzător, a trimis pe un oarecare bărbat şiret, pe Ocmand, tatăl lui Opaforcos, pentru ca,
umblând pe ascuns, să se informeze despre calitatea şi fertilitatea pământului din Ultrasilvania şi ce fel de oameni sunt
locuitorii de acolo şi dacă ar fi cu putinţă să se războiască cu ei. Când iscoada lui Tuhutum, dând târcoale ca o vulpe, a
văzut pe cât poate să cuprindă vederea omului, bunătatea şi rodnicia pământului şi pe locuitorii săi, i-a plăcut nespus de
mult şi, în cea mai mare grabă, s-a întors la domnul său. Şi, după ce a sosit, i-a vorbit multe domnului său despre
bunătatea acelei ţări. Că pământul acela e udat de cele mai bune râuri, al căror nume şi folos le-a amintit pe rând, că din
nisipul lor se culege aur, că aurul din acea ţară este cel mai bun aur, că de acolo se scoate sare şi materii sărate şi că
locuitorii din acea ţară sunt cei mai nevoiaşi oameni din toată lumea. Fiindcă sunt blachi şi slavi care nu au alte arme decât
arcuri şi săgeţi şi ducele lor Gelou e puţin statornic şi n-are ostaşi buni împrejurul său şi n-ar îndrăzni să se împotrivească
curajului ungurilor, fiindcă suferă multe neajunsuri din partea cumanilor şi pecenegilor.
Atunci Tuhutm aflând de bunătatea acelei ţări, şi-a trimis soli la ducele [maghiarilor] Arpad, ca să-i dea voie să se ducă
dincolo de păduri să se lupte împotriva lui Gelou. […]
Şi s-au luptat între ei cu înverşunare, dar ostaşii ducelui Gelou au fost biruiţi şi mulţi dintre ei omorâţi şi încă şi mai mulţi
făcuţi prizonieri. Când a văzut aceasta ducele Gelou, ca să-şi scape viaţa, a luat-o la fugă cu puţini dintre ai săi. Şi pe când
fugea grăbit spre fortăreaţa sa, situată lângă fluviul Zomus, soldaţii lui Tuhutum, urmărindu-l în fuga mare, au omorât pe
Gelou lângă râul Copus. Atunci locuitorii acelei ţări, văzând moartea domnului lor, de bunăvoie, dând mâna, şi-au ales ca
domn pe Tuhutum, tatăl lui Horca. Iar Tuhutum, din ziua aceea, a stăpânit ţara în pace şi fericire şi urmaşii lui au stăpânit-
o până în timpul regelui Ştefan cel Sfânt. Iar Tuhutum a dat naştere lui Horca, Horca a dat naştere lui Geula. Geula a avut
două fete, Caroldu şi Saroltu. Sarolt a fost mama regelui Ştefan cel Sfânt. Iar Zubor a dat naştere lui Geula cel Mic, tatăl
lui Bue şi Bucne, în timpul căruia Regele Ştefan cel Sfânt a subjugat ţara Ultrasilvană. Pe Geula chiar l-a dus legat în
Ungaria şi l-a ţinut în închisoare toată viaţa, fiindcă era păgân şi n-a vrut să se creştineze şi lucra împotriva regelui Ştefan
cel Sfânt, cu toate că i-a fost rudă după mamă.
(Anonymus, Gesta Hungarorum – Faptele Ungurilor)
Pornind de la aceste surse răspundeţi următoarelor cerinţe:
1. Numiţi fortăreaţa menţionată în sursa A.
2. Numiţi câte un duce atacat de maghiari precizat în sursa A, respectiv în sursa B.
3. Numiţi conducătorul maghiar menţionat atât în sursa A cât şi în sursa B şi precizaţi titlul acestuia.
4. Scrieţi litera corespunzătoare sursei care susţine punctul de vedere conform căruia teritoriul vizat de maghiari pentru a
fi cucerit a fost atacat la iniţiativa unui supus al ducelui maghiarilor.
5. Scrieţi două informaţii aflate în relaţie cauză-efect selectate din sursa B.
6. Formulaţi, pe baza sursei A, un punct de vedere referitor la rezultatul luptei dintre Menumorut şi maghiari susţinându-l
cu două informaţii selectate din sursă.
7. Formulaţi, pe baza sursei B un punct de vedere referitor la motivul pentru care căpetenia maghiară Tuhutum doreşte să
cucerească ţara lui Gelu („Gelou”), susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă.
8. Identificaţi două scopuri pe care şi le propune Anonymus prin scrierea cronicii sale. Argumentaţi-vă afirmaţiile folosind
informaţii din sursele A şi B.
9. Formulaţi, pe baza sursei A, un punct de vedere referitor la modul în care se întreţin relaţiile diplomatice între cele
două părţi, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă.
10. Menţionaţi, din sursa B, patru caracteristici sociale şi economice ale voievodatului lui Gelu.
11. Menţionaţi care este informaţia dată de Anonymus care ar putea argumenta afirmaţia sa din sursa B că locuitorii din
acea ţară sunt cei mai nevoiaşi oameni din toată lumea.
12. Menţionaţi, pe baza sursei B, două informaţii care arată motivul pentru care Ştefan I a cucerit Transilvania ( ţara
Ultrasilvană).

II. Cnezate şi voievodate în Ţara Românească

A. […] Aşadar, mânaţi de acest gând, după o îndelungată sfătuire cu fruntaşii şi baronii regatului nostru, ne-am oprit la
această hotărâre luată dimpreună cu venerabilul bărbat Rembald, marele preceptor al casei Ospitalierilor* din Ierusalim,
din părţile de dincoace de mare, cu privire la repopularea regatului nostru, care prin năvălirea duşmănoasă a naţiunii
barbare numită tartari, a îndurat mare pagubă, atât prin pierderea bunurilor, cât şi prin uciderea locuitorilor, că deoarece
acel preceptor în numele casei Ospitalierilor s-a îndatorat de bună voie, pe sine şi casa Ospitalierilor, să ia armele pentru
ajutorarea regatului nostru în vederea apărării credinţei creştine, potrivit cu actul scris mai jos, şi să ne dea sfat şi ajutor
credincios pentru popularea ţării noastre, şi să se supună şi la celelalte îndatoriri ce se vor arăta îndată în această scrisoare,
îi dăm şi îi dăruim lui şi prin dânsul numitei case întreaga ţară a Severinului împreună cu munţii ce ţin de ea şi cu toate
celelalte şi cu toate celelalte ce atârnă de ea, precum şi cnezatele lui Ioan şi Farcaş, până la râul Olt, afară de teritoriul
cnezatului voievodului Litovoi, pe care îl lăsăm olatilor* aşa cum l-au stăpânit aceştia şi până acum. Totuşi în aşa fel încât
jumătate din toate foloasele şi veniturile şi slujbele din întreaga ţară a Severinului amintită mai sus, şi din cnezatele
numite mai sus, să o păstrăm pe seama noastră şi a urmaşilor noştri, cealaltă jumătate căzând în folosul casei pomenite
mai sus, afară de bisericile clădite şi cele ce se vor clădi în toate teritoriile sus zise, din veniturile cărora nu păstrăm nimic
pe seama noastră, rămânând totuşi neatinse cinstea şi drepturile arhiepiscopilor şi episcopilor pe care ştie că le au, lăsând
deoparte şi toate morile dintre hotarele ţărilor amintite atât cele clădite cât şi cele ce se vor clădi, în afară de cele din ţara
Lytua, precum şi toate clădirile şi semănăturile făcute cu cheltuiala fraţilor zisei case, şi fâneţele şi păşunile pentru vitele
şi oile lor, şi pescăriile care sunt acum în fiinţă sau care se vor face de către ei, care toate vrem să se oprească în întregime
în folosul fraţilor acestora, afară de pescăriile de la Dunăre şi iazurile de la Celei pe care le păstram împreună pe seama
noastră şi a lor.
Şi mai îngăduim ca jumătate din toate veniturile şi foloasele ce se vor strânge pe seama regelui de la olatii ce locuiesc în
ţara Lytua, în afară de ţara Haţegului cu cele ce ţin de ea, să le culeagă sus zisa casă. Mai voim ca amintiţii olati să ajute
pe sus zişii fraţi cu mijloacele lor ostăşeşti întru apărarea ţării şi înfrângerea şi pedepsirea atacurilor ce ni s-ar aduce de
către străinii, iar din partea lor aceşti fraţi să fie datori la prilejuri asemănătoare să le dea lor sprijin şi ajutor, pe cât le va
sta în putinţă. […] Pe lângă aceasta am dăruit amintitului preceptor, şi printr-însul casei Ospitalierilor, toată Cumania***,
de la râul Olt şi munţii Ultrasilvanei, sub aceleaşi îndatoriri ce sunt arătate mai sus cu privire la ţara Severinului, în afară
de ţara lui Seneslau, voievodul olatilor, pe care le-am lăsat-o acelora aşa cum au stăpânit-o şi până acum, şi întru totul sub
toate acele îndatoriri, rânduite mai sus, cu privire la ţara Lytua. ..."
*Casa Ospitalierilor = Ordinul Cavalerilor Ioaniţi (vezi explicaţiile din dicţionarul cărţii pentru cavalerii ioaniţi);
**olati = valahi, români; *** Cumania = teritoriu stăpânit de migratorii cumani.
(Diploma emisă de regele maghiar Béla al IV-lea Cavalerilor Ioaniţi la 2 iunie 1247)

B. Şi, în sfârşit, când, fiind încă copil, începusem noi a domni după moartea prea iubitului nostru tată, iar voievodul
Litovoi, împreună cu fraţii săi, în infidelitatea sa, ocupase pentru sine o parte din regatul nostru existentă dincolo de munţi
şi cu toate avertismentele noastre nu s-a îngrijit să plătească veniturile ce ni se cuveneau din acea parte, l-am trimis
împotriva lui pe des-numitul magistru Georgius, care, luptând împotriva aceluia cu cea mai mare credinţă, l-a ucis pe el,
iar pe fratele lui, cu numele Barbat, l-a luat în captivitate şi ni l-a adus nouă; pe deasupra, pentru răscumpărarea acestuia
noi am stors o sumă nu mică de bani şi astfel prin serviciile acestui magistru Georgius a fost reaşezat iar tributul nostru
din acele părţi. [...]
(Act de danie emis de regele Ungariei Ladislau al IV-lea Cumanul, 8 ianuarie 1285)

Pornind de la aceste surse răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Menţionaţi numele şi funcţia beneficiarului donaţiilor din documentul ce constituie sursa A.
2. Numiţi regele maghiar care a emis documentul ce constituie sursa A, respectiv pe cel care a emis documentul ce
constituie sursa B.
3. Precizaţi numele conducătorului menţionat atât în sursa A cât şi în sursa B. Ce consideraţi a fi mai probabil: ca numele
să fie al aceleiaşi persoane sau să fie al unor persoane diferite, legate prin descendenţă directă?
4. Scrieţi litera corespunzătoare sursei care susţine punctul de vedere conform căruia donaţia făcută de regele Ungariei
este în beneficiul unui nobil maghiar.
5. Scrieţi două informaţii aflate în relaţie cauză-efect selectate din sursa B.
6. Formulaţi, pe baza sursei A, un punct de vedere referitor la relaţia dintre regele Ungariei şi conducătorii cnezatelor şi
voievodatelor de la sud de Carpaţi, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă.
7. Formulaţi, pe baza sursei B un punct de vedere referitor la motivul pentru care regele Ungariei l-a trimis pe Georgius
să lupte împotriva lui Litovoi, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă.
8. Precizaţi, pornind de la sursa A, obligaţiile pe care le are fiecare formaţiune prestatală faţă de regele Ungariei şi faţă de
Ioaniţi?
9. Exprimaţi, pe baza sursei A, o opinie despre viaţa economică a românilor, susţinându-o cu două informaţii selectate din
sursă.
10. Precizaţi, pe baza sursei A, obligaţiile militare pe care le au românii faţă de regele Ungariei.
11. Exprimaţi, pe baza sursei B, o opinie despre viaţa economică a voievodatului lui Litovoi şi susţineţi-o cu o informaţie
din text.

III. Întemeierea Ţării Româneşti

A.„Iar [în 1290], fiind (...) Negru Voievod, mare herţeg* (...) pre Făgăraş, ridicatu-s-a de acolo cu toată casa lui şi cu
mulţime de noroade, rumâni, papistaşi**, saşi şi de tot felul de oameni. Pogorându-se pre apa Dâmboviţii, început-a a face
ţară nouă. Întâi, a făcut oraşul ce-i zic Câmpulung. Acolo a făcut o biserică mare şi frumoasă şi înaltă. De acolo a
descălecat la Argeş şi a făcut oraş mare s-au pus scaunul de domnie, făcând curţi de piatră şi case domneşti şi o biserică
mare şi frumoasă. Iar noroadele ce pogorâse cu dânsul, unii [au ajuns] până în apa Siretului şi până în Brăila, iar alţii [au
ajuns] peste tot locul, de au făcut oraşe şi sate până în marginea Dunării şi până la Olt.”
* herţeg = duce, voievod (din lb. germ., herzog); **papistaşi = catolici, credincioşi supuşi papei.
(Letopiseţul Cantacuzinesc)

B. Aşadar, noi, care, din slujba cârmuirii pe care am luat-o asupra noastră, suntem datori să păzim pe fiecare în dreptul
său, ascultând cu luare aminte rugăminţile magistrului Martinus şi amintindu-ne meritele şi slujbele credincioase pe care
ni le-a adus, şi ni le-a făcut nouă şi regatului nostru, neobosit, împreună cu fiii lui, cu vărsarea sângelui său şi râvna celei
mai mari credinţe, pentru înălţarea domniei şi a slavei noastre, în felurite expediţii şi treburi ale noastre, şi îndeosebi în
expediţia noastră pe care am făcut-o spre Zagreb şi în altă expediţie pe care am avut-o sub cetatea Mehadia, unde,
îndeosebi prin grija sa devotată şi slujba sa credincioasă, am redobândit şi am supus stăpânirii noastre cetatea pe care o
ţinea Ioan, fiul banului Teodor, răzvrătit împotriva maiestăţii noastre; [...] de asemenea, prin purtarea soliilor noastre, în
mai multe rânduri, la Basarab, voievodul nostru al Transalpinei, unde şi-a îndeplinit slujba soliei sale în chip credincios şi
vrednic de laudă, voind să răsplătim prin bunăvoinţa regească slujbele sale atât de multe şi însemnate, am întors [...],
magistrului Martinus moşia Dawar, împreună cu susnumitul pământ Pelynteluk, ce ţine de aceea susnumită pentru a o
stăpâni în veci [...]
(Act de danie de la regele Ungariei, Carol Robert, 26 iulie 1324)

C. Regele [Carol Robert de Anjou, în 1330] a cuprins Severinul şi fortăreaţa lui (...); Basarab a trimis, astfel, la rege o
solie vrednică de toată cinstea ca să-i spună regelui: „Fiindcă voi, rege şi stăpân al meu, v-aţi străduit în strângerea oştirii,
eu voi răsplăti osteneala voastră cu 7000 de mărci de argint şi vă voi lăsa în pace Severinul, cu toate ce ţin de el, pe care
acum cu puterea le ţineţi în mâinile voastre. Pe deasupra, tributul pe care-l datorez coroanei voastre îl voi plăti, cu
credinţă, în tot anul. Şi nu mai puţin voi trimite la curtea voastră pe unul din fiii mei ca să servească pe banii mei şi pe
cheltuiala mea, numai să vă întoarceţi îndărăt în pace (...) pentru că dacă veniţi şi mai mult înlăuntrul ţării, nu veţi putea
nicidecum să [scăpaţi de pericol]”. Regele, auzind aceasta, cu mintea trufaşă, a izbucnit faţă de soli cu următoarele vorbe,
zicându-le: ,,Să spuneţi aşa lui Bazarad, că el e păstorul oilor mele şi eu, din ascunzişurile sale de barbă îl voi scoate”.
(Cronica pictată de la Viena)

D. „Basarab a venit pe o cale cu toată oastea sa, și calea sucită și de amândouă părțile cu râpe foarte înalte, era închisă
împrejur, și unde calea zisă era mai largă, acolo valahii în mai multe locuri o întăriseră cu șanțuri săpate împrejur. Iar
regele și toți ai săi la așa ceva întru adevăr nu s-au gândit. Mulțimea nenumărată a valahilor, sus pe râpi alergând din toate
părțile, arunca săgeți asupra oastei ungurești care era în fundul căii de drum, care însă nu ar fi trebuit numit drum, ci mai
curând un fel de corabie strâmtă, unde, din pricina înghesuielii, cei mai sprinteni cai și ostași cădeau în luptă, pentru că
din pricina urcușului prăpăstios din cale nu se puteau sui contra valahilor, pe nici una din râpele de pe amândouă laturile
drumului; nici nu puteau merge înainte, nici nu aveau loc de fugă, fiind șanțurile săpate acolo, ci ostașii regelui erau cu
totul prinși, ca niște pești în vârșă sau în mreajă.”
(Cronica pictată de la Viena despre Bătălia de la Posada)

Pornind de la aceste surse răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Numiţi conducătorul menţionat în sursa A.
2. Numiţi câte o cetate precizată în sursa B, respectiv în sursa C.
3. Numiţi conducătorul român menţionat atât în sursa B cât şi în sursa C.
4. Scrieţi litera corespunzătoare sursei care susţine punctul de vedere conform căruia întemeierea statului s-a realizat
printr-un proces de migraţie.
5. Scrieţi două informaţii aflate în relaţie cauză-efect selectate din sursa B.
6. Formulaţi, pe baza surselor B şi C, un punct de vedere referitor la relaţia dintre Basarab şi regele Carol Robert, folosind
două informaţii selectate din surse.
7. Menţionaţi din sursa C trei informaţii referitoare la obligaţiile mai vechi şi obligaţiile pe care şi le asumă mai nou
Basarab I faţă de regele Carol Robert.
8. Scrieţi două informaţii aflate în relaţie cauză-efect selectate din sursa C.
9. Formulaţi, pe baza sursei D, un punct de vedere referitor la tactica de luptă folosită de Basarab, susţinându-l cu două
informaţii selectate din sursă.
10. Scrieţi două informaţii aflate în relaţie cauză-efect selectate din sursa D.

IV. Întemeierea Moldovei

A. Şi plecat-au din Maramureş cu toţi tovarăşii lor şi cu femeile şi cu copiii lor peste munţii cei înalţi, şi tăind pădurile şi
înlăturând [pietrele], trecut-au munţii [Carpaţi] cu ajutorul lui Dumnezeu, şi le-au plăcut locul şi s-au aşezat acolo şi-au
ales dintre dânşii pe un om înţelept, cu numele Dragoş, şi l-au numit sieşi (...) voievod. Şi de atunci s-a început, cu voia lui
Dumnezeu, Ţara Moldovenească.
(Cronica anonimă)

B. Iar în acel timp Bogdan, voievodul românilor din Maramureş, adunând în jurul său pe românii din acel district, trecu pe
ascuns în ţara Moldovei, supusă coroanei regatului ungar şi cu toate că a fost lovit de multe ori de armata regelui
[Ungariei], sporind mult numărul locuitorilor români, acea ţară a crescut [devenind] un stat.”
(Cronica lui Ioan de Târnave)

C. Drept aceea, prin aceste rânduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că, întorcându-se căutătura privirii noastre spre
viteazul bărbat Balc, fiul lui Sas, voievodul nostru maramureşean, iubitul şi credinciosul nostru, şi rechemând în amintirea
înălţimii noastre nemăsuratele lui slujbe, prin care acesta s-a făcut plăcut Maiestăţii Noastre, (...) a venit din ţara noastră
moldovenească în regatul nostru al Ungariei, aducându-ne slujbele ce a văzut el cu înnăscuta sa iscusinţă că sunt spre
folosul sporirii cinstei şi puterii noastre. Iar noi (…) am dăruit şi am hărăzit pomenitului voievod Balc (…) moşia numită
Cuhea, ce se află în ţara noastră a Maramureşului, cu alte două sate trecute în mâinile noastre regeşti de la voievodul
Bogdan şi fiii săi, necredincioşi învederaţi ai noştri, pentru blestemata lor vină de necredinţă, din aceea că acel Bogdan şi
fiii săi (…) plecând pe ascuns din zisul nostru regat al Ungariei în sus-pomenita ţară moldovenească uneltesc să o păstreze
spre paguba maiestăţii noastre; drept care noi […] am lipsit şi am despuiat cu totul, ca pe nişte nevrednici, pe acel Bogdan
şi fiii lui sus-zişi de sus-numitele moşii.
(Diploma regelui Ludovic de Anjou, 1366)

Pornind de la aceste surse răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Numiţi ţara menţionată în sursa A.
2. Numiţi câte un voievod precizată în sursa A, respectiv în sursa B.
3. Numiţi teritoriul menţionat atât în sursa A cât şi în sursele B şi C.
4. Scrieţi litera corespunzătoare sursei care susţine punctul de vedere conform căruia întemeierea statului s-a realizat pe
cale paşnică.
5. Scrieţi două informaţii aflate în relaţie cauză-efect selectate din sursa C.
6. Formulaţi, pe baza surselor B şi C, un punct de vedere referitor la relaţia dintre Bogdan şi regele Ungariei, folosind
două informaţii selectate din surse.
7. Menţionaţi din sursa A trei informaţii referitoare la etapele întemeierii Moldovei.
8. Menţionaţi din sursa B trei informaţii referitoare la etapele întemeierii Moldovei. Precizaţi două asemănări şi o
deosebire între etapele întemeierii Moldovei precizate în sursele A şi B.
9. Formulaţi, pe baza sursei C, un punct de vedere referitor la relaţia dintre Balc şi regele Ungariei, folosind două
informaţii selectate din sursa dată.
10. Precizaţi care este scopul emiterii documentului menţionat la punctul C.

V. Instituţii medieval româneşti

A. Io Mircea mare voievod şi domn din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu, stăpânind şi domnind peste toată
Ţara Ungrovlahiei şi a părţilor de peste munţi, încă şi către părţile tătăreşti şi Amlaşului şi Făgăraşului herţeg şi
domnitor al Banatului Severinului şi pe amândouă părţile pe toată Podunavia*, încă până la marea cea mare şi
stăpânitor al cetăţii Dârstorului.
* Podunavia = malurile Dunării
(Titulatura lui Mircea cel Bătrân din 1406)

B. Marele şi singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu domn, Io Roman voievod stăpânind Ţara Moldovei de la munte,
până la mare.
(Titulatura lui Roman I, 30 martie 1392)
C. Ştefan vodă [Ştefan cel Mare] strâns-a boiarii ţării şi mari şi mici şi altă curte măruntă dimpreună cu mitropolitul
Theoctist şi cu mulţi călugări, la locul ce se chiamă Direptate şi i-a întrebat pre toţi: Iaste-le cu voie tuturor să le fie domn?
Ei cu toţii au strigat într-un glas: În mulţi ani, de la Dumnezeu, să domneşti. [...] Cu toţii
l-au rădicat domn. [...] Şi de acolo luă Ştefan vodă steagul Ţării Moldovei şi se duse la scaunul Sucevii. Deci, Ştefan vodă
gătindu-se de mai mari lucruri să facă, nu cerca să aşeze ţara, ci de război să [pregătea], că a împărţit oştii sale steaguri şi a
pus căpitani, care toate cu noroc i-au venit.
(Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei)

D. Domnilor Moldovei, [...] li s-a lăsat libertatea întreagă [...] de a face legi, de a pedepsi pe locuitori, de a face boieri ori
de a scoate din boierie, [...], ba chiar de a face episcopi. [...] Pentru a da demnităţile, domnului nu-i era prescrisă nicio
regulă, [...] nimeni nu îndrăzneşte să-l contrazică în public [...]. Aceeaşi putere o are nu numai asupra călugărilor de rând,
ci şi asupra mitropolitului, episcopilor, arhimandriţilor şi egumenilor [...]. Domnul poate să-i înlăture din slujba şi din
rangul lor bisericesc fără să fie împiedicat de nimic [...] şi fără învoirea patriarhului de la [Constantinopol].
(Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei)

Pornind de la aceste surse răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Numiţi conducătorul menţionat în sursa A.
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa B.
3. Numiţi câte un stat menţionat în sursa A, respectiv în sursa B.
4. Numiţi o funcţie politică menţionată atât în sursa B cât şi în sursa D.
5. Scrieţi litera corespunzătoare sursei care susţine punctul de vedere conform căruia domnitorul a fost ales de
reprezentanţii categoriilor privilegiate.
6. Scrieţi două informaţii aflate în relaţie cauză-efect selectate din sursa D.
7. Formulaţi, pe baza sursei D, un punct de vedere referitor la atribuţiile domnitorului, folosind două informaţii selectate
din sursă.
8. Menţionaţi, din sursa A, trei dintre titlurile domnitorului pe care le regăsiţi şi în sursa B.
9. Menţionaţi, din sursa C, trei categorii sociale care participă la alegerea domnitorului.

SIII. Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre autonomii locale și instituții
centrale în spațiul românesc (secolele al IX-lea – al XVIII-lea), având în vedere:
- menţionarea a două autonomii locale atestate în spațiul românesc, în secolele al IX-lea – al XI-
lea;
- menționarea a două caracteristici ale autonomiilor locale din spațiul românesc, în secolul al
XIII-lea;
- precizarea unui stat medieval din spațiul românesc extracarpatic și prezentarea unei instituții
centrale a acestuia în secolele al XIV-lea – al XVI-lea;
- formularea unui punct de vedere referitor la evoluția unei instituții centrale din spațiul
românesc în secolul al XVIII-lea şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.