-IMAGINATIA -

,,Reveria”

Buboiu Giulia, Ghidel Corina Mihaela,

Popescu Bianca, Panescu Iulian
• Fiind un proces complex, imaginaţia se desfăşoară în
forme variate, de laînlănţuirea emoţională la
combinările intenţionale simbolice şi semantice în care
gândireaşi limbajul au un rol important
• De-a lungul timpului, formele imaginaţiei s-au clasificat
după mai multe criterii,cele mai cunoscute fiind
prezenţa inteţionalităţii şi după implicarea activă.
Formele
• active şi voluntare
•  ale imaginţiei sunt: imaginaţia reproductivă,
imaginaţia creatoare şivisul de perspectivă; iar cele
• involuntare şi pasive
• sunt: visul din timpul somnului şireveria( visul cu ochii
deschişi).
• Reveria este o experienta care poate lua multe forme de a lungul existentei noastre si in
legatura cu preocuparile de zi cu zi. Reveriile se refera la oameni. Oamenii care lucreaza,
care gandesc diverse lucruri, care se indragostesc, care atipesc. Ele sunt despre diferite
obiceiuri, despre obisnuinte, despre ciudateniile lumii, intruchipeaza propriile noastre
visuri, fantezii, senzatii corporale, perceptii efemere, ganduri care ne trec prin minte, etc.

Reveria esta vazuta in psihanaliza ca fiind un produs simultan personal si

intersubiectiv. Ca si in cazul altor experiente emotionale pe care le incearca, analistul nu
vorbeste pacientului, de cele mai multe ori, direct din interiorul experientei sale ci din
interiorul a ceea ce gandeste si simte. De fapt gandurile si senzatiile ce constituie o reverie
sunt foarte rar impartasite. A le mentine in constient inseamna a incalca intr-un fel
intimitatea pe care ne bazam in mod inconstient si care are rolul de bariera ce separa
inauntrul de afara sau personalul de ceea ce facem public. Asa incat, in eforul nostru de a
face uz analitic de reverie eu, ca subiect nesupus analizei, devine eu ca obiect analizat.

• Paradoxal, oricat de personala i s-ar parea analistului propria sa reverie, este o capcana
sa o privim ca fiind creatie a lui personala din moment ce reveria este in acelasi timp o
constructie inconstienta, asimetrica, intersubiectiva (Ogden numeste aceasta constructie
al trei-lea analitic intersubiectiv).
 Reveriile analistului sunt mai greu de analizat decat visele oricaruia dintre cei doi pentru
ca reveriile sunt greu de incadrat in starea de veghe sau in cea de somn. Incercarea de a
interpreta imediat reveriile analistului duce de cele mai multe ori la o interpretare
superficiala. Aceasta stare de a fi in voia sortii nu poate fi urgentata, grabita, spre a obtine
un rezultat imediat. Analistul trebuie sa poata sa incheie sedinta avand senzatia ca analiza
este in pauza si sa permita ideea de continuare, mai mult de alunecare catre ceva decat de
a ajunge undeva. Simbolizarea fortata este aproape mereu recunoscuta dupa caracterul ei
intelectualizat. Deci nu ne grabim sa interpretam reveriile. Insa nici nu trebuie tratate ca
lucruri ce tin de analist rezultate, de exemplu, din propriile lui conflicte nerezolvate.
Pentru ca un eveniment important in viata analistului (cum ar fi boala copilului) poate lua
forme diferite la contactul cu fiecare pacient in parte. Impreuna cu un pacient terapeutul
poate experimenta senzatii de neajutorare legat de incapacitatea de a alina durerea
copilului, impreuna cu alt pacient poate resimti invidie legata de prietenii ai caror copii
sunt sanatosi, etc.
• Ogden spune ca dezechilibrul emotional generat de reverie este unul din cele
mai importante elemente de care dispune analistul pentru a-si da seama ce se
intampla la nivel inconstient in relatia analitica. Reveria este un important
compas emotional pe care ne putem baza pentru a ne pozitiona in relatia
terapeutica. Paradoxal, tumultul emotional asociat reveriei denota, in primul
rand daca nu pe de-a intregul, ideea in care persoana din fotoliu nu este deloc
analist in acel moment. Si ma refer la esecul lui in acele momente in a fi
receptiv, intelegator, atent, etc, parand a fi absorbit de propriile probleme –
preocupari excesive narcisice, imaturitate, oboseala, conflicte nerezolvate, etc.
De aceea este destul de dificil sa ne pozitionam vis-a-vis de reverii in analiza, ele
fiind de multe ori atat de aproape de noi, de ale noastre, incat, cum spune
Frost, sunt prea prezente pentru a ni le imagina.